Acţiune în constatare. Decizia nr. 827/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 827/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 827/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 827
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant G. I. împotriva sentinței civile nr. 3349 din 23.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant G. I., lipsind intimata pârâtă .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Apelantul reclamant G. I. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii în sensul acordării grupei I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 3349 din 23.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul G. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat acordarea grupei I de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 10.02._01 la societatea pârâtă, în baza Ordinului nr.50/1990 modificat si completat prin Ordinele nr.100/1990 si nr.125/1990 ale Ministerului Muncii si Protecției Sociale.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului G. I., la data de 10.02.1982 acesta a fost angajat la Intreprinderea de Rețele Electrice pe postul de electrician, în perioada 29.10._87 a efectuat serviciul militar obligatoriu, după care si-a reluat activitatea la același angajator, iar la data de 30.10.1998 a fost preluat prin transfer de S.C. E. S.A. –Sucursala de Distribuție Târgu-J., unde a lucrat în perioada următoare, până la data de 01.04.2001. Din data de 01.04.1998 reclamantul a lucrat pe postul de electrician-șofer, aspect ce rezultă, de asemenea, din carnetul de muncă.
În ceea ce privește perioada 29.10._87, cum reclamantul a efectuat serviciul militar obligatoriu, neprestând activitate pentru pârâtă, încadrarea activității în grupa I de muncă este lipsită de orice temei.
Cu privire la perioadele 10.02._85 si 17.02._01 s-a reținut că acordarea grupelor de muncă a fost reglementată prin Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății, Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii.
Conform art.1 si 2 din ordinul menționat, în grupa I de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar în grupa a II-a de munca se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
De asemenea, în conformitate cu art.6 din ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Art.7 din Ordinul nr.50/1990 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
La art.15 din Ordinul nr.50/1990 se prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. Totodată, ținând seama de prevederile art.2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația sa analizeze și sa precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de munca începând cu 18.03.1969 și până în prezent.,,.
Prin Ordinul nr.125/1990 emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională Pentru Protecția Muncii au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990. La punctul 4 din acest ordin s-a prevăzut faptul că metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 cu completările făcute prin Ordinul nr.100/1990, care se aplică în continuare.
În perioadele 10.02._85 si 17.02._01 reclamantul a fost electrician, electrician-șofer la instalațiile electrice din zona Târgu-J. – Rovinari, desfășurând activități de exploatare, întreținere si reparații la instalațiile electrice de înaltă tensiune, astfel cum s-a reținut în raportul de expertiză întocmit în cauză.
În raportul de expertiză s-a reținut că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa I de muncă, pct.123 din anexa I la Ordinul nr.50/1990, prin asimilare.
În anexa 1 la pct.123 din Ordinul nr.50/1990 este prevăzută activitatea desfășurată de electrician la ,,întreținere cale, poduri, întreținere mecanizată a căii, sudarea căii, CT, IFTE din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată de siguranța circulației,,.
Pentru activitatea prestată în sistemul energetic, după 1 martie 1990, locurile de muncă cu condiții deosebite au fost încadrate în grupa a II-a de muncă prin Ordinul 125/1990, la punctele 112, 113, 114 și 115 din anexa 2 la ordin, pentru următoarele activități:
,,112. Activitatea de exploatare din camerele de comanda din centralele electrice conectate la sistemul energetic național.
113. Electricienii și alt personal din formațiile de revizii și reparații ale LEA de 110 kv și mai mari care lucrează sub tensiune sau la potențial.
114. Personalul de tura din instalațiile de 750 kv care desfășoară activitate la pupitrul de comanda și în restul instalației.
115. Montarea, exploatarea, întreținerea și repararea stilpilor și a liniilor electrice de inalta tensiune, la înălțimi peste 15 m.,,.
Astfel, activitatea desfășurată efectiv de reclamant nu se încadrează în cele menționate la pct.123, reclamantul prestând efectiv activități de exploatare, întreținere si reparații la instalațiile electrice de înaltă tensiune, si nu cele menționate la pct.123 din Ordinul nr.50/1990.
