Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2137/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2137/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 2132/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2137
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 22 aprilie 2014, privind judecarea apelului declarat de pârâtul O. DE S. PEDOLOGICE ȘI AGROCHIMICE M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., județ Mehedinti împotriva sentinței civile nr. 3592 din 10 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinti – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare A. D., domiciliată în Dr.Tr.S., .. 1 C, ..14, județ Mehedinti, având ca obiect contestație decizie de concediere nr. 6/24.02.2014.
La apelul nominal au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părtilor au avut loc în ședința publică de la data de 22 aprilie 2014, au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la acea dată, când instanța, în baza dispozițiilor art. 396 Cod Pr.Civilă, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 29.04.2015.
În urma deliberării:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3592 din 10 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinti – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. D., în contradictoriu cu pârâtul O. de S. Pedologice și Agrochimice M..
A dispus anularea Deciziei de concediere nr.6/24.02.2014 emisă de pârâtă și reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate ce i se cuvin de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate pe perioada 01.11._14.
A fost respins petitul privind obligarea pârâtei la plata tichetelor de masă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 17 noiembrie 2014, pronunțată în camera de Consiliu a tribunalului Mehedinti, din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 3592/2014 în sensul că se va trece corect „obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate pe perioada 01.11.2013 – 20.03.2014” în loc de „obligă pârâta să achite reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate pe perioada 01.11.2014 – 20.03.2014” așa cum din eroare s-a consemnat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta A. D. a fost salariata pârâtei în funcția de referent, în cadrul Compartimentului Administrativ.
Ca urmare a reorganizării activității pârâtei prin dispozițiile OUG 77/2013 și a Ordinului 956/16.08.2013 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la nivelul OSPA M. a avut loc o reducere a personalului pentru încadrarea în numărul maxim de posturi aprobate, și anume 10 posturi.
Cum la nivelul OSPA M. există în statele de funcții de personal un nr. de 20 de posturi ( 20 ocupate și 2 vacante), la momentul respectiv a apărut necesitatea reorganizării și restructurării prin desființarea unui nr. de posturi, cel ocupat de către reclamantă neaflându-se printre acestea.
Raportat la momentul emiterii deciziei de concediere s-a constatat că desființarea locului de muncă al reclamantei nu a fost efectivă, iar la baza acestei desființări nu a stat o cauză reală și serioasă.
Statul de funcții și organigrama unității arată că postul reclamantei nu a fost suprimat din structura angajatorului și deși pârâta susține că funcția ocupată de reclamantă nu se mai găsește în statul de funcții și în organigrama societății, la dosar nu s-au depus nici un fel de dovezi care să confirme acest aspect.
Textul de lege invocat ca temei al concedierii nu face însă nici o referire asupra sensului calificării cauzei care determină concedierea - reală și serioasă.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, independent de reaua sau buna credință a angajatorului și este serioasă atunci când nu disimulează realitatea.
Ori, la momentul luării măsurii de concediere a reclamantei aceste condiții de legalitate nu erau îndeplinite.
Astfel, prima reorganizare s-a realizat în baza OUG 77/2013 și a Ordinului nr.956/16.08.2013 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale fiind reduse din schema organizatorică mai multe posturi. Modificarea structurii interne a angajatorului sub aspectul numărului maxim de posturi fiind dispusă prin act normativ obligatoriu, angajatorul nu avea altă posibilitate decât să se conformeze acestuia, să reducă numărul de posturi si să procedeze la concedierea salariatului care ocupa postul desființat.
Motivele pentru care autoritatea emitentă a actului normativ a apreciat necesară desființarea unor posturi din cadrul instituțiilor aflate sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului sau a ministerelor rezultă din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ și anume reașezarea structurilor funcționale de o manieră flexibilă, care să permită îndeplinirea cu eficiență a atribuțiilor instituționale. Nu în ultimul rând, nota precizează că această reducere de posturi este impusă si de aplicarea măsurilor necesare restabilirii echilibrului bugetar.
În situația reclamantei însă, angajatorul a procedat discreționar si abuziv concediind un salariat fără a desființa postul ocupat de acesta în structura sa organizatorică,de aceasta dată neputându-se prevala de existența unui act normativ obligatoriu..
