Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3383/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3383/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 16358/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3383/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C. Ț.
Judecător: M. C.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., cu sediul în C., .. 6, județul D., împotriva sentinței civile nr. 1424/17.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. INVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D., cu sediul în C., ..6, județ D., pentru membrul de sindicat G. C. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, iar în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, după care;
Instanța, având în vedere că pentru acest termen de judecată părțile au fost legal citate, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. De asemenea, apreciază că nu se mai impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului și, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată. Ia act de cererile de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., și rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.1424 de la 17.03.2014 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01._10 și, în consecință, a respins acțiunea pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea formulată de S. Învățământului S. Haret D., cu sediul în C., .. 6, județul D., cod fiscal_, pentru reclamanta-membră de sindicat G. C. M., având CNP_, în contradictoriu cu pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., cu sediul în C., ..6, județul D..
A obligat pârâta unitatea școlară la reîncadrarea salarială a reclamantei pentru perioada 06.12.2010 – 13.05.2011, luând în considerare salariile de bază aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.
A obligat pârâta unitatea școlară să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătite, pe perioada 06.12._11, proporțional cu activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul unității pârâte, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadente lunare, la data plății efective, plus dobânda legală aferentă .
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 248 Cod Procedură Civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de instanță, din oficiu.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01._10, s-a reținut că cererea ce vizează calculul și plata diferențelor de drepturi salariale pretinse de reclamanți, pe o perioadă începând cu data de 01.01.2010 se situează în afara termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului, prevăzut de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit.c din Codul muncii, iar față de data formulării cererii, 06.12.2013, s-a constatat prescris dreptul material la acțiune referitor la drepturile salariale aferente perioadei 01.01._10, excepția a fost admisă .
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta este salariata unității de învățământ pârâte, ocupând o funcție didactică/didactică auxiliară.
La data de 01.01.2010, unitatea școlară a procedat la reîncadrarea întregului personal, inclusiv a reclamanților, reîncadrarea efectuându-se în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 și s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să le aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată la rândul lor au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamantei rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acesteia diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:
"Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Față de conținutul normei citate a rezultat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege (fapt consfințit și prin hotărârile pronunțate de instanțe referitoare la legea 221/2008).
În consecință, nu s-a pus problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare la salariile de bază ale acestora la aceeași dată de referință.
În acest context se reține că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, s-a apreciat că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de următoarele argumente:
Prin Decizia nr. 124/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Curtea Constituțională a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ca act normativ modificator al Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.
De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii.
Aprecierile Curții Constituționale au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reținut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională; nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.
Soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire la unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.
În consecință, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
Mai mult, drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De exemplu, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, R.., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2004. R.., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). De asemenea trebuie văzută și hotărârea pronunțată în Cauza Draon împotriva Franței (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată și în Cauza V. împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamanții pot pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.
De aceea, stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De menționat că în acest sens s-a pronunțat ICCJ prin Decizia 11/2012 privind recursul in interesul legii care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008.
În ce privește salariile pentru anul 2011 instanța a reținut că au continuat să fie calculate greșit deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel potrivit art. 1 din legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Începând cu 13.05.2011 a intrat însă în vigoare Legea 63/2001 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege". Din acest considerent drepturile solicitate au fost acordate doar până la 13.05.2011.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta unitatea școlară, a obligat pârâta unitatea școlară la reîncadrarea salarială a reclamantei pentru perioada 06.12.2010 – 13.05.2011, luând în considerare salariile de bază aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 și a obligat pârâta unitatea școlară să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătite, pe perioada 06.12._11, proporțional cu activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul unității pârâte, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadente lunare, la data plății efective.
În ceea ce privește plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești cuvenite, instanța a apreciat că dobânda legală poate fi acordată reclamanților, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art.1530 și urm. din N.C.C. care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale în vigoare incidente în materia reîncadrării și salarizării personalului din învățământ atunci când a obligat la reîncadrarea salariala a reclamantului, începând cu data de 06.12.2010, potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului din fonduri publice cu luarea în considerare a salariile de baza aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008.
