Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2980/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2980/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 12770/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2980
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 09 iunie 2015, privind judecarea apelului formulat de intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 975/25.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare M. Z., domiciliat în C., ., ., ., jud. D., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de concluzii scrise de către intimata contestatoare M. Z., la data de 11.06.2015, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 09 iunie 2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 8.10.2014 contestatoarea Maritoiu Z., s-a adresat Tribunalului D. cu o contestație împotriva intimatelor casa Județeană de Pensii D. și C. centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice solicitând:
- obligarea Comisiei Centrale de Contestației să soluționeze contestația împotriva deciziei de pensie nr_/30.07.014 emisă de intimata C. Județeană de Pensii D., contestație care trebuia soluționată în 45 de zile de la înregistrare, conform regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura acestei comisii aprobat prin ordinul 1453/2.05.2011.
- anularea deciziei de pensie nr_/30.07.2014 emisă de C J P D. și obligarea acesteia să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a adeverinței nr 122/10.03.2014 eliberată de . SA C., din care rezultă că în perioadele 11.07.1979 – 3.01.2000, 01.03.2000 – 01.01.2001 și 8.02.2001 – 01.04.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă.
- obligarea intimatelor a cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 975/25.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost admisă contestația precizată de contestatoarea M. Z., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE.
A fost anulată decizia de pensie nr._//30.07.2014 emisă de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și Hotărârea nr. 9917/9.02.2015 emisă de C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE.
A fost obligată intimata C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a adeverinței 122/10.03.2014 emisă de . C. privind activitatea desfășurată în grupa a II a de muncă.
Au fost obligate intimatele la 400 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/30.07.2014 emisă de C J P D. a fost respinsă cererea de pensionare a contestatoarei pe motiv că nu îndeplinea condițiile de vârstă. La emiterea deciziei nu s-a valorificat adeverința 122/10.03.2014 privind grupa a II-a de muncă.
Contestatoarea consideră că în mod netemeinic și nelegal nu s-a valorificat adeverința deoarece din carnetul de muncă și din adeverință rezultă expres că și-a desfășurat activitatea ca inginer chimist laborant, iar locul de muncă se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile HG 1223/1990 privind activitatea de pe șantierele de construcții montaj.
Instanța a constatat că este întemeiată contestația.
Adeverința nr. 122/10.03.2014 emisă de . C. respectă condițiile de formă prevăzute de art. 126 din HG 257/2011
Din cuprinsul său rezultă că a desfășurat activitate in funcția de inginer chimist șef laborator în perioada 11.07._00, 01.03.2000 – 01.01.2001, 08.02._01, activitate care se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform H.G. 1223/20.11.1990, nominalizarea fiind făcută prin hotărârea Consiliului de Administrație nr. 9744/18.12.1990
Atâta timp cât contestatoarea a prezentat documente valabile emise de angajator, intimata era obligată să țină seama de ele, angajatorul purtând întreaga răspundere pentru date cuprinse în acestea, pentru valabilitatea și corectitudinea lor, așa cum prevede art. 125 din HG 257/2011.
Cel mult intimata ar putea contesta la instanța valabilitatea adeverinței respective și numai dacă ar fi anulată ar fi îndreptățită să nu o ia în considerare.
În plus, încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă, reprezintă un atribut al angajatorului ce se exercită în condițiile Ordinului 50/1990, contestatoarea făcând dovada cu acte că funcția sa și locul său de muncă au fost nominalizate în grupa a II a de muncă în temeiul HG 1223/1990.
Astfel, în primul rând chiar în cuprinsul adeverinței se menționează expres că funcția deținută de contestatoare, aceea de inginer chimist șef laborator a fost încadrată în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform Hotărârii nr. 9744/18.12.1990 a Consiliului de Administrație.
Din cuprinsul listei anexă la Hotărârea 9744/18.12.1990 rezultă care au fost categoriile încadrate în grupa a II a de muncă: A) muncitorii direct implicați în producție și indirect productivi, toate meseriile de la șantierele de construcții, instalații, laborator, depozit secții de producție, mecanizare, B) la nivel de trust, C) la nivel de șantiere, D) LABORATOR (șef laborator, muncitori și personal T.P. E) secții producție industrială, F) depozit central, G) mecanizare inclusiv balastiere, H) sector prestări.
