Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 897/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 9785/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 897
Ședința publică de la 21 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă U. S. Independente din Învățământ D. pentru membrii de sindicat M. F. L., I. V., Ghigă N. A., B. (Jujea ) I. A., R. A. B., M. R. D., O. G., N. (C.) F. – M., C. G., M. S. M., S. A. V., B. D., C. (V.) C. I., cu sediul în C., .. 6, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 7397/21.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. O., cu sediul în O., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- apelul este declarat și motivat în termen legal,
- în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 223 Noul Cod proc. civ.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA,
În deliberare asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința apelată, Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de reclamanta U. S. Independente din Învățământ D. pentru membrii de sindicat M. F. L., I. V., Ghigă N. A., B. (Jujea) I. A., R. A. B., M. R. D., O. G., N. (C.) F. – M., C. G., M. S. M., S. A. V., B. D., C. (V.) C. I. în contradictoriu cu pârâta Școala G. O..
A obligat pârâta unitatea de învățământ să calculeze și să plătească reclamanților, membri de sindicat, dobânda legală aferentă creanței stabilite prin Sentința civilă nr.208/21.01.2010 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._, începând cu data de 27.05.2013 și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă executorie depusă în copie la dosar, pârâta unitatea școlară a fost obligată să plătească reclamanților drepturi salariale restante, corespunzător activității desfășurate.
Prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamanții au suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale și, pe de altă parte, în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite.
Astfel acestora li se cuvine atât actualizarea sumei cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, până la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, în temeiul art. 40 alin. 2 lit. c raportat la prevederile art. 253 din Codul muncii, având în vedere și dispozițiile art.1535 din Noul Cod Civil.
Actualizarea cu indicele de inflație este de natură a restitui integral suma neplătită – damnum emergens. Acordarea dobânzii legale asigură și acoperirea beneficiului nerealizat - lucrum cessans. Acesta din urmă este un prejudiciu cert, în cazul datoriilor bănești fiind prezumat de lege (art. 1088 din vechiul Cod civil, în vigoare în perioada respectivă).
Având în vedere dispozițiile art. 278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil ( respectiv art. 1530 și urm. din NCC).
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Pe de altă parte conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamant.
Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Pentru aceste motive, instanța constată că dobânda legală solicitată de reclamantă este datorată începând cu data formulării prezentei cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile.
În concluzie, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâta unitatea de învățământ să calculeze și să plătească fiecărui reclamant, membru de sindicat, dobânda legală aferentă creanței stabilite prin Sentința civilă nr. 208/21.01.2010 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._, începând cu data de 27.05.2013 și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel U. S. Independente din Învățământ D. pentru membrii de sindicat M. F. L., I. V., Ghigă N. A., B. (Jujea ) I. A., R. A. B., M. R. D., O. G., N. (C.) F. – M., C. G., M. S. M., S. A. V., B. D., C. (V.) C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței de fond obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 208/21.01.2010, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul_ de la data nașterii dreptului prevăzut de Legea nr. 330/2009 și până la data plății.
Cu greșita aplicare a legii, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea unității de învățământ pârâte la plata dobânzii legale pentru creanțele stabilite prin sentința civilă nr. 208/21.01.2010, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, reținând în esență că „dobânda legala solicitata de reclamanți este datorata începând cu data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile"
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, prin sentința civilă nr. 208/21.01.2010 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ pârâta a fost obligată la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada dedusă judecății actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Instanța nu a ținut cont de faptul că, deși sentința civilă nr. 208/21.01.2010, este irevocabilă, nici până în prezent membrul nostru de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, și că, astfel, i s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul său prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și, respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010.
Cere instanței de apel să aibă în vedere faptul că, potrivit art. 161 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", iar conform potrivit art. 156 (actualmente art. 161), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevedea, la art. 295 alin. (1), următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile" (actualmente art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede următoarele: dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile")
În consecință, și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume:
Art.1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările și completările ulterioare prevede: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin să facă ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Noul cod civil (NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare stipulează:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-o cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a
obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul
neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabila, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadența până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cei prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) dacă înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legala, creditorul are dreptul, i afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit
În egală măsură, învederează instanței de apel incidența în speță a dispozițiilor art. l din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.", coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform căruia: „în cazul în care, strivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se rate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."
