Actiune in constatare. Decizia nr. 1164/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1164/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 160/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1164
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg.J., ., parter, județ Gorj și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în Tg.Cărbunești, ..67, . împotriva sentinței civile nr. 3209 din 16 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I., domiciliat în Tg.Cărbunești, ..67, ., județ Gorj, având ca obiect actiune in constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant C. I., reprezentat de avocat N. E., lipsind apelantele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului:
Avocat E.N., pentru intimatul reclamant, a apreciat ca fiind legală și temeinică sentința apelată și a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată. A depus la dosar împuternicirea avocațială și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3209 din 16 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admisă contestația formulată de către reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii Gorj, și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București.
Au fost anulate deciziile nr._/06.07.2012 și nr._/07.08.2012 emise de C. Județeană de Pensii Gorj și Hotărârea nr. 6604/16.12.2013 emisă de C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
A fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii care să aibă în vedre grupa a II a de muncă în perioadele 15.08._88 și 01.07._93 înscrise în adeverința nr. 1162/30.08.2005 eliberată de S.C. Robur S.A. Tg-J..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/06.07.2012, reclamantul a fost înscris la pensie anticipată parțial în baza Legii 263/2010.
Ulterior, prin decizia nr._/07.08.2012 C. Județeană de Pensii Gorj a revizuit drepturile de pensie stabilite prin decizia inițială, sub aspectul valorificării la determinarea punctajelor lunare aferente perioadei 01.02._97 a sporului de vechime înscris în adeverința nr. 2175/11.03.2011 eliberată de S.C. Inspet S.A. Ploiești.
Nemulțumit de aceste decizii, reclamantul le-a contestat la C. Centrala de Contestații din cadrul CNPP București, fiind emisă Hotărârea nr.6604/16.12.2013, prin care au fost respinse contestațiile ca fiind neîntemeiate iar atât C. Județeană de Pensii Gorj cât si C. Centrala de Contestații au respins cererea de recalculare si contestația formulata motivat de faptul ca in perioadele 15.08._88 si 01.07._93 reclamantul a desfășurat activitate in funcțiile de sef coloana si maistru mecanic auto in cadru STTL Tg J. si in mod corect nu au fost valorificate drept stagii de cotizare realizate in grupa II de munca, conform adeverinței nr. 1162/30.08.2005, eliberata de S.C. ROBUR S.A. Tg J., întrucât activitatea desfășurata nu presupune lucru efectiv alături de personalul muncitor de baza in funcțiile prevăzute la poziția 184, anexa 2 la Ordinul MMOS nr.50/1990 coroborat cu G 1223/1990.
Potrivit dispozițiilor art.52 din Legea nr.263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc în mod cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 158 din Legea nr.263/2010:
„(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
(2) Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.
La art. 169 alin. 1 se prevede că:
“(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă”.
Conform dispozițiilor Ordinului 50/1990, instanța reține că încadrarea activității prestate de angajați în grupele de muncă reglementate anterior anului 2001 și eliberarea de adeverințe în acest sens constituie atributul angajatorilor.
Așadar, conform punctului 6 din Ordinul 50/1990:
„Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”
Instanța a reținut că, potrivit art.1 din H.G. 1223/1990, „ personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969”.
De asemenea, la art. 2 din aceeași hotărâre se prevede că „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități”.
