Asigurări sociale. Sentința nr. 108/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 108/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 4569/101/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1355
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul contestator R. C. E. împotriva sentinței civile nr. 108 din 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. Județeană de Pensii M., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul contestator R. C. E. reprezentat de avocat O. A., lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Apărătorul apelantului contestator a solicitat lăsarea dosarului la a doua strigare în vederea prezentării părții pe care o reprezintă.
Instanța, pentru a se prezenta apelantul contestator a lăsat dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a răspuns apelantul contestator R. C. E. personal și asistat de avocat O. A., lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii M..
La interpelarea instanței, apelantul contestator a precizat că în anul 2012 au fost emise două facturi, respectiv cea din 27.03.2012 în valoare de 7008 lei și cea din 07.08.2012 în valoare de 2125 lei, iar cantitatea de miere a fost obținută pe 3 ani în urmă, conform Planului de Afaceri.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat O. A., pentru apelantul contestator R. C. E., a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
S-a precizat că în calitate de persoană fizică autorizată, contestatorul a derulat un proiect privind Măsura 141 începând cu anul 2009, obținând în anul 2012 venituri în cuantum de_ lei pe întreaga perioadă de derulare, respectiv 3 ani.
S-a susținut că aceste venituri nu sunt venituri profesionale, în sensul că nu reprezintă salarii sau venituri permanente, lună de lună, ci au fost realizate în anul III de derulare al proiectului. Dacă nu se făcea dovada aducerii la îndeplinire a Planului de Afaceri, proiectul nu s-ar fi putut derula în continuare pentru anul IV și V.
În situația în care aceste venituri ar reprezenta venituri profesionale, acesta s-ar datora în realitate pentru un interval de 3 ani, 2009-2012, declarația de venituri fiind dată o singură dată în anul 2012, luna august, astfel că dacă suma de_ lei s-ar împărți la acest interval s-ar constata că apelantul nu a realizat pe an calendaristic un venit brut mai mare decât de 4 ori salariul mediu brut.
Mergând pe aceeași presupunere, aceea că veniturile realizate ar reprezenta venituri profesionale, apărătorul apelantului apreciază că s-a încălcat legea, corect fiind ca decizia de restituire să fie emisă și să devină aplicabilă lunii următoare celei în care s-a depus declarația de venituri, respectiv septembrie 2012, astfel că contestatorul ar fi avut obligația să restituie pensia încasată în intervalul septembrie-decembrie 2012, respectiv doar suma de 2116 lei, fiind o sumă permisivă pentru situația în care se află contestatorul.
În susținere apărătorul apelantului contestator a depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 108 din 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de contestatorul R. E. împotriva deciziei nr_ din 29.04.2014 emisă de C. Județeană de Pensii M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 26.06.2014 reclamantul R. C. E. a contestat decizia nr._ din 29.04.2014 emisă de C. Județeană de Pensii M. privind restituirea sumei de_ lei, socotită ca pensie încasată necuvenit în perioada 01.01._12.
A motivat că este pensionar de invaliditate gradul II, conform deciziei_/05.11.2009 încasând legal pensia cuvenită și greșit pârâta a considerat că a realizat venituri profesionale a încălcat prevederile legale.
A arătat că are calitatea de persoană fizică autorizată în cadrul unui proiect Măsura 141, iar veniturile realizate în perioada constatată nu sunt venituri profesionale, nu reprezintă salarii sau venituri permanente ci au fost realizate obligatoriu prin Planul de afaceri al măsurii respective conform Ghidului solicitantului iar în situația în care nu făcea dovada aducerii la îndeplinire a Planului de afaceri nu mai putea derula proiecte.
Prin măsura 141 APDRP acorda sprijin financiar public nerambursabil pentru o perioadă de 5 ani, fiind scutit de orice impozit.