În această listă se regăsește și locul de muncă al contestatoarei acela de inginer chimist, respectiv șef laborator așa cum este confirmat și de mențiunile din carnetul de muncă.
Având în vedere că activitatea contestatoarei a fost încadrată chiar de unitate în grupa II a de muncă, că acesta a depus la dosarul de pensie documente doveditoare ce respectă prevederile legale, instanța a constatat că intimata trebuia să ia în calcul grupa a II-a de muncă.
Susținerea că funcțiile contestatoarei nu presupuneau desfășurarea activității pe șantier în condiții deosebite de microclimat, în aer liber, în mediu toxic sau cu noxe, ci în birouri sau încăperi închise de asemenea nu are relevanță, deoarece atributul încadrării în grupe este al angajatorului și câtă vreme acesta a hotărât încadrarea în grupe și a acestor activități raportat la HG 1223/1990, care permitea încadrarea în grupă a întregului personal de pe șantiere intimata trebuie să ia în calcul grupa.
De asemenea sunt neîntemeiate susținerile intimatei că nu au fost depuse la dosarul de pensie determinările de noxe prevăzute de pct 5 din ordinul 50/1990 care să ateste existenta condițiilor grele, că nu se face dovada achitării cotei de CAS corespunzătoare grupei a II-a de muncă, deoarece nu există o reglementare care să prevadă o astfel de obligație în sarcina contestatoarei.
Tot neîntemeiată este și susținerea intimatei că în lista funcțiilor aprobată de Consiliul de Administrație nu se regăsește și funcția de inginer chimist pe care a îndeplinit-o contestatoarea, câtă vreme întregul personal din laborator a fost menționat în listă la punctul D.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul a admis contestația, a anulat decizia de pensie nr._//30.07.2014 emisă de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și Hotărârea nr. 9917/9.02.2015 emisă de C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE și a obligat intimata C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a adeverinței 122/10.03.2014 emisă de . C. privind activitatea desfășurată în grupa a II a de muncă.
În baza art. 453 din ncpc, a obligat intimatele, care au pierdut procesul, la 400 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariul de avocat dovedit cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, intimatele au arătat că, prin decizia nr._/30.07.2014, a fost respinsă cererea nr._/02.07.2014, prin care contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârstă, motivându-se în cuprinsul acesteia că activitatea desfășurata de contestatoare in perioadele 11.07._00, 01.03._01 și 08.02._01, menționate in adeverința nr. 122/10.03.2014, emisa de . SA nu a fost valorificata in grupa a II a de munca, intrucat funcțiile deținute in perioadele menționate în această adeverință nu se încadrează în prevederile HG nr. 1223/1990, iar prin actul trecut la nominalizare s-a făcut o enumerare in funcții si meserii încadrate in grupa de munca si nu s-au nominalizat persoane asa cum se prevede la pct.6 din preambulul la Ordinul nr.50/1990.
In ceea ce privește adeverința nr.122/10.03.2014 emisa de . SA în care se menționează ca reclamanta si-ar fi desfășurat activitatea în condiții care se incadreaza in grupa a II a de munca in procent de 100%, lucrând in functia de inginer chimist si sef laborator, apelantele au precizat că aceasta nu a fost valorificată, întrucât din nota de fundamentare care a stat la baza emiterii HG nr. 1223/1990 rezultă că acest act normativ se adresează personalului muncitor si personalului tehnic care, prin natura sarcinilor de serviciu, si-a desfășurat activitatea in „condiții rele de munca, datorita lucrului in aer liber, sub influenta permanenta a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt) si temperaturilor mediului ambiant, lucru in general la inaltimi mari - pe schela cu asigurarea in centura, sub nivelul solului, in sapaturi deschise, in subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10-12 ore pe zi".
Apelantele au susținut că, întrucât prin natura funcțiilor îndeplinite și a atribuțiunilor de serviciu, inginerii chimisti si șefii de laborator nu au desfășurat activitate in astfel de condiții cel puțin 70% din programul de lucru, nu pot beneficia de incadrare in grupa a II a de munca in vederea pensionarii.
