Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2899/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2899/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 14520/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2899/2014
Ședința publică de la 08 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător O. C. G.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU P. A., cu sediul în C., .. 32, județul D., împotriva sentinței civile nr. 2201/15.04.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, județul D., având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, Curtea în baza art. 482 raportat la art. 244 NCPC și respectiv art. 394 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească în apel, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2201/15.04.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Administrației Publice Forța Legii C., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta P. A. membra de sindicat are calitatea de persoană încadrata cu contract individual de munca pe durata nedeterminata .
Drepturile sale de salarizare sunt stabilite în conformitate cu prevederile Legii 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului din fondurile publice Anexa si cele ale Codului Muncii sau ale contractului individual de munca .
Aceste acte normative, dar și contractul individual de munca au recunoscut că pentru orele lucrate de personalul contractual in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare nu se lucrează se acorda un spor de 100 % ( art. 2 Cap II din Anexa III la Legea cadru 284/2010 si art. 142 Codul muncii.
Prin Legea nr. 285/2010, Legea 283 /2011 si OUG nr. 84/2010 plata unor sporuri, inclusiv a celui prevăzut de art. 2 Cap II din Anexa III la Legea cadru 284/2010 a fost suspendata stabilindu-se ca pentru perioada 2011-2013… munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat in funcții de execuție sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează, in cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber"(art. 9 din Legea nr. 285/2010. art. 7 din Legea nr .283/2011 si O.U.G. nr. .84/2013 privind stabilirea salariilor pentru personalul din sectorul bugetar).
Față de aceste dispoziții legale, instanța a înlăturat apărarea formulată de reclamantul S. Administrației Publice Forța Legii, în sensul că normele vizează în general personalul bugetar și că ar exclude de la aplicare personalului bugetar din familia ocupațională de funcții bugetare ,, sănătate", întrucât orice dispoziție privind aplicarea Legii cadru nr. 284/2010 – legea salarizării unitare pentru personalul din sectorul bugetar are în vedere toți salariații din acest sector ,în afara excepțiilor expres prevăzute de lege.
Nefiind posibilă modalitatea de plată a acestui spor, pârâta a procedat conform înscrisurilor depuse la dosar la compensarea muncii efectuate cu timp liber întrucât legea salarizării bugetare prin modificările aduse nu permite alta alternativa .
Întrucât s-a cerut numai plata sporului de 100 % nu si alte despăgubiri instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. Administrației Publice Forța Legii pentru P. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că instanța de fond a constatat că susținerile reclamantului ar fi grevate pe efectele actelor normative, potrivit clasificării după criteriul sferei de aplicare, examinând în acest sens normele invocate. Instanța a apreciat astfel că Legea nr.53 / 2003, rep., reprezintă normă generală, Legea nr. 284/ 2010 constituie normă specială, în timp ce Legea nr. 285 / 2010, Legea nr. 283 / 2011 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84 / 2012 ar reprezenta norme de excepție, aplicabile speței deduse judecății.
Faptul că Legea-cadru nr. 284/2010 reprezintă o lege specială în raport de Codul Muncii, așa cum opinează instanța, nu a fost contestat în niciun fel de reclamant aceasta fiind chiar temeiul în baza căruia a solicitat acordarea drepturilor bănești pentru apelantă.
Nici faptul că Legea 285/2010, Legea 283/ 2011 și Ordonanța de urgență 84/ 2012 ar reprezenta normele de excepție nu îl contestă, aceste norme referindu-se în anii 2011,2012 și 2013 la aplicarea unor articole din Legea-cadru nr. 284/2010.
De altfel, nici nu s-a ignorat caracterul și efectele normelor de excepție arătate de instanță, cum în mod greșit a apreciat judecătorul, numai că acestea nu sunt aplicabile în prezenta speță, deoarece niciuna din normele „de excepție" invocate de intimata-pârâtă, reținute ca atare de instanță în sentința apelată nu modifică, nu încetează și nu suspendă prevederile art. 2 - Cap. II din Anexa III la Legea-Cadru nr. 284/ 2010, ce constituie temeiul de drept al solicitării noastre, astfel că instanța nu trebuia să le dea eficiență în speță.
