Obligaţie de a face. Sentința nr. 3403/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3403/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 417/2015
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 417/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător F. D.
Grefier G. Ț.
*****************
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta ., împotriva sentinței civile nr.3403 din 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. C. M. și ., având ca obiect acțiune în constatare Grupa a II-.A de Muncă (01.02._01)-Disjuns din Dosarul nr_/101/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns; intimata reclamantă R. C. M. reprezentată de avocat C. C. lipsind: apelanta pârâtă . și intimatul reclamant ...
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, după care;
Avocat C. C. pentru intimata reclamantă R. C. M. depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri reprezentând decizii și procese verbale dar nu adeverințe.
Curtea, constatând că nu mai sunt cererii de formulat excepții de ridicat și a apreciat cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente asupra apelului.
Avocat C. C. pentru intimata reclamantă R. C. M., solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei conform considerentelor expuse prin întâmpinare și prin motivele de apel și respingerea excepției inadmisibilității, considerând că în raport de prevederile legale art.35 c.pr.civ. nefiind o acțiune în realizarea dreptului ci o acțiune în constatarea dreptului la grupa indicată. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3403 din 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta ..
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta . C..
A fost admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R. C. M. – CNP_, domiciliată în Drobeta Tr.S., .. 35 . . în contradictoriu cu pârâtele . – RO_, cont RO30RNCB_0013, cu sediul în București .. 9, sector 1 și . C., CUI_, cu sediul în mun. C., ., jud. D..
A fost constatată că reclamanta a desfășurat activitate care se încadrează în grupa a-II-a de muncă în perioada 01.02.1990 – 01.04.2001 în procent de 100%.
A fost obligată pârâta . elibereze reclamantei o adeverință în sensul celor arătate mai sus.
A fost obligată pârâta . plătească reclamantei suma de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Reclamanta a fost salariata pârâtei . potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al acesteia depus în copie la dosar în calitate de operator începând cu data de 01.02.1990 în cadrul Oficiului de Calcul Electronic al fostei I.R.E Drobeta Tr.S..
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză și declarațiilor martorilor audiați, personalul din cadrul Oficiului de calcul desfășura activități de administrare sisteme informatice (servere, calculatoare, aplicații informatice) și programare în birouri improprii, dotate cu echipamente din generația primelor calculatoare de tip industrial, zgomotoase și care radiau căldură și radiații ultraviolete intense asupra utilizatorilor.
Conform raportului de expertiză întocmit, în activitatea informatică se remarcă factori profesionali cu nivel foarte crescut de risc: conduitele profesionale bazate pe reguli și pe cunoaștere, exigențele mentale (în special cele adresate memoriei de scurtă și de lungă durată, abilității de a lua decizii rapide și în mod independent și vigilenței deosebită), precizia ridicată; factori de risc cu nivel crescut și spre crescut: dificultatea unor sarcini și operații, regimul pauzelor, constrângerile temporale, conduitele profesionale bazate pe deprinderi, supraîncărcarea angajatului, caracterul repetativ al sarcinii, exigențele mentale privind concentrarea intensă; factori profesionali cu nivel scăzut de risc, deci cu impact pozitiv asupra stării subiective a personalului, dar care acționează i ca factori moderatori ai efectelor stresului profesional asupra stării de sănătate a angajaților: posibilitățile de comunicare, prezența feedback-ului, gradul ridicat al utilizării cunoștințelor și deprinderilor profesionale, conștientizarea importanței propriei activități și a eficacității contribuției individuale la realizarea activității în ansamblu, varietatea operațiilor, claritatea rolului profesional, etc. Activitatea la videoterminale este o activitate vizuală care solicită cu prioritate funcțiile vizuale ce asigură corecta percepere a semnalelor / reperelor vizuale prezente la locul de muncă, funcții care trebuie evaluate prin examinare oftalmologică de specialitate în conformitate cu legislația de securitate și sănătate în muncă. De asemenea, trebuie reținute și „riscurile ergonomice”. Disfuncțiile se manifestă în special sub forma durerilor localizate în regiunea cefei, în umeri, în zona dorsală superioară și inferioară și la nivelul membrelor superioare.
Ca urmare a suprasolicitărilor și lucrului în condiții de zgomot și a lucrului cu videoterminale, personalul din activitatea de informatică a suferit afecțiuni ale stării de sănătate.