În acest sens, au invocat și precizările cuprinse în scrisorile Ministerului Muncii si Protecției Sociale nr. 43G/662/18.03.1998, nr.43G/1884/08.10.1997și nr.43G/698/1999 .
Au mai arătat apelantele că, în conformitate cu prevederile pct.6 din Ordinul MMOS nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se incadrau in grupele I si II de munca se făcea de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități și că acestea puteau sa nominalizeze, deci sa incadreze in grupa superioara de munca, numai persoanele care au lucrat efectiv in locurile de munca si activitățile prevăzute de reglementările legale în vigoare la acea data, dar că nu erau insa îndrituite sa asimileze si in acest fel sa extindă prevederile din reglementarile privind încadrarea in grupa a II a de munca si la alte categorii profesionale.
De asemenea, apelantele au arătat că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei determinările de noxe prevăzute pct. 5 din Ordinul nr. 50/1990 și nici nu a făcut dovada achitării cotei de CAS aferenta grupei a II a de munca, considerând că, în condițiile în care, prin natura lor, activitățile de inginer chimist si șef laborator se desfășurau in birouri, incaperi inchise si nu pe șantier, in conditii deosebite de microclimat, in aer liber, in mediu toxic, se impunea ca intimata contestatoare să depună la dosarul de pensie fisa de post din care sa rezulte atributiunile de serviciu specifice funcției de inginer chimist si sef laborator pe care le îndeplinea, precum si locul unde aceasta isi desfășura activitatea.
Totodată, au susținut că în „Lista funcțiilor personalului din cadrul T.C.D., aprobat in ședința CA. din 14.12.1990 care beneficiază de incadrare in grupa a II a de munca"" depusa de către contestatoare, nu este prevăzuta și funcția de inginer chimist, ca fiind incadrata in condiții corespunzătoare grupei a II a de munca.
Apelantele au invocat și faptul că din interpretarea sistematică a disp. art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010,î și art.126 alin. 1 din HG nr.257/2011 rezulta in mod clar faptul ca rolul casei de pensii nu se rezuma la primirea si valorificarea in mod automat a adeverințelor ce-i sunt prezentate, că aceasta are obligația de a verifica completarea adeverinței cu toate elementele prevăzute de anexa 14 și daca mențiunile pe care le atesta au susținere in documente intocmite anterior datei de 01.04.2001, fiind abilitata sa refuze valorificarea acelor adeverințe care nu pot constitui temeiul acordării unor drepturi de pensie.
Consideră apelantele că, în exercitarea acestei prerogative de control asupra adeverințelor, in mod temeinic si legal s-a refuzat valorificarea mențiunilor privitoare la grupa a II a de munca din adeverința nr. 122/10.03.2014 emisa de . SA, întrucat funcțiile deținute in perioadele menționate in aceasta adeverința nu se încadreaza in prevederile HG nr. 1223/1990.
Față de motivele invocate, au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației formulate de către contestatoare ca fiind netemeinica i nelegala si menținerea, ca fiind temeinice si legale, a deciziei nr._/30.07.2014 emisa de C. Județeană de Pensii D. si a Hotărârii nr. 9917/09.02.2015 a Comisiei Centrale le Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice .
In drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art.466-483 C.p.c. si ale Legii nr.263/2010, HG 257/2011, Ordinul nr.50/1990, HG nr. 1223/1990.
Intimata contestatoare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv prevăzute la art.477-478 NCPC, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță, admițând contestația și anulând decizia de pensie emisă de intimată, a apreciat, în mod corect, că se impune valorificarea perioadelor 11.0._00, 01.03._01 și 08.02._01 ca stagiu de cotizare în grupa a-II-a de muncă, potrivit adeverintei nr.122/10.03.2014 eliberată de . C..
În acest sens, Curtea reține că, potrivit art.158 alin.1 din Legea nr.263/2010, dovada vechimii în muncă, realizată până la data de 1 aprilie 2001, inclusiv a vechimii realizate în condiții de grupa I sau a-II-a de muncă, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, iar în conformitate cu art.159 alin.2 din lege „ adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.”
De asemenea, art.126 alin.1 din HG nr.257/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 dispune că „ adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.”
