Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 950/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 950/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 3637/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 950
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O. în numele membrului de sindicat T. G. L., cu sediul în Slatina, .. 64B, jud. O., împotriva sentinței civile nr. 2009/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT I. C. SLATINA, cu sediul în Slatina, .. 6, jud. O., C. L. AL M. SLATINA, cu sediul în Slatina, .. 1, jud. O., P. M. SLATINA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în Slatina, .. 1, jud. O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal, precum și solicitarea apelantului reclamant de judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantului reclamant de judecare a cauzei în lipsă și apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra apelului formulat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.07.2013 pe rolul Tribunalului O. sub nr._, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., în numele membrului de sindicat: T. G. L., a chemat în judecată pe pârâții Grădinița cu P. Prelungit „I. C.” Slatina, C. L. al municipiului Slatina, și P. municipiului Slatina – Instituția Primarului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la:
- plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, începând cu data de 01.01.2010 și până la data pronunțării sentinței, sumei care urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
În motivarea cererii, a arătat că până la data de 31.12.2009 salarizarea personalului din învățământ-didactic de predare și pregătire/instruire practică și didactic auxiliar și nedidactic-a fost reglementă printr-o . acte normative (legi și ordonanțe ale Guvernului, ordine ale ministrului de resort). În egală măsură salariații din învățământ au beneficiat de drepturi câștigate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dar și de cele stabilite prin contractul colectiv de muncă și întărite prin Hotărâri ale Comisiei Paritare de la nivelul inspectoratului școlar.
Între aceste drepturi se regăsește și sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 15% din salariul de bază și sporul pentru condiții penibile în cuantum de 10% din salariul de bază.
S-a mai precizat că la data de 01.01.2010, dată la care a intrat în vigoare legea 330/2009, plata sporului a fost sistată. La fel s-a sistat plata acestuia și prin . legii 284/2010.
Neplata acestor drepturi este nelegală întrucât până la data de 31.12.2009 membrii de sindicat au beneficiat în funcție de condițiile în care și-au desfășurat activitatea de acest spor în baza Hotărârii Comisiei Paritare de la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului O. nr.5/12.12.2008 emisă cu respectarea prevederilor în vigoare la aceea dată respectiv:
Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, (în vigoare până la data de 09.02.2011 când a fost abrogată prin Legea 1/2011):
Art.48. - (1) Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
(2) Drepturile salariale suplimentare și alte drepturi materiale ale personalului didactic și didactic auxiliar se negociază, în limitele stabilite de lege, în cadrul contractelor colective de muncă dintre administrație și sindicatele din învățământ recunoscute la nivel național, potrivit legii.
Art.50 (12) Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Art.146 - În măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
A mai invocat în susținerea cererii de chemare în judecată dispozițiile CCM pe anii 2006, 2007, 2008, a HG 281/1993 cu modificările și completările ulterioare prin care s-a stabilit că pentru condițiile periculoase sau vătămătoare se acordă un spor de până la 15% din salariul de bază corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
În sensul obligativității clauzelor contractului colectiv de muncă s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție –secția de contencios administrativ fiscal; decizia nr.3201/25.06.2008; decvizianr.3126/05.06.2009, sentința civilă nr.4200/27.10.2010, pronunțată de Curtea de Apel București.
S-a mai precizat că legea cadrul 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:
Potrivit art.3 lit. c) „luarea in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitatea, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, in salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de baza sau in indemnizația lunara de încadrare
Art. 30. alin 5 lit. în anul 2010, personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 isi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de baza, solda funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute in anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de incadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009”.
Art. 3. din anexa II la legea 330/2009 „(1) In raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea pot fi acordate personalului salarizat potrivit anexelor nr. II/1.1-II/14, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective;
b) pentru condiții grele de munca, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective;
c) personalul care lucrează, potrivit contractului individual de munca, in zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiază de un spor de pana la 20% din salariul de baza.
(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concreta a sporurilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), precum si condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.
Art.17 din aceeași anexă 7.:In raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective;
b) pentru condiții grele de munca, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective.
Locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporurilor, precum si condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor si cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale.