Prin urmare, textul de lege nu exceptează de la încadrarea în grupa II de muncă anumite categorii de persoane, în raport de funcțiile deținute de acestea, atributul nominalizării persoanelor care se încadrează în grupa II de muncă, revenind consiliilor de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Prin decizia în interesul legii nr. 19/10.12.2012, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, Înalta Curte de Justiție și Casație a stabilit că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
S-a reținut, astfel că pe legea în grupa de muncă s-a emis de către angajator ordine în acest sens și având în vedere întreaga documentație de la dosarul cauzei și față de considerentele expuse, instanța a admis contestația de față, a anulat deciziile nr._/06.07.2012 și nr._/07.08.2012 emise de C. Județeană de Pensii Gorj și Hotărârea nr. 6604/16.12.2013 emisă de C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii care să aibă în vedre grupa a II a de muncă în perioadele 15.08._88 și 01.07._93 înscrise în adeverința nr. 1162/30.08.2005 eliberată de S.C. Robur S.A. Tg-J..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că cererea de recalculare și contestație formulată de contestator au fost respinse de casa Județeană de Pensii Gorj și C. C. de Contestații, întrucât în perioadele 15.08.1980 – 31.12.1988 și 01.07.1991 – 09.11.1993 contestatorul a desfășurat activitatea în funcțiile de șef coloană și maistru mecanic auto în cadrul STTL Tg.J. și în mod corect aceste perioade nu au fost valorificate drept stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, întrucât activitatea desfășurată nu presupunea lucrul efectiv alături de personalul muncitor de bază în condițiile prevăzute la poz.184 anexa 2 la Ordinul MMOS nr.50/1990 coroborat cu HG 1223/1990.
Apelantele intimate au invocat dispozițiile art.3, art.184 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990, care se referă la activitatea în sectoarele de demontări, decapări și degresări din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje în vederea reparării, precum și dispozițiile art.1 din HG 1223/1990.
S-a arătat că din coroborarea art.1 din HG 1223/1990 cu pct.7 din Ordinul 50/1990, rezultă că esențial pentru încadrarea unei activități în grupa a II-a de muncă sunt condițiile de muncă în care această activitate se desfășoară, executarea ei cel puțin 70 % din programul de lucru, în condiții nocive, grele sau periculoase.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că meseriile avute, respectiv de maistru auto se încadrează în grupa a II-a d muncă în procent de 90 % conform pct.3 din Ordinul 50/1990 și HG 1223/1990, asigurând executarea lucrărilor de întreținere și reparația mijloacelor auto, iar conform HG 1223/1990 funcția de șef coloană nu este exceptată de la încadrarea în grupa a II-a de muncă, atributul nominalizării persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă revenind Consiliilor de administrație împreună cu sindicatele libere din unități.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Prin actiunea formulată, reclamantul a solicitat instantei să se constate că activitatea desfășurată în perioadele 15.08._88 și 01.07._93 se încadrează în grupa a II de munca, invocand in acest sens prevederile Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pct.184, coroborate cu dispozițiile H.G. 1223/1990.
În mod eronat prima instanță a constatat că în perioadele 15.08._88 și 01.07._93, activitatea desfășurată în funcția de sef coloana si maistru mecanic auto se încadrează în grupa a II a de muncă potrivit Anexei nr. 2, pct. 184 din Ordinul nr. 50/1990 și dispozițiilor H.G. 1223/1990.
Conform art.1 din H.G. 1223/1990, personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969.
Până la data de 01.04.2001, deci inclusiv pentru perioadele 15.08._88 și 01.07._93, solicitate de reclamant în acțiune, încadrarea activității în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr. 50/1990, completat și modificat.
Potrivit art.2 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 2.
Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
In concluzie, potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Rezultă astfel că încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Textul art. 3 din Ordinul 50/1990 nu poate fi interpretat ca lăsând la aprecierea angajatorilor si sindicatelor din unitate încadrarea în grupe de muncă și a altor categorii de activități sau locuri de muncă decât cele prevăzute expres de Ordin. Astfel, dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite locuri de muncă, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă.
Dacă însă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.
Totodată, la pct.15 din Ordinul 50/1990 se prevede că „dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă”.
În conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înregistrarea în carnetul de muncă a activităților desfășurate în gr. I și a II-a de muncă, era obligatorie.
Din carnetul de muncă al reclamantului se constată că acesta și-a desfășurat activitatea ca angajat al pârâtei, în meseria de maistru-mecanic auto( perioada15.08._83) și maistru-șef coloană pentru restul perioadei solicitate, în condiții normale de lucru.
