Obligaţie de a face. Decizia nr. 6026/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6026/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 6026/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6026/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant V. I., domiciliat în ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr.631/23.06.2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr. 568/23.06.2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă . C., cu sediul în C., ., ., ., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant V. I., reprezentat de avocat C. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata pârâtă . C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față.
Avocat C. C. pentru apelantul reclamant apelantul reclamant V. I., față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral, a pus concluzii de admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte încadrarea în grupa a II a de muncă pentru perioadele 06.09.1978 – 13.01.1997, cât a fost încadrat pe funcția de fochist la întreprinderea TEXTILA SLATINA, devenită ulterior . solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul O. prin sentința civilă nr. 631 de la 23.06.2015 a respins acțiunea formulată de reclamantul V. I., CNP_, cu domiciliul în ., ., județul O., prin reprezentant convențional ales, Cabinet Individual Avocat „C. C.”, cu sediul în Slatina, ..2, ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ., . ca neîntemeiată .
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de fochist la fosta Întreprindere Textila Slatina, devenită ., pe perioada 06.09._97 așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei.
Față de cele solicitate pârâta a răspuns reclamatului că nu poate da curs cererii privind eliberarea unei adeverințe de încadrare în grupa a- II-a de muncă, așa cum dorește reclamantul, deoarece potrivit documentelor deținute în arhivă acesta nu este nominalizat printre persoanele care și-au desfășurat activitatea în condițiile specifice grupei a II-a de muncă.
Fiind nemulțumit de răspunsul primit reclamantul s-a adresat instanței de judecată solicitând obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte încadrarea sa în gupa a II-a de muncă pentru perioadele solicitate.
Instanța a constat că . preluat arhiva pe baza unui contract încheiat la data de 12.02.2007 cu . prin lichidator judiciar.
Potrivit prevederilor art. 21 din lega nr. 16/1996 așa cum a fost modificată prin legea nr. 138/2013 „ Creatorii ori deținătorii de documente sau după caz succesorii în drepturi ai acestora sunt obligați să elibereze potrivit legii la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, certificate, adeverințe, copii și extrase de pe documentele pe care le creează ori le deține, inclusiv de pe cele pentru care s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut la art. 13 dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.”
În atare situație instanța a constatat că pârâta a răspuns la solicitarea reclamantului, informându-l că potrivit documentelor din arhiva pe care o gestionează acesta nu este enumerat printre persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa a II –a de muncă.
Potrivit prevederilor art. 158 alin. 2 din legea 263/2010 privind sistemul de pensii publice adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și II de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1.04.2001.
Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători în condițiile legii de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile art. 125 din normele metodologice de aplicare a legii 263/2010, aprobate prin HG. 257/2011.
Potrivit dispozițiilor art.126 din aceleași norme adeverințele privind încadrarea în grupele de muncă se întocmesc numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidențele angajatorilor.
Din actele depuse la dosar, ( filele 51-61 ), instanța a reținut că pârâta a procedat la încadrarea în grupa a-II-a de muncă a secțiilor și meseriilor de la .., mai puțin centrala termică unde își desfășura activitatea reclamantul.
De asemenea s-a reținut că locurile de muncă pe care a fost încadrat reclamantul nu au fost cuprinse în lista aprobată fără alte obiecțiuni și care a fost înaintată la D.M.P.S. O.
Deoarece reclamantul a solicitat prin prezenta cerere eliberarea unei adeverințe de grupă de muncă de la deținătorul arhivei și având în vedere că potrivit Ordinului nr.50/1990 încadrarea în grupă de muncă se face exclusiv de către angajator instanța consideră că în acest context nu mai are nici o relevanță declarația martorului Măndica C., care relatează că a lucrat cu reclamatul în aceeași secție, iar condițiile de muncă, (centrala funcționa cu păcură), justificau încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Astfel deținătorul arhivelor și-a îndeplinit obligația de a comunica un răspuns scris la solicitarea reclamantului, fundamentat pe baza documentelor deținute în arhivă, pârâta neavând calitatea de a elibera o adeverință din care să rezulte încadrarea reclamantului în gupa a II-a de muncă pe perioada solicitată.
