Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 409/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 409/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 409/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 409
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător L. L. B.
Grefier E. O.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 19 ianuarie 2015, privind judecarea apelurilor declarate de apelantul-reclamant C. M., cu domiciliul în C., ., ., . și de apelanta-pârâtă S.C. TELECOMUNCAȚII C. S.A. BUCUREȘTI - cu sediul în București, .. 38, .- Sucursala Regională de Telecomunicații C., împotriva sentinței civile nr.5484 din 13.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 19 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar prin serviciul registratură, apelanta-pârâtă S.C. TELECOMUNCAȚII C. S.A. BUCUREȘTI a depus note de ședință, înregistrate sub nr.2637/22.01.2015.
Astfel, față de consemnările din încheiere, s-a trecut la soluționarea apelurilor de față.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr.5484 din 13.10.2014 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. TELECOMUNCAȚII C. S.A. BUCUREȘTI - Sucursala Regională de Telecomunicații C..
A obligat pârâta să plătească reclamantului ajutorul material cu ocazia sărbătorii de P., aferent anului 2012, ajutorul material cu ocazia Zilei Comunicațiilor 2012, ambele echivalente cu un salariu de bază la nivelul salariului minim de la nivelul S.C. Telecomunicații C. S.A, precum și salariul suplimentar aferent lunilor ianuarie-martie 2011, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și dobânda legală aferentă.
A respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.edin Codul muncii, de 6 luni, invocată de pârâtă prin întâmpinare, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 28.04.2014, instanța a constatat că este neîntemeiată și a fost respinsă, deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 159 din Codul muncii.
Astfel, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.283 al.1 lit. c Codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin urmare, instanța a constatat neîntemeiată excepția, cererea fiind formulată în termenul legal, apreciind că termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin 1 lit.e Codul muncii nu este aplicabil, iar termenul de prescripție de 3 ani a fost respectat, raportat la dispozițiile contractelor colective de muncă la nivel de unitate și de grup de unități feroviare, pe care se întemeiază solicitările reclamantului.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune de 3 ani, raportat la dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, invocată de pârâtă tot prin întâmpinare pentru ajutorul de P. 2011 (prima zi de P. a fost 24.04.2011) față de data promovării acțiunii de 28.04.2014, instanța a constatat că este întemeiată, astfel încât a fost admisă, deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din Codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariat termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen care a fost depășit cu privire la ajutorul de P. (24.04.2011), în raport de data introducerii acțiunii - 28.04.2014.
Cum acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 28.04.2014, instanța a constatat întemeiată această excepție și a fost admisă..
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește salariul suplimentar aferent anului 2011, s-a reținut că, în conformitate cu art. 30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități valabil pe anii 2006 – 2008, prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că „pentru munca desfășurată în cursul unul an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar".
Aceleași prevederi legale se regăsesc și în art. 2.23 din contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2009-2010 al S.C. "Telecomunicații" C. SA, care prevăd de asemenea că „pentru munca ireproșabilă desfășurată în timpul anului, în prima lună a anului următor, personalul din S.C. Telecomunicații C. S.A. va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază negociat la S.C. Telecomunicații C. S.A. de încadrarea din luna decembrie a anului încheiat, că salariul suplimentar se acordă în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu consultarea reprezentanților organizațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar, cu încadrarea în prevederile bugetului aprobat".
Prin actul adițional nr. 3/06.10.2010 la contractul colectiv de muncă 2009-2010 al S.C. Telecomunicații C. SA, s-a prelungit valabilitatea acestui contract până la data de 31.03.2011 (fila 19).
În raport de aceste prevederi legale, instanța a apreciat că cererea reclamantului privind plata salariului suplimentar pe perioada ianuarie-martie 2011, este întemeiată, astfel încât a fost admisă.
În ceea ce privește perioada aprilie-decembrie 2011, instanța a apreciat că cererea reclamantului privind plata salariului suplimentar pentru această perioadă este neîntemeiată, întrucât prevederile contractului colectiv de muncă valabil pe anii 2009-2010 și prelungit prin actul adițional nr.3/06.10.2010, și-au încetat valabilitatea la data de 31.03.2011, astfel încât pârâta nu a mai avut nici un temei legal pentru a acorda reclamantului salariul suplimentar pentru această perioadă.
