Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 946/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 12050/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.946
Ședința publică de la 23 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- P. S.
Judecător- Ț. M. C.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de contestatoarea M. S., domiciliată în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 5433 din 9 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții M. C.- PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., nr.7, județul D. și ., cu sediul în C., . A, județul D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat: avocat M. M. pentru apelanta contestatoare M. S., consilier juridic R. M. pentru intimatul pârât M. C.- prin Primar și consilier juridic B. L. pentru intimata pârâtă ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar în cadrul procedurii prealabile, intimata ., a formulat întâmpinare la motivele de apel, ce a fost comunicată și apelantei contestatoare, după care:
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, în baza art. 392 Cod procedură civilă, raportat la art. 216 Cod procedură civilă și art. 482 Cod procedură civilă, a acordat cuvântul părților prezente asupra apelului.
Având cuvântul, apărătorul apelantei contestatoare, a susținut oral motivele scrise de apel, în raport de care a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației precizată.
Consilier juridic B. L., pentru intimata ., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată în primă instanță, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea formulată, susținând că, instanța de fond, în mod corect a reținut faptul că unitatea pârâtă a respectat toate cerințele legale atunci când a emis decizia de concediere.
Consilier juridic R. M., pentru intimatul pârât M. C.- prin Primar, a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.- prin Primar.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5433 de la 09.10.2014, Tribunalul D. a respins excepția tardivității invocată în întâmpinare de pârâta ..
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C. prin Primar cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 103/29.11.2013
A fost respinsă contestația modificată de contestatoarea M. S., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimații M. C. - PRIN PRIMAR cu sediul în C., . nr 7, județul D. și . cu sediul în C., . A.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul individual de muncă nr. 358/1.03.2011, reclamanta M. S. a devenit salariata . pentru funcția de agent constatator, având ca atribuții cele consemnate în fișa postului.
Activitatea de agent constatator era condiționată de dispozițiile emise de Primarul Craiovei, care, în temeiul art. 68 alin 1 din Legea 215/2001, privind administrația publică locală republicată coroborată cu art. 115 alin. 1 lit. a împuternicește persoanele care să constate contravenții și să aplice sancțiuni.
Prin dispoziția 3540/7.06.2013 emisă de Primarul Municipiului C. i s-a retras dreptul de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni prevăzute de HCL 319/2009, HCL 267/2006, Dispoziția Primarului municipiului C. nr. 2564/2000 și Legea 38/2003.
În art. 2 din această dispoziție s-a menționat că și-a încetat efectele dispoziția Primarului nr. 274/25.01.2011, în baza căreia M. S. fusese avizată să-și exercite funcția de agent constatator.
Prin decizia nr. 174/3.10.2013, emisă de . s-a dispus că, începând cu data de 7.10.2013, M. S. a fost trecută în funcția de dispecer operațiuni salubritate prin retragerea împuternicirii.
Despre această măsură, . a informat-o pe reclamantă prin adrese, fiind invitată ca, după consultarea actului adițional la contractul individual de muncă transmis prin adresa nr. 9806/30.09.2013 să-l semneze, fapt pe care aceasta a refuzat.
Prin contestația formulată în dosarul nr._/63/2013 al Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta M. S. a contestat decizia 174/3.10.2013 emisă de . și dispoziția nr. 3540/7.06.2013 și a Raportului aferent emise de Primarul Municipiului C..
În timpul soluționării cererii sale, au fost emise dispoziția Primarului Municipiului C. nr. 5500/24.10.2013 care a anulat dispoziția Primarului Municipiului C. nr. 3540/7.06.2013 și decizia de concediere disciplinară nr. 103/29.11.2013, emisă de ..
Reclamanta M. S. și-a precizat prin modificarea cererii de chemare în judecată din dosarul nr._/63/2013 obiectul cauzei, înțelegând să conteste dispoziția Primarului Municipiului C. din 24.10.2013 și decizia de concediere.
Fiind capete de cerere adăugate la acțiunea inițială, reclamanta M. S. a avut în vedere motivele invocate de aceasta și nu a înțeles decât să-și formuleze pretenții în legătură cu aceasta, instanța apreciind că nu au existat motive care să atragă anularea cererii noi înregistrate.