Au fost invocate prevederile OUG 58/2010 și OUG 82/2010 care definesc veniturile profesionale
De asemenea nu s-a ținut cont că la data la care s-au depășit veniturile admise de lege urmând ca începând cu luna următoare să se respecte plățile pensie sau să se facă calculul unor drepturi necuvenite.
Nu i-au fost solicitate acte doveditoare pentru a face dovada că începând cu luna august 2012 au fost depășite veniturile.
S-au depus la dosar copia deciziei contestate, anexa la decizie, un extras de cont, copia deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate.
Prin încheierea din 09 octombrie 2014 cauza care a fost înregistrată pe rolul Secției a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului M. a fost transpusă la Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a aceluiași tribunal.
Instanța, astfel învestită, la primul termen de judecată în temeiul art. 131, alin.1 Cod procedură civilă a constatat că este competentă material și teritorial cu judecarea pricinii, reținând următoarele:
Conform deciziei nr_/05.11.2009 emisă de C. Județeană de Pensii M. reclamantul R. E. este beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul II.
În perioada 07.04._14 la C. Județeană de Pensii M. a fost efectuat de către reprezentanții Curții de Conturi a României – Camera de Conturi M. auditul financiar asupra conturilor de execuție și bilanțul contabil pe anul 2013.
În urma controlului efectuat s-a constatat conform procesului verbal nr_/16.05.2014 efectuarea de plăți nelegale reprezentând pensii de invaliditate gradul I, II și III acordate persoanelor care au realizat venituri de natură salarială sau din activități independente.
Punând în aplicare măsurile dispuse de către Camera de Conturi privind instituirea și recuperarea debitelor din verificarea modului de stabilire și plată a drepturilor aferente reclamantului R. E. s-a constatat că acestuia în perioada 01.01._12 i s-au plătit drepturi în sumă de_ lei, pensia netă fiind de_ lei debitul fiind generat de încălcarea dispozițiilor art. 114, alin.1, lit e din Legea 263/2010.
Reclamantul a obținut în anul 2012 din activitatea ca persoană fizică autorizată venituri în sumă de_ lei cu depășirea sumei de 8468 lei reprezentând cele 4 salarii medii brute (salariul mediu brut pe anul 2012 fiind de 2117 lei) și motiv pentru care în temeiul art. 179 din Legea 263/2010 a fost dispusă recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlul de pensie de asigurări sociale conform Deciziei nr_/29.04.2014.
Decizia privind recuperarea sumelor încasate necuvenit este temeinică și legală.
Potrivit art. 114 din Legea 263/210 în sistemul public de pensii plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: …. lit e pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni;
Potrivit art. 6 alin1 pct. IV 1) sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în una dintre situațiile următoare:
a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;
b) membri ai întreprinderii individuale și întreprinderii familiale;
c) persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice;
Reclamantul încă din anul 2009 a accesat ca PFA Programul Național de Dezvoltare Rurală – întocmind Proiectul privind Măsura 141.
În această calitate în anul 2012 conform bazei de date furnizate de Agenția Județeană a Finanțelor Publice M. a realizat în anul 2012 venituri de_ lei ce depășește duma de 8468 lei cele 4 salarii brut pe economie, salariul brut pe economie fiind în anul 2012 de 2117 lei.
Ca atare în mod corect s-a dispus recuperarea sumelor reprezentând pensia încasată în anul 2012 având în vedere dispozițiile legale sus arătate.
Reclamantul a susținut că veniturile realizate în această perioadă nu sunt venituri profesionale nu au caracter permanent apărări care nu pot fi primite având în vedere că legiuitorul nu distinge între categoria de venituri, condiția impusă fiind să nu se desfășoare activitate ca persoană fizică autorizată (pentru care asigurarea este obligatoriu) și să nu realizeze în mod exclusiv un venit brut mai mare decât de 4 ori câștigul salarial mediu brut.