Art. 6 din HG 751/2010 privind măsurile de reorganizare a direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și a municipiului București prevăd că în subordinea direcțiilor pentru agricultură județene și a municipiului București funcționează oficii de studii pedologice și agrochimice. Oficiile de studii pedologice și agrochimice județene se organizează și funcționează ca instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea direcțiilor pentru agricultură județene și a municipiului București, având denumirea prevăzută în anexa care face parte integrantă din hotărârea respectivă. Coordonarea tehnică a oficiilor de studii pedologice și agrochimice județene se asigură de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar cea științifică, de Institutul de Cercetări Pedologice și Agrochimice. Oficiile de studii pedologice și agrochimice județene sunt instituții publice finanțate din venituri proprii.
Pârâtul nu a formulat apărări și nu a depus la dosar acte din care să rezulte necesitatea reorganizării, modalitatea concretă de realizare a acesteia și avizele direcției în subordinea căreia funcționează cu privire la măsurile dispuse pe acest segment, întreaga documentație ce a stat la baza emiterii actelor sale unilaterale aflându-se în posesia sa și având obligația să o depună la dosar până la prima zi de înfățișare în temeiul art. 272 codul muncii.
Deși legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția posturilor ce urmează a fi desființate dacă apreciază că această măsură va conduce la eficientizarea activității, iar instanța de judecată nu are competența de a analiza aspectele de eficiență economică sau dificultățile de aceeași natură prin care trece o unitate, singurele aspecte pe care le analizează cu ocazia soluționării contestației împotriva concedierii, fiind cele strict legate de respectarea legii în ceea ce privește raportul de muncă dintre salariat și angajator (dacă desființarea locului de muncă este efectivă și serioasă, are caracter obiectiv), se reține că pârâtul nu a făcut dovada unei reorganizări reale și efective.
Acest aspect este de natură a duce la concluzia că decizia contestată a fost emisă fără respectarea dispozițiilor legale, acțiunea formulată de reclamantă cu privire la anularea acesteia fiind întemeiată.
În privința capătului de cerere referitor la plata salariilor restante instanța constată următoarele.
De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, se alocă fonduri pentru finanțarea cheltuielilor anuale necesare elaborării studiilor pedologice și agrochimice și sistemului național și județean de monitorizare sol-teren pentru agricultură și sol-vegetație forestieră pentru silvicultură, precum și participării la organismele internaționale de specialitate.
Potrivit dispozițiilor legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și din cele aflate în coordonarea prim-ministrului și cele aflate sub controlul Parlamentului, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII utilizându-se coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în această anexă și valoarea de referință prevăzută la art. 10 alin. (4) din același act normativ. Art. 9 al aceluiași act normativ prevede că personalul încadrat în autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii beneficiază de sporurile aplicabile funcționarilor publici, iar art.10 prevăd că personalul încadrat în autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii beneficiază suplimentar și de sporuri specifice pentru condiții de muncă.
Drepturile de natură salarială ale personalului încadrat în autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii sunt stabilite de către ordonatorul de credite, cu încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual și în numărul de posturi stabilit potrivit legii, prin bugetul de venituri și cheltuieli.
Pârâta a susținut că a efectuat o plată parțială a salariilor, respectiv pentru perioada aprilie –octombrie 2013, aspect recunoscut și de către reclamantă. Începând însă cu luna noiembrie 2013, pârâta nu a mai achitat drepturile salariale cuvenite reclamantei, împrejurare care rezultă de altfel și din Referatul privind situația economico financiară a pârâtei, depusă la dosar.
Potrivit disp. art. 159 C.M. ,salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. Împrejurarea că nu există fonduri pentru plata salariilor nu poate constitui motiv pentru neîndeplinirea acestei obligații, căci potrivit art. 161 CM, salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorului, iar disp. art. 169 alin. 1 C.M. nu permit nici o reținere din salariu decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Această dispoziție se înscrie, de altfel, în cadrul măsurilor de protecție a drepturilor salariale în consens cu prevederile art. 8 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind protecția salariatului ratificată și de țara noastră.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtei la plata tichetelor de masă, instanța a apreciat că acesta nu este întemeiat, întrucât, deși este prevăzut acest drept în actul adițional la contractul colectiv de muncă nr. 31 / 03. 12. 2012 al reclamantei, acordarea tichetelor de masă se face în limita prevederilor bugetare.
Pârâta a făcut însă dovada imposibilității acordării acestor tichete datorită situației economico financiare precare în care se află.
Față de cele ce preced, instanța a admis în parte acțiunea ca întemeiată și a dispus anularea deciziei contestate, cu consecința reintegrării reclamantei pe postul deținut anterior concedierii și a obligării pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate,indexate și reactualizate ce i se cuvin de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, așa cum prevăd disp. art. 80 C.M. .