18. Suma sporurilor acordate cumulat pe total ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de baza.
S-a mai arătat că prin OUG 1/2010, s-a stabilit următoarele:
Art. 5(1) Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 isi păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare brut/bruta avute la aceasta data, fără a fi afectate de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:
a) la salariul de baza, solda/salariul funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor si indemnizațiilor care se introduc in acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, in măsura in care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
b) sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc in salariul de baza, solda/salariul funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Art.6 alin.1 din același act normativ: art. 6(1) în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea in aceleași condiții. Aceasta suma se include in salariul de baza, solda/salariul funcției de baza sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.
Art. 10 „In conformitate cu prevederile art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective si contracte individuale de munca încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009”.
S-a arătat că prin Legea 330/2009 se garantează la nivel de principiu menținerea drepturilor câștigate prin acte normative, hotărâri judecătorești sau prin acte de negociere colectivă(contracte colective de muncă și hotărâri ale comisiilor paritare).
În al doilea rând se statuează prin art.30 alin 5 din aceeași lege că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate față de luna decembrie 2009, or, așa cum rezultă din adeverințele emise de unitatea pârâtă începând cu data de 01.01.2010 membrii de sindicat au fost privați de drepturi cuvenite sau aflate în plată, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus menționate.
Cum membrii de sindicat trebuiau să beneficieze în anul 2010 de un salariu la același nivel cu cel din decembrie 2009, pârâta fiind obligată să le acorde sume compensatorii în baza art.6 alin 1 din OUG 1/2010.
A mai precizat că sporul pentru activitatea desfășurată în condiții grele și vătămătoare au fost reglementate și prin dispozițiile legii 284/2010 și legii 63/2011, astfel că trebuia acordat acest spor și în anul 2011.
Pentru anul 2012 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază se menține la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, salariu brut în care trebuiau cuprinse sporurile indemnizațiile compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar în conformitate cu prevederile legii 63/2011.
În ceea ce privește anul 2013 în materia salarizării s-a invocat faptul că personalul din sectorul bugetar este salarizat potrivit OUG 84/2012 act care prevede că în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012. Art. 2 - Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Reclamantul a arătat că este evident faptul că membrii de sindicat trebuiau să beneficieze de sumele compensatorii aferente sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase.
A mai invocat și jurisprudența Curții Europene, în sensul că în situația în care membrii de sindicat sunt beneficiari ai unor prevederile legale, pot pretinde cel puțin o speranță legitimă cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la salarizarea pe anii 2010-2011.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.148 și urm. și art. 194 Ncpc, art.268 lit. c C.Muncii, ale art.28 și art.208-211 din legea Dialogului social 62/2011, ale art.3 lit. c și art.30 alin 5 in legea 330/2009, ale art.5 și art.6 din OUG 1/2010 și ale art.3 lit. c și art.7 alin 2 din legea cadru 284/2010 și ale art.1 din legea 285/2010, art.8 din HG 281/1993, precum și contractul Colectiv de Muncă la Nivel de R., Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, legea 63/2011 și legea 283/2011.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: împuterniciri ale membrilor de sindicat care au mandatat S. să-i reprezinte în prezenta cauză, adeverințe privind dovada calității de salariat al unității de învățământ pârâte din prezenta cauză, procese-verbale ale Consiliului de Administrație din data de 19.II..2009, Hotărârea nr. 5/12.12.2008 a Comisiei paritare de la nivelul ISJ O., carte de identitate.
Pârâții C. L. al municipiului Slatina, P. municipiului Slatina -Instituția Primarului au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2010 – 17.07.2010, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea actiunii.
Pârâții C. L. al municipiului Slatina, P. municipiului Slatina -Instituția Primarului, au formulat cerere de chemare în garanție a Statului prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 2009/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al municipiului Slatina și P. municipiului Slatina - Instituția Primarului.
S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu pârâții C. L. al municipiului Slatina și P. municipiului Slatina - Instituția Primarului, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, pe perioada 01.01._10 și s-a respins acțiunea formulată pentru perioada 01.01._10, ca fiind prescrisă.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată prin întâmpinare, pentru perioada 16.07._10 și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., în numele membrului de sindicat T. G. L., în contradictoriu cu Grădinița cu P. Prelungit „I. C.” Slatina, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al municipiului Slatina și P. municipiului Slatina -Instituția Primarului, pe baza actelor depuse la dosar și în raport de dispoz. art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, se reține că întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciara, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât si calitatea procesuală a paratului.