Este lipsit de relevanță în speța de față motivul pentru care reclamantul a accesat programul respectiv precum și faptul că era titular al acestuia încă de la data stabilirii drepturilor de pensie de invaliditate, reclamantul putând să cumuleze pensia cu veniturile obținute ca persoană fizică autorizată cu condiția ca venitul brut să nu depășească 4 salarii brute/ economie.
De asemenea nu poate fi primită nici apărarea că veniturile sunt realizate în perioada 2009 -2012 având în vedere datele emise de Agenția Județeană de Administrație Fiscală.
Astfel, a fost respinsă contestația ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul R. C. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
Soluția pronunțată este dată cu nerespectarea dispozițiior art. 22 alin. (2) din NCPC unde se stipulează că „ judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile litigiului le-au invocat, instanța era obligată să ceară părților explicații, oral sau în scris și să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept.
Așadar, plecând de la aceste trimiteri legale, raportat și la documentația depusă de pârâtă, se poate observa că decizia contestată privind recuperarea sumelor considerate încasate necuvenit a fost emisă în urma controlului efectuat la sediul pârâtei în perioada 07.04._14, ocazie cu care reprezentanții Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M. au încheiat procesul verbal nr._/16.05.2014, efectuând auditul financiar asupra conturilor de execuție și bilanțul contabil pe anul 2013.
Dacă judecătorul fondului ar fi stăruit în aflarea adevărului, ar fi constatat că decizia contestată este nelegală, deoarece actul intitulat „ Declarație" a fost depus la AJFP M. pentru veniturile realizate în anul 2012, iar reprezentanții Camerei de Conturi M. au efectuat auditul financiar asupra conturilor de execuție și bilanțul contabil pe anul 2013.
Deși este supusă controlului activitatea pârâtei pe anul 2013, s-a reținut că au fost efectuate plăți nelegale reprezentând pensii de invaliditate acordate persoanelor care au realizat venituri de natură salarială sau din activități independente, pe anul 2012.
Judecătorul fondului s-a limitat la a considera ca lipsită de relevanță motivația în ceea ce privește modul în care contestatorul s-a organizat din punct de vedere juridic, respectiv că începând cu luna februarie 2009 în calitate de persoană fizică autorizată a accesat Programul Național de Dezvoltare Rurală, întocmind astfel Proiectul privind Măsura 141.
S-a arătat că la data emiterii deciziei de invaliditate contestatorul se afla în derularea Proiectului privind Măsura 141, proiect care așa cum rezultă și din Declarația privind veniturile realizate în anul 2012 a fost demarat la data de 23.02.2009, contestatorul necunoscând prevederile legale referitoare la obligația beneficiarilor de pensii de a comunica într-un anumit termen orice modificare privind condițiile de acordare și plată a pensiilor, care nu i-au fost aduse la cunoștință de către pârâtă și de care a luat act cu ocazia judecării cauzei, acestea rezultând din cuprinsul procesului verbal încheiat de reprezentanții Camerei de Conturi M..
Totodată, potrivit Anexei 18 la Raportul Curții de Conturi-Camera de Conturi M., contestatorul a figurat cu venituri din activități ca persoană fizică autorizată pe perioada în care era beneficiar al unei pensii de invaliditate gradul II, obținând astfel venituri brute în anul 2012 în cuantum de_ lei, cu depășirea sumei de 8.468 reprezentând cele 4 salarii medii brute /economie.
Din explicațiile scrise (anexa 13/1) formulate de d-na Floresteanu E., în calitate de director executiv adjunct, la NOTA DE RELAȚII a Raportului Curții de Conturi-Camera de Conturi M., rezultă că, „ este necesară clarificarea acestora de ce natură sunt aceste venituri.,.".