De asemenea, în condițiile în care activitatea corespunzătoare postului deținut de reclamant a fost încadrată conform Ordinului nr.125/1990 în grupa a II-a de muncă, este exclusă posibilitatea încadrării acesteia în grupa I de muncă, din punct de vedere juridic locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă neputându-se regăsi în același timp și în grupa I de muncă.
Raportat la prevederile legale mai sus menționate, instanța a reținut că postul ocupat de reclamant nu se regăsește în niciuna din categoriile profesionale, activitățile sau locurile de muncă pentru care se acordă grupa I de muncă, prevăzute în Ordinul nr.50/1990 și Ordinul nr.125/1990, ca de altfel nici activitatea prestată efectiv de reclamant
Acordarea grupei I de muncă se face ca urmare a încadrării salariatului în una din situațiile cuprinse în anexe, care enumeră locurile de muncă, activitățile si categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I de muncă, enumerare care nu lasă loc niciunei asimilări între diversele locuri de muncă.
Extinderea sferei de aplicare a Ordinului nr.50/1990 pentru alte categorii de beneficiari pe considerentul că în caz contrar s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă reprezintă o adăugare la lege, ceea ce nu poate fi admis, instanța fiind chemată să aplice legea, si nu să o creeze.
În acest sens, în jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat în mod constant că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative(decizia nr.818/03.07.2008, decizia nr.819/03.07.2008, decizia nr.820/8 iulie 2008, decizia nr.821/03.07.2008.
Pentru a se retine tratamentul discriminatoriu invocat de reclamant era necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial, în afara de cazul în care acest tratament este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare (art.1 si 2 O.G. nr. 137/2000). În speță, încadrarea în grupa I sau II de muncă se face potrivit reglementărilor legale mai sus enunțate, după o analiză atentă a condițiilor concrete de muncă, ținând cont, totodată, de activitățile specificate în Ordinul nr.50/1990, respectiv Ordinul nr.125/1990, deci nu se poate vorbi de o discriminare în cazul reclamantului.
Față de aspectele de mai sus, vor fi înlăturate concluziile raportului de expertiză privind încadrarea reclamantului în grupa I de muncă, pct.123 din anexa I la Ordinul nr.50/1990, (prin asimilare), pentru perioadele 10.02._85 si 17.02._01.
S-a mai reținut că la art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede că “nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități”.
Or, în speță nu există documente din care să rezulte că la unitatea la care și-a desfășurat reclamantul s-a făcut nominalizarea acestuia în grupa I de muncă. De asemenea, nici în carnetul de muncă al reclamantului nu s-a făcut vreo mențiune cu privire la grupa I de muncă, respectiv procentul de cel puțin 50 % din programul de lucru desfășurat în astfel de condiții.
Referitor la discriminarea ca efect al hotărârilor judecătorești prin care s-a acordat grupa I de muncă unor persoane cu funcții similare, s-a reținut că în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept, așa încât soluțiile pronunțate în cauze similare la care face trimitere reclamantul nu pot obliga instanța a da o soluție identică, instanța fiind chemată să aplice legea în cazul concret, la speța dedusă judecății.
În ceea ce privește obligarea societății pârâte să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte că activitatea specifică grupei I de muncă s-a desfășurat în procent de 100%, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.158 alin.2 din Legea nr. 263/2003, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau II de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit art.126 alin. 1 din HG nr. 257/2011, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele 1 și/sau a II a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14 numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidența angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhivă.
Rezultă deci că obligația angajatorului de a elibera o asemenea adeverință în temeiul acestui act normativ există doar dacă are la bază documente verificabile aflate în arhiva angajatorului, întocmite anterior anului 2001. Or, în speță, nu există asemenea documente, astfel încât pârâta nu poate fi obligată la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Prin urmare, cererea reclamantului privind acordarea grupei I de muncă si eliberarea unei adeverințe in acest sens este neîntemeiată, fiind respinsă. Față de prevederile art.453 alin.1 Cod de procedură civilă, aceeași soluție de respingere s-a dat și în ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că reclamantul este în culpă procesuală, declanșând o procedura judiciară, finalizată cu respingerea cererii sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
1. Instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat raportul de expertiză întocmit în cauză, raport de expertiză din care rezultă că reclamantul a desfășurat activitate în locuri de muncă care se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%.
