Acţiune în constatare. Decizia nr. 388/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 525/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 388
Ședința publică de la 26 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- C. R.
Judecător- S. P.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de reclamantul V. C., domiciliat în Tg.J., ., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 2860 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ C. SA_ prin SUCURSALA REGIONALĂ C. C., cu sediul în C., .-7, județul D. și .- SUCURSALA E. C., cu sediul în C., .-7, județul D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat apelantul reclamant V. C., lipsint intimatele pârâte.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar în cadrul procedurii prealabile intimata pârâtă .- Sucursala C., a formulat întâmpinare la motivele de apel, ce a fost comunicată și apelantului reclamanat, prin conținutul întâmpinării, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, după care:
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, în baza art. 392 Cod procedură civilă, raportat la art. 216 Cod procedură civilă și art. 482 Cod procedură civilă, a acordat cuvântul părții prezente asupra apelului.
Având cuvântul, apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului pentru motivele arătate în scris.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 2860 din 30 septembrie 2014 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională de Căi Ferate C. SA București – Sucursala Regionala CF C., invocată de aceasta.
A respins acțiunea formulată de reclamantul V. C., în contradictoriu cu pârâtele C. Națională de Căi Ferate ,,C.” S.A. prin Sucursala Regională C. C. și S.C. E. C. S.A. - Sucursala E. C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Analizând mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta C.N.C.F. "C." S.A București, prin Sucursala Regională C. C., conform prevederilor art. 248 din codul de procedură civilă republicat, instanța a reținut că nu este incidentă în cauză, întrucât, așa cum rezultă din contractul individual de muncă și actele adiționale la contractul individual de muncă în perioada în litigiu reclamantul a lucrat în cadrul C.N.C.F. "C." S.A., iar Societatea Comercială "E. C.F.R." - S.A. a fost înființată ca filială a Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., prin H.G.nr.1283/26.08.2004.
Pe fond, analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța a reținut:
Prin acțiunea de față, reclamantul V. C., solicită obligarea pârâtelor C. Națională De Căi Ferate ,,C.” S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. C. și S.C. E. C.F.R. S.A. - Sucursala E. C., la acordarea grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990 al Ministerului Muncii, pentru perioada 01.03._01, în procent de 100% și la eliberarea unei adeverințe care să ateste încadrarea în grupa I de muncă, în procent de 100% pentru perioada solicitată, cu cheltuieli de judecată.
În baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul nr.50/1990, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării.
Ulterior, Ordinul nr.50/1990 a fost completat și modificat prin Ordinele nr.100/1990 și 125/1990.
Conform disp. art.13 din Ordinul nr.50/1990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin.
În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordinul nr.50/1990: “Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).”
Potrivit prevederilor art. 15 alin. 1 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Totodată, la art. 15 alin.2 din Ordinul nr.50/1990, se prevede că „ ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de munca începând cu 18.03.1969 și până în prezent.”
Potrivit dispozițiilor art. 158 din Legea nr.263/2010:
„(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
(2) Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.
În conformitate cu prevederile art. 126 din H.G. 257/2011, adeverințele se întocmesc conform modelului de la anexa 14, numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidența angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhivă.
În speță, în perioada în perioada litigiu-01.02._01, reclamantul a lucrat funcția de electrician energo alimentare (EA)- electromecanic, iar în carnetul de muncă al acestuia nu a fost consemnată grupa de muncă.
S.C. E. C.F.R. S.A. - Sucursala E. C., al cărui salariat este în prezent reclamantul, a eliberat acestuia adeverință privind grupa de muncă, respectiv adeverința nr. 2/2/2/3/110 din 31.04.2014, prin care se atestă faptul că în perioada 01.03._01 reclamantul a lucrat în meserii și funcții(electrician EA electromecanic IFTE, EA) încadrate în grupa II de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin lista meseriilor și funcțiilor de bază de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației, aprobată de M.M.O.S., M.S. și președintele C.N.P.M., cu nr.1638/07.06.1990, anexa II, pct.1, condica de prezență și pontajele lunare.
