Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 25/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 4864/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 25
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta P. R., cu domiciliul în Tg. J., Aleea Energeticienilor, ., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4066 din 29 august 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C.F. GRĂDINIȚA NR. 8, cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, C. L. TG-J., cu sediul în Tg. J., jud. Gorj, și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, cu sediul în Tg. J., .-134, jud. Gorj.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, următoarele: prin cererea de apel s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare și luând act de cererea de judecată în lipsă, a luat în examinare apelul.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, se constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._, reclamanta P. R., în contradictoriu cu pârâții C.F Grădinița Nr. 8, C. L. Tg -J. și I. Școlar Județean Gorj, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, pentru anii 2010, 2011 și 2012, obligarea pârâților la plata sporului de 10% din salariul de bază, pentru condiții penibile de muncă, astfel încât salariul brut din luna ianuarie 2010 să fie echivalent cu cel din luna decembrie 2009, precum și la plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în considerare a sporului pentru condiții penibile de muncă, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2012. De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților la restituirea diferențelor salariale, respectiv diferențele dintre salariile brute legal acordate și cele efectiv acordate, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadentă a fiecărei sume, la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sporul de 10% din salariul de bază, pentru condiții penibile de muncă a fost stabilit prin negociere colectivă, invocând în acest sens contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ și contractul colectiv la nivel național pe perioada 2007-2010. De asemenea, a mai arătat reclamanta că acest spor a fost recunoscut și prin hotărâre judecătorească, invocând în acest sens sentința nr.1144/2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._, susținând că trebuie să se regăsească și în salariul brut de după data de 01.01.2010, așa cum prevede art. 3 lit. c și art. 7 alin.2 din Legea nr.330/2009.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că la data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/28.12.2010, care la art. 21 prevede că:
„Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.”
A susținut reclamanta că nu poate să fie imputat salariaților faptul că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, precum și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu au elaborat regulamentul de acordare a sporurilor.
De asemenea, având în vedere că sporul pentru condiții penibile de muncă este un drept salarial cu caracter permanent, acesta trebuie să fie luat în calcularea indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2010, 2011 și 2012.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 din codul de procedură civilă, art. 219 din Codul muncii, art. 28 din legea nr.62/2011, art.3 lit. c și art. 7 alin.3 din Legea nr.330/2009, art.21 din Legea nr.284/28.12.2010, art. art. 1, 2 și 3 din legea nr.285/2010, O.U.G. nr.19/2010 .
Pârâtul C. L. Tg J. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar copia cărții de identitate adeverința nr.820/22.04.2013 emisă de unitatea de învățământ, precum și sentința nr.1144/2013 a Tribunalului Harghita, privind soluția pronunțată în dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4066 din 29 august 2013, Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de reclamanta P. R., cu domiciliul în Tg- J., ., județul Gorj, C.N.P_, în contradictoriu cu pârâții C.F Grădinița Nr.8, cu sediul în Tg- J., ., județul Gorj, C. L. Tg- J. cu sediul în Tg J., județul Gorj și I. Școlar Județean Gorj, cu sediul în Tg -J.,.-134, județul Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta P. R. este angajată la C.F Grădinița Nr.8, pe postul de îngrijitoare, așa cum rezultă din adeverința nr.271/16.01.2012, depusă la dosar. Conform acestei adeverințe, reclamanta nu a beneficiat de spor pentru condiții penibile de muncă după data de 01.01.2010, întrucât acest spor nu a fost prevăzut de legislația în vigoare aplicabilă cu această dată, respectiv Legea nr.330/2009 și O.U.G. 1/2010.
Sporul pentru condiții de muncă penibile solicitat prin prezenta acțiune este prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, art. 41 alin.3 lit. a, sporuri care potrivit alineatului 2 se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Referitor la contractul colectiv de muncă instanța reține că potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 actualizată, în vigoare până la data de 13.05.2011, dată de la care a fost abrogată prin Legea nr.62/2011:
„(1) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale”.
La art. 9 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 se prevede că, în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute de acest contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, iar potrivit alineatului 2, părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alineatului 3 al aceluiași articol, pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
În speță, reclamanta face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar faptul că aceste drepturi se stabilesc prin lege.
Înainte de . Legii nr.330/2009, sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și drepturile salariale cuvenite personalului contractual din sectorul bugetar sunt reglementate de O.U.G. 24/2000, O.U.G. 123/2003, O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008.
La art. 13-16 din O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008 sunt prevăzute următoarele sporuri: sporul de confidențialitate, sporul pentru condiții vătămătoare și sporul pentru condiții periculoase. Conform acestor prevederi legale, categoriile de personal contractual, cuantumurile sporurilor și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Sporul pentru condiții penibile de muncă nu este prevăzut în actele normative mai sus menționate, nici în Codul muncii și nici în Codul muncii republicat.