Pentru aceste considerente tribunalul a considerat acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, și a procedat la respingerea ei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul V. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că sentința apelată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.123 anexa 2, emisă în baza art.21 din Decretul 68/90, cu privire grupa a II-a de muncă, lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale.
Arată că, potrivit acestui act normativ funcția de fochist la centrala termică deținută de el în cadrul întreprinderii lichidate judiciar se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Mai arată că, funcția deținută de fochist este dovedită cu copia carnetului de muncă . nr._ poziția 9-44..
Consideră că sentința este netemeinică deoarece instanța de fond motivează respingerea acțiunii raportându-se la decizia nr.96 de 1.07.1998, anexa nr.5 (înscris aflat în dosarul de fond), prin care s-a stabilit locurile de muncă de gradul II, din care se pretinde că secția „centrala termică” nu figurează printre secțiile în care s-a discutat stabilirea locurilor de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Apreciază că această motivare este inexactă deoarece din cuprinsul anexei nr.5 nu rezultă că s-a discutat și situația juridică a locurilor de la centrala termică din cadrul întreprinderii dizolvate, din decizie rezultând că au fost analizate situația profesională a celorlalte secții de producție cu excepția secției „centrala termică” unde a funcționat ca fochist.
Instanța de fond, pe baza acestei constatări eronate, constată că refuzul pârâtei de a-i elibera adeverința solicitată este întemeiat, deoarece nu figurează printre salariații cărora li s-a acordat grupa a II-a de muncă.
Apelantul susține că la data de 01 iulie 1998, când a fost emisă decizia 96 și anexa nr.5 ce o însoțește nu s-a discutat situația încadrării în grupa a II-a de muncă și a salariaților de la centrala termică, deoarece regimul juridic cu privire la grupa de muncă de la această secție se rezolvase prin actul normativ invocat ca motiv de apel și anume, art.21 din Decretul nr.68/90, în baza căreia a fost emisă anexa 2 art.123, privind locurile de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Instanța de judecată în virtutea rolului activ și al soluțiilor unitare a practicii judiciare urma să aibă în vedere că într-o situație similară se pronunțase și Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.6187/05.10.2001 (înscris depus în dosar), prin care se confirmase sentința civilă 3418/25.05.2001, pronunțată de Judecătoria Slatina și adresa nr.396/07.06.2002 (înscris aflat în dosar), potrivit căreia unui alt coleg de muncă al său i-a fost confirmată grupa a II-a de muncă.
La data de 22.10.2015 intimata . C. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
Susține că în fapt, a fost chemată în judecată în calitate de păstrător-depozitar al arhivelor .-fosta Întreprindere Textila Slatina.
Precizează că deține documentele din arhiva fostei societăți . perioada vizată în acțiune, neavând calitatea de angajator sau succesor al fostului angajator.
Consideră că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamantului având în vedere faptul că acesta nu figurează în arhiva societății . că ar fi lucrat în grupa a II-a de muncă, așa cum precizează.
Această susținere a reclamantului este infirmată de către ei prin răspunsul la cererea înregistrată din care reiese că acesta nu figurează a fi nominalizat că a lucrat în grupa de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.158 alin.2 din Legea 263/2010, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Arată că, prin adresa nr.95/17.01.2002 emisă de către B”D Consulting SRL, lichidator judiciar al ., s-a adus la cunoștința reclamantului ca răspuns la cererea acestuia nr.54/14.01.2002, în care se precizează ca potrivit prevederilor pct.6 din Ordinul 50/1990, nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupa II de muncă se face de către conducerea societății împreună cu sindicatele ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete cu raportare la prevederile art.7 din aceeași lege.
De asemenea, se precizează că locul de muncă pe care a fost încadrat reclamantul nu a fost cuprins în lista aprobată care a fost înaintată la DMPS O. și care a fost aprobată fără alte obiecțiuni.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În drept a invocat dispoz.art.471 alin.5 Cod procedură civilă.