O parte dintre salariații Oficiului de calcul au fost pensionați medical anticipat.
Afecțiunile medicale evidențiate- hipoacuzie neurosenzorială bilaterală, ca urmare a suprasolicitării organului auditiv în condiții de zgomot permanent peste limita admisă, determinat de imprimantele de tip vechi și perforatoarele de cartele; . cervicală ca urmare a pozițiilor de lucru vicioase permanent static și semiaplecat, cu urmare gravă și invaliditate; afecțiuni oculare care necesită ochelari de corecție cu dioptrii mari, etc, afecțiuni musculos și dorso lombare cauzate de poziții de lucru vicioase și mediul de muncă cu curenți de aer de intensitate ridicată creați de instalațiile de ventilație forțată.
Expertul desemnat conchide în lucrarea efectuată că sunt justificate susținerile reclamantei privind faptul că a desfășurat activitate în cadrul Oficiul de Calcul Electronic, în condiții deosebite de muncă determinate de specificul activității din domeniul informatic.
Activitatea s-a desfășurat la același loc de muncă cu expunere permanentă la microclimatul nefavorabil, fără ca activitatea să se desfășoare și la alte locuri de muncă cu sarcini de muncă sau condiții mai avantajoase, astfel că nu sunt aplicabile prev. pct.10 din Ordinul nr. 50/1990 și se poate justifica un procent de încadrare în grupa de muncă de 100% din timpul efectiv lucrat.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de . apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Sunt pertinente susținerile pârâtei . potrivit cărora raporturile juridice de muncă iau naștere între angajator si salariat și dau naștere la drepturi si obligații corelative în sarcina ambelor părți.
Așa cum s-a susținut, una din obligațiile esențiale ale raportului de muncă ce revin angajatorului constă în acordarea drepturilor salariaților ce decurg din lege, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă. În cazul conflictului de muncă bazat pe nerespectarea drepturilor și obligațiilor raportului de muncă, părțile conflictului sunt părțile raportului de muncă, respectiv angajatorul și angajatul.
Instanța este de acord cu susținerile pârâtei . potrivit cărora raporturile juridice de muncă iau naștere între angajator si salariat și dau naștere la drepturi si obligații corelative in sarcina ambelor părți.
Este adevărat că una din obligațiile esențiale ale raportului de muncă ce revin angajatorului constă în acordarea drepturilor salariaților ce decurg din lege, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă. În cazul conflictului de muncă bazat pe nerespectarea drepturilor și obligațiilor raportului de muncă, părțile conflictului sunt părțile raportului de muncă, respectiv angajatorul și angajatul.
Reorganizarea ulterioară a angajatorului si preluarea angajaților de alte persoane juridice, nu are influență cu privire la părțile raportului juridic de muncă ce a generat conflictul. Prin urmare, preluarea prin transfer a salariaților, precum si a arhivei la noile societăți înființate, nu înlătură calitatea de titular al obligațiilor asumate potrivit raporturilor de muncă anterioare, sub acest aspect excepția fiind neîntemeiată.
Mai mult, faptul că . ar fi deținut niciodată la sediul din București carnetele de muncă ale propriilor salariați, ci documentele de personal erau ținute și operate la nivelul sucursalelor sau filialelor, pe bază de delegare de competență nu înlătură obligația instituită de lege în sarcina angajatorului. De aceea, nu are nicio relevanță sub aspectul existenței obligației faptul că păstrarea documentelor de personal la sediul societății-mamă nu ar fi fost utilă.
Pe de alta parte, pârâta, pentru perioada ce face obiectul cauzei nu a prezentat situații sau dovezi din care să rezulte ca reclamanții nu au avut calitatea de salariați ai acesteia.
Pe cale de consecință, pentru aceleași considerente, instanța a constatat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta S.C.C. DISTRIBUȚIE S.A. C. astfel încât se va dispune admiterea acesteia, reclamantele neaflându-se în raporturi de muncă cu această pârâtă în perioadele pentru care se solicită acordarea grupei de muncă prin precizarea de acțiune, ci abia în data de 15.03. 2007, acestea au fost preluate prin reorganizare de ..
Sunt pertinente și susținerile potrivit cărora structura și modul de organizare a sistemului energetic a suferit mai multe reorganizări, după cum urmează:
Prin HG 1199/1990 a fost înființată Regia Autonomă de Electricitate RENEL in cadrul căreia actuala . o Direcție Generală de Transport si Distribuție a Energiei Electrice, iar prin HG 365/1998 a fost înființată Compania Națională de Electricitate - CONEL SA, în cadrul căreia . devenit filială având ca obiect de activitate distribuția si furnizarea energiei electrice.