Stabilirea încadrării unei persoane în grupa de munca se realizează în concret, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de munca în care fiecare salariat își desfășoară activitatea.
Beneficiul grupei de munca nu se acorda dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de munca, indiferent de profesia, locul de munca sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.
În raport de prevederile mai sus menționate, se constată că pentru stabilirea încadrării unui salariat în grupa de munca, unitatea sau instanța de judecata chemată să soluționeze conflictul de muncă, are obligația să verifice îndeplinirea condițiilor legale de către salariat prin raportare la situația concreta în care acesta si-a desfășurat activitatea sub aspectul operațiilor efectuate, condițiilor specifice, locului de munca, timpului efectiv lucrat la locurile de munca incluse în grupe, pentru întreaga perioadă în care se solicita beneficiul grupei de munca.
Instanța de fond, admițând acțiunea, nu a făcut o analiza în fapt si drept a situației concrete a reclamantului, prin raportare la modul în care acesta îndeplinea condițiile legale mai sus menționate, realizând doar o enumerare a dispozițiilor legale incidente, dispoziții aplicabile, de altfel, în orice dosar cu obiect similar, fără să se arate în concret, timpul lucrat și care au fost operațiile executate de reclamant în toată perioada în litigiu, ce fac parte din cele arătate în Anexa II a Ordinului nr. 50/1990și H.G. 1223/1990 și justifică încadrarea în grupa a II a de muncă.
Ori, din adeverința nr. 1162/30.08.2005, eliberata de S.C. ROBUR S.A. Tg J., invocată de reclamant, rezultă că in perioadele 15.08._88 si 01.07._93acesta a desfășurat activitate in funcțiile de sef coloana si maistru mecanic auto in cadru STTL Tg J.. În aceste condiții, în mod eronat instanța de fond a reținut că în perioadele respective activitatea se încadrează in grupa II de munca, întrucât activitatea desfășurata de contestator nu presupune lucrul efectiv alături de personalul muncitor de baza in funcțiile prevăzute la poziția 184, anexa 2 la Ordinul MMOS nr.50/1990 coroborat cu HG 1223/1990.
Împrejurarea că în cuprinsul adeverinței se precizează că reclamantul, deși a îndeplinit funcția de șef coloană, a avut tot meseria de maistru auto, nu poate conduce la incidența Ordinului nr. 50/1990 și H.G. 1223/1990, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de aceste acte normative.
Prin întâmpinarea formulată în apel, intimatul reclamant a invocat faptul că ,conform HG 1223/1990, funcția de șef coloană nu este exceptată de la încadrarea în grupa a II-a de muncă, atributul nominalizării persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă revenind Consiliilor de administrație împreună cu sindicatele libere din unități.
Din analiza adeverinței nr.1162/30.08.2005 eliberată de S.C. Robur S.A. Tg-J., rezultă că temeiul recunoașterii grupei a II-a de muncă îl reprezintă doar Ordinul nr.50/1990 și HG 1223/1990, fără a fi indicat un alt act de nominalizare a persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă încheiat la nivelul unității de către Consiliul de Administrație, împreună cu sindicatul, iar funcția de șef coloană nu se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu Ordinul nr.50/1990 și HG 1223/1990.
Având în vedere aceste considerente, reținând că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pct.184, coroborate cu dispozițiile H.G. 1223/1990, în baza art.480 alin.2 cod procedură civilă, va fi admis apelul, va fi schimbată în tot sentința, în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg.J., ., parter, județ Gorj și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în Tg.Cărbunești, ..67, ., județ Gorj împotriva sentinței civile nr. 3209 din 16 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I., domiciliat în Tg.Cărbunești, ..67, ., județ Gorj.
Schimbă sentința în sensul că respinge contestația.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2015
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud. E.S./-26.03.2015
Thn. 4 ex.
Jud. fond. T.M.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2962/2015.... | Asigurări sociale. Sentința nr. 108/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
