Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1749/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1749/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 3006/104/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 523
Ședința publică din data de 26 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Judecător C. T.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de pârâta . sentinței civile nr.1749/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Complet conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns, pentru apelanta pârâtă depunând împuternicirea, avocat M. G., iar pentru intimatul reclamant, avocat M. Nicolascu cu delegația de substituire a avocatului R. C...
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul a fost declarat în termenul legal, după care,
Curtea, date fiind dispozițiile art. 131 alin.1 C.pr.civ., a constatat că acestei instanțe îi aparține competența generală de soluționare a prezentei cauze iar temeiul de drept pentru care se constată competența instanței este art.269 alin.2 Codul muncii coroborat cu art.208 din Legea nr. 62/2011 și art.96 pct.2 C.pr.civ.
Întrucât nu au fost alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de soluționare la acest termen și că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., a acordat cuvântul părților.
Avocat M. G. pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, în raport de care a pus concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, anularea soluției apelate și pe fond respingerea cererii ca lipsită de interes, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Societatea nu a refuzat solicitările reclamantului, dar, în martie 1983 a avut loc un incendiu la arhivă și din acest motiv obiectiv, nu a putut furniza informații pentru perioada aprilie 1975 - martie 1983.
Avocat M. N. pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală.
A solicitat cheltuieli de judecată, depunând chitanță onorariu.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului O., reclamantul F. N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. Slatina solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea paratei să-i elibereze o adeverința cu salariile brute, respectiv sporurile ( prime, salarii de merit, spor de șantier, diurne, etc) pentru perioada 1 aprilie 1975 – 21 august 2000, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.1749/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Complet conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul F. N., cu domiciliul în Slatina, ., b. GA11B, ., Județul O., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Slatina, ., Județul O..
S-a dispus obligarea pârâtei să elibereze reclamantului adeverință care să cuprindă toate drepturile salariale de care a beneficiat pe perioada 01.04._00.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 01.04.1975 – 21.08.2000 pe postul de lăcătuș, conform carnetului de muncă depus la dosar.
Pârâta a eliberat acestuia adeverința nr.347/12.05.2008, aflată la dosar, în care a menționat sporurile de care a beneficiat reclamantul în perioada în care a avut calitatea de salariat la această societate, respectiv 01.04._00, adeverință în baza căreia i-au fost stabilite drepturile de pensie.
La data de 10.04.2013 mai mulți foști salariați ai pârâtei au solicitat acesteia, prin Cabinetului Individual Avocat C. R., eliberarea adeverințelor cu salariile brute și sporurile (prime, salarii de merit, spor de șantier, diurne, etc) realizate în perioada în care a desfășurat activitate. La data de 23 mai 2013 pârâta a transmis Cabinetului de avocat, un răspuns la această solicitare în sensul că salariații au primit la data încetării activității, adeverințe necesare pensionării și pentru prime, salarii de merit, spor de șantier, diurne, acord global, nu se poate elibera adeverința solicitată vând în vedere că societatea nu a reținut și virat contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii pentru aceste sume, decizia 19/2012 a ÎCCJ făcând referire la această situație.
Potrivit dispozițiilor art. art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația eliberării, la cerere, a documentelor care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Conform art. 34 alin. 5 din Codul Muncii: "la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat sa elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea in muncă, în meserie și în specialitate ".
Deși reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a i se emite o adeverință cu salariile și toate celelalte venituri realizate în perioada lucrată la pârâtă, aceasta nu a dat curs solicitării, prin această atitudine încălcând dispozițiile susmenționate.
Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei conform căreia pentru prime, salarii de merit, spor de șantier, diurne, acord global, nu a fost reținută și virată contribuția de asigurări sociale, în condițiile în care obligația eliberării adeverinței cu veniturile realizate nu este condiționată de plata contribuțiilor către bugetul de stat. Mai mult aceasta are posibilitatea menționării în adeverință sumele care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
De asemenea s-a reținut că nu este în competența pârâtei aprecierea sporurilor cu caracter permanent sau a veniturilor care se iau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, acest atribut revenind instituțiilor abilitate cu stabilirea pensiei.
Singura obligație pe care o are angajatorul în acest sens, la încetarea contractului de muncă, aste aceea de a elibera salariatului documente care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate. Or, pârâta nu a dovedit că a eliberat reclamantului acest act, sens în care acțiunea formulată este întemeiată.