Cu privire la excepția necompetenței materiale funcționale, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
- dispoziția Primarului municipiului C. nr. 5500/24.10.2013 este emisă în temeiul Legii 215/2001, republicată, Legea Administrației Publice și este un act administrativ care reprezintă principala formă juridică a activității autorităților administrației publice, care exprimă o manifestare de voință, făcută în scopul de a naște, modifica sau stinge raporturi de drept administrativ, pe baza și în executarea legii.
Potrivit art. 30 alin 4 și 6 din NCPC, cererile accesorii sunt cererile a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal, iar cele incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces în curs de desfășurare.
Capetele de cerere formulate în cadrul obiectului acestei cauze nu pot fi calificate drept cereri accesorii sau cereri incidentale pentru a fi supuse regimului de competență stabilit prin art. 123 NCPC.
Instanța, în raport de această situație de fapt și de drept a apreciat că, în cauză, s-a impus disjungerea celor două capete de cerere și, totodată, punerea în discuție a excepției de necompetență materială funcțională, în condițiile art. 129 raportat la art. 95 pct. 1 NCPC și art. 10 din Legea 554/2001, modificată privind contenciosul administrației.
Potrivit Legea 215/2001, republicată, privind administrația publică, primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică.
Cu privire la contestarea deciziei de concediere disciplinară nr. 103/23.11.2013, emisă de ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâta M. C. – prin Primar și . în întâmpinare, în conformitate cu art. 248 Cod pr. civilă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului C. – prin primar cu privire la decizia de concediere disciplinară nr. 103/29.11.2013, întrucât între acestea nu au existat raporturi de muncă și nici obligații care să derive dintr-un contract individual de muncă și, în consecință, s-a respins contestația față de acest pârât.
Instanța a respins, însă, excepția tardivității formulării contestației de către M. S. invocată de pârâta ., întrucât prin actele depuse la dosar aceasta nu a făcut dovada că prin firma de curierat i s-a comunicat expres decizia de concediere, conținutul corespondenței reprezentându-l „documente” .
Chiar și în aceste condiții, refuzul primirii documentelor a fost înregistrat la data de 6.12.2013, iar contestatoarea a depus contestația la data de 20.01.2014, deci cu respectarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 211 din Legea 68/2011 Legea dialogului social.
La fondul cauzei, instanța a respins contestația cu următoarea motivare:
Prin decizia de sancționare disciplinară nr. 103/29.11.2014, pârâtei . i-au încetat raporturile de muncă, în temeiul art. 61 lit a Codul Muncii.
Abaterea disciplinară reținută în sarcina contestatoarei M. S. a fost aceea că, începând cu data de 7.10.2013, aceasta a absentat nemotivat de la serviciu, faptă sesizată prin referatul nr. 1101/25.10.2013.
Conducerea societății a procedat la efectuarea cercetării disciplinare prealabile în condițiile art. 251 Codul muncii care stabilește că:
"(1) Sub sancțiunea nulității absolute nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) In vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocare făcută în condițiile prevăzute la alin (2) fără nici un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului ă dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile".
Comisia de disciplină a dispus convocarea contestatoarei M. S. atât la domiciliul său din contractul individual de muncă, cât și la cel ales, însă aceasta a refuzat primirea corespondenței și nici nu a dovedit imposibilitatea obiectivă de a se prezenta în fața comisiei de disciplină.
De asemenea, până la emiterea deciziei de concediere, contestatoarea M. S. nu a prezentat nici o justificare cu privire la absentarea sa de la serviciu, astfel încât instanța urmează să respingă motivele invocate de aceasta în susținerea nulității deciziei de concediere disciplinară depusă la data de 8.04.2014.
Din aceste considerente, reținându-se că nu s-a putut efectua cercetarea disciplinară prealabilă decizia de sancționare disciplinară nr. 103/29.11.2014, emisă de . îndeplinește toate condițiile de formă și de fond, fiind legală și temeinică, motiv pentru care a respins contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea M. S. solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate și pe fond admiterea contestației precizată.
