Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 896/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 896/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 6716/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 896
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant T. A., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinet Individual avocat D. G., din C., .. 7, ..7, jud. D., împotriva sentinței civile nr.4780 din 20.11.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S. "C. Marfă "SA- Sucursala Banat-Oltenia, cu sediul în C., ., județul D. și S. "C. Marfă "SA București - cu sediul procesual ales la sediul Sucursalei Banat Oltenia din C., ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat D. G., pentru apelantul-reclamant T. A., lipsind intimatele-pârâte S. "C. Marfă "SA- Sucursala Banat-Oltenia și S. "C. Marfă "SA București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; intimata-pârâtă S. "C. Marfă "SA București a depus întâmpinare, înregistrată sub nr.2121/20.01.2015; apelantul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat D. G., pentru apelantul-reclamant, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de tribunal a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției. A susținut că salariul reclamantului nu poate fi calculat decât prin formula arătată în acțiune, formulă în care S 1 reprezintă salariul corespunzător clasei 1 de salarizare, care are fi trebuit să aibă valoarea salariului minim brut de 700 lei, iar angajatorul a acordat 600 lei. A învederat că în ceea ce privește cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată. Depune practică judiciară.
CURTEA
Asupra apelului de față:
P. acțiunea înregistrată la data de 19.09.2014, reclamantul T. A. a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. "C. Marfă" SA - Sucursala Banat-Oltenia solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata diferențelor dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut ce trebuia luat în calcul ca fiind clasa 1 la aplicarea claselor de salarizare și a coeficienților de ierarhizare, respectiv de 700 lei pe perioada 19.09._13, de 750 lei pe perioada 01.02._13, de 800 lei pe perioada 01.07._13, de 850 lei pe perioada 01.01._14, de 900 lei pe perioada 01.07._14 și drepturile efectiv plătite în funcție de timpul efectiv lucrat, conform art. 7 alin.3 și art.106 alin.8 coroborate cu Anexa nr.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2011/2012 și 2012/2014, precum și în baza hotărârilor de guvern privind stabilirea salariului minim pe economie; de asemenea, a solicitat să fie obligată pârâta la plata actualizată a acestor sume și a dobânzii legale calculată în raport de data scadenței fiecărui drept restant până la plata efectivă, precum și la plata contribuțiilor aferente drepturilor salariale neplătite către Casa de Pensii și a impozitelor aferente în temeiul art.40 alin.2 lit.f Codul muncii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta S.N.T.F.M "C. Marfă" SA - Sucursala Banat-Oltenia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că potrivit contractului colectiv valabil pentru anul 2011 clasa 1 de salarizare a fost de 700 lei, în anexa I fiind prevăzute clasele de salarizare și valoarea acestora fără să fie precizat coeficientul de ierarhizare aferent fiecărei clase, astfel că în anul 2011 salariul a fost acordat și primit conform grilei de salarizare menționată în contractul colectiv, fără a se aplica vreo formulă sau coeficient de ierarhizare.
Referitor la diferența de salariu pentru anul 2012, pârâta a arătat că pentru acest an clasa I de salarizare a fost de 700 lei, în anexa 1 la contractul colectiv al S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA fiind prevăzute clasele de salarizare și valoarea acestora, în anul 2012 neaplicându-se prevederile referitoare la coeficienții de ierarhizare sau formula de calcul.
P. urmare, pârâta a arătat că reclamantul a primit toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, C. Marfă SA acordând fiecărui salariat un salariu de bază minim brut superior salariului minim brut pe țară garantat în plată .
P. încheierea de ședință din data de 06.11.2014, din oficiu, s-a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârâtă și a S.N.T.F.M. „C.F.R. Marfă” SA București.
Din oficiu, s-au solicitat relații de la pârâta S.N.T.F.M. „C.F.R. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia pentru a comunica salariul de bază but al reclamantului pentru perioada în litigiu și să indice perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2011/2012.
P. sentința civilă nr.4780 din 20.11.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul T. A., în contradictoriu cu pârâtele S. "C. Marfă "SA- Sucursala Banat-Oltenia și S. "C. Marfă "SA București.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul T. A. este angajatul pârâtei S. ”C. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia, desfășurând activitate ca mecanic locomotivă –automotor la Depoul Exploatare C., Remiza Drobeta T. S. ( conform adeverinței nr.4805/2014 emisă de angajator).
Față de solicitarea reclamantului s-a constatat că pe rolul Tribunalului M. a fost înregistrat și dosarul nr._ având ca obiect acțiunea formulată de Sindicatul Mecanicilor de Locomotivă Remiza T. S., în numele reclamantului T. A., în contradictoriu cu pârâtele S. „C. Marfă” SA București și S. „C. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia, prin care se solicita și plata diferențelor dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei ce trebuia luat în calcul ca fiind clasa I la aplicarea claselor de ierarhizare conform art. 7 al.3 și art.106 alin.8 coroborate cu Anexa nr.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2011/2012 și 2012/2014, precum și cu hotărârile de guvern privind salariul minim pe economie și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 01.01.2011 – 31.01.2013 în funcție de timpul efectiv lucrat, iar pe perioada 01.02.2013 – 31.03.2013 în raport de un salariu de 750 lei corespunzător cls. I de salarizare având în vedere HG nr. 23/2013.