De asemenea, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei drepturile salariale restante pe perioada, 01 noiembrie 2013-20martie 2014.
Văzând și dispozițiile art.451 și următoarele Cod procedură civilă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată așa cum au fost dovedite cu actele depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul O. DE S. PEDOLOGICE ȘI AGROCHIMICE M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că reclamanta a solicitat instanței de judecata anularea deciziei nr. 6/24.02.2014 emisa de O. de S. Pedologice si Agrochimice (OSPA) M. prin care s-a dispus încetarea contractului de munca, începând cu data de 21.03.2014 in baza art. 65 si art. 66 din Codul Muncii.
Reclamanta a îndeplinit funcția de secretar dactilograf in cadrul compartimentului administrativ, funcție care nu mai există, întrucât in prezent OSPA M. are doar 5 salariați, din care unul în concediu maternal.
S-a mai arătat că prin sentința criticata, instanța de fond in mod greșit a reținut că nu a făcut dovada unei reorganizări reale și efective, iar în ceea ce privește conducerea OSPA județene și atribuțiile acestora, a invocat dispozițiile art.26 și 27 din Ordinul nr.238/27.12.2011, în legătură cu care a depus și adresa nr._/17.10.2014 a MADR, prin care se precizează că angajările și concedierile personalului OSPA sunt exclusiv în sarcina directorului instituției, astfel încât greșit instanța de fond a reținut că desființarea posturilor trebuie aprobată printr-un act normativ și nu prin decizia directorului.
Conform art. 6 si art. 27 din ORDINUL nr. 238 din 27.12.201 1 al Ministrului Agriculturii OSPA sunt instituții publice finanțate din venituri proprii, iar conducerea OSP/ este asigurată de director, care coordonează și răspunde de întreaga activitate.
Prin urmare, OSPA sunt instituții autonome, care se organizează, coordonează s finanțează singure, fiind eronata consemnarea faptului ca OSPA este finanțata de Ministerul Agriculturii prin Direcția Agricola M., atât timp cat in Regulamentul - cadru de organizare și funcționare a oficiilor de studii pedologice și agrochimice teritoriale, structura organizatorică și atribuțiile acestor instituții se prevede expres ca OSPA „sunt instituții care se finanțează din venituri proprii".
S-a mai arătat că toate Oficiile județene de studii pedologice au în prezent probleme financiare, fiind într-un proces de reorganizare, astfel că nu se poate asigura fondul de salarii pentru tot personalul angajat, astfel încât s-a decis reducerea cheltuielilor, prin urmare cauza concedierii reclamantei este reală și serioasă având caracter obiectiv.
A precizat că urmare a comasării compartimentelor, funcția reclamantei nu se mai regăsește în statul de funcțiuni și în organigrama societății, în cauză fiind pe deplin incidente dispozițiile art. 65 Codul muncii și art. 24 lit. a din Carta Socială Europeană revizuită, oportunitatea desființării unor locuri de muncă fiind atributul exclusiv al angajatorului.
A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea contestației.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că în mod corect instanța de fond a apreciat că legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția posturilor ce urmează a fi desființate dacă apreciază că această măsură va conduce la eficientizarea activității, iar instanța de judecată nu are competența de a analiza aspectele de eficiență economică sau dificultăți de aceeași natură prin care trece o unitate, singurele aspecte pe care le analizează cu ocazia soluționării unei contestații împotriva concedierii fiind strict legate de respectarea legii în ceea ce privește raportul de muncă dintre salariați și angajator.
Deși angajatorul are această libertate de apreciere, măsura concedierii trebuie să fie dispusă cu respectarea prevederilor legale, să aibă o cauză reală și serioasă, și să respecte procedura reglementată de Codul muncii prin dispozițiile art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Apelanta a arătat că raportat strict la momentul emiterii deciziei de concediere, desființarea locului de muncă nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă, întrucât din statul de funcții și organigrama unității rezultă că postul său nu a fost suprimat din structura angajatorului, acesta nu a formulat apărări și nu a depus la dosar dosarul de fond acte din care să rezulte necesitatea reorganizării, modalitatea concretă de realizare a acesteia, deși era în posesia acestor acte și-i revenea sarcina probei, conform art.272 Codul muncii.
A precizat că în mod eronat se susține în motivele de apel că ar fi ocupat funcția de secretar dactilograf, de fapt a ocupat funcția de referent, așa cum rezultă din statul de funcții și notificarea trimisă către AJOFM.