În motivarea apelului a arătat că motivația instanței este în dezacord cu probele deduse judecății. Astfel, instanța constată că prin Dispoziția Primarului nr.5500/24.10.2013 s-a anulat Dispoziția Primarului cu nr.3540/07.06.2013, precum și decizia de concediere nr.103/29.11.2013 ce face obiectul prezentei contestații și totuși respinge acțiunea.
A arătat că în realitate Dispoziția Primarului nr.5500/2013 anulează, este adevărat, tot Dispoziția Primarului cu nr.3540/07.06.2013, această ultimă dispoziție fiind cea prin care s-a anulat o altă dispoziție anterioară a primarului cu nr.274 emisă în 25.01.2011 prin care se stabileau persoanele cu funcție de constatare și aplicare contravenții, această ultimă decizie fiind cea prin care era numită în această funcție.
Mai arată că în acest sens și-a desfășurat activitatea ca si angajata a pârâteiSalubritatea C. SRL lucrând la Primăria C. ca agent constatator pentru contravenții.
Este adevărat ca prin Dispoziția Primarului nr. 3540 nu mai apărea ca si agent constatator, iar acest fapt a făcut ca pârâta-intimată Salubritatea sa emită actul adițional din 03.10.2013 si fisa postului aferenta din care in mod unilateral își modificau postul si atribuțiile, dar și salariul de încadrare urmând a lucra ca si dispecer operațiuni salubrizare.
Acest act adițional si fisa postului care modifica unilateral contractul său de munca nu a fost insa acceptat, însușit si semnat de ea, iar cum in dreptul muncii schimbarea funcției sau a locului de munca precum si modificarea contractului de munca fiind condiționate de acordul ambelor părți, în speța de față un asemenea acord lipsind, este evident ca nu se putea dispune desfacerea disciplinara a contractului individual de munca pe motiv ca nu s-a prezentat la un nou loc de munca, pe o alta funcție întrucât părțile nu conveniseră în acest sens.
Un singur lucru este adevărat acela ca pe toata perioada supusă controlului judiciar a fost prezentat la serviciu la vechiul loc munca si urma sa funcționeze acolo pana când, de comun acord, ea și angajatorul aveau sa modifice contractul individual de munca atât sub aspectul muncii, felului muncii, ocupației si salarizării.
Este evident ca cercetarea disciplinara nu s-a realizat nu din cauza faptului ca angajatorul ar fi fost in imposibilitate sa o efectueze, la dosar existând dovezi cum ca nu a fost convocata la o asemenea cercetare disciplinara, dar ea chiar daca se efectua era nelegala deoarece prevedea sa dea explicații cu privire la lipsa sa de la un loc de munca si de la un tip de munca care nu făcea obiectul contractului de munca al său, întrucât situația ce avea a se analiza prevedea o modificare unilaterala a contractului său de munca, dispusa de angajator fără acordul său si ca atare neexistând convenție bilaterala de munca cu privire la situația descrisa, nu poate avea loc o cercetare disciplinara, așa încât, așa zisul referat ce precede desfacerea contractului de munca este întocmit cu eludarea legii, fiind deci nul, motiv pentru care decizia de sancționare este nulă.
Consideră că s-a ajuns la această situație juridică întrucât instanța fondului a disjuns cauza prin care contestase și solicita anularea deciziei nr. 174/03.10.2013 prin care i se aducea la cunoștință despre noul loc de muncă și despre noul tip de muncă în condițiile în care nu semnase actul adițional la contractul individual de muncă și fișa postului, fiind astfel întocmit dosar cu nr._/63/2013 suspendat de Tribunalul D., până la soluționarea prezentei cauze.
In aceasta situație a înțeles sa formuleze cerere de repunere pe rol a cauzei cu nr._/63/2013 si formulează cerere de suspendare a soluționării apelului in prezenta cauza pana la pronunțarea unei hotărâri in dosarul nr._/63/2013 de a cărui soarta depinde de fapt cauza de față (art. 411 alin. 1 pct. 1 C.proc. civ).