Mai mult, potrivit art.1.2 din contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2011-2012, prevederile acestui contract colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării la autoritatea competentă, respectiv data de 28.04.2011, iar potrivit art. 11.1, părțile contractante stabilesc că prevederile referitoare la pct. A. (salariul suplimentar), nu se aplică până la data de 31 martie 2012.
Ca urmare, cererea reclamantului pentru perioada aprilie-decembrie 2011 este neîntemeiată, partenerii sociali semnatarii respectivelor contracte colective de muncă stabilind de comun acord că prevederile din contract referitoare la acordarea drepturilor reprezentând salariul suplimentar nu se aplică până la data de 31 martie 2012.
În ceea ce privește ajutoarele materiale aferente sărbătorilor de P. 2012 și Ziua Comunicațiilor 2012, s-a reținut că:
Prin contractul colectiv de muncă 2009-2010 al ..A, s-a prevăzut la art.6.9 "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: " cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Ziua Comunicațiilor se va acorda salariaților un ajutor în bani sau în natură (tichete cadou) al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul salariului minim la S.C. "Telecomunicații" C. S.A; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu cel puțin o zi/tură, au fost sancționați disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale sau au beneficiat de concediu fără plată pentru o perioadă mai mare de 60 de zile în ultimele 6 luni de la data acordării acestuia".
Aceeași prevedere a fost preluată și în contractul colectiv de muncă 2011-2011 al S.C. "Telecomunicații" C. S.A. la art. 11.1 lit. E alin. a.
Instanța a reținut că potrivit art. 1.2 din contractul colectiv de muncă, valabil pe anii 2011-2012, prevederile acestui contract colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării la autoritatea competentă, respectiv de la data de 28.04.2011 și, că potrivit art. 11.1, părțile contractante stabilesc că prevederile referitoare la pct. E alin. a ( ajutorul de P., de C. și de Ziua Comunicațiilor), nu se aplică până la data de 31 martie 2012.
Prin urmare, pe perioada 28.04._12, prevederile contractului colectiv de muncă valabil pe anii 2011-2012, referitor la plata ajutoarelor materiale de P., C. și Ziua Telecomunicațiilor, nu se aplică.
Cum sărbătoarea de P. 2012 a fost la data de 15.04.2012, iar cea de Ziua Comunicațiilor la data de 17 mai 2012, ulterior perioadei neaplicabile, instanța a apreciat că există obligația pârâtei de a acorda reclamantului aceste ajutoare pe anul 2012.
Referitor la capătul de cerere privind ajutoarele materiale aferente sărbătorilor de C. 2011 (25.12.2011) și Ziua Comunicațiilor 2011 (17.05.2011), s-a apreciat că nu este întemeiat – întrucât așa cum s-a arătat anterior - dispozițiile contractului colectiv de muncă 2011-2012 al S.C. Telecomunicații C. S.A, privind plata acestor ajutoare nu s-au aplicat pe perioada 28.04._12.
Referitor la solicitarea privind plata c/valorii tichetelor de masă aferente lunilor aprilie-iunie 2012, instanța a reținut căpotrivit art. 11.1 H din contractul colectiv de muncă, S.C. Telecomunicații C. S.A. va acorda salariaților săi, în conformitate cu prevederile legale, un tichet de masa/salariat/zi lucrătoare.
Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea tichetelor de masă rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în măsura în care asemenea cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Această măsură legislativă, ce ține de politica economică și socială a statului, nu poate fi considerată abuzivă, decât dacă se încalcă grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește, în mod expres, acordarea tichetelor de masă, aceasta reprezentând o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Instanța a apreciat că Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii.
În același sens și Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. 14 din 18.02.2008, într-o speță similară, faptul că: "aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație..."
Avându-se în vedere faptul că în bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei nu este prevăzută o astfel de obligație, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaților tichetele de masă, așa încât, pentru argumentele arătate, acest capăt de cerere este apreciat ca fiind neîntemeiat, urmând a fi respins în consecință.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanța a apreciat că pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă 2011-2012 al S.C. Telecomunicații C. S.A. și prevederile art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii, potrivit cărora „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă”, precum și prevederile art. 236 alin 4 din Codul muncii potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților” și a produs reclamantului un prejudiciu material pe care este obligată să îl acopere, în temeiul art. 253 din Codul muncii, potrivit cărora „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea ajutoarelor materiale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale, dar și în beneficiul de care a fost lipsit, instanța a obligat pârâta la actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală .
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul C. M. și pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare reclamantul a arătat că, în ceea ce privește admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocata de către pârâtă în ceea ce privește ajutorul de P. 2011, termenul de 3 ani curge de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Cu toate că ziua de P. 2011 a fost în data de 24.04.2011, nașterea dreptului material la acțiune aferent acestei zile este data de 15.05.2011, data stabilită în contractul colectiv de muncă pentru plata chenzinei a II-a a lunii anterioare (aprilie), data la care ar fi trebuit să primească contravaloarea primei aferente acestei zile.
În cazul concret, abia în data de 15.05.2011 a luat la cunoștință faptul că angajatorul nu-și respectă obligația asumată prin contractul colectiv de muncă și consideră că nașterea dreptului material efectiv a avut loc în data de 15.05.2011.
De altfel, așa cum este formulată și legea, în sensul „nașterii dreptului material la acțiune”, cuvântul „material” înseamnă transpunerea dreptului respectiv în forma concretă, materială, adică în bani, iar aceasta trebuia să aibă loc, cel mai devreme în data de 15 05.2014.
Dacă formularea legii s-ar fi rezumat doar la sintagma „nașterea dreptului la acțiune" fără adăugarea cuvântului „material” atunci s-ar fi putut considera că acesta a fost în data de 24.04.2011 și s-ar fi prescris. Datorită faptului că legiuitorul adaugă acest cuvânt ( „material") apare perioada între nașterea dreptului și transpunerea acestuia în forma concretă, materială, acordată în numerar. Așadar, nașterea dreptului material la acțiune este în data de 15.05.2011 și nicidecum în data de 24 04.2011, așa cum apreciază greșitinstanța de fond.
D. urmare cererea de chemare în judecată fiindînregistrată în data de 28.04.2014, se afla în interiorul termenului de prescripție de 3 ani și a solicitat admiterea cererii și modificarea deciziei luată pentru acest capăt de cerere de către instanța de fond și să-i fie acordat acest drept cuvenit de care angajatorul nu s-a achitat, actualizat cu rata inflației si dobânda legală până la data plații efective.
În ceea ce privește salariul suplimentar aferent lunilor aprilie - decembrie 2011 prima de C. 2011 și prima de Ziua Comunicațiilor 2011 pe care instanța de fond a apreciat greșit că nu i s-ar cuveni, a precizat faptul că, contractul colectiv de muncă 2011-2012 are inclus între prevederile sale, așa cum reiese din probele depuse la dosar, acordarea acestor drepturi. Acest contract colectiv de muncă produce efecte inclusiv în luna iunie 2012, iar acordarea drepturilor a fost restricționată doar până la data de 31.03.2012 și nicidecum până la încetarea prevederilor acestui contract.
În acest caz se naște firesc întrebarea „De ce nu este posibilă acordarea drepturilor suspendate până în data de 31.03.2012, între această dată și sfârșitul perioadei de valabilitate a acestui contract, adică 30.06.2012.
Răspunsul este că nici o prevedere a acestui contract colectiv de muncă, nu poate înlătura obligația angajatorului, semnatar și inițiator al acestui contract colectiv de muncă, de a se achita de obligațiile asumate în cuprinsul acestui contract, între data de 31.03.2012 și data de 30.06.2012.
Prevederile contractului colectiv de muncă sunt valabile pe toată perioada existentei lui și nu doar atunci când se împlinește data acestor drepturi, mai concret, ajutorul de Ziua Comunicațiilor din data de 17.05.2011 sau ajutorul de C. din data de 25.12.2011 sunt valabile și în perioada 31.03._12.
A precizat un fapt deosebit de important în soluționarea corectă a aprecierii greșite făcuta de către instanța de fond asupra acestui fapt și anume că între data de 31.03.2012 și 30.06.2012, angajatorul este obligat să se achite de toate drepturile pe care ar fi trebuit să le achite până la data de 31.03.2012, dar care au fost suspendate temporar, de aceea există prevederea conform căreia aceste drepturi ,,nu se aplica până la dala de 31.03.2013” indicându-se o dată certă în acest sens, după care totalitatea drepturilor asumate în contractul colectiv de muncă își reiau valabilitatea, trebuind aplicate, nimic neputând împiedica angajatorul ca după această dată să-și achite fată de salariați obligațiile legale.
