Obligaţie de a face. Hotărâre din 24-06-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 8839/63/2014
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2998
Ședința publică din data de 24 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Judecător C. T.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamantul L. V., împotriva sentinței civile nr.1248/10.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_, în contradictoriu cu intimata pârâtă . C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant asistat de avocat G. F., precum și intimata pârâtă reprezentată de consilier juridic P. D., care a depus delegația de reprezentare.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, că s-a depus întâmpinare conform procedurii prealabile, după care, nefiind cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților.
Avocat G. F. pentru apelantul reclamant, a invocat excepția nulității sentinței civile, conform prevederilor art. 176(2) C.pr.civ., apreciind că instanța a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece la data luării în pronunțare reclamantul a fost lipsit de apărare, nu a avut cunoștință de termen, apărătorul fiind în concediu medical până în data de 16.03.2015, instanța cunoscând faptul din 24.02.2015, când la cererea de amânare a fost atașată și adeverința medicală.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat și nu a motivat respingerea primului petit al cererii.
A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Consilier juridic P. D. pentru intimata pârâtă, referitor la excepția invocată a precizat că la dosar nu a fost depus un certificat medical ci numai o adeverință medicală, care nu are forță probantă. Reclamantul avea cunoștință de termen conform art.299 C.pr.civ., fiind prezent la un termen de judecată.
Pe fond, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că la dosar au fost depuse suficiente probe, pe care instanța le-a discutat și le-a luat în considerare la pronunțarea sentinței.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.1248/10.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_ s-a respins acțiunea formulată de reclamant L. V., cu domiciliul în comuna Bucovăț ., județul D.,în contradictoriu cu pârâta . C., cu sediul în C., . 1 A, județul D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul L. V. a avut raporturi de muncă cu pârâta . C.( fostă SPUMOPLAST A C.) în temeiul unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată pentru funcția de lăcătuș mecanic la formația Întreținere Reparatii II.
Cu prilejul întocmirii dosarului de pensie a constatat că există diferențe între mențiunile din carnetul de muncă la poziția 47 și adeverința nr 282/28.05.2009 eliberată de pârâtă privind încadrarea în grupa de muncă.
Printr-o nouă cerere înregistrată sub nr.3/12.05.2014 reclamantul L. V. a solicitat eliberarea unei noi adeverințe, că pârâta . C. i-a comunicat prin adresa nr.370/16.05.2014 că activitatea desfășurată de lăcătuș mecanic din cadrul formației Întreținere reparații în perioada 12.11.1980 – 1.06.1995 se încadrează în grupa a II-a de muncă și nu în grupa I de muncă cum din eroare s-a consemnat în carnetul său de muncă la poziția nr 47.
Art 6 din Ordinul 50/1990 stabilește că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanelor respective( nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozie,iradiere sau infectare,etc).
Art 7 din același act normativ menționează că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a de muncă cel puțin 70% din programul de lucru.
HG nr 559/17 Mai 1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică a stabilit la pct 9, ca fiind grupa I de muncă pentru activitățile: "9 Turnarea și prelucrarea cauciucurilor poliuretonice, injectarea spumelor poliuretanice, manipularea și dozarea manuală a izocianaților.
Prin CCM la nivel de unitate înregistrat sub nr 1527/2107.1992 la DMPS D. în urma negocierii a fost întocmită anexa 4 prin care s-au nominalizat concediul suplimentar și încadrarea salariaților în grupele de muncă, unde la poziția 16 se regăsește " Activitatea continuă de curățare și repararea utilajelor și a instalațiilor tehnologice, precum și a recipientelor care se utilizează la fabricarea, prepararea, transportul sau depozitarea produselor chimice( activitate continuă).
Reclamantul L. V. din mențiunile din carnetul de muncă a lucrat la formația Reparatii Revizii" și nu la formația de producție spume Poliuretonice, iar prin natura obligațiilor de serviciu efectua operațiuni de lăcătușărie, reparații, întreținere curentă și revizie a utilajelor, echipamentelor, mașinilor unelte, instalațiilor de producție, programul său de lucru fiind de 8 ore și nu de 6 ore cum a susținut.
El nu a desfășurat activități de turnare și prelucrare cauciucuri poliuretanice, injectare spune poliuretice, manipulare și dozare manuală a izocianaților, activitate de sinteză – fabricare spume poliuretice flexibile, semirigide și rigide în sistem continuu și în forme, prelucrarea acestora, injectarea spumelor și elastameulor poliuretonici pentru a fi încadrat în grupa I de muncă conform HG 456/90,HG 599/1990, Ordinul 969/1990 sau al CCM la nivel de unitate 1527/21.07.1992 anexa 4.
Faptul că în carnetul său de muncă s-a înscris încadrarea sa în grupa I de muncă nu este susținută de actele administrației de nominalizare pentru care pârâta i-a plătit o contribuție la asigurări într-un procent mai mic de 33%.