În raport de dispozitiile legale enuntate, se retine că, în procedura analizării și verificării dosarului de pensionare, pentru stabilirea existentei si întinderii drepturilor la pensie, casele teritoriale de pensii sunt chemate a se pronunta asupra valorii probatorii a adeverintelor depuse, stabilind dacă, în raport de prevederile legale în vigoare, acestea pot dovedi o încadrare în grupele superioare de muncă, încadrare realizată anterior datei de 01.04.2001.
Este adevărat că, în exercitarea acestor atributii, casele de pensii pot cenzura continutul adeverintelor, refuzând valorificarea acestora, dacă nu îndeplinesc conditiile de valabilitate, nu cuprind mentiunile obligatorii prevăzute de lege ori contin mentiuni inexacte sau care nu-si găsesc sustinerea în documentele verificabile aflate în arhiva fostului angajator sau a deținătorului legal de arhivă. Însă, casele teritoriale de pensii nu pot verifica si cenzura legalitatea procedurii de încadrare în grupele I sau a-II-a de muncă sau de nominalizare a locurilor de muncă ce se încadrează în aceste grupe, procedură realizată si finalizată anterior în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990 si în cadrul căreia atributii exclusive privind încadrarea si nominalizarea revin angajatorului împreună cu sindicatele, conform pct.6 din Ordinul nr.50/1990. Ordinul menționat si actele normative ulterioare, până la aparitia Legii nr.19/2000, nu recunosc atributii caselor teritoriale de pensii în derularea acestei proceduri sau în verificarea legalitătii încadrării, angajatorul fiind, de altfel, singurul în măsură a cunoaste conditiile efective de muncă în care a lucrat un anumit salariat.
În spetă, adeverinta nr.122/10.03.2014 eliberată de . C., prin care reclamanta a urmărit a dovedi încadrarea în grupa a-II-a de muncă cuprinde toate mentiunile obligatorii prevăzute la anexa nr.14 la HG nr.257/2011, de la temeiul juridic al încadrării, la actul intern de nominalizare. Adeverinta a fost, de asemenea, eliberată în baza documentelor verificabile aflate în arhiva fostului angajator, documente care au fost si atasate la dosarul primei instanțe( HCA nr.9744/18.12.1990 și lista funcțiilor care se încadrează în grupa a-II-a de muncă, potrivit HG nr.1223/1990).
Prin urmare, nu există motive pentru a se refuza valorificarea adeverintei 122/10.03.2014, în raport de disp. art.159 alin.2 din Legea nr.263/2010 și ale art.126 alin.1 din HG nr.257/2011, aceasta cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevăzute de lege si având, în consecintă, valoare probatorie sub aspectul dovedirii încadrării în grupa a-II-a de muncă.
În ceea ce privește critica apelantelor conform căreia prin actul trecut la nominalizare s-a făcut doar o enumerare de funcții și meserii încadrate în grupa de muncă și nu s-au nominalizat persoane, așa cum se prevedea la pct.6 din Ordinul nr.50/1990, Curtea apreciază că prin aceasta apelanta tinde a supune instanței de judecată verificarea legalitătii încadrării în grupele superioare de muncă realizate de fostul angajator în urmă cu mai mult de 20 de ani, aspect asupra căruia instanta nu a fost chemată și nu este în măsură să se pronunte. A proceda în acest mod, într-un cadru procesual în care fostul angajator nu a fost parte, înseamnă a lipsi de orice predictibilitate si securitate juridică o întreagă procedură de încadrare în grupele superioare de muncă, finalizată cu mai mult de 20 de ani în urmă si care conferea salariatilor o anumită situatie juridică sub aspectul stagiului de cotizare realizat si conditiilor de muncă în care acesta a fost realizat, elemente esentiale în raport de care se stabilesc existenta si întinderea drepturilor lor de pensie.
Pentru același motiv, nu poate fi primită nici critica apelantelor în sensul că nu se poate proceda la valorificarea adeverinței, întrucât funcțiile îndeplinite de contestatoare ca inginer chimist și șef de laborator nu presupun desfășurarea activității în condiții de grupa a-II-a cel puțin 70% din programul de lucru și nu se încadrează în prevederile HG nr.1223/1990 sau Ordinului nr.50/1990, si prin aceasta tinzându-se la contestarea legalitătii încadrării realizate anterior de către angajator.