Dacă părțile semnatare ar fi convenit ca aceste drepturi, suspendate temporar până în data de 31.03.2012 să nu se mai aplice deloc, fie s-ar fi renunțat la capitolul 11 al acestui contract colectiv de muncă, fie s-ar fi prelungit suspendarea aplicării lor până în data de încetare (30.06 2012).
De altfel, formularea în acest caz este cât se poate de explicită, cuvintele „pâna la” exprimă fără echivoc că după această dată, prevederile la care fac referire trebuiesc aplicate adică contractul colectiv de muncă 2011- 2012 reintra în toate drepturile sale.
Faptul ca prevederile contractului colectiv de muncă 2011-2012 produc efecte fie măcar și o zi după data de 31.03.2012, duce la obligația angajatorului de a se achita de toate cele asumate în întreaga perioadă de valabilitate a acestui contract colectiv de muncă și nicidecum, așa cum greșit apreciază instanța de fond, doar de obligațiile cuprinse în contract pe perioada 31.03.2012 – 30.06. 2012.
Acordarea efectivă a acestor drepturi presupune introducerea sumei cuvenite fiecărui salariat în statul de plată aferent oricărei luni după data de 31.03.2012 și până la încetarea valabilității acestui contract colectiv de muncă, adică plata s-ar fi putut face în oricare din datele de plată a chenzinei a 2-a, respectiv 15.04 2012, 15.05.2012, 15.06.2012 sau 15.07.2012.
Ca urmare a celor arătate și argumentate temeinic, a solicitat admiterea, modificarea deciziei greșită luată față de aceste capete de cerere de către instanța de fond și acordarea salariului suplimentar pe perioada aprilie 2011 – decembrie 2012, ajutorul de P. 2011, ajutorul de Ziua Comunicațiilor 2011 și ajutorul pentru C. 2011, actualizate cu rata inflației și dobânda legală până la data plații efective.
Ținând cont că pentru toate cele expuse, motivat, argumentat, apreciate pozitiv și de instanța de fond, angajatorul a încălcat prevederile contractelor colective de muncă invocate, dar și pe cele ale art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii în temeiul art. 253 din Codul muncii, a solicitat admiterea apelului, modificarea parțial a sentinței nr. 5484/13.10.2014 și acordarea tuturor drepturile cerute, așa cum au fost formulate în cererea de chemare în judecata
Pârâta . a arătat că în mod greșit au fost admise cererile privind ajutorul material pentru P. 2012, ajutorul material pentru Ziua Comunicațiilor 2012 și salariul suplimentar pentru perioada ianuarie- martie 2011, întrucât toate drepturile solicitate prin cererea de chemare în judecată au o natură non salarială, concluzie care reiese din modul în care sunt reglementate, respectiv în capitolul 6 privind protecția salariatului, mai mult s-a arătat și prin întâmpinare că toate aceste drepturi solicitate sunt denumite de părți "ajutoare materiale", deci este evident intenția părților în situația de fată.
Mai mult, în conformitate cu prevederile Legii nr.62/2011 și în conformitate cu prevederile legii civile, acordurile părților, au valoare de lege, iar prevederile contractuale trebuie interpretate în principal după voința părților. Or, în situația de față este evidentă intenția părților de a acorda anumite drepturi cu caracter patrimonial pentru ajutorarea salariaților cu anumite ocazii care au un caracter social.
De asemenea, niciunul din drepturile solicitate și admise nu au caracter salarial, respectiv să aibă semnificația unei contraprestații pentru munca desfășurata în favoarea apelantei intimate.
Acestea sunt cauzele pentru care pârâta a ridicat excepția prescripției dreptului la acțiune în conformitate cu art.268 (1) lit. c) din legea privind Codul muncii, arătând că drepturile solicitate au caracter de ajutoare având scopuri sociale, nu scop remuneratoriu precum salariul, motiv pentru care termenul de prescripție este de 6 luni, nu de 3 ani.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 20/18.11.2013 a arătat că atunci când drepturile salariate suplimentare nu fac parte din elementele constitutive ale salariului, acestea au natura juridică a unor măsuri de protecție socială, facilități acordate de angajator și convenite în contractul colectiv de muncă, iar neacordarea lor rezidă într-o neexecutare a clauzelor acestui contract, astfel încât cererile în justiție pot fi formulate în termenul de prescripție de 6 luni conform art. 268 alin (1) lit. e) din Codul muncii. Este evident că intenția părților este aceea de a stabili drepturi de protecție socială, nu drepturi de natură salarială, motiv pentru care consideră că trebuia admisă excepția prescripției extinctive de 6 luni și să se constate ca prescrie drepturile solicitate de reclamant.