Cum debitor al obligației de plată a salariului este angajatorul, respectiv unitatea școlară, iar în speță se solicită acordarea unor drepturi bănești cuvenite cadrelor didactice, cu titlul de drepturi salariale neîncasate, instanța reține că pârâții C. L. al municipiului Slatina, P. municipiului Slatina – Instituția Primarului, nu justifică, în raportul juridic dedus judecății, calitatea procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al municipiului Slatina, P. municipiului Slatina - Instituția Primarului și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia, ca fiind promovată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Având în vedere lipsa calității procesuale pasive, tribunalul nu a mai analizat cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. L. al municipiului Slatina și P. municipiului Slatina –Instituția Primarului.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a reținut că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Întrucât în cauză obiectul judecății îl constituie drepturi de natură salarială solicitate de reclamant pentru membrii de sindicat, termenul de prescripție este cel reglementat de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) Codul Muncii și având in vedere data la care a fost introdusă acțiunea – 16.07.2013 (data depunerii acțiunii la poștă), termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit cu privire la perioada 01.01._10.
Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._10 și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată pentru această perioadă, ca fiind prescrisă. De asemenea, cu aceeași motivare (data depunerii acțiunii la poștă), a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 16-17.07.2013
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că membrul de sindicat T. G. L., reprezentat de Sindicat în prezenta cauză, este încadrat în cadrul unității de învățământ pârâte ca administrator financiar, iar anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 acesta a beneficiat de spor de condiții grele și vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază ca urmare a faptului că lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, prin hotărârea C. de Administrație al unității de învățământ pârâte.
Anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 acordarea acestui spor a fost prevăzută prin HG 281/1993, act normativ care a fost abrogat prin art. 23 din legea 330/2009.
Începând cu 01.01.2010, salarizarea personalului bugetar pe parcursul anului 2010 s-a efectuat în temeiul legii cadru de salarizare - Legea nr. 330/2009, care a reprezentat regimul juridic în temeiul căruia s-au stabilit salariul de bază, însă și cadrul și condițiile, precum și sporurile care s-au acordat pe parcursul acestui an.
Potrivit art. 155 Codul muncii coroborat cu art.11 alin.2 din Legea nr. 330/2009, sistemul de salarizare cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile primite, stimulente și alte adaosuri.
Prin art. 12 alin. 3 din legea 330/2009 s-a reglementat faptul că în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
Art. 30 alin. (1) din Legea 330/2009 cu privire la modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii, prevedea că începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, si, după caz indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de baza, se introduc în salariul de baza, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cat si pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate sunt cele prevăzute in cap. III si in anexele la prezenta lege; (3) reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
Din dispozițiile art. 30 alin. 5 din legea 330/2009 se deduce că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
- noul salariu de bază, va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adăugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.
- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
Potrivit art. 162 alin. 3 Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilesc prin lege, în aceeași viziune art.2 din Legea nr. 330/2009 dispune că drepturile de natură salarială (pentru salariați și funcționari publici) se stabilesc numai prin lege.
Salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată prin anexa II./1 la acest act normativ.
Din analiza dispozițiilor înscrise în Secțiunea a III-a a acestei anexe s-a reținut că legiuitorul a prevăzut categoria sporurilor de care ar fi putut beneficia personalul din învățământ dintre acestea prin art.17. în raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective; b) pentru condiții grele de munca, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective.
Locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporurilor, precum si condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor si cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale.
Din analiza acestor dispoziții legale se constată că și după . legii 330/2009 personalul din învățământ ar fi putut beneficia de sporurile mai sus menționate, însă numai în condițiile stabilite prin acest act normativ, neavând relevanță în privința acordării sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, prevederea acestuia în contractul colectiv de muncă sau faptul că a fost stabilit de Comisia Paritară de la nivelul ISJ O. prin Hotărârea nr.5/12.12.2008.
Cum membrii de sindicat nu au făcut dovada că s-a urmat această procedură mai sus evocată respectiv aceea a stabilirii locurilor de muncă, categoriile de personal prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor si cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale, instanța a constatat că aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor începând cu anul 2010.
Într-o atare situație, s-a constatat că nici în anul 2011 și 2012 nu au fost îndeplinite formalitățile cerute de legiuitor pentru acordarea acestui spor.
