Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1615/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1615/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 16621/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3056
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1615 din 25 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant M. Ș., reprezentat de avocat F.D. și intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, prin consilier juridic A.H..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Instanța, a pus în discuția părților incidența dispozițiilor art.445 cod procedură civilă, în raport de motivele de apel formulate de către reclamant.
Avocat F.D., pentru apelantul reclamant, a lăsat la aprecierea instanței soluția care se va pronunța cu privire la incidența dispozițiilor art.445 cod procedură civilă, iar pe fondul cauzei a expus motivele scrise, în raport de care a pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.
Consilier juridic A.H., pentru intimata pârâtă, a apreciat ca fiind legală și temeinică sentința apelată și a solicitat respingerea apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1615 din 25 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M. Ș. în contradictoriu cu pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte inclusiv în perioada vizată, așa cum rezultă din acte depuse la dosar.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Cu privire la valabilitatea CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 si înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008, instanța a reținut ca acesta s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 si pana la data de 31.12.2010, astfel încât acesta nu mai era valabil și în perioada 2011 si 2012 pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități instanța a reținut următoarele:
C.C.M. la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni.
Reclamantul a invocat faptul că CCM la nivel de grup de unități din transport feroviar pe anii 2006-2008 si-a prelungit valabilitatea cu 48 luni, respectiv până la data de 20.06._, dată fiind modificarea art 4 prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr.370/20.06.2008.
Art 4 din CCM la nivel de grup de unități așa cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008 prevedea următoarele:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Instanța a constatat că prin actul adițional invocat de reclamanți s-a modificat cuprinsul art. 4 în sensul că a fost modificată perioada pentru care producea efecte contractul respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Acest termen se calculează de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate. Cele 48 de luni se calculează așadar de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010 .
Că aceasta a fost voința părților contractante a rezultat și din faptul că prin actul adițional nr. 629/04.01.2011 părțile au stabilit că perioada de valabilitate a aceluiași contract se mai prelungește până la 31.01.2011. Dacă ar fi fost corectă interpretarea făcută de reclamant în sensul că CCM la nivel de grup de unități a fost prelungit prin primul act adițional cu 48 de luni de la data actului adițional (adică 26.06.2008 plus 48 de luni egal 20.06.2012) nu ar mai fi fost necesar ca părțile să mai încheie și să înregistreze cel de-al doilea act adițional la CCM la nivel de grup de unități, actul adițional nr. 629/04.01.2011 care a prelungit valabilitatea doar până la 31.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești și nu se poate vorbi de o încălcare a acestuia.
Reclamantul a mai invocat și teoria dreptului câștigat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată să îi plătească diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de baza minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite, pe anii 2009-2010, iar ulterior pârâta nu a mai avut în vedere acest salariu minim, revenind la salariul minim de 600 lei.
Instanța a constatat că hotărârile judecătorești prin care li s-au acordat aceste diferențe de drepturi salariale au avut în vedere dispozițiile CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010 care în anii 2011- 2012 nu au mai fost valabile, motiv pentru care nu se poate reține această teorie, pentru fiecare perioadă analizându-se distinct prevederile legale aplicabile. Prin hotărârile judecătorești pronunțate în baza CCM la nivel de ramură transporturi, pentru perioada de până la 31.12.2010 instanța nu a dispus și pentru viitor.
Pe de altă parte CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei, ci în raport de valoarea de 600 lei, valoare pe care pârâta a respectat-o.
Față de cele arătate mai sus, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că prin acțiunea formulată la instanța de fond, s-a solicitat plata diferenței dintre drepturile salariale rezultate din neaplicarea salariului de bază minim brut de 670 lei, conform anexei 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2011 și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 01 ianuarie 2011 – 31.12.2011, în temeiul art.1 din HG 1193/24.11.2010, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă și diferențele dintre drepturile salariale rezultate din neaplicarea salariului de bază minim brut de 700 lei, conform Anexei 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2012 și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 01 ianuarie 2012 – 31 ianuarie 2013, în temeiul art.1 din HG nr.1225/24.11.2010.
S-a arătat că instanța de fond s-a pronunțat doar asupra acțiunii inițiale și nu s-a pronunțat asupra solicitărilor din precizarea la acțiune depusă la 25.03.2014, respectiv nu a avut în vedere noile temeiuri legale invocate – prevederile HG 1193/2010 și HG 1225/2011.
A solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, invocând dispozițiile art.467 și următoarele cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că unitatea a respectat dispozițiile HG 1193/2010 și HG 1225/2011.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Din analiza motivelor de apel formulate de reclamant, se constată că acesta invocă nepronunțarea instanței de fond asupra cererii și temeiurilor juridice invocate prin precizarea la acțiune formulată la 25.03.2014, respectiv HG 1193/2010 și HG 1225/2010.
Conform art.444 cod procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Art.445 cod procedură civilă prevede că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.442-444 cod procedură civilă.
Prin precizarea la acțiune formulată la 25.03.2014, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale rezultate din neaplicarea salariului de bază minim brut de 670 lei, conform anexei 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2011 și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 01 ianuarie 2011 – 31.12.2011, în temeiul art.1 din HG 1193/24.11.2010, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă și diferențele dintre drepturile salariale rezultate din neaplicarea salariului de bază minim brut de 700 lei, conform Anexei 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2012 și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 01 ianuarie 2012 – 31 ianuarie 2013, în temeiul art.1 din HG nr.1225/24.11.2010, care reprezintă cereri noi și cu temeiuri juridice diferite față de cele menționate în acțiunea introductivă.
Apelantul a invocat nepronunțarea asupra acestei cereri cu temeiuri juridice diferite fațăde acțiunea introductivă, însă cu privire la această eventuală nepronunțare avea la îndemână doar procedura prevăzută de art.444 cod procedură civilă, neavând posibilitatea să solicite completarea hotărârii pe cale apelului, așa cum prevăd dispozițiile art.445 cod procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, constatând că apelantul-reclamant a invocat nepronunțarea asupra precizării acțiunii prin cererea de apel și nu prin procedura prevăzută de art.442-444 cod procedură civilă, urmează a fi respins apelul declarat de reclamant .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1615 din 25 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud. E.S.-29.09.2014
Thn. V.R. 4 ex
J.F. C.Uncheașu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