În susținerea acestui raționament, a depus în fata instanței de fond decizia civilă nr. 5165/2.12.2010 a Curții de Apel București în care instanța a apreciat ca drepturile solicitate de reclamant își au temeiul în clauzele unui contract colectiv de muncă, astfel că devin incidente prevederile 268(1) lit.c) Codul muncii care statuează termenul de prescripție al drepturilor din contractele colective de muncă este de 6 luni, iar prin sentința civilă nr. 943/29.01.2014 a Tribunalului București în dosarul nr._/3/20l3, a fost de asemenea admisă excepția prescripției extinctive de 6 luni conform Codului muncii pentru aceleași drepturi.
Față de această motivare corect întemeiată, a solicitat admiterea apelului și să se constate întreaga cerere de chemare în judecată ca având un obiect prescris din punct extinctiv și în consecință respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă.
Referitor la cererea privind Ziua Comunicațiilor 2012 a considerat că a fost admisă în mod eronat întrucât față de data la care a avut loc (17 mai 2012) la nivelul apelantei intimate, nu mai există contract colectiv de muncă valabil la nivel de unitate 2011-2012 - valabilitate 28.04._12; deci după data de 28.04.2012, drepturile invocate nu mai au temei juridic, întrucât acestea își au izvorul în baza contractului colectiv de muncă, care are după cum a arătat o perioada de valabilitate peste care nu poate ultraactiva decât în condițiile acordului expres al părților. Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului și să se constatate ca neîntemeiată cererea privind acordarea ajutorului material pentru Ziua Comunicațiilor 2012.
În ceea ce privește salariul suplimentar aferent lunilor ianuarie - martie 2011 acordat în temeiul contractului colectiv de muncă pe unitate 2009-2010, a arătat că salariul suplimentar se acordă în anul următor celui finalizat. Subliniază ca acesta e scadent în anul următor deci, pentru perioada arătată este scadent în anul 2012 pentru anul 2011. De asemenea, în contractul colectiv de muncă nu se arată că acest beneficiu va fi acordat proporțional cu perioada de aplicabilitate a contractului colectiv de muncă, ci se subliniază că se acordă pentru munca prestată în cursul anului calendaristic, deci, se acordă pentru salariatul care a lucrat 12 luni la apelanta intimată. Mai mult, în art. 2.23 alin 2 se precizează cu salariul suplimentar se acorda în baza hotărârii consiliului de administrație luată cu consultarea organizațiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, cum de altfel s-a precizat și prin întâmpinarea depusă, astfel că pentru anul 2011 nu există o hotărâre a consiliului de administrație prin care să se acorde salariul suplimentar.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului și respingerea cererii privind acordarea salariului suplimentar pentru perioada ianuarie-martie 201l.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivărilor de fond, având în vedere că a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, părțile prin contractul colectiv de muncă, convenind ca în principal aceste ajutoare materiale să fie acordate sub forma unor tichete cadou, iar în subsidiar în echivalent în bani, față de această prevedere urmând a se face aplicarea Legii nr.193/2006 (care este diferită de legea acordării tichetelor de masa Legea nr.142/1998) în conformitate cu prevederile căreia: art.1 „ Societățile comerciale, regiile autonome, societățile și campaniile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, cât și persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de munca pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă", în Normele de aplicare a Legii nr. 193/2006 se stabilește că în art. 2.3 "Angajații persoane fizice, care desfășoară o activitate într-o relație de angajare, în baza unui raport de muncă reglementat de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, pot beneficia de tichete cadou acordate de angajatorii lor, numai pentru destinațiile sau evenimentele care se încadrează în cheltuielile sociale. Angajatorii acordă angajaților proprii tichete cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită „Tichete cadou" pentru cheltuieli sociale ".