Pe de altă parte, HG nr.1223/1990, act normativ care constituie temeiul de drept al încadrării reclamantei în grupa a-II-a de muncă, potrivit adeverinței menționate, nu se referă la încadrarea anumitor activități sau categorii profesionale în grupe de muncă, ci la personalul care a lucrat în locuri de muncă nocive, grele sau periculoase pe „ șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire a acestora”, personal încadrat conform nominalizării făcute în condițiile art.2 din HG nr.1223/1990, de către administrație împreună cu sindicatele libere.
De asemenea, art.3 alin.2 din Ordinul nr.50/1990, indicat în adeverință ca temei juridic al încadrării, prevede că „Beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2.”
Prin urmare, legea nu exclude de la încadrarea în grupele superioare de muncă anumite funcții sau locuri de muncă, potrivit punctului 3 din ordin orice categorie de personal putând beneficia de încadrare, esențiale fiind condițiile în care se lucrează efectiv, raportat la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexa nr.1 și 2 din Ordinul nr.50/1990.
În consecință, se impune a fi înlăturată această critică formulată de apelantele intimate, atât timp cât există nominalizarea făcută de angajator conform art.2 din HG nr.1223, iar potrivit listei anexă la HCA nr.9744/18.12.1990 funcțiile de șef laborator și inginer chimist au fost încadrate în grupa a-II-a de muncă ( Lit.D. Laborator –„ șef laborator și muncitori și personal T.P.”).
În ceea ce privește scrisorile Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr.43G/662/18.03.1998, nr.43G/1884/08.10.1997 și nr.43G/698/1999, la care apelantele au făcut referire în cererea de apel, Curtea reține că acestea nu constituie acte normative care să cuprindă prevederi obligatorii cu privire la încadrarea și nominalizarea în grupa a-II-a de muncă și, mai mult, acestea au fost emise ulterior efectuării nominalizării de către fostul angajator prin HCA nr. 9744/18.12.1990.
Referitor la susținerea apelantelor intimate în sensul că nu s-au depus la dosarul cauzei determinările de noxe prevăzute de pct.5 din Ordinul nr.50/1990 sau fișa postului din care să rezulte atribuțiile de serviciu ale contestatoarei, Curtea reține că depunerea unor astfel de înscrisuri nu era necesară, Legea nr.263/2010 necondiționând dovedirea încadrării în grupele superioare de muncă de prezentarea documentelor în baza cărora angajatorul a efectuat această încadrare.
Potrivit art.159 alin.1 din Legea nr.263/2010, dovada stagiului de cotizare în grupa I sau a –II-a de muncă se face cu înscrierile din carnetul de muncă iar, în cazul prezentării altor acte doveditoare, forța probantă a acestora este apreciată, în conformitate cu art.126 din HG nr.257/2011, după cum acestea cuprind mențiunile obligatorii prevăzut în modelul din anexa nr.14 la hotărârea de Guvern și au fost eliberate în baza documentelor verificabile aflate în arhiva angajatorului, condiții care, în speță, sunt îndeplinite.
Referitor la faptul că nu se face dovada achitării CAS, Curtea apreciază că legislația din domeniul pensiilor nu condiționează valorificarea stagiilor de cotizare anterioare datei de 01.04.2001, fie ele realizate în condiții normale, fie în condiții de grupă de muncă, de dovedirea achitării CAS și, în plus, eventuala neîndeplinire a acestei obligații reprezintă culpa angajatorului, fostul salariat neputând fi sancționat pentru aceasta. Nu în ultimul rând, sub acest aspect, trebuie avut în vedere faptul că achitarea unei cote diferențiate de CAS pentru desfășurarea activității în condiții de grupă a fost reglementată, începând cu anul 1992, odată cu apariția Legii nr.49/1992, nu și pentru perioada anterioară.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefundat, motiv pentru care, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, urmează a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 975/25.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare M. Z., domiciliat în C., ., ., ., jud. D., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
5 ex/30.06.2015
Jud. fond C. D.
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 2359/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