Înțelege să i se încuviințeze în apel proba cu înscrisuri si proba testimoniala pe starea de fapt, numele si adresa martorului o va depune daca se va încuviința proba.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013
La data de 17.12.2014 intimata . a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca inadmisibil și nefondat.
Arată că prin sentința civilă nr.5433/09.10.2013 a fost respinsă contestația reclamantei, reținându-se de instanța de fond că pârâta a respectat toate cerințele legale atunci când a emis decizia de concediere nr.103/29.11.2013.
Arată pârâta în întâmpinarea depusă că nu a putut efectua cercetarea disciplinară, condiție obligatorie și premergătoare emiterii deciziei de concediere. Așa cum este prevăzut în art.252 alin.3 Codul muncii, angajatorul are dreptul de a dispune sancționarea salariatului dă acesta nu se prezintă la convocare, fără un motiv obiectiv.
În speța de față, consideră că salariata a refuzat cu bună știință primirea corespondenței deși convocatorul i-a fost transmis la două adrese: atât la adresa din cartea de identitate aflată la dosarul de personal, respectiv, C., . la o altă adresă indicată de reclamantă, respectiv C., ..
Reclamanta recunoaște ca prin Dispoziția Primarului nr.3540/07.06.2013 i s-a retras împuternicirea de a constata si aplica amenzi iar in lipsa unei astfel de împuterniciri, activitatea în cadrul serviciului (Serviciul Corp Control) in care activa nu-si mai avea suport legal.
Despre această situație a fost înștiințată salariata prin adresa nr. 5678/18.06.2013, adresa nr. 7437/30.07.2013 si invitata, ca de comun acord să i se ofere o alta funcție cu pregătirea profesionala pe care o are. Reclamanta nu a dat curs solicitării angajatorului, astfel ca acesta prin adresa nr. 9806/30.09.2013 înștiințează reclamanta cu elementele care urmau sa fie modificate, anexându-se la adresă actul adițional si fișa postului corespunzătoare funcției pe care urma să o îndeplinească și care corespundea cel mai bine calificării si pregătirii sale.
Salariata nu răspunde nici la această solicitare a lor, motiv pentru care angajatorul, după ce a depus toate diligentele pentru rezolvarea pe cale amiabila, emite în 03.10.2013 Decizia nr. 174 in care se specifica ca începând cu data de 07.10.2013 d-na M. S. își va desfășura activitatea în cadrul Secției Salubrizare, în funcția de dispecer operațiuni salubrizare.
Deși Decizia i-a fost comunicată în aceeași data (03.10.2013), salariata se prezintă la secretariatul societății în data de 07.10.2013 si depune adresa cu nr._/07.10.2013 împreună cu actul adițional pe care menționează ca refuza sa-1 semneze dar fără a oferi nicio altă justificare.
După cum se poate observa, în perioada cuprinsa între data emiterii dispoziției prin care a fost retrasa din rândul agenților constatatori, 07.06.2013 si data emiterii deciziei de modificare a contractului de munca, 07.10.2013 salariata a fost tolerata de angajator într-un loc de muncă în care nu-si mai putea îndeplini atribuțiile de serviciu deoarece activitatea sa era condiționată de împuternicirea Primarului dată prin actul denumit "Dispoziție de Primar”.
Un alt aspect neadevărat si nedovedit este acela ca reclamanta susține: „eu am fost prezentă la locul de munca si urma sa funcționez acolo pana când, de comun acord, eu si angajatorul aveam sa modificăm contractul individual de munca atât sub aspectul muncii, felul muncii, ocupației si salarizării".
Nimic mai neadevărat. Salariata, începând cu data de 07.10.2013 nu a mai fost pontată în cadrul Serviciului Corp Control ea trebuind sa se prezintă la locul de munca în care a fost distribuită, aici acumulând absente care nu au putut fi motivate.