P. sentința nr.3758/2013 a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 16.02._13 și la plata diferenței dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază mini brut de 750 lei și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 01.02._13, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele, iar prin decizia nr.641/12.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. au fost admise apelurile, a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost respinsă în totalitate acțiunea.
S-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.431 Cod pr. civ., s-a constatat că anterior între reclamant și pârâte s-a mai desfășurat un litigiu referitor la plata acelorași diferențe salariale solicitate pe perioada 16.02._13 care include și perioada 19.09._13, litigiu soluționat definitiv prin decizia nr. 641/12.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel C..
S-a constatat că există autoritate de lucru judecat referitor la plata diferențelor salariale solicitate pentru perioada arătată.
Cât privește acordarea diferențelor salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut prevăzut de hotărârile de guvern și de contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pe perioada 01.04._14, Tribunalul a reținut dispozițiile art. 1 alin.1, 2 din HG nr.23/2013, ale art. 1 al.1, 2 din HG nr.871/2013 și a constatat că hotărârile de guvern invocate nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului, ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Tribunalul a reținut că din interpretarea prevederilor art.164 alin.3 Codul muncii potrivit cărora angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, rezultă că noțiunea de salariu de bază menționată la alin.2 nu este identică cu cea de salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată menționată la alin.1.
Salariul de bază este partea principală a salariului total ce se cuvine fiecărui salariat, luând în considerare de regulă nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, caracteristicile sarcinilor și competențele profesionale. El constituie nu numai partea fixă a salariului, ci și element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților.
Din actele adiționale la contractul individual de muncă al reclamantului rezultă că salariul de bază acordat acestuia în perioada în litigiu a fost de 1.566 lei, fiind superior celui minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărârile de guvern menționate.
Faptul că acest salariu de bază este stabilit conform contractelor colective de muncă pe baza unei formule ce are drept scop diferențierea salariilor în funcție de anumite criterii, formulă care are ca bază un salariu de bază brut corespunzător unei anumite clase de salarizare multiplicat cu un anumit coeficient, nu conduce la concluzia că au fost încălcate hotărârile de guvern, cât timp salariul astfel stabilit este superior celui reglementat de aceste acte normative.
Hotărârile de guvern invocate nu fac referire la salariile de bază corespunzătoare vreunei clase de salarizare, ci la salariul de bază minim brut garantat în plată al salariatului indiferent de modul cum este stabilit și calculat.
Ca urmare, salariul de bază acordat de angajator nu se calculează pornind de la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ci are o formulă proprie de calcul, iar dispozițiile legale menționate anterior impun numai obligația de a nu fi sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Așa fiind, s-a constatat că pârâtele în calculul salariului de bază al reclamantului nu au încălcat dispozițiile art.164 Codul muncii.
Cât privește invocarea de către reclamant a disp. art. 106 punctul 8 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2011/2012 s-a constatat că în acest articol se prevede că părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou contract colectiv de muncă să se negocieze dispozițiile referitoare la coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare. La finalul Anexei 1 s-a precizat că părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou contract colectiv de muncă să se negocieze salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare, conform formulei și coeficienților de ierarhizare existenți în contractul colectiv de muncă 2009-2010.
În art.98 punctul 6 din contractul colectiv de muncă 2012/2014 s-a menționat că părțile stabilesc ca la următoarele negocieri privind încheierea unui nou contract colectiv de muncă să negocieze acordarea drepturilor care, pe durata valabilității prezentului contract, nu se acordă, respectiv coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare. La finalul Anexei 1 se arată că părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou contract colectiv de muncă să se negocieze salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare conform formulei și a coeficienților de ierarhizare existenți în contractul colectiv de muncă 2009-2010. Într-o notă de la final se stipulează că orice referire cuprinsă în textul acestui contract, cu privire la sau în legătură cu drepturile menționate în prezentul capitol, nu este aplicabilă pe durata de valabilitate a acestui contract, scopul menționării acestor drepturi fiind exclusiv acela de a stabili în sarcina părților obligația negocierii acestora cu ocazia încheierii viitorului contract colectiv de muncă.
Cum aceste contracte colective de muncă sunt rezultatul negocierii dintre angajator și organizația sindicală care-i reprezintă pe salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, rezultă că aceasta a fost voința părților contractante, iar executarea acestor contracte este obligatorie atât pentru angajator, cât și pentru salariați.
P. urmare, angajatorul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.40 alin.2 lit.c Codul muncii acordând reclamantului drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, astfel că petitul privind obligarea pârâtelor la plata diferențelor salariale este neîntemeiat.