Apelul este nefondat și urmează a fi analizat prin prisma dispozițiilor art.477-478 NCPC,având în vedere faptul că, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, fără a fi susceptibilă de desființare sau schimbare prin prisma dispozițiilor art.480 și următoarele Cod procedură civilă.
Dispozițiile art.158 alin.2 din Legea 263/2010 menționează că adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care acestea au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Cei care sunt direct răspunzători de emiterea acestor adeverințe sunt angajatorii sau orice alți deținători de arhive,, în condițiile legii, fiind aceia care răspund, de asemenea de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu în baza documentelor deținute în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, în conformitate cu dispozițiile art.125 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 263/2010 aprobate prin HG 257/2011.
Potrivit dispozițiilor art.126 alin.1 și 5 din aceste Norme, adeverințele prin care se atesta faptul ca in anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele si-au desfășurat activitatea in locuri de munca încadrate in grupele I si/sau a II-a de munca se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate in evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive și adeverințele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, familiei si egalității de șanse nr. 590/2008, pana la . legii, vor putea fi valorificate la stabilirea si/sau recalcularea drepturilor de pensie daca îndeplinesc condițiile de fond si forma prevăzute de acesta.
Prin urmare, rezultă că încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportată și la o anumită perioadă din programul de lucru în care trebuie să se desfășoare această activitate.
În ceea ce privește eliberarea de astfel de adeverințe,atribuțiile societății pârâte . sunt limitate doar la eliberarea unor astfel de acte pe baza documentelor verificabile aflate în deținerea sa.
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului având în vedere faptul că acesta nu figurează în arhiva societății . că ar fi lucrat în grupa a II-a de muncă, așa după cum a susținut în acțiunea introductivă. reclamantul.
De asemenea, încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportată și la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate.
Apărarea conform căreia, în lipsa mențiunilor din carnetul de muncă ,,rolul” adeverințelor de grupă este acela de a atesta un fapt consumat anterior emiterii lor,este pertinent susținută de către intimată prin întâmpinarea formulată, aceste adeverințe putând fi valorificate numai în măsura în care sunt susținute cu documente verificabile, întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
De asemenea, prin adresa nr.96/17.01.2002 emisă de către B&D Consulting SRL, lichidator judiciar al ., s-a adus la cunoștința apelantului-reclamant ca răspuns la cererea acestuia nr. 54/14.01.2002, în care se precizează ca potrivit prevederilor pct.6 din ordinul 50/1990, nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupa II de muncă se face de către conducerea societății împreună cu sindicatele ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete cu raportare la prevederile art.7 din aceeași lege. Totodată, i s-a precizat acestuia că locul de muncă pe care a fost încadrat reclamantul nu a fost cuprins în lista aprobată care a fost înaintată la DMPS O. și care a fost aprobată fără alte obiecțiuni.
În ceea ce-l privește pe reclamant,acesta nu-l poate obliga pe deținătorul de arhivă să-i ateste în adeverință altceva decât ceea ce rezultă din arhiva fostei societăți angajatoare, fără ca în prealabil să fi parcurs procesul de analiză a condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea pentru perioada solicitată a-i fi recunoscută ca lucrată în grupa a II-a de muncă.
În ceea ce privește susținerea apelantului reclamant cum că instanțe de fond,în virtutea rilului activ ar fi trebuit să aibă în vedere o speță similară pronunțată de către judecătoria Slatina privind pe reclamantul Măndica C.,Curtea constată că aceasta nu este fondată având în vedere tocmai acest rol activ al instanței de judecată de a avea în vedere tocmai circumstanțele concrete ale speței deduse judecății și nu cele ale unei alte decizii de speță dintr-un alt dosar.
Având în vedere toate aceste considerente, prin prisma dispozițiilor art. 480 alin 1 NCPC Curtea constată că apelul declarat de apelantul reclamant V. I. este nefondat, urmând a fi respins în consecință, sentința fiind menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant V. I., domiciliat în ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr.631/23.06.2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr. 568/23.06.2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă . C., cu sediul în C., ., ., ..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
17.12.2015
4 ex/AS
j.f.O.C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 6023/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 409/2015.... → |
|---|