Prin HG 627 /13 iulie 2000 privind reorganizarea Companiei Naționale de Electricitate - SA, s-a hotărât înființarea următoarelor societăți comerciale: Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica"-SA, denumită în continuare "Transelectrica" - SA; Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice și Termice "Termoelectrica" - SA, denumită în continuare "Termoelectrica" - SA; Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice "Hidroelectrica" - S.A, denumită în continuare "Hidroelectrica" - SA; Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A., denumită în continuare "E." - SA prin divizarea Companiei Naționale de Electricitate - S.A. care se desființează( art. 1 din HG 627/2000).
Potrivit art. 36 al.1 din aceeași hotărâre, societățile comerciale înființate potrivit art. 1 vor prelua toate drepturile și vor fi ținute de toate obligațiile fostei Companii Naționale de Electricitate - S.A. și ale filialelor sale și se substituie în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în litigiile în curs, preluarea urmând să se facă pe bază de protocol finalizat în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.”.
Prin HG 1342/2001, Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A. a fost reorganizată, iar prin HG 74/2005 privind înființarea Societății Comerciale Filiala de Întreținere și Servicii Energetice "E. Serv" - S.A. prin reorganizarea activității din cadrul Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A., s-a hotărât înființarea a 8 societăți comerciale și a 8 sucursale de întreținere și servicii energetice.
Cele 8 societăți comerciale nou înființate sunt: Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E. M." SA, filială a "E." - SA, denumită în continuare "E. M." SA; Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E. Dobrogea" - SA, filială a "E." SA, denumită în continuare "E. Dobrogea" SA; Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E. Muntenia Nord" SA, filială a "E." SA, denumită în continuare "E. Muntenia Nord" SA; Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E. Oltenia" SA, filială a "E." SA, denumită în continuare "E. Oltenia" SA; Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E. Banat" SA, filială a "E." SA, denumită în continuare „E. Banat" SA; Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E. Transilvania Nord" SA, filială a "E." SA, denumită în continuare "E. Transilvania Nord" SA; Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E. Transilvania Sud" SA, filială a "E." SA, denumită în continuare "E. Transilvania Sud" SA; Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E. Muntenia Sud" SA, filială a "E." SA, denumită în continuare "E. Muntenia Sud" SA.
Prin art. 4 (2) HG 1432/2001 s-a prevăzut că, societățile înființate potrivit sunt răspunzătoare de toate obligațiile fostelor sucursale de distribuție și furnizare ale "E." SA
De asemenea, prin art. 46 HG 1432/2001 s-a prevăzut că, „Personalul existent în cadrul "E. M." - S.A., "E. Dobrogea" - S.A., "E. Muntenia Nord" - S.A., "E. Oltenia" - S.A., "E. Banat" - S.A., "E. Transilvania Nord" - S.A., "E. Transilvania Sud" - S.A. și "E. Muntenia Sud" - S.A. ale "E." - S.A., la data încheierii protocoalelor de predare-primire, se preia de către societățile comerciale înființate potrivit art. 1 și se consideră transferat în interesul serviciului la acestea.
S-a mai constatat că, în art. 45 din același act normativ s-a prevăzut că „Societățile comerciale înființate potrivit art. 1 vor prelua toate drepturile și vor fi ținute de toate obligațiile "E." - S.A. și se substituie în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în litigiile în curs.”
Prin OUG 114/2005 privind unele măsuri pentru derularea și finalizarea privatizării societăților comerciale filiale de distribuție și furnizare a energiei electrice "E. M." - S.A. și "E. Oltenia" - S.A, aprobată prin Legea nr. 277/5 octombrie 2005 s-a prevăzut în art. 2 că se aprobă contractul de privatizare a E. Oltenia SA, încheiat între E. SA, în calitate de vânzător și C., în calitate de cumpărător, la data de 5 aprilie 2005, având ca obiect dobândirea unei participații reprezentând 51% din capitalul social al acestei societăți de către C., prin vânzarea-cumpărarea unui număr de 11.445.150 acțiuni existente, reprezentând 24,62% din capitalul social existent al acestei societăți și prin subscrierea în cadrul unei operațiuni de majorare a capitalului social a unui număr de 25.036.265 acțiuni nou-emise.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat să se constate ca a lucrat în condițiile grupei a II - a de munca in procent de 100% si să fie obligată pârâta la emiterea unei adeverințe care să conțină această mențiune.