Ca efect al respingerii petitului principal privind plata diferențelor salariale, capetele de cerere accesorii privind actualizarea diferențelor salariale cu indicele de inflație, acordarea dobânzii legale aferente sumelor solicitate, precum și plata contribuțiilor și impozitelor aferente acestor diferențe salariale au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod greșit s-a invocat existența autorității de lucru judecat, având în vedere că dreptul solicitat a fost dobândit conform CCM RT 2008-2010 și reprezintă accesorii ale salariului, iar CCM-RT este superior CCM la nivel de unitate. Mai mult, instanța a stabilit în mod irevocabil la data de 31.12.2010 că salariul se acorda conform CCM RT aplicabil, acesta fiind calculat prin aplicarea clasei de salarizare la salariul minim de încadrare de 700 lei.
Conform art.7 alin.3 și art.106 alin.8 din CCM încheiate la nivel de societate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014, pârâta avea obligația de a stabili un salariu de bază brut conform acestor clauze contractuale.
Drepturile salariale solicitate rezultă din Contractul Colectiv Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010, precum și din CCM încheiat la nivel de unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014.
Chiar dacă hotărârile de guvern nu fac referire la vreo modalitate de calcul a salariului, ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut, având în vedere că în calculul salariului ce se cuvenea reclamantului exista ca element și salariul minim de bază cuantumul salariului trebuia să se modifice odată cu creșterea pragului salariului minim brut. Astfel că, salariul nu poate fi calculat decât prin formula arătată în acțiune, formulă în care s clasa 1 reprezintă salariul corespunzător clasei 1 de salarizare (700 lei, 750 lei, 800 lei, 850 lei).
Având în vedere motivele de mai sus, a solicitat să se admită apelul, să se modifice sentința atacată în sensul admiterii acțiunii.
Intimata-pârâtă S. "C. Marfă "SA București a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, reținând că în cauză există autoritate de lucru judecat. Este nefondată critica apelantei în sensul că nu este întrunită condiția identității de părți, deoarece prin sentința nr. 3758/2013 Tribunalul M. s-a pronunțat asupra aceleiași cereri, respectiv cererea de calculare a salariului prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare negociați la nivelul unității prin contract colectiv de muncă cu valoarea salariului minim brut pe țară. Reclamantul din cauza de față a figurat pe lista reclamanților care au fost reprezentați de Sindicatul Mecanicilor de Locomotivă Remiza T. S..
Nu se confirmă nici susținerea apelantului în sensul că ar fi diferită cauza juridică, în sensul că în cadrul dosarului de față ar fi invocat ca temei al drepturilor pretinse și dispozițiile din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură. Din examinarea cererii de chemare în judecată nu rezultă că reclamantul ar fi invocat ca temei al cererii de chemare în judecată alte dispoziții decât cele ce au făcut obiectul analizei de către instanța anterioară.
Curtea constată astfel că sunt nefondate criticile apelantului cu privire la soluționarea excepției autorității de lucru judecat, iar instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor din art. 431 din Codul de procedură civilă.
Referitor la criticile legate de fondul cauzei, Curtea le apreciază de asemenea ca fiind nefondate. În analiza sa asupra cererii de chemare în judecată pentru sumele solicitate aferente perioadelor pretinse, instanța de fond a făcut o corectă interpretare a legii și dispozițiilor din contract colectiv de muncă pe unitate, reținând că dispozițiile legale invocate de reclamant reglementează un prag minim al salariului de bază brut, nu o formulă care să prevadă calculul salariilor având ca element component salariul minim brut garantat în plată.
P. HG nr. 1225/2011 și HG 23/2013 statul garantează plata unui salariu de bază minim, pentru toți salariații, stabilind totodată obligația angajatorilor de a nu acorda salariaților un salariu de bază mai mic decât acela.
Acest lucru s-a întâmplat și în cazul apelantului, angajatorul acordându-i acestuia un salariu de bază superior celui reglementat de actul normativ invocat. Faptul că acest salariu este stabilit, conform contractului colectiv de muncă, pe baza unei formule ce are drept scop diferențierea salariilor în funcție de anumite criterii, formulă care are ca bază un salariu de bază brut corespunzător unei anumite clase de salarizare multiplicat cu un anumit coeficient, nu conduce la concluzia că a fost încălcată hotărârea de guvern, cât timp salariul astfel stabilit este superior celui reglementat de aceasta.
Se constată astfel că nu există nici un temei juridic legal sau contractual care să oblige angajatorul să calculeze salariul prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare negociați cu valoarea salariului minim brut pe economie stabiliți prin HG nr. 1225/2011 și HG 23/2013.
La calcularea salariului reclamantului s-au respectat dispozițiile din convențiile colective de muncă, valabile începând cu anul 2013, reclamantul pretinzând greșit ca nivelul salariului minim prevăzut în contract să se fi raportat la nivelul salariului de bază minim brut pe țară.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, apelul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant T. A., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinet Individual avocat D. G., din C., .. 7, ..7, jud. D., împotriva sentinței civile nr.4780 din 20.11.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S. "C. Marfă "SA- Sucursala Banat-Oltenia, cu sediul în C., ., județul D. și S. "C. Marfă "SA București - cu sediul procesual ales la sediul Sucursalei Banat Oltenia din C., ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
5 ex./20.02.2015
Jud. fond N. M. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Cereri. Decizia nr. 373/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