Pornind de la aceste aprecieri, este evident faptul că veniturile realizate puteau fi cumulate cu pensia obținută, însă se impunea clarificarea naturii acestora, cu alte cuvinte dacă erau venituri profesionale ,caz în care se aplica condiția unui venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul mediu brut utilizat, sau erau realizate alte venituri care nu intrau în categoria celor profesionale, această condiție nu îi era aplicată
Contestatorul, în calitate de persoană fizică autorizată a derulat, începând cu anul 2009, Proiectul privind Măsura 141, veniturile realizate în perioada contestată nefiind venituri profesionale, în sensul că nu reprezintă salarii sau venituri permanente, lună de lună, ci au fost realizate obligatoriu prin Planul de afaceri al măsurii respective, în anul III de derulare, astfel că dacă nu se făcea dovada aducerii la îndeplinire a Planului de afaceri nu se putea derula în continuare proiectul pentru anul IV și V.
Venitul reținut ca fiind realizat, conform Raportului Curții de Conturi M., în cursul anului 2012, care a condus la suspendarea plății pensiei de invaliditate și emiterea deciziei privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, contestată pe calea acestei proceduri, nu reprezintă pe de o parte venituri profesionale, iar pe de altă parte, dacă ipotetic ar reprezenta venituri profesionale, acestea s-ar datora în realitate perioadei cuprinse între 2009 -2012, deci pentru un interval de timp de 3 ani, astfel că dacă s-ar împărți suma de_ lei la acest interval de timp, s-ar constata că nu s-a realizat pe an calendaristic un venit brut mai mare decât de 4 ori câștigul salarial mediu brut, astfel că, pe cale de consecință, în mod eronat s-a emis decizia contestată prin care a fost contestatorul a fost obligat să restituie suma de 13.272 lei, considerată a fi încasată necuvenit.
Din factura depusă la dosarul cauzei, din care rezultă cantitatea de miere și data facturării, se poate deduce fără putință de tăgadă că această cantitate de miere este obținută pe 3 ani in urma, conform Planului de afaceri anexat.
S-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată, în sensul anulării Deciziei nr._/2014 pentru nelegalitate și netemeinicie .
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 470 și art. 471 și urm. din codul de procedură civilă raportat la dispozițiile Legii nr. 263/2010 .
Intimata a formulat întâmpinare înregistrată sub nr. 3549/ 28.01.2015 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
Apelul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Principala problemă de drept care este supusă analizei instanței de apel este aceea de a se stabili dacă beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul II care desfășoară activitate în calitate de persoană fizică autorizată să desfășoare activități economice poate beneficia de pensie de invaliditate din sistemul public de pensii în condițiile în care obține venituri care depășesc de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Potrivit art.114 din Legea nr.263/2010 „(1)În sistemul public de pensii plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:
e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni;
Textul sus-citat se referă la situațiile în care plata pensiei de invaliditate se suspendă și face expres trimitere la ipotezele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din aceeași lege. Persoanele fizice autorizate se încadrează în situația prevăzută la art. 6 pct. IV lit. c din lege.
Trimiterea la „situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV” este clară și se referă doar la situațiile de fapt prevăzute de acestea (existența unui contract de muncă desfășurarea unei activități în funcții elective sau realizarea veniturilor peste plafonul prevăzut de pct. IV).
În acest context este nefondată critica apelantului legată de natura juridică a veniturilor obținute de contestator. Apelantul susține că veniturile obținute nu aveau caracter profesional. Or, textul art. 6 pct. IV lit. c. se referă în mod generic la orice venituri obținute de persoanele fizice autorizate să desfășoare activități economice, textul nefăcând nicio distincție cu privire la veniturile obținute în acest mod.
Nefondată este și critica referitoare la faptul că veniturile totale în sumă de_ lei au fost obținute în decursul unei perioade mai lungi, de trei ani, astfel că suma totală ar fi trebuit să se împartă la 3, în acest fel plafonul de la art. 6 pct. IV nefiind depășit. Din facturile depuse la dosarul de fond rezultă că aceste venituri au fost obținute în anul 2012, astfel încât ele nu se pot raporta decât la anul 2012. Faptul că mierea vândută de contestator ar fi fost strânsă începând cu anul 2009 și vândută în anul 2012 nu prezintă nicio relevanță juridică, textul art. 6 pct. IV referindu-se la anul realizării venitului.