Legea-cadru nr. 284/2010 a operat pe întreaga perioadă pentru care a solicitat constatarea dreptului, fiind în vigoare și în prezent, în timp ce normele de excepție invocate de instanță au operat pe secvențe anuale, fără a modifica articolele invocate din actul de bază pe care și-au întemeiat acțiunea, operând însă la modul general.
Reținerea instanței potrivit căreia legiuitorul a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau execuție, care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează „în cadrul schimbului normal de lucru" să beneficieze de timp liber corespunzător, așa cum prevede Codul muncii la art. 142 alin. 1, este legală.
Instanța trebuia să observe însă că personalul din unitățile sanitare și de asistență socială și medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru se bucură de o reglementare expresă - art. 2 Cap. II din Anexa III la legea cadru, excepțională în raport de Norma referitoare la „tot personalul din sectorul bugetar", care este în vigoare și aplicabilă începând cu anul 2011 până în prezent, și în continuare. în situația în care legiuitorul nu ar fi dorit ca aceasta să producă efecte, ar fi reglementat prin normele de excepție arătate de instanță lipsa aplicabilității acesteia.
Faptul că această categorie de personal, din care face parte apelantul, desfășoară o activitate profesională continuă, în cadrul schimbului de lucru, care include zilele în care în conformitate cu prevederile legale în vigoare nu se lucrează - sâmbete, duminici, sărbători legale - este indiscutabil, intimata-pârâtă confirmă această împrejurare.
De asemenea, este dovedit și nu este contestat că în ultimii trei ani această categorie de personal nu a beneficiat de compensarea cu timp liber corespunzător, așa cum prevede Codul muncii - art. 142 alin.(1), invocat de instanță, dintr-un motiv justificat, din cauza lipsei de personal a instituției publice, constrânsă prin reglementările legale în vigoare să nu angajeze personal suficient, corespunzător posturilor vacantate – OUG nr. 34/2009.
Instanța de fond a apreciat că în măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepție, neacordându-i salariatului reclamant timpul liber corespunzător, s-ar fi creat premisele unui conflict de drepturi susceptibil de a fi soluționat de către instanță potrivit legii, salariatul fiind îndreptățit la o despăgubire „grevată" pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 alin. 1 Codul muncii.
Salariatul apelant căruia nu i-a fost compensat timpul lucrat cu timp liber corespunzător ar avea dreptul, potrivit sentinței apelate, la plata muncii suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru, însă sub formă de despăgubiri.
Această optică a instanței este greșită, fiind contrazisă de Codul Muncii - art. 142 alin. (2), care prevede că în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, așadar nu despăgubiri - cum în mod greșit a înțeles judecătorul fondului.
Art. 142 din Codul Muncii se referă tocmai la salariații care lucrează în unitățile sanitare, în scopul asigurării asistenței, la locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, pentru acești salariați și dreptul comun prevede compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau plata unui spor de 100% în caz contrar.
Legea nr. 284/2010 art. 2 din Cap. II din Anexa III, prevede că munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Din aceste motive - prevederile legale invocate și faptul că în speță nu a fost asigurată compensarea cu timp liber – s-a solicitat instanței plata sporului de 100% așa cum prevede legea.
Interpretarea textelor legale trebuia să se facă astfel încât să respecte voința legiuitorului, ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat. Instanța de fond a încălcat acest principiu, interpretând speța dedusă judecății împotriva punctului de vedere al MMFPS exprimată prin adresa nr.1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013, aflată la dosar, asupra căreia nu s-a pronunțat în niciun fel. Cu atât mai mult cu cât și alte ministere care compun Guvernul, inclusiv Ministerul Sănătății, având rol de coordonator metodologic al domeniului sănătății și asistenței, au plătit angajaților lor aceste drepturi.