Este adevărat că prin legea 63/2011 s-a prevăzut în art.9 alin 3 că pana la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiții de munca, aprobate in condițiile legii, se acorda numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri si numai in măsura in care activitatea se desfășoară in aceleași condiții, însă, în speță, așa cum rezultă din cele mai sus menționate, membrii de sindicat în prezenta cauză nu au beneficiat de acest spor nici în baza legii 330/2009 și nici în baza legilor 285 și 284/2010.
Reclamantul s-a prevalat și de dispozițiile art. 6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, conform cărora „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Cu privire la această susținere, instanța având în vedere cele mai sus expuse, a constatat că sporul de condiții vătămătoare și periculoase nu se poate acorda sub formă de sumă compensatorie, având în vedere că legiuitorul l-a prevăzut ca spor distinct de salariul de bază, odată cu . legii 330/2009, neacordarea acestuia până în prezent de la aceea dată fiind determinată de faptul că nu s-a urmat procedura stabilită de legiuitor prin legile de salarizare, astfel că a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O. în numele membrului de sindicat T. G. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că judecătorul fondului a făcut o interpretare complet eronată și contradictorie a dispozițiilor Legii nr. 330/2009, întrucât a reținut, pe de o parte, incidența în speță a dispozițiilor art. 30 alin. (5) din lege, pentru ca ulterior să aprecieze că în absența Regulamentului, sporul nu se poate acorda.
A susținut apelantul că din textul de lege invocat de instanță rezultă că personalului care a beneficiat de un spor (indiferent care ar fi acesta) la data de 31 decembrie 2009 nu i se poate diminua sub nicio formă salariul în anul 2010, astfel că sporul trebuie acordat într-un cuantum care să conducă la un salariu egal cu cel din decembrie 2009, în al doilea rând, art. 30 alin. (5) din lege statuând din nou faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate fată de luna decembrie 2009.
În același sens, apelantul a invocat și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr.1/2010și ale art. 6 alin. (1) din același act normativ și a susținut că, față de faptul membrii de sindicat au beneficiat până la data de 31 decembrie 2009 de plata sporului pentru condiții periculoase/vătămătoare, este evident că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia să beneficieze de plăți compensatorii care să conducă la o valoare egală cu suma avută la data de 31 decembrie 2009.
Consideră apelantul că, sub acest aspect, se poate lua în considerare situația de notorietate a indemnizației pentru zone izolate, de care personalul din unitățile de învățământ din unele localități a beneficiat înainte de data de 01.01.2010 în temeiul art. H.G. nr. 167/2002, care a fost diminuată potrivit HG nr. 1613/2009, dar pentru care tot personalul din unitățile respective a beneficiat de plata sumelor compensatorii, reprezentând diferența dintre indemnizația prevăzută de HG nr. 167/2002 și cea din HG nr. 1613/2009. În opinia apelantului, raționamentul în temeiul căruia s-a dispus plata acestor sume compensatorii se poate aplica și sporului pentru condiții periculoase, în baza acelorași prevederi legale, pentru personalul care a beneficiat de acest drept anterior datei de 01.01.2010 și lucrează și ulterior acestei date în aceleași condiții, astfel încât drepturile salariale să nu fie mai mici decât cele din decembrie 2009.
Totodată, apelantul a precizat că, inițial, membrilor de sindicat reprezentați le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sumele compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, sume care le-au fost acordate până la data de 01.03.2010 moment în care plățile s-au sistat în mod nejustificat.
La punctul 2 din motivele de apel, reclamantul a criticat motivarea judecătorului fondului, susținând că dacă s-ar merge pe raționamentul acestuia, sumele compensatorii nici nu pot fi acordate, ceea ce ar lăsa golite de conținut dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 și ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul supremației legii .
De asemenea, apelantul a susținut că prima instanță a ignorat și DECIZIA RIL nr. 11/08.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație, prin care s-a statuat că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 (...) și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 (...), personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un
salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008".
Consideră apelantul că, pentru a da eficiență deciziei menționate, în litera și spiritul său, raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuia aplicat, în mod similar, și în ceea ce privește drepturile incluse în salariu, în speță, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare, în raport de același art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, pe care atât reclamantul cât și instanța supremă l-a invocat în considerentele deciziei RIL, cu atât mai mult cu cât, în opinia apelantului, Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a referit doar la art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009, care se referă la salariile de bază, ci la art. 30 alin. (5) în ansamblul său, deci inclusiv lit. b), care reglementează menținerea sporurilor.