2. În baza legii nr. 3/1977 și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul - Lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, au emis Ordinul nr. 50/1990, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de persoane care lucrează în condiții deosebite, ce se
încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării. Ulterior, Ordinul nr. 50/1990 a fost completat și modificat prin Ordinul nr. 100/1990 și 125/1990.
Conform prevederilor art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se desfășoară în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale.
3. Așa cum s-a statuat și prin Decizia nr. 258/20.09.2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Ordinului nr. 50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ superior. O atare interpretare se impune, cu atât mai mult cu cât forma dobândită de Ordinul nr. 50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Prin restrângerea sferei de aplicare a Ordinului 50/1990 și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări și completări acestui ordin, s-ar crea discriminări, deși s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De altfel, prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.
În caz contrar s-ar crea o situație discriminatorie, în contradicție cu principiul egalității de tratament consfințit prin prevederile Codului muncii, precum și în raport cil prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
4. În condițiile în care reclamantul a lucrat la pârâtă anterior datei de 1.04.2001, în locuri de muncă care se încadrează în procent de 100% în grupa I de muncă, în mod temeinic și legal instanța trebuia să admită acțiunea formulată, deoarece:
A fost expus, pe toată perioada de lucra, la acțiunea agresivă a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională generate de existența în mediul de muncă a noxelor chimice provenite de la substanțe toxice ca clophen gaz SF6, substanțe caustice (electrolit, acid sulfuric, substanțe inflamabile (ulei, carburant, hârtie impregnată), gaze toxice la străpungerea izolatorilor la transformatoarele de curent, în tunelurile și puțurile de cabluri, toate aceste noxe fiind de natură tehnologică, noxe care nu pot fi eliminate din procesul tehnologic.
A activat în câmpuri electrice generate de tensiuni de la 20.000 Via 400.000 V.
Activitatea desfășurată de reclamant în locurile de muncă menționate anterior s-a caracterizat prin condiții grele de muncă, prin existența unor factori de risc permanenți, specifici sarcinii de muncă, prin existența stresului, cum ar fi:
-riscul electrocutării;
-riscul generat de calamități naturale, fulgere, formarea chiciurii, pe conductori, etc. (la lucru pe stâlpii LEA);
-riscul căderii de la înălțime;
riscurile de îmbolnăvire profesională datorate temperaturilor extreme în timpul lucrului;
riscul datorat stresului generat de lucru sub presiunea timpului (lichidarea avariilor) și a sarcinii de muncă;
-riscul îmbolnăvirii prin tulburarea ritmului muncă/odihnă determinat de dificultatea organismului de a se adapta la regimul de lucru în schimburi cu durate aleatorii, funcție de complexitatea intervenției de remediere sau mentenanță.
Existența permanentă a. acestor riscuri și manifestarea lor, echivalează cu prezența noxelor cu caracter agresiv și cu urmări ireversibile, ceea ce justifică acordarea grupei I de muncă în procent de 100%.
5. Încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
De asemenea, Ordinul nr.50/1990 specifică:
6. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
7. Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Pentru definirea criteriilor de încadrare a unei activități, legiuitorul a recurs la condiționarea limitelor de timp de lucru prin exprimarea în procente, 50%, 70%, 100% din totalul timpului de lucru în condițiile respective.
Conform specificațiilor Ordinului nr.50/1990, constituirea Anexelor 1și 2 (care conțin exemplificări de locuri de muncă încadrate în grapa I și II de muncă) s-a bazat pe:
„6. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Conducerea pârâtei și sindicatele nu au nominalizat și nu au urmat procedurile emise de Min. Muncii, pentru ca tot personalul din subordine, a căror activității într-uneau criteriile de încadrare, să beneficieze de încadrarea în grupele de muncă.