S-a solicitat admiterea prezentului apel, iar pe fond admiterea acțiunii.
În drept și-a întemeiat apelul pe art. 477- 480 din Noul Cod pr. civ.
Intimata depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului, iar apelantul răspuns la întâmpinare.
Apelul este nefondat.
Repausul săptămânal este reglementat la art.137 Codul muncii, și de regulă, se acordă potrivit alin.1, sâmbăta și duminica, dar poate fi acordat, potrivit alin.2, și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Potrivit alin.3, în situația prevăzută la alin.2, salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv sau după caz individual de muncă.
Potrivit alin.4, în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau după caz al reprezentanților salariaților.
Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin.4 au dreptul, potrivit alin.5, la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art.123 alin.2 Codul muncii.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că sporul la salariu se acordă în situația în care repausul săptămânal se acordă în alte zile decât sâmbătă și duminică și în situația în care se acordă cumulat după o perioadă de 14 zile calendaristice.
Zile de sărbători legale sunt reglementate la art.139 Codul muncii, iar acordarea lor se face de către angajator.
La art. 140 Codul muncii se menționează că prin hotărâre de guvern se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Art.142 alin.1 Codul muncii recunoaște salariaților care lucrează în unitățile prev. la art.140, precum și la locurile de muncă prev. la art.141 (unități cu foc continuu în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității) dreptul de a fi compensați cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar alin.2 dreptul de a primi un spor la salariu de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că doar salariații, care lucrează în cadrul unităților menționate la art.140 Codul muncii și în cadrul celor cu foc continuu, pentru activitatea prestată în zilele de sărbătoare legală, au dreptul în principal de a fi compensați cu timp liber corespunzător, și numai în situația în care nu li se asigură această compensare, li se acordă acest spor la salariu.
Ei nu au un drept de opțiune cu privire la modul în care vor fi compensați pentru activitatea prestată în aceste zile.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din Cap. II - Anexa III la Legea nr.284/2010, invocate de apelantă, munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. La alin.2 se menționează că munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
Aceste dispoziții recunosc în principiu și altor categorii de salariați respectiv cei din unitățile de asistență socială și de asistență medico-socială, dreptul de a fi compensați cu un spor la salariu pentru activitatea prestată în aceste condiții.
Aceste dispoziții nu pot fi aplicate făcând abstracție de cele ale art. 9 - (1) din Legea nr.285/2010 și ale Legii nr.283/2011 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008, potrivit cărora, în anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceasta întrucât Curtea Constituțională, prin decizia nr.422/24.10.2013, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. II art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, reținând următoarele:
Este adevărat că art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că pentru munca suplimentară și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile Legii nr. 53/2003, însă aceste prevederi ale legii-cadru de salarizare nu s-au aplicat în anii 2011 și 2012, întrucât au fost adoptate legile anuale de salarizare, și anume Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, legi anuale care derogă de la prevederile legii-cadru.
Or, potrivit dispozițiilor de lege criticate, în anii 2011 și 2012, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere beneficiază de compensarea muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, numai cu timp liber corespunzător, iar nu de o compensare bănească, sub forma unui spor. Aceste prevederi fac parte din legi anuale de salarizare - pentru anii 2011 și 2012 - și se aplică întregului personal bugetar încadrat în funcții de execuție și de conducere în cadrul schimbului normal de lucru.”
Cu alte cuvinte, apelanta, pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, este îndreptățită a fi compensată cu acordarea de timp liber corespunzător.
Prin cererea de chemare în judecată apelanta nu a invocat însă refuzul angajatorului de a-i acorda timp liber corespunzător în compensare, și nu a investit instanța de judecată cu un asemenea petit, acțiunea formulată fiind neîntemeiată.
Sunt argumentele pentru care Curtea, în temeiul disp.art.480 alin.1 NCPC, va respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU P. A., cu sediul în C., .. 32, județul D., împotriva sentinței civile nr. 2201/15.04.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, D. S. O. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.14.07.2014
j.f. M.F.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 102/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