Dacă dorea rezolvarea „de comun acord”,așa cum specifică în cererea de apel, de ce aproximativ 3 luni de zile, interval in care i s-au transmis trei adrese, nu a dorit să rezolve în mod amiabil cu angajatorul? Chiar și în ziua de 07.10.2013 (prima zi în care trebuia să se prezinte la noul loc de munca) nu a dorit soluționarea amiabila, preferând să lase la secretariat actul adițional prin care i se modifica contractul de muncă, cu mențiunea „refuz să semnez”, fără nicio altă justificare și fără să încerce în prealabil o discuție cu angajatorul.
Solicită respingerea apelului și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr.5433/09.10.2014.
În drept au fost invocate prevederile art.205 Cod pr.civilă.
În apel au fost depuse înscrisuri de către intimata ..
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea reține că apelul este nefundat, față de următoarele considerente.
Obiectul prezentei cauze, în urma disjungerii capătului de cerere privind contestația împotriva Dispoziția nr. 5500/24.10.2013 (ce face obiectul dosarului nr._ ) îl constituie contestația împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr. 103/29.11.2014 emisă .
Inițial cererea de chemare în judecată introductivă a fost formulată ca o „precizare și completare” a acțiunii ce face obiectul dosarului nr._/63/2013 (având ca obiect contestația împotriva Deciziei nr. 174/03.10.2013, împotriva Dispoziției nr. 3540/07.06.2013 și a Raportului aferent) dar prin rezoluția din data de 22.01.2014, constatându-se ca cererea reprezintă o cerere nouă, care nu are legătură cu cauza ce face obiectul dosarului nr._/63/2013, s-a dispus înaintarea cererii la registratură în vederea repartizării aleatorii.
Prin Dispoziția nr. 274/25.01.2011 reclamanta a fost împuternicită să constate contravenții și să aplice sancțiunile prevăzute de Hotărârea Consiliului Local al Mun. C. nr. 319/2009, Hotărârea Consiliului Local al Mun. C. nr. 267/2006, Dispoziție Primarului Mun. C. nr. 2654/2000 și Legea nr. 38/2003.
Ulterior, a fost emisă Dispoziția nr. 3540/7.06.2013 emisă de Primarul Municipiului C., prin care au încetat efectele Dispoziției nr. 274/25.01.2011 și au fost împuternicite alte persoane să constate contravenții și să aplice sancțiuni, apelanta nemaifiind împuternicită în acest sens.
În baza acestei Dispoziții, prin decizia nr. 174/03.10.2013, emisă de . s-a dispus ca, începând cu data de 07.10.2013, apelanta reclamantă să își desfășoare activitatea în funcția de dispecer operațiuni salubritate.
Potrivit susținerilor intimatei M. C. prin Primar, ulterior a fost emisă Dispoziția nr. 5500/24.10.2013, prin care au încetat efectele Dispoziției nr. 3540/2010, fiind împuternicite alte persoane să aplice și să constate contravenții.
Prin urmare, constatarea primei instanțe în sensul că prin Dispoziția Primarului nr. 5500/24.10.2013 s-a fi anulat atât Dispoziția nr. 3540/07.06.2013, cât și Decizia nr. 3540/07.06.2010 este într-adevăr eronată, așa cum a arătat apelanta prin motivele de apel, fără însă ca acest aspect să fie de natură a afecta legalitatea soluției pronunțate în cauză.
Aceasta în contextul în care, după cum s-a arătat mai sus, în prezenta cauză instanța este investită doar cu analiza legalității deciziei nr. 103/29.11.2014, prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a apelantei cu desfacerea contractului individual de muncă pentru absențe nemotivate, decizie care nu a fost anulată în prezent, iar împrejurarea că Dispoziția nr. 3540/7.06.2013 și-ar fi încetat efectele ar putea prezenta eventual relevanță doar în cauza în care instanța a fost investită cu soluționarea contestației împotriva acestei dispoziții.
Referitor la criticile apelantei privind nelegalitatea dispoziției de sancționare pentru lipsa convocării la cercetarea prealabilă, va reține Curtea că într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 251 alin. 2 din Codul muncii, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Așadar, sub aspectul modalității de convocare, legiuitorul a prevăzut doar că aceasta trebuie să se facă scris, fără a reglementa expres obligativitatea unei numite modalități de comunicare a convocării, precum în cazul comunicării deciziei de desfacere a contractului individual de muncă.