Din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantei rezultă că, a fost încadrată la fosta IRE și FRE Drobeta Tr.S., iar, urmare a reorganizării Regiei Autonome de Electricitate Renel a desfășurat activitate la SD Tr.S.. După data de 01.04.2001 a fost preluată prin reorganizare la Societatea de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Oltenia – EDFEE Drobeta, iar în data de 15.03. 2007, reclamanta a fost preluată prin reorganizare de ..
Din coroborarea mențiunilor efectuate în carnetul de muncă al reclamantei cu dispozițiile legale enunțate anterior, rezultă că pârâta . are calitate procesuală pasivă în cauză.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului munca desfășurată de către reclamantă se încadrează în grupa a II a de muncă așa cum este descrisă de disp. OG 50/1990, ordin ce a urmărit eliminarea unor inechități prin salarizarea personalului.
Din lucrările raportului de expertiză s-a reținut că, în cadrul Oficiului de calcul se desfășoară activități cu un specific aparte, pentru care se justifica încadrarea in grupa a II-a de munca, in procent de 100%, conform prev Ord 50/1990 (cu completările ulterioare), anexa 2, poz 214
Stabilirea procentului, din timpul efectiv lucrat în care reclamanta a desfășurat activitate în condiții specifice grupei de munca, este sarcina evidentă a pârâtei așa cum reiese din prevederile pct. de la 7 la 11 din Ord 50/1990, însă se poate stabili procentul de 100% din timpul efectiv lucrat în condițiile în care reclamanta a desfășurat activitate permanent în același loc de muncă, fără posibilitatea desfășurării activității la alte locuri de munca cu sarcini de muncă sau condiții mai avantajoase, astfel că nu ne putem situa in prevederile pct. 10 din Ord 50/1990.
Mai mult, potrivit art. 175-191 din Codul muncii angajatorul are obligația să asigure securitatea si sănătatea salariaților, iar pârâta nu a dovedit că eventualele măsuri de securitate luate sunt de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupele I sau II de munca.
De altfel, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.258/20.09.2004, Ordinului 50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Principiul de baza al încadrărilor in grupe superioare de munca nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existentei condițiilor de munca deosebite si a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează in acest climat nefavorabil.
Această concluzie se regăsește în Nota de Fundamentare la HG 1223/1990, iar prin Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale – s-a arătat că nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat in aceleași funcții, in ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.
Acceptându-se că accesul la o grupă superioara de muncă să se facă numai pentru funcțiile trecute in forma inițială a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabila a persoanelor îndreptățite, ci se creează un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile, cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar si în contradicție cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o norma juridica.
Sunt considerente pentru care a fost admisă în parte a acțiunii formulată de reclamanta R. C. M. și s-a constatat că aceasta a desfășurat activitate care se încadrează în grupa a-II-a de muncă în perioada 01.02.1990 – 01.04.2001 în procent de 100%.
A fost obligată pârâta . elibereze reclamantei o adeverință în sensul celor arătate mai sus, ținând cont de obligațiile ce-i revin angajatorului conform art.40 al.2 codul muncii.
S-a respins acțiunea față de pârâta ., consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de această pârâtă.
Văzând și dispozițiile art. 453 N C.p.civ., pârâta . fost obligată să-i plătească reclamantei și cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces, astfel cum au fost dovedite cu actele anexate la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivare a arătat că în fapt, prin sentința civila nr. 3403/26.09.2014, pronunțata in dosarul nr._, Tribunalul M. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta . admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta ., a admis in parte acțiunea, constatând ca reclamanta a desfășurat activitate care se încadrează in grupa a II-a de munca in perioada 01.02._01 in procent de 100%, a obligat pârâta E. SA să elibereze reclamantei o adeverința in sensul celor arătate mai sus si sa-i plătească acesteia din urma suma de 900 de lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
A mai arătat că sentința civila nr. 3403/26.09.2014 a Tribunalul M. este netemeinica si nelegala, pentru următoarele considerente:
1. instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii.
Deși prin întâmpinarea formulata inițial in dosarul nr._/101/2013, înainte de disjungerea prezentei acțiuni si formarea dosarului nr._, a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția invocata.