A arătat că, prin cererea de chemare în judecata reclamantul a solicitat reîncadrarea personalului cu data de 01.01.2010 și în continuare, în baza Legii nr. 330/2009, prin luarea în considerare a salariului pe care era în drept a-l încasa în luna decembrie 2009, în raport de dispozițiile Legii 221/2008. În concret, a solicitat stabilirea salariului prin utilizarea unei modalități de calcul diferita de cea pe care a efectuat-o în ianuarie 2010 în temeiul Legii nr. 330/2009.
A susținut că în conformitate cu prevederile art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de baza la data de 31.12.2009, stabilite conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate cu Legea nr. 300/2009.
Însa, Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice cuprinde o . dispoziții speciale cu referire la stabilirea salariilor personalului bugetar, dar și la modul în care cei nemulțumiți de salariul stabilit conform acestei legi îl pot contesta. Astfel, conform prevederilor art.34 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătura cu stabilirea salariilor de baza individuale este de competenta ordonatorilor de credite, iar persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor se pot adresa instanței de contencios administrativ sau instanței judecătorești, după caz, potrivit legii în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Pentru a putea contesta o eventuală incorectă aplicare a disp. art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, reclamantul avea la îndemâna procedura prevăzuta de art.34 din Legea nr. 330/2009, respectiv să conteste modul de stabilire a salariului de bază efectuat în temeiul Legii nr. 330/2009 la ordonatorul de credite și ulterior, în cazul în care era nemulțumiți de soluția ordonatorului de credite, să se adreseze instanței judecătorești competente potrivit legii, utilizând aceasta procedura imperativă a legii și nu calea dreptului comun.
A considerat că instanța de fond a analizat acțiunea prin eludarea procedurii speciale de contestare astfel cum este reglementată în mod imperativ de Legea nr.330/2009, neputând proceda la calcularea salariilor reclamanților, legea acordând acest atribut ordonatorului de credite, instanța poate doar cenzura modul în care au fost stabilite salariile, însă doar în procedura stabilita de art.34 din Legea nr. 330/2009.
Reîncadrarea personalului pentru anul 2011 s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr.284/2010 si ale Legii nr.285/2010, conform Normelor metodologice aprobate cu OMMFPS nr. 42/2011 si OMFP nr. 77/2011. Prevederile art. 30 din acest act normativ fac vorbire despre aceeași procedură, același termen de contestare ca și cel din Legea nr. 330/2009.
Referitor la aplicabilitatea Legii cadru nr.284/2010 pentru anul 2011, a învederat instanței ca începând cu data de 13 mai 2011 este in vigoare Legea nr.63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, care a introdus un nou sistem de calcul pentru aceasta categorie de personal.
A mai precizat ca reclamantul nu a contestat modul de reîncadrare în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care consideră că s-a prescris dreptul la acțiune.
S-a criticat sentința nr. 1424 din data de 17.03.2014, pronunțata de Tribunalul D. în dosarul nr._, susținându-se că a fost data cu interpretarea si aplicarea greșita a prevederilor legale în vigoare aplicabile spetei deduse scatii, întrucât:
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale în vigoare incidente în materia reîncadrării și salarizării personalului din învățământ atunci când i-a obligat să calculeze și să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, potrivit reîncadrării conform Legii nr.330/2009, pentru perioada 06.12-_11, diferențe ce vor fi reactualizate în raport de a fiecărei scadente lunare la momentul plătii efective.
Legea 330/2009 a fost abrogata odată cu . cu data de 01 ianuarie 2011 a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art.39 lit. w). de asemenea, salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011 se realizează conform Legii nr. 285/2010.
Mai mult, încadrarea si salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar este reglementata de Legea nr.63/2011 de la data intrării in vigoare a prezentei legii, respectiv 13 mai 2011, si pana la 31 decembrie 2011.