S-a mai arătat că prima reorganizare s-a realizat în baza OUG 77/2013 și Ordinului nr.956/16.08.2013 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind reduse din schema organizatorică mai multe posturi, însă în situația sa angajatorul a procedat discreționar și abuziv, concediind un salariat fără a desființa postul ocupat de acesta în structura sa organizatorică, de această dată neputându-se prevala de existența unui act normativ obligatoriu, fiind invocat și art.6 din HG 751/2010.
Prin Notificarea trimisă la AJOFM, OSPA M. a nominalizat în mod nelegal persoanele ce urmau a fi concediate, când în mod corect trebuia să precizeze posturile ce urmau a fi desființate, fără indicarea expresă a persoanelor ce le ocupă la concediere.
Apelanta a formulat apărări și cu privire la plata salariilor restante începând cu luna noiembrie 2013, precum și respingerea apărărilor apelantului privind inexistența fondurilor pentru plata salariilor.
A depus la dosar stat nominal valabil începând cu 01 ianuarie 2012 și Notificarea privind intenția concedierii individuale înaintată către AJOFM M..
La solicitarea instanței, în raport de motivele de apel, au fost depuse de către apelant organigrama aprobată de Direcția pentru Agricultură M. și statul de funcțiuni conform Ordinului 2003/2014 al MADR, Ordinul nr. 238/2011 al MADR și Ordinul nr.2003 al MADR.
Au mai fost depuse la dosar decizia 4927 din 08 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, Ordinul nr.956/16.09.2013, contractul de muncă al reclamantei, adeverință de studii, diplomă de licență, decizii privind reîncadrarea reclamantei în funcția de referent, fișa postului acesteia ca referent, carnetul de muncă al acesteia.
Apelanta intimată a formulat și concluzii scrise.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Prin sentința care formează obiectul apelului s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr.6/24.02.2014 emisă de pârâtă și reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate ce i se cuvin de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate pe perioada 01.11._14.
A fost respins petitul privind obligarea pârâtei la plata tichetelor de masă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin motivele de apel, apelanta pârâtă a criticat doar anularea Deciziei de concediere nr.6/24.02.2014 emisă de pârâtă și reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii, cu consecințe asupra plății despăgubirilor corespunzătoare.
Apelul, ca și cale de atac ordinară, are efect devolutiv conform art.476 alin.1 Cod procedură civilă, care prevede că apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.
Art.477 alin.1 Cod procedură civilă consacră limitele efectului devolutiv al apelului, precizând că instanța de apel va proceda la judecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant.
În speță, apelantul pârât a criticat sentința doar cu privire la anularea Deciziei de concediere nr.6/24.02.2014, astfel încât sentința pronunțată de instanța de fond a devenit definitivă cu privire la celelalte capete de cerere, respectiv obligarea pârâtei să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate pe perioada 01.11._14.
S-a făcut aplicarea de către instanța de apel și a dispozițiilor art.22 alin.6 Cod procedură civilă, referitoare la principiul disponibilității părților, în conformitate cu care judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele investirii, coroborate cu art.482 Cod procedură civilă(„dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol”).
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei de concediere, capăt de cerere care formează obiectul apelului, se reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 65 alin.1 din Codul muncii, în conformitate cu care „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia.
Potrivit alin. 2, „Desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa.”
Desființarea locului de munca este efectiva atunci când el este suprimat din statul de funcții sau organigrama societarii, iar cauza este reală când prezintă caracter obiectiv și nu disimulează realitatea și serioasă când este precisă, exactă ,constituind veritabilul motiv al concedierii).
In aplicarea acestor dispoziții legale, prima instanța a reținut ca desființarea locului de munca al reclamantei nu a fost efectiva și nu a avut o cauza reala și serioasă, iar pârâtul nu a formulat apărări și nu a depus la dosar acte din care să rezulte necesitatea reorganizării și modalitatea concretă de realizare a acesteia, deși avea obligația să o depună la dosar până la prima zi de înfățișare în temeiul art. 272 Codul muncii, iar întreaga documentație ce a stat la baza emiterii actelor sale unilaterale aflându-se în posesia sa .
Această apreciere a instanței de fond este eronată, întrucât la instanța de fond a fost depus referatul privind situația economico financiară la OSPA M. înregistrat sub nr. 47 din 17.02.2014, în care sunt prevăzute expres existența unor facturi emise și neîncasate către DAJ M., în cuantum de 388.891 lei, neachitarea furnizorilor de utilități și servicii, datoriile către aceștia fiind în cuantum de 62.000 lei, datorii către personal la sfârșitul anului 2013, de 100.701 lei, datorii către bugetul statului eferente salariilor, în cuantum de 115.891 lei, blocarea de către Trezorerie a efectuării de operațiuni prin conturi până la achitarea arieratelor și inexistența disponibilităților în contul societății, cu consecința imposibilității continuării activității.