Astfel se poate observa că aceste cheltuieli au caracter social, în consecință urmează a se face aplicarea Legii nr. 193/2006 și a Normelor de aplicare, iar din interpretarea logică a acestor norme juridice coroborate cu situația de fapt, urmează a se observa că în bugetele anilor 2011, 2012, nu s-a prevăzut o categorie de cheltuieli „tichete cadou pentru cheltuieli sociale" așa cum în mod imperativ este prevăzut n art. 2.3 Legea nr.193/2006 și prin acordarea acestor tichete subscrisa ar fi încălcat o lege imperativă.
Contractele colective de munca, constituie legea părților, numai în măsura în care au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, iar în speță, ajutoarele respective au fost negociate, având în vedere prevederile Legii nr.193/2006 în care după cum s-a arătat se stabilește că angajatorii vor putea oferi asemenea tichete numai în măsura în care au existat incluse în buget aceste cheltuieli și totodată urmând a fi acordate numai în limita cheltuielilor aprobate.
În cazul de față, potrivit execuției bugetare nu au fost prevăzute astfel de cheltuieli cu atât mai mult cu căt acestea conform art. 11.1 din contractul colectiv de muncă 2011-2012 nu s-au aplicat pentru perioada 26.04._12, astfel că nu există temei pentru acordarea sumelor solicitate de reclamant.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii cererii ca fiind în principal prescrisă din punct de vedere extinctiv, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii cu privire la capetele admise ca fiind neîntemeiate.
În drept, a întemeiat cererea pe prevederile Codului de procedură civilă, cât și pe totalitatea prevederilor legale și convenționale invocate în prezenta cerere.
Prin întâmpinare, apelantul reclamant a solicitat respingerea apelului intimatei și să fie admis apelul său, pentru motivele invocate în susținerea acestuia
Apelanta intimată a solicita prin întâmpinare să fie respins apelul reclamantului, solicitările acestuia nefiind întemeiate, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la fond și odată cu cererea de apel, iar prin notele de ședință a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la ajutorul material de P. și Ziua Comunicațiilor 2012 în raport de decizia nr.1101-A/2014 a Curții de Apel Cluj, definitivă.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și a dispozițiilor art.480 C.proc.civ., Curtea constată că apelul reclamantului C. M. este nefondat, iar apelul intimatei . este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de apelanta intimată, prin notele de ședință, examinată cu prioritate potrivit art.248 C.proc.civ., Curtea constată că este întemeiată și va fi admisă, în condițiile în care prin decizia nr.1101/A/12.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ a fost admis apelul Uniunii Sindicatelor din Telecomunicații Feroviare Cluj-N., a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta ., fiind admisă acțiunea reclamantei în numele membrilor de sindicat, printre care și reclamantul C. M. și obligată pârâta să plătească, acestora ajutorul în bani aferent sărbătorii de Paști pentru anul 2012, în cuantum de un salariu de bază la nivelul salariului minim la nivelul societății și ajutorul în bani aferent Zilei Comunicațiilor pentru anul 2012, în cuantum de un salariu de bază la nivelul salariului minim la nivelul societății și a fost apelul incident formulat de pârâtă (filele 38-50 apel).
Puterea de lucru judecat a unei hotărâri este invocată într-un proces ulterior, prin intermediul excepției “ autorității de lucru judecat “ atunci când al doilea proces, este între aceleași părți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauză(art.432 C.proc.civ.)
În acest caz, autoritatea de lucru judecat prezintă acel efect al puterii lucrului judecat, care este exclusivitatea(care face ca un litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai poată fi cu putință).“Puterea lucrului judecat” și “ autoritatea lucrului judecat “ nu sunt sinonime.
Autoritatea lucrului judecat “ este o parte a “puterii lucrului judecat”, cu alte cuvinte, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul altui proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de al doilea proces să fie aceleași părți,, să se discute același obiect și aceeași cauză.
În cauza de față, sunt îndeplinite condițiile triplei identități de părți, obiect și cauză, având în vedere că atât în litigiul de față, cât și în cel în care s-a pronunțat decizia Curții de Apel Cluj obiectul, cauza și părțile sunt aceleași, în condițiile în care sindicatul are calitate procesuală activă, în toate situațiile în care acționează în numele membrilor săi (Decizia nr.1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a statuat că: “ interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat”.