De asemenea, consideră acțiunea reclamantului netemeinica și nelegala prin acest apel și pentru următoarele considerente:
Legiuitorul a statuat faptul că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.41/2009 privind unele masuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobata prin Legea nr. 300/2009.
În conformitate cu prevederile art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de baza la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.41/2009, aprobate prin Legea nr.300/2009 și cu respectarea principiilor prevăzute de art. 3 din aceeași lege, în sensul luării în considerare „ a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salarială, recunoscute sau stabilite, pana la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalități, acestea găsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de baza, in solda funcției de baza sau în indemnizația lunara de încadrare".
Astfel, prevederile legale aplicabile prezentei spețe nu sunt Legea nr.221/2008, pe care reclamantul o invoca în continuare. Este evident ca în anul 2008 aceasta lege a fost favorabila pentru cadrele didactice, însă nu trebuie omis faptul ca tot puterea legiuitoare, în speța Parlamentul României a schimbat acest cadru legislativ.
În condițiile în care se reglementează în mod clar prin O.U.G. nr.1/2010 privind unele masuri de încadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte masuri în domeniul bugetar, modul în care se realizează reîncadrarea, respectiv prin luarea în calcul a salariului de baza stabilit la data de 31 decembrie 2009 conform OUG nr.41/2009, este nelegală solicitarea reclamanților să se aplice un alt mod de salarizare. Nu s-a stabilit că reîncadrarea se realizează conform salariului din Legea nr.221/2008. S-a reglementat faptul ca reîncadrarea se face conform unei ordonanțe de guvern, constituțională și aprobată prin lege de Parlamentul României.
A arătat că de fapt, instanța de judecată ar trebui să analizeze următorul aspect:
- reîncadrarea în ianuarie 2010 se face conform drepturilor câștigate de către reclamanți conform Legii nr.221/2008, aspect care nu este prevăzut de nici un act normativ.
- reîncadrarea în luna ianuarie se face conform prevederilor O.U.G, nr.1/2010 respectiv reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/2009 privind unele masuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
A mai menționat faptul ca a fost analizată de către Curtea Constituțională, O.U.G. nr.41/2009, respingându-se prin Decizia nr.106/2010, publicata în Monitorul Oficial al României nr.146 din 05.03.2010, excepția de neconstituționalitate.
A mai precizat că se poate observa că stabilirea salariului pentru luna ianuarie 2010 s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar pretențiile reclamanților de stabilire a salariului cu aplicarea unui coeficient de multiplicare de 400 lei sunt lipsite de temei legal.
După Legea nr.221/2008 au fost adoptate ordonanțe de urgență - constituționale, legi de aprobare a acestora prin care s-a stabilit un alt cadru legal al salarizării cadrelor didactice, ignorat de acestea. Însă, ulterior Legii nr. 221/2008, în Monitorul Oficial al României au fost publicate acte normative a căror lecturare ar fi edificat reclamanții de corecta încadrare a acestora.
În baza prevederilor art. 48 (16) din Legea nr. 330/2009, a fost abrogata O.G. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008.
Deciziile de reîncadrare s-au emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare.
În aceste condiții, s-a procedat corect la reîncadrarea personalului cu 01.01.2010, motiv pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere.
A solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate, a sentinței civile atacata în sensul respingerii, ca neîntemeiata, a acțiunii reclamantului.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următ. Cod procedura civila.
Apelul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea apelantului pârât la reîncadrarea salarială pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, potrivit Legii nr. 330/2009 și respectiv pentru perioada 01.01.2011 la zi potrivit Legii nr. 284/2011, luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii nr. 221/2008, precum și la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătite, pe perioada 01.01.2010 – la zi, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație la data plății efective, plus dobânda legală aferentă .
În perioada 01.09.2010 – 25.06.2012, reclamanta a îndeplinit, în cadrul Inspectoratului Școlar Județean D., funcția de inspector școlar pentru mentorat și dezvoltarea resursei umane, urmare detașării dispuse prin decizia nr. 1602 din 01.09.2010 a Inspectoratului Școlar Județean D..