Întrucât prin acțiunea promovata s-a tins sa se obțină o situație juridica noua, nu doar o simpla constatare a unei stări de fapt existenta in perioada când reclamanta era salariata la fosta I.R.E., iar condițiile potrivit cărora un loc de munca se încadrează in grupa a II-a de munca in procent de 100% sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, solicitarea reclamantei de a se constata de către instanța faptul ca a desfășurat o activitate ce se încadrează in grupa a II-a de munca pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001, in procent de 100% este inadmisibila, cu atât mai mult cu cat instanța nu are competenta in acest sens.
Solicitarea reclamantei ca instanța sa constate ca după zeci de ani, activitatea se încadrează in grupa a II-a de munca in procent de 100%, pentru un loc de munca ce a fost preluat de către alte societăți comerciale ce s-au substituit in drepturile si obligațiile S.C. E. S.A., așa cum s-a prevăzut in mod expres prin H.G. nr. 1342/2001, respectiv H.G. nr. 74/2005, este inadmisibila.
Totodată, art. 35 din Codul de proc. civ. deroga de la dreptul comun in materie, care consacra acțiunea in realizare, prevăzând ca partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei unui drept, acțiune care insa nu poate fi primita, daca partea poate cere realizarea dreptului.
Ca atare, textul citat instituie caracterul subsidiar al acțiunii in constatare, finalitatea urmărita de legiuitor fiind aceea ca, in măsura in care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept, restabilirea ordinii de drept sa fie făcuta pe calea acțiunii in realizare.
Având in vedere faptul ca reclamanta a investit instanța de judecata cu acțiune in constatarea unui drept, solicitând recunoașterea unui drept legal, pretins a fi dobândit, respectiv recunoașterea vechimii in grupa a II-a de munca in procent de 100%, o astfel de cerere este inadmisibila, raportat la considerentele expuse mai sus.
Ca atare, a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârea instanței de fond si rejudecând, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii si sa dispuneți respingerea acțiunii formulate de către reclamanta, ca inadmisibila.
2. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a .>
In mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S-C. E. SA., întrucât, așa cum s-a învederat prin întâmpinare, Sistemul Energetic național a suferit mai multe reorganizări succesive, prin HG nr.1342/2001, S.C. E. SA. - împreuna cu sucursalele sale - fiind din nou reorganizata, cea mai mare parte din personalul societății nou reorganizate fiind transferat de drept in interesul serviciului la societățile nou înființate, in conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. 1 din respectiva hotărâre.
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din HG nr. 1342/2001, societățile înființate potrivit art.1 răspunzătoare de toate obligațiile fostelor sucursale de distribuție si furnizare ..
A mai precizat faptul ca societățile nou înființate au preluat drepturile si obligațiile vechii societăți S.C.E. S.A. si prin urmare, E. SA nu are obligația privind efectuarea încadrării in grupa de munca solicitata.
In conformitate cu dispozițiile art. 47 si art. 48 din Decretul-Lege nr. 31/1954 (potrivit cărora "in cazul in care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde si se transmite la o singura persoana juridica existenta sau care ia astfel ființa, împărțirea patrimoniului se face in proporția pârtii desprinse si transmise", iar "persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund fata de creditori pentru obligațiile persoanei juridice care a incetat de a avea ființa prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilita la data dobândirii"), astfel incat debitorul obligației in cauza este ultimul angajator care a preluat reclamanta si locul de munca al acesteia, societate cuie; s-u subsliiuii in Uiepluriu; si obligațiile o.C Liecirica S.A.
In conformitate cu dispozițiile art. 173 din Codul muncii, republicat, "(1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator, potrivit legii; (2) Drepturile si obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului."
Cu privire la capătul de cerere privind eliberarea adeverințelor cu mențiunile privitoare la incadrarea in grupa I de munca, precizam faptul ca "adeverințele se întocmesc si se eliberează numai in baza documentelor verificabile aflate in evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive" - art. 1 din Ordinul nr. 590/2008, iar, in conformitate cu prevederile art. 47 si art. 48 din Decretul-lege nr. 31/1954, "in cazul in care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde si se transmite la o singura persoana juridică existenta sau care ia astfel ființa, împărțirea patrimoniului se face in proporția pârtii desprinse si transmise " iar "persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund fata de creditorii pentru obligațiile persoanei juridice care a incetat de a avea ființa prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilita la data dobândirii.