Împrejurarea că mențiunea din carnetul de muncă nu a fost declarată prin procedura înscrierii în fals nu înlătură posibilitatea angajatorului de a o elimina, prin adeverințele eliberate reclamantului, adeverințe emise în baza documentelor verificabile din arhiva și care corespund cerințelor din art 158 al 2 din Lg 263/2010 și art 126 din HG nr 257/2011.
Susținerea reclamantului că pentru alți colegi de serviciu au fost încadrați în grupa I de muncă a fost înlăturată întrucât prin actele depuse de pârâtă s-a făcut dovada contrară în sensul că personalului ce a lucrat în această formație Revizii Reparații – chiar dacă au deservit secții de producție a fost încadrat în grupa a II-a de muncă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, s-a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul L. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeineicie.
Se invocă excepția nulității sentinței civile, conform prevederilor art. 176(2) C.pr.civ., apreciind că instanța a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece la data luării în pronunțare reclamantul a fost lipsit de apărare, nu a avut cunoștință de termen, apărătorul fiind în concediu medical până în data de 16.03.2015, instanța de fond cunoscând faptul că, la termenul din 24.02.2015, la cererea de amânare fiind atașată și adeverința medicală.
De asemenea, se critică faptul că instanța de fond nu a analizat și nu a motivat respingerea primului petit al cererii, raportându-se doar la susținerile intimatei-pârâte. În acest sens, solicită reanalizarea dezbaterii fondului, raportat și la motivarea cererii principale.
Solicită, într-o primă teză, admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei la această instanță, în vederea rejudecării cererii de chemare în judecată, iar în teză subsidiară, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și, rejudecând cauza în fond, cererii de chemare în judecată,, constatarea că în perioada 12.11._95 a prestat activitate profesională în locuri de muncă ce se încadrează în Gr. I de muncă, cu obligarea intimatei pârâte . C. la eliberarea unei noi adeverințe, din care să rezulte că în această perioadă a lucrat conform cărții de muncă.
La data de 22.05.2015 intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: după depunerea cererii introductive la instanța de fond, dosarul a primit un prim termen de judecată la data de 13 ian.2015, dată la care reclamantul a fost prezent fiind asistat de apărătorul său, avocat G. F. aceasta solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri – probă admisă de instanță - depunând pentru clientul său un set de înscrisuri ce au fost comunicate părții adverse.
Ulterior, la termenul din 24.02.2015 apărătorul reclamantului a depus o cerere de amânare, însoțită de un act medical ce atesta imposibilitatea prezentării acestuia, Curtea apreciind că au fost întrutotul respectate dispozițiile art. 222 alin.1 C.P.Civ.
Deși perioada de indisponibilizare medicală era menționată a fi până la data de 16.03.2015 (cca. trei săptămâni) instanța de fond a acordat un termen plasat în interiorul repausului medical-adică la 10 03.2015, dată la care în virtutea aceluiași act medical, reclamantul a depus cerere de amânare care a fost respinsă de instanță.
Curtea constată că prin modul de a gestiona soluționarea cauzei instanța de fond a încălcat garanțiile procesuale prevăzute de lege în ceea ce îl privește de reclamant întrucât, deși unitatea pârâtă a depus înscrisuri noi și care ulterior au fost chiar utilizate în hotărârea pronunțată, aceasta nu a dispus comunicarea acestora, lipsindu-l pe reclamant de posibilitatea de a le observa și a formula apărări în raport cu acestea.
De asemenea, față de împrejurarea că, la dosarul cauzei există delegația apărătorului reclamantului – care s-a și prezentat la primul termen de judecată,respingând cererea de amânare și luând dosarul în pronunțare la termenul din 10.03.2015, Curtea constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 222 alin.2 C.P.civ care, în raport cu cererea reclamantului impuneau amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, încălcând astfel dreptul la apărare al reclamantului.
În aceste condiții, văzând și solicitarea expresă a reclamantului din motivele de apel, de anulare a sentinței instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în raport cu dispozițiile art. 480 alin.3 C.P.civ, Curtea va admite apelul și, anulând sentința va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru respectarea atât a dreptului la apărare pentru ambele părți din proces astfel cum acesta este consfințit de art. 13 C.p.civ dar și a celorlalte principii fundamentale ce guvernează procesului civil .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul L. V., împotriva sentinței civile nr.1248/10.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_, în contradictoriu cu intimata pârâtă . C..
Anulează sentința civilă nr.1248/10.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_ .
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.06.2015.
Președinte, Judecător,
L. E. C. T.
Grefier,
I. B.
Red.Jud.C.T./17.07.2015
Tehn.I.C./Ex.2
Jud.Fond/ M. F.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
