Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1570/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1570/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 10675/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1570/2014
Ședința publică de la 25 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
..x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, . jud.M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în numele membrilor de sindicat, C. R., I. V., T. A., C. M., C. C., B. G., C. C., V. M., Rașcu M., și P. V., împotriva sentinței civile nr.374/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. "P. Ș.", cu sediul în localitatea Orșova, ., nr.2, județul M., având ca obiect drepturi bănești Premiul anual (al 13-lea salariu) aferent anului 2010.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că este primul termen de judecată în care părțile sunt legal citate și văzând că prin cererea de apel nu s-a propus administrarea de probe noi, Curtea apreciază că nu se impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului în fața instanței de apel, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la art. 244 NCPC și respectiv art. 394 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească în apel, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.374/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ /2014, s-a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M. în numele membrilor de sindicat C. R., I. V., T. A., C. M., COVASALA C., BARBATAN G., C. C., V. M., RASCU M., P. V. în contradictoriu cu pârâta Școala G. „P. Ș.".
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Reclamanții C. R., I. V., T. A., C. M., C. C., B. G., C. C., V. M., Rașcu M., P. V. - reprezentați în prezentul litigiu de U. S. Libere din Învățământ, în temeiul art.28 din Legea 62/2011 a dialogului social sunt personal didactic iar în anul 2010 au desfășurat activitate la pârâta Școala G. "P. Ș., conform adeverințelor emise de unitățile școlare pârâte.
Prin acțiunea dedusă judecății se solicită să fie obligați pârâții la plata actualizată a premiului anual aferent anului 2010, drept prevăzut de art.25 din Legea nr. 330/2009.
Instanța a constatat că în urma soluționării recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea 285/2010, raportat la art.25 din Legea 330/2009, referitor la acordarea premiului anual pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar, Înalta Curte de Casației și Justiție prin Decizia nr. 21/18.11.2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 37/16.01.2014, a admis recursul și a constatat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anul pentru anul 2010 prevăzut de art.25 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Astfel s-a reținut că, cu privire la art.8 din Legea 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 115/2012 și 257/2012, stabilind că acesta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă începând cu anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariu/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Referitor la natura premiilor în bani acordate angajaților s-a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, legiuitorul fiind în drept, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Față de faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a mai reținut că aceste dispoziții de lege prevăd modalitatea prin care statul urmează să își execute această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Referitor la natura juridică a premiului anual Înalta Curte a reținut că prin decizia nr. 414 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale s-a stipulat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.
Așa fiind, s-a concluzionat că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011, modificându-se numai forma de executare a obligației de plată a acestui premiu, acesta fiind inclus în majorarea salarială din anul 2011 conform art.8 din Legea 285/2010.
Decizia în interesul Legii nr.21/18.11.2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.37/16.01.2014 .
Potrivit art.517 alin.4 Cod proc. Civ. „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.”
Având în vedere dispozițiile Deciziei nr.21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că acțiunea este neîntemeiată, și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. S. Libere din Învățământ M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea apelului, apelanta arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 au fost incluse în creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2011 personalului din sectorul bugetar conform disp. art.8 din Legea nr.285/2010.
În realitate nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de „premiu anual" aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, din următoarele considerente:
1. art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011;
2. natura juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite: premiul reprezintă o sumă unică, ce se acordă o singură dată, în considerarea muncii desfășurate, în raport și cu perioada de timp lucrată din anul 2010, în timp ce salariul reprezintă prestație bănească lunară, acordată pentru munca depusă de salariați. Mai mult, nu toți salariații beneficiază de premiul anual, ci doar cei care au desfășurat activități profesionale satisfăcătoare sau nu au fost sancționați disciplinar, în timp ce salariul se acordă tuturor angajaților;
3.nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat (ținându-se seama de situația fiecărui salariat și de îndreptățirea fiecărui salariat de a primi sau nu o sumă de bani cu titlul de premiu anual pe anul 2010) și nu tuturor salariaților, în mod unitar și cu același procent ( de 15%);
4. conform an. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională,. vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii total diferite de cele care sunt avute în vedere la acordarea premiului anual aferent anului 2010 ( perioada de timp lucrată în anul 2010 și desfășurarea unei activități profesionale corespunzătoare).
Prin urmare, este evident faptul că, în baza art. 8 din Legea nr.285/2010, membrul nostru de sindicat a fost privat de dreptul sau de a primi premiul anual aferent anului 2010, fiindu-i încălcat dreptul fundamental al acestuia la respectarea bunului, consacrat de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, la data intrării în vigoare a Legilor nr.284/2010 și nr.285/2010, membrul de sindicat era beneficiarul unui drept actual - în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu o bază legală - Legea nr. 330/2009, astfel încât intră sub sfera de protecție a art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenție.
Or, în privința drepturilor asupra veniturilor salariale, în jurisprudența C.E.D.O. se face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul, câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată ( cauza Lelas împotriva Croației din 20 mai 2010, par.58). De asemenea, Curtea a statuat că pretenția poate fi considerată „bun" dacă este suficient de
determinată și fundamentată legal în dreptul intern (hotărârea Marii Camere
în cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei din 19 aprilie 2007. Totodată,
prin hotărârea Kecho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005, CEDO a stabilit
că „este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților
săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor
asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să amâne plata lor atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare."
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii introductive.
Apelul este nefondat.
Premiul anual a fost reglementat prin Legea nr.330/2009 care la art.25 alin. 1 prevede că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
A..2 al aceluiași articol prevede că pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate iar alin. 3dispune că premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Potrivit alin.4 al aceluiași articol, plata premiului anual se face pentru întregul personal salarizat potrivit acestei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că legea recunoștea în principiu salariaților ale căror drepturi salariale erau stabilite potrivit acestor dispoziții, beneficiul premiului anual, a cărui cuantificare se realiza la finele anului 2010, când în raport de prestația fiecăruia salariat pe parcursul anului se putea stabili dacă este persoană îndreptățită să primească acest premiu și care este cuantumul drepturile salariale aferente acestui premiu.
La data de 31.12.2010 a intrat în vigoare Legea nr.285/2010 care la art. 8 menționează că, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a schimbat destinația sumelor corespunzătoare premiului anual, înainte ca recurenta să dobândească calitatea de persoană îndreptățită la acest premiu, deci înainte de a se naște dreptul de a primi premiul anual aferent anului 2010. Ulterior a intrat în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009.
Este de reținut că prin decizia în interesul legii nr. 21/2013, cu caracter obligatoriu de la data publicării în M.O, instanța supremă a statuat cu caracter obligatoriu faptul că premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale din anul 2011, potrivit Legii 285/2011.
În raport de aceste precizări, Curtea constată a fi nefondate susținerile apelantei referitoare la calitatea sa de titular al acestui drept la expirarea anului 2010.
Ca urmare apelanta, la data intrării în vigoare a Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010, nu era beneficiara unui drept actual și nu deținea un bun în sensul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, pentru a intra sub sfera de protecție a art. 1 alin. (1) din Primul Protocol Adițional la Convenție.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, . jud.M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în numele membrilor de sindicat, C. R., I. V., T. A., C. M., C. C., B. G., C. C., V. M., Rașcu M., și P. V., împotriva sentinței civile nr.374/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. "P. Ș.", cu sediul în localitatea Orșova, ., nr.2, județul M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2014
Președinte, M. L. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
05.05.2014
Red.jud.M.L.
4ex/A.S.
J.F.L.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