Reitereaza faptul ca, in conformitate cu dispozițiile art. 173 din Codul muncii, republicat, "(1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator, potrivit legii; (2) Drepturile si obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului. "
In contextul celor de mai sus prezentate, calitatea procesuala pasiva trebuie sa fie stabilita in raport de societatea la care reclamanta figura ca angajata, in perioada pentru care se solicita constatarea grupei de munca, precum si de societățile care au preluat activele si pasivele acestora dupa desființarea lor. . o societate înființata in anul 2000 prin HG nr. 627/2000, astfel încât nu poate, sub nicio forma, sa aibă calitatea de angajator al reclamantei pentru perioade anterioare datei de înființare, iar in ceea ce privește perioada ulterioara lunii august 2000, când a intrat in vigoare HG nr. 627/2000, reclamanta trebuia sa faca dovada ca a fost salariata a ., iar nu al altor societăți înființate ca urmare a reorganizării sistemului energetic național.
A mai arătat că întrucât reclamanta nu a fost transferata la societatea noastră cu sediul in București, sector 1, .. 9 si nu a încheiat Contract Individual de Munca prin care. sa se stabilească toate drepturile salariale, consideram ca S.C. E. S.A. nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 590/2008, cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate grupele I și/sau a II-a de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz.
Ca atare, E. SA nu poate fi obligată în niciun caz să elibereze adeverința care să ateste activitatea desfășurata de reclamanta in grupa i de muncă, ci uni lalea care are calitatea de ultim angajator / deținător de arhiva, întrucât s-ar trece, în caz contrar, peste dispozițiile legale sus-menționate.
In conformitate cu dispozițiile legale sus-menționate, S.C. E. S.A. nu putea fi obligata la emiterea adeverinței, atâta timp cat ultimul angajator al reclamantei este cel care, ex iure, deține documentele verificabile corespunzătoare si arhiva privind personalul.
In contextul celor de mai sus, apreciaza ca debitorul obligației de eliberare a adeverinței este . - ultimul angajator la care a lucrat intimata -reclamanta.
F. de cele învederate, a solicitat, schimbarea hotărârii instanței de fond si in consecința admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a subscrisei si respingerea acțiunii ca fiind formulata fata de o persoana fara calitate procesuala pasiva in cauza.
3. Cu privire la fondul cauzei:
In conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul.Lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități in salarizarea personalului (abrogat de anexa 1 din Legea nr. 158/2004) "locurile de munca si activitățile care se încadrează in grupele I si II de munca, vor fi precizate,la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale. Ministerul Sanatații si Comisia Naționala pentru Protecția Municii, in termen de 30 zile de la data emiterii prezentului decret-lege ".
Ordinul nr. 50/1990 a fost emis in baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta sociala,si in conformitate cu art. 2 din Decretul lege nr. 68/1990. In acest Ordin sunt precizate locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condițiile deosebite care se încadrează in grupa a II-a de munca in vederea pensionarii, dar condițiile potrivit cărora un loc de munca se încadrează in grupa a II-a sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care este neîntemeiata solicitarea reclamantei de a i se acorda grupa a II-a de munca, instanța neavând competenta in acest sens.
Sentința pronunțata de către instanța de fond încălca dispozițiile prevăzute la pct. 6 din Ordinul 50/1990 cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupa a II-a "de munca, dispoziții care prevăd expres faptul ca aceasta nominalizare se face de conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se cont de condițiile deosebite de munca concrete in care isi desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie etc).
Instanța de fond nu a reținut, la pronunțarea sentinței, obligativitatea îndeplinirii unor condiții prevăzute in mod expres de actele normative respectiv de dispozițiile prevăzute la punctul 5 din Ordinul nr. 50/1990, care prevăd expres faptul ca existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele de specialitate proprii ale unității. Aceste determinări trebuie confirmate de către Inspectorii Teritoriali pentru Protecția Muncii (I.T.M.) care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Locul de munca in speța nu se încadrează in grupa a II-a de munca. Prin Ordinul nr. 125/1990 au fost analizate locurile de munca si condițiile de munca, fapt pentru care in Anexa II a Ordinului mai sus menționat, au fost nominalizate locurile de munca din sistemul energetic si s-au stabilit printr-un act normativ locurile de munca ce se încadrează in grupa a II a de muncă. Or, instanța de judecata nu a avut in vedere dispozițiile legale in materie in determinarea locurilor de munca încadrate in Grupa a H-a de munca, in sensul ca salariata trebuia sa desfășoare activitatea cel puțin 70% din programul de lucru.