De asemenea, s-a precizat în adeverință că temeiul juridic al încadrării în grupa II de muncă îl reprezintă Ordinul nr.50/1990 și Ordinul 125/1990, anexa 2, poziția 210, cu beneficiul scrisorii nr.2841 din 15.11.1990 a Ministerului Muncii.
Prin urmare, instanța a reținut că reclamantul a fost încadrat de către angajator în grupa II de muncă. Acestuia i-a fost eliberată adeverință în baza prevederilor Legii nr.263/2010, de către Sucursala E. C., al cărui salariat este în prezent, în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății.
Analizând înscrisurile înaintate la dosar, instanța a reținut că niciunul dintre aceste înscrisuri nu atestă faptul că reclamantul a lucrat în grupa I de muncă, iar meseria/funcția în care a lucrat reclamantul nu este prevăzută în grupa I de muncă în Ordinul nr. 50/1990, cu modificările și completările ulterioare aduse prin Ordinele nr.100/1990 și 125/1990.
Au fost înlăturate și concluziile raportului de expertiză, ce nu au fost fundamentate pe obiectivele stabilite de către instanță, în sensul că nu s-au detaliat condițiile de lucru ale reclamantului prin perceperea la fața locului, expertiza judiciară având în vedere doar elemente de practică judiciară, și tratamentul discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții.
Deci, îndeplinirea condițiilor de încadrare în grupa I și II de muncă trebuie stabilită după procedura prevăzută de art. 5 din Ordinul 50/1990 și nu prin asimilare cu alte sectoare de activitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul V. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul reclamant apreciază ca sentința este nelegale si netemeinica, întrucât instanța in mod greșit a înlăturat concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza ,pe motivul ca nu s-au detaliat condițiile de lucru prin perceperea la fata locului. In capitolul IV din raport, la pct. 4.2.6. si următoarele, chiar aceste aspecte sunt consemnate de către expert, in urma verificărilor efectuate in teren. Or,dacă instanța aprecia ca nu sunt lămuritoare sau complete concluziile expertului trebuia, in raport de art.337 C.p.civ.. sa dispună din oficiu sa se facă aceste completări.
Instanța a făcut insa abstracție de aceste dispoziții, cat si de dispozițiile art.22, pct. 2 C.P,civ., pronunțând astfel o soluție cu aplicarea greșita a legii.
Mai mult, intimatele na au formulat obiecțiuni la raportul de experțiza, prin care se concluziona ca, se justifica acordarea grupei I de munca pentru perioada in cauză, în procent de 100%, ceea ce echivalează cu faptul ca acestea sunt de acord cu cele reținute de expert.
De asemenea, motivarea instanței de fond ca ,este neîntemeiata acțiunea pentru ca înscrisurile înaintate la dosar nu atesta faptul ca reclamantul a lucrat in grupa I de munca, iar meseria/funcția in care a lucrat nu este prevăzuta in grupa I de munca în Ordinul 50/1990, este una formala. Daca grupa I îi era recunoscuta prin înscrisuri, reclamantul nu mai avea niciun interes să mai promoveze o acțiune de acest gen.
In raport de condițiile de munca in care și-am desfășurat activitatea, constatate si de către expert, cat si in raport de dispozițiile deciziei nr. 258/20.09.2004 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, prin care se arată ca nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitățile si funcțiile prevăzute in forma inițiala o acestui act, ci in funcție de condițiile de munca deosebite si a uzurii capacitații de muncă al persoanelor care lucrează in acelaș climat nefavorabil, - consideră că este pe deplin întemeiata acțiunea.
Cu toate ca adeverințele eliberate de către intimate, reclamantului si colegilor săi, prevedeau grupa a II a de munca, in raport de meseriile limitativ menționate de Ordinul 50/1990, acestea opinau in sensul acordării grupei I de munca, asa cum reiese din MEMORIUL Privind Acordarea inechitabila a Grupelor de Munca, înscris pe care l-a atașat la prezenta cauza.