Referitor la dispozițiile art. 17 din Anexa nr. II, care fac trimitere la necesitatea
existenței unui Regulament, apelantul a susținut că acestea trebuie interpretate în contextul întregii Legi nr.330/2009 și al OUG nr. 1/2010, dată în aplicarea Legii nr. 330/2009, întrucât din moment ce aceste două ultime acte garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor (inclusiv a sporurilor) avute la data de 31.12.2009, cu condiția ca persoana să lucreze în aceleași condiții, este evident că legiuitorul a avut în vedere două categorii de salariați: prima - salariați care au avut sporul înainte de data de 01.01.2010 și care trebuie să beneficieze de el, ca sumă compensatorie, dupa data de 01.01.2010, dacă lucrează în aceleași condiții; a doua - salariați care nu au avut sporul înainte de data de 01.01.2010, astfel că nu pot beneficia de acest drept, decât în măsura în care este prevăzut de Regulamentul prevăzut la art. 17 din anexa nr. II.
Apelantul consideră că judecătorul fondului a făcut o confuzie între cele două categorii, din moment ce a reținut doar aplicarea art. 17 din anexă, ignorând prima categorie.
A mai arătat apelantul că raționamentul eronat referitor la anul 2010 a determinat vicierea hotărârii și referitor la anii următori și că instanța nu s-a pronunțat și în ceea ce privește drepturile aferente anului 2013.
Cu privire la legitimitatea acordării drepturilor solicitate membrilor de sindicat începând cu data de 01.01.2011, reclamantul a invocat disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 care stipulează că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011, disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 potrivit cărora baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna OCTOMBRIE 2010, căruia i se aplică o majorare de 15% și disp. art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 care instituie, ca principiu al salarizării personalului plătit din fonduri publice, echitatea și coerență, inclusiv prin remunerație egală pentru muncă de valoare egală.
În raport de aceste dispoziții, apelantul a susținut că împrejurarea că, în anul 2010, calculul salariilor s-a făcut incorect, cu ignorarea sentințelor judecătorești și a prevederilor legale speciale aplicabile în materie a determinat calcularea în mod greșit a salariilor acestuia și în anul 2011, din moment ce salariul de referință (cel din luna octombrie 2010) a fost mai mic, astfel că, față de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, apelantul consideră că, pentru identitate de rațiune, în considerarea principiilor enunțate anterior, se impune a se reține că si ulterior datei de 1 ianuarie 2011 membrii de sindicat au fost privați de drepturile salariale cuvenite.
În sensul că personalul didactic auxiliar trebuia să beneficieze și în anul 2011 de sporul pentru condiții de muncă, apelantul a invocat și un alt text de lege, respectiv disp. art. 2 alin. (3) și art. 6 din Anexa nr. 5, Capitolul II (Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar) la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
În ceea ce privește anii 2012 și 2013, apelantul a menționat că, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar, erau aplicabile Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar și, respectiv, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și a susținut că, în raport de aceste dispoziții și de faptul că membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții, aceștia trebuie să beneficieze și în anii 2012 și 2013 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare .
Apelantul a criticat și faptul că Tribunalul ar fi ignorat incidența în speță a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Constituția României și a documentelor internaționale ratificate de România sau la care România este parte, în speță art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale.
| Un ultim aspect de nelegalitate invocat de apelant a vizat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. Slatina și a Primarului Mun. Slatina.
Sub acest aspect, apelantul a arătat că prima instanță trebuia să aibă în vedere prevederile legale în vigoare, aplicabile în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar, în special cele ale Legii educației naționale nr. 1/2011, în vigoare cu începere de la 09.02.2011, care, la art. 104 alin. (2). prevede: „(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, (...)", dispoziții care reiau practic prevederile aplicabile anterior în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar, respectiv art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr."374/2001, HG nr. 538/2001 și art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995 - pe care le-a abrogat explicit sau implicit.
A menționat că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat nu doar calculul unor drepturi, ci și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate și în aceste condiții, având în vedere prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apelantul a apreciat că și consiliul local are calitate procesuală pasivă și trebuie să răspundă pentru punerea în executare a sentinței va pronunțate în cauză.
În ceea ce privește P., apelantul a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (4) lit. a) raportat la art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001, republicată, și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale îndeplinește funcția de ordonator de credite, iar acesta a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local, astfel încât consideră că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de prevederile legale menționate, sentința pronunțată în cauză trebuie să îi fie opozabilă și să răspundă de asemenea pentru plata drepturilor membrilor noștri de sindicat.