Cat privește preocuparea S.C. E. S.A. din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, aceasta a avut și are un caracter permanent de asigurare a unor locuri de muncă corespunzătoare prin adoptarea de măsuri tehnice și organizatorice de eliminare sau diminuare a riscurilor identificate de accidentare și îmbolnăvire profesională a salariaților.
Aceste măsuri au fost precizate de legislația în vigoare de-a lungul timpului:
- LEGE nr. 5 din 22 decembrie 1965 ("republicată în 1969) cu privire la protecția muncii, emitent: Marea Adunare Națională,
- ORDIN nr.235 din 26 iulie 1995 privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime,
Legea 90/1996 a protecției muncii - Norme generale de protecția muncii și specifice conform prevederilor din Anexa 2, cap.6. pentru Energia electrica și termica, gaze și apa: respectiv producerea energiei electrice, transportul și distribuția energiei electrice, utilizarea energiei electrice în medii normale,
- Norme specifice de protecția muncii pentru transportul și distribuția energiei electrice NSPMTDEE/97,
- ORDIN nr.275 din 17 iunie 2002 al ministrului muncii și solidarității sociale privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru transportul și distribuția energiei electrice NSSMTDEE/2002,
Legea 319/2006 ce abroga alte Norme specifice dar implica elaborarea de instrucțiunii proprii de securitate si sănătate în muncă
Instrucțiuni proprii de securitate a muncii pentru instalațiile electrice în exploatare, conform prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, elaborate în elaborate în 2007, completate și modificate în 2012.
In ceea ce privește încadrarea in grupa de munca in procent de 100%, a menționat faptul ca aceasta încadrare este nelegala, având in vedere următoarele aspecte:
- Procentul se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat in condițiile activității ce se încadrează in grupa de munca si nu prin totalizarea „timpului efectiv lucrat".
- Anul de muncă efectiv lucrat în condiții deosebite de muncă se stabilește prin totalizarea „perioadelor* (deci a zilelor) în care personalul a lucrat efectiv în asemenea locuri și nu totalizarea „timpului efectiv lucrat".
Reclamanta si-a întemeiat cererea pe prevederile Ordinului 50/1990, ordin care a fost abrogat de Legea nr. 19/2000. Ulterior intrării in vigoare a legii anterior menționate, a fost adoptata Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite. Acesta hotărâre a fost abrogata de HG nr. 246/2007, care la art. 13 prevede următoarele: „(1) dovedirea perioadelor de activitate desfășurata in locuri de munca in condiții deosebite anterior datei de 01.04.2001, in vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca conform decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (4) In cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrata in condiții deosebite, dovedita cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotărâre judecătoreasca."
Or, in speța, reclamanta nu a invocat drept motiv al solicitării ca instanța sa constate desfășurarea activității in grupa a II-a de munca, ca urmare a distrugerii arhivei de personal.
Mai mult decât atât, reclamanta avea posibilitatea de a uza de prevederile Ordinului 50/1990 atunci când acesta era in vigoare, iar nu tocmai la acest moment când ordinul este abrogat prin Legea nr. 19/2000.
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la eliberarea adeverinței care sa ateste perioada de lucru in condiții grele specifice grupei a II-a de munca, fiind un capăt accesoriu, in mod greșit acesta a fost admis de către instanța de fond, in temeiul art. 40 din Codul muncii (care reglementează drepturile si obligațiile angajatorului).
Potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverințele care atesta încadrarea persoanelor in grupa a II-a de munca sunt valorificate numai in situația in care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01 aprilie 2001.
Potrivit art. 126 alin. 1 din HG nr. 257/2011, adeverințele prin care se atesta faptul ca in anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, persoanele si-au desfășurat activitatea in locuri de munca încadrate in grupa a II-a de munca se întocmesc potrivit modelului prevăzut in anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile aflate in evidenta angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhiva.
Deci, o obligație a angajatorului sau deținătorului de arhiva de a elibera o asemenea adeverința in temeiul acestui act normativ exista doar daca are la baza documente "verificabile aflate in arhiva angajatorului, întocmite anterior anului 2001. Or, in speța, nu exista asemenea documente in arhiva subscrisei, astfel încât obligarea la emiterea unor astfel de adeverințe este nelegala.