Având in vedere ca activitatea pe care a desfășurat-o in cadrul sectoarelor din Regionala C. C., prezintă similarități atât in ceea ce privește condițiile de munca, cat si in ceea ce privește factorii de risc de accidentare si/sau de îmbolnăvire profesionala, cu activitățile cerute de meserii/funcții nominalizate explicit pentru încadrarea in grupa I de munca,era necesar a se verifica aceste similarități si sa constate daca este justificata acordarea beneficiului grupei I de munca pentru perioada indicata, lucru pe care instanța de fond nu l-a făcut.
Anterior promovării acțiunii, alți colegi care au avut aceeași meserie ca si reclamantul si care au avut tot grupa a II a de munca, pe baza expertizelor de specialitate si in raport de principiul ca nu se poate restrânge aplicabilitatea Ordinului 50/1990 doar la meseriile expres prevăzute in forma inițiala a acestei dispoziții, au obținut grupa I de munca prin hotărâri definitive si irevocabile, pe care le-a depus la dosarul cauzei.
Având in vedere soluțiile pronunțate anterior in cauze identice cu cauza de fata, reclamantul se află in situația unui proces inechitabil si discriminatoriu, contrar dispoz. art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților fundamentale si art.l din Protocolul 12 la Convenție.
F. de cete menționate, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat si pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecata.
In drept, își întemeiază cererea de apel pe dispoz. 466, 476, 480, 453 C.p.civ.
Pârâta. în motivarea apelului invocă excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că reclamantul nu s-a aflat în raporturi de muncă cu aceasta în perioada pentru care solicită acordarea grupei I de muncă, iar societatea nici nu era înființată la acea dată.
Apelul este nefondat.
Este adevărat că potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit însă art. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
De asemenea potrivit art. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
La art. 14, se menționează că pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Reiese din economia acestor prevederi legale că încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportată la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, dar la rândul lor trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
În speță Curtea constată că angajatorul în temeiul acestor dispoziții a încadrat activitatea prestată de apelant în perioada 01.03.1993 – 31.03.2001 în grupa II de muncă, eliberându-i în acest sens adeverința privind grupa de muncă.
Prima instanța în raport de aceste prevederi legale, a reținut corect că activitatea desfășurată de apelant nu poate fi încadrată în grupa I de muncă, întrucât meseria/funcția în care a lucrat nu este prevăzută în anexa nr. I privind locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupa I de muncă.
Proba cu expertiză pe care apelantul își fundamentează susținerile nu este edificatoare întrucât expertul nu verifică în concret condițiile de muncă în care apelantul și-a desfășurat activitatea, ci face doar o descriere generală a echipamentelor tehnice, are în vedere doar elemente de practică judiciară și tratamentul discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții.
Curtea constată că probatoriul administrat în cauză în raport de disp.art.272 Codul muncii de către angajator, confirmă punctul de vedere al intimatei, în sensul că activitatea prestată de apelant nu se încadrează în anexa nr.1 la Ordinul nr.50/1990 privind funcțiile și locurile de muncă ce se încadrează în grupa I-a de muncă și nici locul de muncă nu se încadrează în grupa a I-a de muncă, și nu poate fi încadrată în grupa I de muncă prin asimilare.
Practica judiciară invocată nu reprezintă izvor de drept și nu este opozabilă erga omnes.
Având în vedere considerentele arătate, în temeiul disp. art. 480 alin.1 Cod pr.civ., va fi respins apelul declarat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul V. C., domiciliat în Tg.J., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2860 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ C. SA_ prin SUCURSALA REGIONALĂ C. C., cu sediul în C., .-7, județul D. și .- SUCURSALA E. C., cu sediul în C., .-7, județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. R. S. P.
Grefier,
F. I.
Red.jud.C.R.
Jud.fond E.G.
Teh.red. A.G./5 ex
Data:27.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2709/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 552/2015.... → |
|---|