În aplicarea acestor dispoziții legale, potrivit convocatorului nr._/30.10.2013 și respectiv nr._/12.11.2013, apelanta a fost convocată la sediul . în S. de ședințe în două rânduri, la data de 08.11.2013, ora 10.30, și respectiv la data 29.11.2013 la ora 10.30, pentru ași exprima punctul de vedere cu privire la referatul nr._/25.10.2013, prin care se adusese la cunoștința unității faptul că de la data de 07.10.2013 și până la data întocmirii referatului aceasta a lipsit nemotivat.
La data de 08.11.2013 s-a hotărât de către Comisia de disciplină convocarea pentru data de 29.11.2013, iar pentru această dată convocarea la cercetarea disciplinară a fost făcută prin intermediul societății de curierat Fan Courier Express, atât la adresa din mun. C., ., apt. 7 ( aflată la dosarul de personal) cât și la adresa nr. din mun. C., . (indicată de apelantă prin cererea depusă la unitate la data de 11.10.2013), conform expedițiilor AWB_ și respectiv nr. AWB_ din 27.11. Ambele expediții au fost returnate, cu mențiunea „nu a fost găsit nu a răspuns la telefon” (expediția nr. AWB_) și respectiv „a zis să se duca la S.” (expediția nr. AWB_).
Prin motivele de apel, reclamanta nu a contestat mențiunile existente pe respectivele dovezi de comunicare (existente la filele 123 – 125 din dosarul primei instanțe), ci doar a invocat faptul că la dosar există dovezi că nu a fost convocată la cercetarea disciplinară, fără a arăta însă care ar fi respectivele dovezi, și că, chiar dacă cercetarea disciplinară se efectua, era nelegală deoarece prevedea să dea explicații cu privire la lipsa de la un loc de muncă și de la un tip de muncă ce nu făcea obiectul contractului său de muncă.
Referitor la aceste susțineri ale apelantei, precum și la criticile referitoare la lipsa obligației sale de a se prezenta la locul de muncă și funcția pe care a fost trecută fără acordul său, Curtea va reține că nu sunt fondate.
Astfel, locul de muncă și funcția pe care apelanta urma să își desfășoare activitatea începând cu data de 07.10.2013 au fost stabilite prin Decizia nr. 174/03.10.2013, emisă de ..
Faptul că apelanta nu a fost de acord cu această modificare și a înțeles să conteste în instanță Decizia nr. 174/03.10.2013 nu era de natură a suspenda efectele acestei decizii, în lipsa unor dispoziții exprese în acest sens în Codul muncii.
Împrejurarea că apelanta a apreciat ca fiind nelegale Dispoziția nr. 3540/7.06.2013 emisă de Primarul Municipiului C. și decizia nr. 174/03.10.2013, emisă în baza acesteia, nu o exonera pe aceasta de obligația de a se prezenta la noul loc de muncă, numai instanța fiind în măsură să constate eventual nelegalitatea respectivelor acte și să dispună, dacă e cazul, anularea acestora și repunerea părților în situația anterioară emiterii lor.
Nici criticile apelantei vizând greșita disjungere cererii vizând anularea deciziei nr. 174/03.10.2013 nu vor putea fi primite în contextul în care, potrivit art. 465 NCPC, măsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul nici unei căi de atac.
În ceea ce privește cererea apelantei privind suspendarea soluționării prezentului apelul până la pronunțarea unei hotărâri în dosarul nr._/63/2013, aceasta nu a mai fost reiterată expres de apelantă, prin apărător ales, la termenul din data de 23.02.2015.
Față de aceste considerente, apreciind legală și temeinică sentința primei instanțe, în baza art. 280 alin. 1 NCPC Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea M. S., domiciliată în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 5433 din 9 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții M. C.- PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., nr.7, județul D. și ., cu sediul în C., . A, județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 februarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, P. S. Ț. M. C.
Grefier,
F. I.
10.03.2015
Red.jud.M.C.Ț.
5 ex/AS
j.f.M.F.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2554/2015.... → |
|---|