Prin urmare, în temeiul art.480 C.proc.civ., Curtea va admite apelul intimatei și va schimba în parte sentința apelată, în sensul respingerii capetelor de cerere privind acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorii de Paști, aferent anului 2012 și acordarea ajutorului material cu ocazia Zilei Comunicațiilor aferent anului 2012 pentru existența autorității de lucru judecat și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 5484 din 13.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Criticile apelantului reclamant în legătură cu greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune invocate, prin motivele de apel, nu se pot reține ca întemeiate, având în vedere că în mod corect prima instanță a admis această excepție, prin raportare la prevederile art.268 alin.(1) lit c) Codul muncii, întrucât aceste drepturi acordate de angajator cu diverse ocazii constituie componente ale salariului în sensul art.160 Codul muncii reprezentând un adaos ce a fost stabilit prin voința părților.
De asemenea, prezintă relevanță juridică data în care este în sărbătoarea în raport de care se acordă dreptul solicitat, respectiv ajutorul de P. (24.04.2011), prin raportare la data introducerii acțiunii - 28.04.2014, iar nu data la care angajatorul acordă drepturile salariale, cum eronat a apreciat apelantul reclamant.
Cu privire la criticile care privesc fondul cauzei invocate în ambele apeluri, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele care se vor expune:
Nu se poate reține că în cauză trebuie aplicată Decizia nr.20/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin care a statuat că este “inadmisibil recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel G. în legătură cu problema de drept vizând natura juridică a drepturilor prevăzute a se acorda, potrivit contractelor colective de muncă, cu diferite ocazii (tichete de masă, tichete cadou, prima de Paști, prima de C., drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii etc.) și termenul de prescripție aplicabil cererilor având un asemenea obiect”.
De altfel, potrivit soluției criticate de apelanta intimată cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2012, instanța a respins cererea ca neîntemeiată, arătând că acordarea tichetelor de masă are caracter opțional și a făcut aplicarea Deciziei nr.14/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
În cauză, instanța a reținut corect că drepturile salariale solicitate fac parte din elementele constitutive ale salariului, făcând o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art.160 din Codul muncii.
Se înlătură ca neîntemeiate și criticile apelantei intimate privind salariul suplimentar aferent lunilor ianuarie – martie 2011, în condițiile în care prin actul adițional nr. 3/06.10.2010 la contractul colectiv de muncă 2009-2010 al S.C. Telecomunicații C. SA, s-a prelungit valabilitatea acestui contract până la data de 31.03.2011 (fila 19 dosar fond).
În consecință, prelungindu-se valabilitatea contractului menționat, nu se poate reține inexistența unei hotărâri a consiliului de administrație pentru acordarea salariului suplimentar, în raport de dispozițiile art. 2.23 din contractul colectiv de muncă și care impun o condiție pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, constituirea lunară a fondului necesar pentru acordarea acestui salariu, în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar, astfel că o dovadă contrară nici nu a fost efectuată de către angajator.
Cu atât mai mult, în condițiile în care în apel s-a acordat relevanță juridică autorității de lucru judecat prin raportare la soluția din decizia nr.1101/A/12.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, se constată că soluționarea excepției cu prioritate, face să devină inutilă, examinarea celorlalte critici invocate de ambele părți cu privire la fondul litigiului de față.
Așadar, în temeiul art.480 C.proc.civ., se va respinge ca nefondat apelul reclamantului, iar apelul apelantei intimate se va admite și se va schimba în parte sentința apelată, în sensul respingerii capetelor de cerere privind acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorii de Paști, aferent anului 2012, precum și acordarea ajutorului material cu ocazia Zilei Comunicațiilor aferent anului 2012 pentru existența autorității de lucru judecat și se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta ., împotriva sentinței civile nr.5484 din 13.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă în parte sentința apelată nr. 5484 din 13.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în sensul că respinge capetele de cerere privind acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorii de Paști, aferent anului 2012 și acordarea ajutorului material cu ocazia Zilei Comunicațiilor aferent anului 2012 pentru existența autorității de lucru judecat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 5484 din 13.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Respinge, ca nefondat, apelul reclamantului C. M., împotriva sentinței civile nr.5484 din 13.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015.
Președinte, M. L. | Judecător, L. L. B. | |
Grefier, E. O. |
Red.jud.M.L.
Jud.fond C. C.
Teh.red. A.G./5 ex
Data:05.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 6026/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 563/2015.... → |
|---|