Este real faptul că potrivit Deciziei nr.19/2011, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Conform Deciziei nr. 19/2012 sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Însă, dat fiind scopul declarat al recursului în interesul legii, de a sigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, deciziile pronunțate sunt obligatorii pentru instanțe. Pârâta nu este exonerată de obligația de a elibera reclamantului adeverință cu toate veniturile realizate, nefiind în competența sa aprecierea asupra sumelor care sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta .-o pentru netemeinice și nelegalitate.
La soluționarea acestei cauzei, instanța de fond a manifestat o totală lipsă de rol activ, încălcând/ignorând norme obligatorii, în sensul examinării susținerii pretențiilor și apărărilor părților, cu punerea în dezbatere a acestora - stăruind prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor șl prin aplicarea corectă a legii - în scopul pronunțării unei soluții temeinice și legale!!!.
Neprocedând în acest fel, instanța a greșit din punct de vedere procesual - nelegalitate, prin ignorare și neexaminare probe certe.
Analizând soluția instanței de fond din punct de vedere al legalității, se va constata cu ușurință faptul că, este greșită și s-ar impune în condițiile art.476 pct.3 Noul Cod de Procedură Civilă anularea acestei soluții și pe fond respingerea cererii ca lipsită de interes.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicita instanței obligarea societății să îi elibereze o adeverință cu salariile brute respectiv sporurile(prime, salarii de merit, spor de șantier, diurne, etc. pentru perioada 1975-2000), cu obligarea societății noastre și la plata cheltuielilor de judecată.
Din întreaga motivare a reclamantului reiese cu certitudine faptul că o asemenea adeverință i-ar fi necesară pentru recalcularea veniturilor sale de pensie.
Un prim aspect pe care îl supun atenției și analizei instanței de control judiciar constă în faptul că, la încetarea activității, reclamantului i-a fost eliberată adeverința necesară pensionării, adeverință ce a și fost utilizată în acest scop astfel încât la o primă analiză, cererea dedusă judecății apare ca fiind lipsită de obiect.
Analizând însă susținerea reclamantului conform cu care, adeverința pretinsă i-ar fi necesară la Casa Județeană de Pensii O. pentru recalcularea pensiei, așa cum prevede Decizia nr. 19/2011 și Decizia nr. 19/2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, societatea noastră a procedat la verificarea tuturor documentelor din arhivă pentru a se edifica și a răspunde în mod corect acelei solicitări.
Urmare a verificării Statelor de plată aflate în arhiva societății s-a constatat că, pensia suplimentară care s-a calculat și virat conform legii în vigoare din perioada de referință (respectiv în procentul stabilit de legile în vigoare de la acea dată), s-a aplicat la salariul de încadrare menționat în Carnetul de muncă plus sporurile cu caracter permanent.(fapt ce reiese din adeverințele deja eliberate tuturor salariaților).
Din verificările efectuate s-a constatat că societatea nu a reținut si virat pensie suplimentară la salariat pentru prime, salariu de merit, spor de șantier, diurne, acord global.
Întrucât pentru aceste prime, salariu de merit, spor de șantier, diurne, acord global societatea nu a reținut si nu a virat contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, nu poate elibera adeverință în acest sens reclamantului.
Lecturând cele două decizii ale înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr.19/2012 și Decizia nr. 19/2011, se va constata că acestea fac referire la alte situații și nu la situația în care se află reclamantul. Astfel, conform Deciziei nr.19/2011, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor în sistemul public, DACĂ au fost incluse în salariul brut Șl, pentru acestea, S-A PLĂTIT CONTRIBUȚIA DE ASIGURĂRI SOCIALE la sistemul public de pensii. Conform Deciziei nr.19/2012 sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public DACĂ au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, SUNT ÎNREGISTRATE în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Urmare a analizării celor două decizii se va concluziona că legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, care, analizate din punct de vedere al reclamantului nu sunt îndeplinite nici măcar parțial.
Date fiind condițiile impuse de legiuitor, societatea nu a putut elibera conform solicitării reclamantului, neputând prezenta date nereale, cu atât mai mult cu cât din punct de vedere material nu ar fi fost prejudiciată.
Față de dispozițiile deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de situația societății, cererea reclamantului este lipsită de interes, făcându-se o analiză a acesteia prin prisma dispozițiilor art.33 rap. la art.32 litera d Noul Cod de Procedură Civilă și pe cale de consecință în temeiul art.40 C.pr.civ se impune respingerea acesteia ca lipsită de interes.