In conformitate cu dispozițiile legale sus-menționate, S.C. E. S.A. nu putea fi obligata la emiterea adeverinței, atâta timp cat ultimul angajator al reclamantei este cel care, ex iure, deține documentele verificabile corespunzătoare si arhiva privind personalul.
In contextul celor de mai sus, a apreciat ca debitorul obligației de eliberare a adeverinței este . - ultimul angajator la care a lucrat intimata -reclamanta.
Față de cele învederate, solicită să se admită apelul declarat de către S.C. E. S.A. și în consecință să se modifice sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant, ca neîntemeiată.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Examinând sentința prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale incidente, Curtea, constată următoarele:
Soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a fost efectuată în mod corect de către prima instanța.
Astfel, chiar daca societatea apelanta s-a reorganizat conform HG nr. 1342/2001, raportul juridic de munca a fost stabilit intre aceste doua parți, angajatorul având, pe cale de consecința, obligația încadrării salariaților săi in grupe de munca.
Pe de alta parte, nici excepția inadmisibilității acțiunii nu este întemeiata, in mod greșit apelanta susținând ca prin acțiunea introductiva reclamanta tinde la stabilirea unei situații de fapt câta vreme solicitarea acesteia vizează stabilirea unei situații juridice, respectiv încadrarea . munca pentru care legea nu prevede vreo alta cale de urmat, respectiv o acțiune in realizare.
Pe fond, se retine ca obiectivele la care expertul a avut de răspuns priveau efectuarea de verificări cu privire la condițiile concrete de muncă ale reclamantei în perioadele deduse judecății, deci verificări cu privire la situația de fapt dedusă judecății, fără ca expertului să îi revină sarcina interpretării sau aplicării unor acte normative, acest ultim rol revenind în mod exclusiv instanței de judecată.
Potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
In concluzie, potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate, muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- să își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă și
- să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Raportul de expertiza întocmit în cauză realizează o descriere generică a activității de informatica, a activității Oficiului de calcul, a echipamentelor si sarcinilor de munca ale reclamantei, a activității realizate de către reclamanta în exercitarea funcției, a condițiilor de munca, concluzionând ca activitățile sunt corespunzătoare grupei II de munca.
Insă, niciuna din activitățile desfășurate de către reclamanta nu se regăsește printre cele prevăzute in anexa II, nici sub aspectul art.1, nici sub aspectul art. 3 din ordin si deci se impune a fi înlăturate concluziile raportului de expertiza.
Simpla exercitare a unei funcții specifice in cadrul Oficiului de Calcul electronic si rețelele adiacente și condițiile grele specifice activității desfășurate, nu atrag în mod automat încadrarea în grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute în anexa I la ordin.
Mai mult, se invocă o aplicare prin asimilare a dispozițiilor Anexei II, pct. 214 din Ordinul nr. 50/1990, insa nici expertul si nici prima instanța nu precizează in ce consta similitudinea remarcata nici prin prisma activității, nici a funcției exercitate si nici a locului de munca pentru a se putea face o astfel de apreciere, așa încât hotărârea este criticabila si sub acest aspect.
Decizia nr. 258/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999 pronunțată de Curtea Constituțională nu au statuat în nici un caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ. Dimpotrivă, deciziile invocate se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
Se retine ca practica judiciara nu constituie izvor de drept, instanța fiind chemată să analizeze modul de aplicare a legii la cazul concret, raportat la condițiile concrete de muncă astfel cum sunt ele dovedite în fiecare cauză în parte.
In ceea ce privește invocarea unei pretinse discriminări, Curtea retine că stabilirea grupelor de munca se face în raport de condițiile, activitățile sau locurile de munca specifice fiecărui salariat, deci condițiilor concrete așa cum rezulta din raporturile de munca ce fac obiectul judecații.
În concluzie, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 NCPC, apelul va fi admis și va fi schimbată în parte sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta ., împotriva sentinței civile nr.3403 din 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. C. M. și ., având ca obiect acțiune în constatare Grupa a II-.A de Muncă (01.02._01)-Disjuns din Dosarul nr_/101/2013.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2015.
Președinte, R. M. | Judecător, F. D. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.R.M./11.02.2015
Tehn. 5ex/G.Ț
Jud.fond.G.R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 563/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 827/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