Temeiul legal al încadrării activității desfășurate de mine în grupa a I de muncă, constă în:
- Activând ca electrician, în locuri de muncă identice, având aceleași sarcini de muncă, reclamantul a fost expus mediului de muncă agresiv, noxelor fizice și chimice cu efecte asuprea sănătății lucrătorilor, pe termen mediu și lung;
- Activitatea desfășurată de reclamant se regăsește prin similitudine la poz. 123, și 125, Anexa 1 a Ordinului nr.50/1990, (completat în ediția din 1994 de către Ministerul Muncii), activități de mentenanță, revizii, reparații, intervenții la avarii, anularea incidentelor, practicate de către electricieni. în principiu, instalațiile electrice, aparatura de control, dispozitivele de lucru electrice, transformatoarele electrice, etc, sunt similare și au parametrii de funcționare identici, indiferent că acestea funcționează în Sistemul Energetic (Distribuție), în Sistemul Căilor Ferate, sau în unitățile mari precum Combinatul Siderurgic G.,(care au propria stație electrică de transformare și propria rețea electrică), etc.
Pentru considerentele expuse a solicitat admiterea apelului formulat, rejudecarea cauzei, desființarea sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 466 și următoarele din C.pr.civilă.
Intimata a formulat întâmpinare înregistrată sub nr. 1473/15.01.2015 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.
Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Așa cum se observa din dispozițiile Ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, în sensul ca activitățile, locurile de muncă si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
In concluzie, potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 sau să își fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat în grupele I sau a II-a de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție;
2. nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă;
3. să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Raportul de expertiza întocmit in cauza realizează o descriere generică a sistemului energetic național, a activităților realizate de către reclamant în exercitarea funcției de electrician, a condițiilor de munca, concluzionând ca activitățile sunt corespunzătoare grupei I de munca prin asimilare cu activitățile enumerate la anexa I pct. 123 din Ordin.
Insa niciuna din activitățile desfășurate de către reclamant nu se regăsesc printre cele prevăzute in anexa I, nici sub aspectul art.1, nici sub aspectul art. 3 din Ordin .
Simpla exercitare a funcției de electrician sau electrician șofer si condițiile grele specifice activității desfășurate, nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa I la Ordin.
Mai mult deși reclamantul a invocat aplicarea dispozițiilor Anexei I pct. 123 și 125 din Ordinul nr. 50/1990 abia în faza procesuală a apelului, Curtea va analiza aplicabilitatea acestor norme juridice, deoarece au fost avute în vedere cu ocazia efectuării expertizei pe care reclamantul și-a sprijinit concluziile în fața instanței de fond. La Anexa nr. I pct. 123 și 125 din Ordinul nr. 50/1990, sunt nominalizate „meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată de siguranța circulației”. Textul pct. 123 se referă exclusiv la funcții din unitățile de exploatare a căilor ferate, or, în speță, nu s-a susținut și nici nu s-a dovedit că angajatorul ar fi fost vreodată unitate de natura celor menționate la pct. 123.
Textul de la pct. 125 enumeră „funcțiile și meseriile de la locurile de muncă și din activitățile de exploatare și întreținere a metroului”, ceea ce în mod evident nu se regăsește în cazul de față.
Decizia nr. 258/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999 pronunțată de Curtea Constituțională nu au statuat în niciun caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ însuși. Dimpotrivă, deciziile invocate de recurenți se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
In ceea ce privește invocarea unei pretinse discriminări, Curtea reține că stabilirea grupelor de muncă se face in raport de condițiile, activitățile sau locurile de muncă specifice fiecărui salariat, deci cu analiza condițiilor concrete, așa cum rezulta din raporturile de munca ce fac obiectul judecații.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Noul cod de procedură civilă, apelul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant G. I., cu domiciliul în Motru, ., ., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3349 din 23.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în București, .. 9, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2015.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
4ex/23.02.2015
Jud. Fond: N.C.B.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3403/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 699/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