Nefondată este și susținerea apelantului în sensul că nu are nicio culpă, deoarece nu i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile legale cu privire la obligația comunicării modificărilor survenite în situația sa, de natură a duce la suspendarea pensiei. Este un argument prin care apelantul invocă necunoașterea legii, argument care nu poate fi primit de instanța de apel.
Este fondată însă critica apelantului-contestator privind aplicabilitatea concretă a dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 263/2010, sub aspectul datei de la care trebuia să opereze suspendarea drepturilor de pensie anticipată și, implicit sub aspectul cuantumului debitului reținut în sarcina apelantului.
S-a făcut dovada în cauză că apelantul a obținut venituri în luna martie 2012 în sumă de 7008 lei, iar plafonul de 8468 lei prevăzut de art. 6 pct. IV din Legea nr. 263/2010 a fost depășit în luna august 2012, astfel cum rezultă din însumarea sumelor facturate cu facturile nr. 1 și 2 din anul 2012 emise de apelant și depuse la dosarul cauzei la fond, filele 9 și 10. De aceea reținerea întregii pensii aferente anului 2012 este astfel total nejustificată. Dispozițiile art. 114 prevăd expres și fără posibilitatea interpretării faptul că data de la care plata pensiei anticipate sau anticipate parțiale se suspendă este luna următoare celei în care s-a ivit una din situațiile enumerate de lege. În concret în cauza de față, intimata C. Județeană de Pensii M. trebuia să verifice în ce lună veniturile obținute de apelant au depășit plafonul instituit de lege, de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv când s-a depășit suma de 8468 de lei (4x2117 lei). Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că veniturile obținute de apelant în calitate de persoană fizică autorizată au depășit plafonul maxim de lei în cursul lunii august 2012. Rezultă că pensia trebuia suspendată potrivit dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 263/2010 din luna septembrie 2012.
Din buletinul de calcul anexă la decizia de debit depus la fila 5 din dosarul de fond rezultă că pensia netă obținută de apelant lunar în anul 2012 a fost de 1127 lei, din care s-a achitat lunar 21 de lei LASS, rezultând o pensie netă lunară de 1106 lei, cuantumul sumei plătite necuvenit aferent intervalului septembrie-decembrie 2012 fiind astfel de 4424 lei, respectiv cuantumul debitului ce trebuia reținut.
Constatând astfel că intimata apelantă a făcut un calcul greșit al debitului, calcul datorat aplicării greșite a dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 263/2010, Curtea reține că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii în cauza de față.
Hotărârea atacată cu apel fiind rezultatul unei aplicări greșite a legii, Curtea apreciază că apelul formulat de contestator este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, va schimba sentința atacată în sensul că va admite contestația și va anula în parte decizia nr._/29.04.2014 emisă de CJP M., în sensul că debitul constituit în sarcina contestatorului este de 4424 lei, aferent pensiilor nete încasate necuvenit în perioada septembrie-decembrie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul contestator R. C. E., domiciliat în Drobeta T. S., . 2, ., împotriva sentinței civile nr. 108 din 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. Județeană de Pensii M., cu sediul în loc Drobeta T. S., jud M..
Schimbă sentința civila nr. 108 din 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Admite în parte contestația și anulează în parte decizia nr._/29.04.2014 emisă de CJP M., în sensul că debitul constituit în sarcina contestatorului este de 4424 lei aferent pensiilor nete încasate necuvenit în perioada septembrie-decembrie 2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 martie 2015
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
5ex/18.03.2015
Jud. Fond: L. S.
| ← Actiune in constatare. Decizia nr. 1164/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 152/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