Acest raport a fost prezentat în ședința din 20.02.2014, în care s-a luat și măsura concedierii reclamantei și a celeilalte referente, S. D..
Cu privire la posturile existente anterior concedierii în cadrul OSPA M., comparativ cu cele existente după efectuarea concedierii, se rețin următoarele:
Conform adresei nr.3100 /28.11.2013, emisă de MADR, Direcția pentru Agricultură M. (fila 51 dosar fond), la OSPA M. exista un număr de 10 posturi, din care un post de director și 9 funcții contractuale de execuție, în total 10 funcții contractuale de execuție, conform statului de funcții și organigramei (filele 51-53 dosar fond), întocmite în baza OUG 77/2013, Ordinului 956/2013 și Legii cadru nr.284/2010.
În apel, raportat la criticile formulate prin motivele de apel, apelanta pârâtă a depus mai multe înscrisuri, din care rezultă că în cadrul pârâtei a fost redus numărul de posturi din structura OSPA M..
Astfel, urmare a Ordinului nr.2003/2014 s-a stabilit numărul maxim de posturi la OSPA M., rezultând conform anexei la acest ordin un număr de 6 posturi.
A fost întocmit statul de funcții OSPA M. un număr total de 6 funcții contractuale în instituție, din care o funcție contractuală de director și 5 funcții contractuale de execuție la C. pedologie, agrochimie, monitorizare, cartografie.
Rezultă astfel că în urma aplicării actelor normative incidente, la nivelul OSPA M. numărul de posturi s-a redus de la 10 la 6, conform înscrisurilor depuse de apelanta pârâtă în apel.
Sunt astfel pe deplin aplicabile dispozițiile art.65 alin.1 și 2 Codul muncii atât cu privire la caracterul efectiv al desființării locului de munca, cât și cu privire la cauza reala si serioasa a acestei desființări.
De altfel, însăși instanța de fond a reținut că modificarea structurii interne a angajatorului sub aspectul numărului maxim de posturi se dispune în situația pârâtei prin act normativ obligatoriu, iar angajatorul nu are altă posibilitate decât să se conformeze acestuia, să reducă numărul de posturi și să procedeze la concedierea salariatului care ocupa postul desființat.
Tot instanța de fond a apreciat, iar intimata reclamantă și-a însușit acest punct de vedere prin întâmpinarea formulată în apel, în sensul că legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția posturilor ce urmează a fi desființate dacă apreciază că această măsură va conduce la eficientizarea activității, iar instanța de judecată nu are competența de a analiza aspectele de eficiență economică sau dificultăți de aceeași natură prin care trece o unitate, singurele aspecte pe care le analizează cu ocazia soluționării unei contestații împotriva concedierii fiind strict legate de respectarea legii în ceea ce privește raportul de muncă dintre salariați și angajator și respectare procedurii reglementate de Codul muncii prin dispozițiile art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Or, din statele de funcții și organigrama ulterioară concedierii contestatoarei rezultă că s-a procedat la concedierea ambelor referente care își desfășurau activitatea în cadrul OSPA M., la compartimentul agrochimie, analize laborator și compartimentul financiar-contabil, personal, salarizare, administrativ.
La stabilirea numărului de posturi din cadrul apelantei OSPA M., se constata ca au fost respectate prevederile Hotărârii Guvernului nr. 751/21.07.2010 și ale Hotărârii Guvernului nr. 725/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, aplicabile în privința organizării și funcționării O. de S. Pedologice și Agrochimice. Potrivit art. 6 din HG nr. 751/2010:
(1)În subordinea direcțiilor pentru agricultură județene și a municipiului București funcționează oficii de studii pedologice și agrochimice.
(2)Oficiile de studii pedologice și agrochimice județene se organizează și funcționează ca instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea direcțiilor pentru agricultură județene și a municipiului București, având denumirea prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
(3)Coordonarea tehnică a oficiilor de studii pedologice și agrochimice județene se asigură de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar cea științifică, de Institutul de Cercetări Pedologice și Agrochimice.
(4)Oficiile de studii pedologice și agrochimice județene sunt instituții publice finanțate din venituri proprii.