A solicitat în principal admiterea apelului, anularea sentinței apelate și pe fond respingerea cererii ca lipsită de interes, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, sunt invocate dispozițiile art.32, 33, 40, 466 și urm, 476 și 480 C.pr.civ.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, se constata ca apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, în raport de prevederile art. 477 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține că examinarea apelului se impune a fi făcută numai prin prisma soluției pronunțată de instanța de fond, a motivării acesteia și a criticilor aduse sentinței, în aceste limite.
În speță, prin sentința apelată, prima instanță a examinat și s-a pronunțat numai în sensul obligării pârâtei să îi elibereze reclamantului adeverință care să cuprindă salariile brute cu evidențierea sporurilor ( prime, salarii de merit, spor de șantier, diurne și ore suplimentare) de care a beneficiat pe perioadele 16.08._94 și 01.04.1994 – 18.11.2009, făcând trimitere la art. 40 alin. 2 lit. h din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, care prevede că „Angajatorului îi revin în principal, următoarele obligații: să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului”.
Instanța nu a examinat și nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la valorificarea acestei adeverințe, respectiv, stabilirea vreunor drepturi în favoarea reclamantului, de către casa de pensii, așa încât, toate criticile și susținerile apelantei, cu trimitere la drepturile ce s-ar cuveni sau nu s-ar cuveni reclamantului, pentru perioadele ce urmează a fi înscrise în adeverința respectivă, exced cadrului procesual al prezentului litigiu și, ca atare, aceste critici nu se justifică.
Prin urmare, se impun a fi analizate numai criticile ce vizează lipsa de rol activ al instanței, în limitele în care a examinat și s-a pronunțat și, respectiv, excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, care nu a fost reținută de prima instanță.
Sub aceste două aspecte, criticile sunt total nefondate, întrucât, pe de o parte, interesul – ca și condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune, care se definește prin folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare – în cazul reclamantului se justifică prin folosirea acestei adeverințe în procedura de recalculare a pensiei, neinteresând, sub acest aspect, pe fond, valorificarea sau nu, a drepturilor pretinse; pe de altă parte, prima instanță a făcut o analiză pertinentă a actelor depuse la dosar, mai exact a adeverințelor ce au fost eliberate de pârâtă, și a reținut că acestea, prin conținutul lor, nu răspund întocmai cerințelor art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii - care impun angajatorului să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului - și, prin urmare, a dispus eliberarea adeverinței solicitate, care trebuie numai să cuprindă datele reale privind salariile brute, cu evidențierea sporurilor de care a beneficiat reclamantul, pe perioadele în discuție.
În consecință, instanța a manifestat rol activ în limitele investirii prin cererea de chemare în judecată, stabilind că unitatea pârâtă, ca și angajator, nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege, în sensul de a elibera adeverința solicitată de reclamant, ca și angajat, adeverință pe care pârâtul, după cum susține în cuprinsul acțiunii, înțelege să o folosească la casa de pensii, pentru recalcularea pensiei.
În ceea ce privește susținerea invocată pentru prima oară în recurs, privitoare la distrugerea arhivei unității ca urmare a unui incendiu ce s-a produs la data de 29 martie 1983, Curtea o reține ca fiind nerelevantă, pentru următoarele considerente:
- perioada pentru care se solicită eliberarea adeverinței ( 1 aprilie 1975 / 21 august 2010) este, parțial, ulterioară datei producerii incendiului și, cel puțin, pentru această din urmă perioadă, refuzul pârâtei apare ca fiind nejustificat;
- din adresa nr._/12 dec. 2013 depusă la fila nr. 22 din dosarul de recurs, rezultă că au fost distruse „arhiva și diferite acte importante (cărți de muncă), fără a se produce alte dovezi, suplimentare, din care să rezulte expres că au fost distruse și documentele privitoare la activitatea reclamantului;
- prin chiar motivele de apel, se susține că, la data pensionării reclamantului – dată ulterioară producerii incendiului – i-au fost eliberate acestuia adeverințele necesare, în vederea pensionării, ceea ce conduce la ideea că nu au fost distruse și documentele privitoare la activitatea reclamantului.
Față de toate aceste considerente, constatând legală și temeinică sentința atacată, în baza art. 480 N.C.pr.civ., apelul va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 453 N.C.pr.civ., apelanta pârâtă va fi obligată la 500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul reclamant, reprezentând onorariu de avocat, conform delegației și chitanței avocațiale, depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta . sentinței civile nr.1749/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Complet conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. N..
Obligă apelanta către intimat la 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.02.2014.
Președinte,Judecător,
L. E. C. T.
Grefier,
I. B.
Red. LE / 13 martie 2014
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. fond M V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 643/2014.... → |
|---|