Concluzionând, apelantul a susținut că sentința apelată este netemeinică și nelegală, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ.
În drept, reclamantul și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 266 și urm și art. 483 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și al art. 28, art. 214 și art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 1 alin. (5) și art. 20 alin. (1) din Constituția României, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 63/2011, ale Legii nr. 283/2011, ale OUG nr. 84/2012, ale art. 104 din Legea nr. 1/2011, ale art. 36 și art. 63 din Legea nr. 215/2001.
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, în conformitate cu art.477 NCPC, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că, prin acțiunea formulată, a fost solicitată plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15%, începând cu 1.01.2010 și până la data pronunțării sentinței.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții au beneficiat de acest spor până la data de 31.12.2009 în baza legii 128/1997, HG.281/1993, CCM Unic la nivel de R. Învățământ înregistrat la M.M.F.E.S. sub nr.596/15/12.11.2007, CCM Unic la nivel Național pe anii 2007-2010 și CCM Unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului O., aceștia considerându-se îndreptățiți la acordarea acestui spor în continuare, în raport de legile anuale de salarizare.
Examinând dreptul reclamanților la acordarea acestui spor în anul 2010, Curtea reține că, potrivit art.30 al.5 și 6 din Legea 330/2009:
„ În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.”
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că Legea 330/2009 reglementează 3 categorii de sporuri:sporuri care se includ în salariul de bază, sporuri rămase în afara salariului de bază, ambele prevăzute în anexele la lege și sporuri cu caracter permanent acordate în decembrie 2009, neincluse în salariile de bază și care nu se mai regăsesc în anexe.
Reclamanții sunt salariați ai unei unități de învățământ, fiind salarizați conform anexei II/1.4 Legea 330/2009-Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate unităților administrației publice –salarii funcții didactice auxiliare în unitățile de învățământ.
Art.3 din anexa II reglementează posibilitatea acordării sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase ca spor neinclus în salariul de bază dar în anumite condiții, dispunând că, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat potrivit anexelor nr. II/1.1 - II/14, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
b) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
c) personalul care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiază de un spor de până la 20% din salariul de bază.
În conformitate cu alineatul 2 al art.3 din anexa II, „ Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) - c), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”
Potrivit susținerilor părților, nu a fost parcursă procedura prevăzută de al.2 al art.3 din anexa II, în sensul că nu există un regulament aprobat în condițiile legii prin care să se stabilească locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și condițiile de acordare a acestuia, fapt confirmat și prin motivele de recurs.
În consecință, se constată că nu au fost îndeplinite toate condițiile pentru acordarea sporului în baza legii 330/2009, ca spor neinclus în salariul de bază.
În ceea ce privește posibilitatea acordării echivalentului acestui spor ca sumă compensatorie în anul 2010, Curtea reține că, potrivit art.6 din OUG 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora:
„ În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”
În principiu, această sumă compensatorie vizează sporurile la care se referă art.30 al.6 Legea 330/2009, respectiv sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009, care nu se mai regăsesc în anexele Legii 330/2009 și care nu au fost incluse în salariile de bază.
Suma compensatorie cu caracter tranzitoriu fiind inclusă în salariul de bază trebuie să răspundă exigențelor impuse de art.10 din OUG 1 /2010 care prevede că: „ În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.”
În speță, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, s-a menționat că anterior anului 2010, sporurile solicitate au fost acordate salariaților în baza HG 281/1993 și a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și la nivel național.
În cazul sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, acesta era prevăzut anterior anului 2010 și intrării în vigoare a Legii 330/2009 la art.8 lit a HG 281 /1993 care prevedea:
„În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective”.
Potrivit alin.2 al articolului menționat „ locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor”.
Sub acest aspect, Curtea reține că un astfel de regulament, elaborat deci în baza HG 281/1993 nu a fost prezentat instanței.
Referitor la prevederea sporului pentru condiții penibile sau nocive în art.24 alin.1 din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și în art.43 din CCM Unic la Nivel de R. Învățământ, Curtea constată că acestea puteau constitui temei legal pentru acordarea sporului cu titlu de sumă compensatorie, numai dacă au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii lor.