(5)De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, se alocă fonduri pentru finanțarea cheltuielilor anuale necesare elaborării studiilor pedologice și agrochimice și sistemului național și județean de monitorizare sol-teren pentru agricultură și sol-vegetație forestieră pentru silvicultură, precum și participării la organismele internaționale de specialitate.
Potrivit art. 6 din H.G. nr. 725 din 21 iulie 2010 privind reorganizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, structurile care funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale sunt prevăzute în anexa nr. 2., printre acestea regasindu-se si O. de studii pedologice si agrochimice.
A.. 2 al aceluiasi articol prevede ca atribuțiile și responsabilitățile, structura organizatorică, statele de funcții și numărul de posturi pentru instituțiile publice din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat, situație incidentă și în speță.
Prin întâmpinarea formulată în apel, intimata reclamantă a invocat faptul că prin motivele de apel pârâta a precizat că a ocupat postul de secretar dactilograf, pe când ea a ocupat funcția de referent.
Într-adevăr, din toate actele depuse atât la fond, cât și în apel de ambele părți rezultă că inițial reclamanta a fost încadrată prin contractul de muncă nr.3/1990, pe postul de secretar dactilograf, însă ulterior, prin deciziile emise în cauză de către intimata pârâtă, a fost trecută pe postul de referent, fiind emisă și fișa postului în acest sens, iar în carnetul de muncă figurează tot pe postul de referent.
Mențiunea din motivele de apel că și-a desfășurat activitatea ca secretar dactilograf, nu prezintă consecințe juridice cu privire la legalitatea și temeinicia deciziei de concediere, de vreme ce în această decizie s-a menționat că a fost concediată din funcția de execuție de referent.
Nici împrejurarea că în notificarea înaintată AJOFM M. privind intenția concedierii individuale au fost menționate și numele persoanelor ce urmau să fie supuse concedierii, și nu doar funcția ocupată de acestea, nu are consecințe în cauză, fiind o mențiune suplimentară și inutilă făcută de către angajator, esențiale fiind posturile care urmau a fi desființate.
Având în vedere aceste considerente, reținând că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art.65 Codul muncii, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, va fi admis apelul, va fi schimbată în parte sentința civilă, în sensul că vor fi respinse cererile privind anularea deciziei de concediere nr.6/2014, reintegrarea reclamantei pe funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței, cu privire la care apelanta pârâtă nu a formulat critici în apel și nu au format obiectul analizei instanței de apel.
În ceea ce privește sentințele civile invocate de intimată ca practică judiciară, acestea sunt hotărâri judecătorești de speță, neavând caracter obligatoriu pentru modul de soluționare a altor spețe, întrucât, în sistemul de drept român, practica judiciară nu este izvor de drept.
Singurele excepții când precedentul judiciar capătă statutul de izvor de drept, fiind obligatoriu pentru instanțele de judecată, sunt cele reprezentate de deciziile date de către Înalta Curte de Casație și Justiție (I.C.C.J.) în materia „recursului în interesul legii” (cale extraordinară de atac prin care se urmărește asigurarea interpretării și aplicării unitare a legilor pe întreg teritoriul țării) și a hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și deciziile Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea: unui text de lege, a unei legi în ansamblul ei, a unei ordonanțe ori a regulamentelor Parlamentului.
Ori, în cauză, hotărârea judecătorească depusă nu face parte din cele două categorii de excepții. Mai mult, situația concretă din prezenta cauză este diferită de cea a contestatoarei din dosarul nr._ .
Astfel, reclamanta A. D. a ocupat funcția de referent, pe când în dosarul nr._ a fost vorba de o funcție de inginer chimist în cadrul compartimentului „Agrochimie, analize de laborator”. Pe de altă parte, în prezenta cauză au fost depuse înscrisuri din care rezultă că desființarea locului de munca a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa, pe când în dosarul nr._, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că nu au fost depuse de către pârâtă înscrisuri care ar fi putut determina concluzia existenței dificultăților economice serioase și nici statul de funcții și organigramele întocmite potrivit noii organizări, deși instanța de apel a făcut solicitări în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul O. DE S. PEDOLOGICE ȘI AGROCHIMICE M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., județ Mehedinti împotriva sentinței civile nr. 3592 din 10 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinti – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare A. D., domiciliată în Dr.Tr.S., .. 1 C, ..14, județ Mehedinti, având ca obiect contestație decizie de concediere nr. 6/24.02.2014.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge cererile privind anularea deciziei de concediere, reintegrarea pe functia deținută anterior și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate.
Mentine restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1349/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