De asemenea sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobanda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea mor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale au prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, lupă caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea"
Ori, din ansamblul prevederilor legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau n dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței) drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Pentru drepturile salariate restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Arată că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
Precizează că legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 161 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) - că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia jpoate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs Salariatului.
Definiția daunelor interese nu este precizată în dispozițiile Legii nr. 53/2003, ceea ce îndreptățește coroborarea acestui text legal cu textele legale civile care lămuresc sau conturează sfera noțiunii de daune-interese, respectiv, art. 1088 Cod civil, art. 1530 ș.u. NCC.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că potrivit art. 1521 din N.C.C. punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, iar conform art. 1523 alin. (2) lit. d) din N.C.C. debitorul se află de drept în întârziere, dar nici de prevederile alin. (1) teza I din N.C.C. potrivit cărora „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadentă până în momentul plătii, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu."
Cu greșita aplicare a prevederilor art. 1 alin. (1) din N.C.C. și a celor ale titlului III - Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare - din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicatâ, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond, invocă în considerentele sentinței civile apelate „practica generală în această materie a instanței de control judiciar... precum și necesitatea unificării practicii" deoarece, în sistemul nostru de drept practica judiciară nu este izvor de drept, iar titlul III al Legii nr. 134/2012, republicată, cu modificările și completările ulterioare stabilesc competența în mceastă materie a înaltei Curți de Casație și Justiție.
In situația în care onorata instanță de apel va aprecia că, în prezenta cauză erau incidente prevederile art. 1522 alin. (1) din N.C.C - referitoare la punerea în întârziere a debitorului prin cererea de chemare în judecată - învederează onoratei instanțe de apel și faptul că, cu greșita aplicare a prevederilor art. 30 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a reținut că „dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile."
Tribunalul D. nu a ținut cont de faptul că cererea de chemare în judecată are caracterul unei cereri accesorii cererii principale - reprezentată de cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și, respectiv, din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada dedusă judecății actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății - cerere admisă prin sentința civilă nr. 208/21.01.2010 pronunțată de Tribunalul D.. Ori, sub acest aspect, punerea în întârziere a debitorului unitate școlară a operat la data emiterii sentinței și nu, așa cum, în mod greșit a reținut instanța de fond, la data depunerii cererii pentru plata dobânzii..
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus și dispozițiile legale aplicabile, a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte sentințe și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunea astfel cum a fost formulată.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466, 468, 470, 471 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alin. 4 (actualmente art. 166 alin. (4), art. 268, art. 275 și art. art. 295 alin. (1) - actualmente art. 278 alin. (1) - din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art. 28 și art. 214, art. 215 și art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 și art. 1088 Cod civil, art. 1530 ș.u. NCC.
Intimata-pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea îl apreciază a fi nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
U. S. Independente din Învățământ D. în numele membrilor săi prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei unitate școlară la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești.
Sumele prevăzute în titlul executoriu - hotărâri judecătorești - reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Prin OUG nr. 71/2009, s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat (anterior art. 161) salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că „ Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.
Art. 171 (1) din Codul muncii republicat (anterior art. 166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere că drepturile salariale pentru care se solicită dobânda sunt din perioada 01 10_09,hotărârea care constituie titlu executoriu este anterioară datei de 01 10 2011(data intrării în vigoare a noului cod civil) sunt incidente dispozițiile vechiului cod civil și nu dispozițiile noului cod civil așa cum susține apelantul.
Astfel, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art.1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat, având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
În ceea ce privește data de la care se datorează dobânda, se constată următoarele:
Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții, Curtea reține că membrii de sindicat în calitate de creditori sunt beneficiarii acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit .
În condițiile în care în speță debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prevăzute de art. 1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 1088 alin. 2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată, și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
In consecință, în mod corect Tribunalul D. a admis cererea reclamantei și a obligat unitatea de învățământ la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii. Pentru considerentele expuse, apelul este nefondat și în baza art. 480 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă U. S. Independente din Învățământ D. pentru membrii de sindicat M. F. L., I. V., Ghigă N. A., B. (Jujea ) I. A., R. A. B., M. R. D., O. G., N. (C.) F. – M., C. G., M. S. M., S. A. V., B. D., C. (V.) C. I., cu sediul în C., .. 6, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 7397/21.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. O., cu sediul în O., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 Martie 2014.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. AG 25 Martie 2014
Jud. fond: M. I.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-09-2014, Curtea de... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