Dispozițiile O.G. 10/2007 și O.G. 10/2008 au fost abrogate prin Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care la art. l alin.2 prevede că drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege.
Conform art. 20 alin.1 din lege, “ sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII ”, neregăsindu-se și sporul pentru condiții penibile.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 4 și 5 din O.U.G. 1/2010: „(4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexa nr. I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.
(5) Cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevăzute la alin. (4), se stabilește de conducătorul instituției sau autorității publice, astfel încât să se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite.”
La art. 10 din O.U.G. 1/2010 se prevede că :“În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.”
Ori în speță sporul pentru condiții penibile de muncă nu este prevăzut în actele normative care reglementează sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și drepturile salariale cuvenite personalului contractual din sectorul bugetar anterioare Legii nr.330/3009 . De asemenea acest spor nu este prevăzut de Legea Legea-cadru nr. 330/2009 ( anexele nr. I-VIII ) și nici de Legea-cadru nr.284 /2010 (anexele nr. I-VIII).
Față de considerentele expuse, instanța a reținut că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea sporului pentru condiții penibile de muncă și prin urmare nu este îndreptățită nici la plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în considerare a acestui spor, respingând acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta P. R., criticând-o pentru nelegalitate, considerând că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 136/1996 și Legii nr. 284/2010.
Reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de îngrijitor la unitatea de învățământ pârâtă. Potrivit art. 21 din Legea nr. 284/2010 „locurile de muncă, categoriile de personal, mărirea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzute în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborate de către fiecare din ministerele coordonatoare ale celor șase domenii de actvitate bugetară – administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către unitățile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice central autonome, care se aprobă prin hotărâre a guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice central autonome, cu avizul MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate”.
De asemenea, având în vedere că sporul pentru condițiile penibile de muncă este un drept salarial cu caracter permanent, acesta trebuie să fie luat în calcularea indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2010, 2011, 2012. A precizat că acest spor este prevăzut și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Învățământ 2007-2012.
Potrivit prevederilor Codului muncii, drepturile prevăzute de contractele colective de muncă la nivel național sunt obligatorii și se aplică și la nivel de unitate.
A arătat că s-a încălcat principiul securității juridice, întrucât în situații identice instanța a pronunțat soluții diferite, sens în care a anexat înscrisuri justificative.
A solicitat și judecata în lipsă.
Intimata pârâtă Grădinița cu Program Prelungit nr. 8 Tg. J. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond, arătând că unitatea a procedat la reținerea sumelor deja acordate, în baza unor angajamente de plată.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Apelanta a precizat că sporul solicitat a fost acordat în baza CCM UNIC la nivel de R. Învățământ 2007-2012.
Potrivit art.10 din OUG 1/2010 „ în conformitate cu art.30 din Legea cadru nr.330/2009 ,la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1.01.2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor”.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea reține că în cauză prevederile din Contractul Colectiv de Muncă pe care se întemeiază pretențiile apelantei–reclamante, nu au fost legal încheiate, întrucât acestea încalcă dispozițiile art.12 al.1 Legea 130/2006 și art.157 al.2 Codul Muncii.
Astfel, potrivit art.12 alin. 1 din Legea 130/2006 „contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt prevăzute prin dispoziții legale”.
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă.
Or, potrivit susținerilor reclamantei, contractul a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporuri ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispozițiile legale.
Curtea, nu va reține această interpretare, în raport de dispozițiile art.12 al.1 din Legea 130/2006, al căror corolar legal este art.157 Codul Muncii, care statuează că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor reprezentative.
Astfel, art.8 al.2 din Legea 130/2006 prevede:” clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege”.
Reținând că dispozițiile art.12 al.1 din Legea 130/2006 se coroborează cu art.157 al.2 Codul Muncii și art.8 din Legea 130/2006, Curtea consideră că sporul nu putea fi negociat printr-un contract colectiv de muncă, acesta putând fi stabilit exclusiv de legiuitor.
În consecință, se apreciază că instanța de fond, adoptând soluția de neacordare a sporului solicitat, a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale .
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta P. R., cu domiciliul în Tg. J., Aleea Energeticienilor, ., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4066 din 29 august 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C.F. GRĂDINIȚA NR. 8, cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, C. L. TG-J., cu sediul în Tg. J., jud. Gorj, și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, cu sediul în Tg. J., .-134, jud. Gorj.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | |
Grefier, C. C. |
Red. Jud. M. P./30.01.2014
Tehnored. C.C./6 ex.
Jud. fond L. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 722/2014.... → |
|---|