Anterior, reclamanta a fost angajată, în calitate de personal didactic, la Colegiul Național Frații Buzești și, având în vedere că drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008 nu i-au fost acordate, aceasta a acționat în judecată unitatea de învățământ, prin sentința nr. 344/27.01.2010, pronunțată în dosarul nr._/63/2009, fiind obligată pârâta să-i plătească diferențele salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu data de 01.10.2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare ori stingere a dreptului. A fost astfel modificat cuantumul salariului brut pentru perioada 01.10._09, coeficientul de multiplicare fiind majorat la 400 lei.
Începând cu data de 01.01.2010, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal, în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 și 4 din Legea nr. 330/2009, și respectiv art. 30 din Legea nr. 284/2010, în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor acestei legi, se va formula contestație la ordonatorii de credite, măsurile dispuse de aceștia putând fi apoi contestate la instanța de contencios administrativ sau instanța competentă, potrivit legii.
În prezenta cauză însă, deși a invocat nerespectarea de către reclamantă a acestei proceduri speciale de contestare, apelanta nu a făcut dovada faptului că, în aplicarea acestor dispoziții legale, ar fi emis decizii de reîncadrare, pe care să le fi adus la cunoștință reclamantei, depunând la dosar doar decizia nr. 1602/01.09.2010, prin care s-a dispus detașarea reclamantei, și respectiv adresa nr. 323/24.01.2011, neînsoțită de dovezi privind comunicarea acesteia.
Ori, numai în contextul emiterii și comunicării deciziilor de încadrare conform dispozițiilor legale anterior menționate, putea fi sancționată pasivitatea reclamantei, prin reținerea inadmisibilității acțiunii privind obligarea angajatorului la un alt mod de stabilire a salariului,
În condițiile în care în cauza de față o asemenea dovadă nu a fost făcută, criticile
formulate de apelant cu privire la acest aspect nu sunt întemeiate.
Referitor la criticile privind fondul cauzei, va reține Curtea că nu sunt întemeiate față de următoarele considerente.
Astfel, în raport de dispozițiile legale invocate, angajatorului îi revenea obligația de a proceda la reîncadrarea salariatului în raport de dispozițiile Legii nr.330/2009, iar cuantumul drepturilor salariale trebuia calculat în raport de salariul de bază legal stabilit în luna decembrie 2009.
În acest sens, prin decizia nr.11/08.10.2012, pronunțată de ICCJ, au fost admise recursurile în interesul legii declarate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. și, în consecință, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În raport de dispozițiile art. 517 alin.4 NCPC, potrivit cărora dezlegarea dată de ICCJ problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, Curtea constată că în mod corect prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâtul să emită o nouă decizie de reîncadrare a reclamantei, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 330/2009, decizie care să aibă în vedere salariul de bază al reclamantei aferent lunii decembrie 2009, rezultat din aplicarea Legii nr. 221/2008, și să-i plătească acesteia diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și drepturile salariale astfel stabilite, actualizate cu coeficientul de inflație la data plății efective.
Aceleași considerente sunt valabile și în ceea ce privește salariile pentru anul 2011, care au fost calculate greșit în continuare deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010.
Contrar susținerilor apelantului, prin sentința apelată a fost admisă acțiunea doar până la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, anume 13.05.2011, astfel încât nici criticile privind încălcarea acestei legi nu vor putea fi reținute ca întemeiate..
În consecință, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în discuție, așa cum au fost interpretate prin recursul în interesul legii soluționat de ÎCCJ.
Față de obligativitatea acestei decizii, apare de prisos orice analiză a argumentelor aduse de apelantă în sprijinul cererii de apel și care se subsumează în totalitate problemei de drept rezolvată prin recursul în interesul legii.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1NCPC, apelul va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., cu sediul în C., .. 6, județul D., împotriva sentinței civile nr. 1424/17.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. INVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D., cu sediul în C., ..6, județ D., pentru membrul de sindicat G. C. M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, M. M. |
20.10.2014
Red.jud.M.C.
4ex/AS
j.f.CComănescu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