Cum în ceea ce îi privește pe reclamanți nu a fost elaborat un regulament care să-i încadreze printre beneficiarii sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare potrivit HG nr.281/1993, prevederea acordării unui asemenea spor pentru aceștia prin acorduri colective încălca prevederile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, în vigoare la data respectivă, potrivit cărora prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prin urmare, acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare reclamanților în temeiul art.24 alin.1 din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și al art.43 din CCM Unic la Nivel de R. Învățământ încălca disp. art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, din moment ce în temeiul unor dispoziții legale aceștia nu erau beneficiarii unui astfel de spor.
În consecință, nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de art.10 raportat la art 6 OUGn1/2010 pentru acordarea sporului solicitat ca sumă compensatorie în anul 2010.
Având în vedere că reclamanții nu erau îndreptățiți la acordarea sporului de condiții periculoase sau vătămătoare în anul 2010, fie ca spor neinclus în salariul de bază, fie ca sumă compensatorie, în raport de disp. art.1 alin.1 din Legea nr.285/2010, aceștia nu pot beneficia de respectivul spor nici în continuare în anul 2011, până la apariția Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Referitor la criticile vizând neacordarea sporului în baza Legii 63/2011, Curtea constată că, potrivit art.9 capitolul I și art.6 Capitolul II din anexa 5 la Legea 63/2011, în vigoare din 13.05.2011, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Un astfel de regulament prevăzut de al.2 al textului de lege menționat nu a fost elaborat, iar în conformitate cu alin.3, invocat de către recurenți, până la aprobarea regulamentului prevăzut la al.2 sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
În consecință, una dintre condițiile prevăzute de Legea 63/2011 pentru ca personalul care a mai beneficiat de aceste sporuri să primească în continuare sporurile menționate, este ca acestea să fi fost aprobate în condițiile legii, ceea ce în cauză nu a fost dovedit.
Având în vedere că reclamanții nu puteau beneficia de acest spor, potrivit legii, în anul 2011, pe cale de consecință, nu se poate reține nici îndreptățirea acestora la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare nici în anii 2012 și 2013, în raport de prevederile Legii nr.283/2011 și OUG nr.84/2012.
Prin urmare, prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale din materia salarizării, neputându-se reține încălcarea principiului supremației legii consacrat de art.1 alin.5 din Constituție, întrucât dispozițiile din legile anuale de salarizare și dispozițiile legii speciale din materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ nu pot fi interpretate și aplicate decât în corelare cu normele care reglementează modalitatea și condițiile acordării anumitor sporuri, precum și categoriile de beneficiari.
În ceea ce privește invocarea de către apelant a Deciziei RIL nr.11/08.10.2012, Curtea reține că, potrivit 517 alin.2 și 4 NCPC, decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În speță, problemele de drept dezlegate prin decizia RIL nr.11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au vizat, așa cum rezultă din considerentele acestei decizii, interpretarea și aplicare a dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 și ale art.30 din Legea nr.330/2009 prin raportare la prevederile OG nr. 15/2008 și Legii nr. 221/2008 reglementând valoarea coeficientului de multiplicare, iar nu cu privire la dreptul personalului didactic din învățământ la acordarea anumitor sporuri, astfel că această deciziei nu-și găsește aplicabilitatea în speța de față.
Referitor la susținerea apelantului conform căruia prima instanță ar fi ignorat incidența în speță a disp. art.20 din Constituție și art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, Curtea apreciază că, dreptul reclamanților la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, nefiind prevăzut de legile aplicabile în materia salarizării pe perioada dedusă judecății, aceștia nu sunt titularii unui bun pentru a intra în sfera de protecție a art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Referitor la criticile aduse modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. și Primarului se constată că acestea sunt, de asemenea, nefondate.
Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la calculul și plata diferențelor salariale, iar potrivit dispozițiilor legale în materie cele două pârâte au atribuții de alocare a sumelor necesare nu și de plată a acestora.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefondat, astfel încât, în baza art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, urmează a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O. în numele membrului de sindicat T. G. L., cu sediul în Slatina, .. 64B, jud. O., împotriva sentinței civile nr. 2009/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT I. C. SLATINA, cu sediul în Slatina, .. 6, jud. O., C. L. AL M. SLATINA, cu sediul în Slatina, .. 1, jud. O., P. M. SLATINA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în Slatina, .. 1, jud. O., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
6 ex/31.03.2014
Jud. fond O.M. P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
