Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 901/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 901/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 111/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 901
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea contestației în anulare declarată de contestatorul B. F., cu domiciliul în . Valea Stanciului, .. 20, jud D., împotriva deciziei civile nr.4901/05.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimatele C. J. DE PENSII D., cu sediul în C., ..14, jud D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sect. 2.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat T. M., pentru contestatorul B. F. și consilier juridic I. C., pentru intimatele C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că s-a declarat și motivat în termen contestația în anulare și intimatele au depus întâmpinare, înregistrată sub nr.6806/17.02.2015, după care;
Avocat T. M., pentru contestatorul B. F., a depus la dosar împuternicirea avocațială nr._/2015 și consilier juridic I. C., pentru intimatele C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice București, a depus delegație de reprezentare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației de față:
Avocat T. M., pentru contestatorul B. F., a solicitat admiterea contestației, așa cum a fost formulată, anularea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului ca nefondat. A susținut că dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale și instanța de apel nu a cercetat toate înscrisurile din dosar. A învederat că, la fila 61 din dosar, se află decizia de recalculare a pensiei la emiterea căreia a fost valorificată adeverința nr.2/2003 eliberată de unitate, deci adeverința nu mai îndeplinește condiția de nevalorificată. De asemenea, instanța nu a observat că decizia de recalculare a pensiei nu a fost anulată sau revizuită, fiind în vigoare.
Consilier juridic I. C., pentru intimatele C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice București, a solicitat respingerea contestației în anulare, deoarece motivele invocate nu se circumscriu în dispozițiile art.503 NCPC, în cauză nefiind vorba despre o eroare materială.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Pe rolul Tribunalului D., Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, a fost depusă cererea formulată de reclamantul B. F., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, prin care a solicitat instanței obligarea Comisiei Centrale de Contestații să îi soluționeze contestația înregistrată sub nr._/19.06.2013, împotriva următoarelor decizii: decizia nr._/23.05.2013 de revizuire a deciziei de pensie de invaliditate, decizia_/23.05.2013 privind recalcularea drepturilor la pensie conform art. 169 din Legea 263/2010, decizia_/23.05.2013 de respingere a cererii_/12.07.2012, anularea celor trei decizii și emiterea unei noi decizii de pensie pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a stagiului de cotizare realizat în grupa a II a de muncă de 15 ani, 9 luni și 1 zi .A mai solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 545/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2013, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul B. F., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii D. și intimata C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
S-a anulat decizia nr._/23.05.2013 emisă de C. Județeană de Pensii D., de revizuire a deciziei nr._/17.03.2013, decizia nr._/23.05.2013 de recalculare a drepturilor de pensie și decizia nr._/23.05.2013 de respingere a cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o nouă decizie, cu luarea în calcul a perioadei 10.02._99, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr. 2/14.01.2003 emisă de ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prematurității invocată de către pârâte, instanța a luat act de renunțarea acestora în a o mai susține.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia_/17.03.2003, reclamantul a dobândit calitatea de pensionar invaliditate, menționându-se în această decizie un stagiu de cotizare în sectorul de stat în grupa a II a de muncă de 15 ani, 9 luni și 1 zi. Această decizie a fost revizuită conform deciziei de revizuire_/23.05.2013, reținându-se un stagiu de cotizare în grupa a II a de muncă de 3 ani, 10 luni și 10 zile. În consecință, s-a emis decizia nr._/23.05.2013 de respingere a cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă și s-a procedat și la recalcularea drepturilor de pensie, așa cum rezultă din decizia emisă sub nr.._/23.05.2013.
Au fost contestate cele trei decizii la C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, contestație înregistrată sub nr._/19.06.2013, însă întrucât C. C. nu a răspuns în termenul de 45 zile prevăzut de art. 150 alin 4 din Legea 263/2010, reclamantul s-a adresat instanței de judecată.
Sub acest aspect, având în vedere Decizia nr. 956/13.11.2013 a Curții Constituționale, instanța a apreciat că este competentă în soluționarea cererii, considerând că nesoluționarea contestației și necomunicarea în termenul legal al hotărârii Comisiei Centrale de Contestații nu trebuie să împiedice accesul la justiție al reclamantului.
De altfel, la 10.03.2014, după formularea cererii în instanță, C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice a emis hotărârea nr 7133, prin care a respins contestația formulată de contestator împotriva deciziilor nr_/23.05.2013 emise de C. Județeană de Pensii D., astfel încât cererea reclamantului de obligare a acestei pârâte să-i soluționeze contestația a rămas fără obiect.
Referitor la capătul de cerere precizat de reclamant în sensul anulării celor trei decizii și emiterea unei alte decizii de pensie, cu luarea în considerare a adeverinței nr. 2/14.01.2003 emisă de ..S., din care rezultă stagiul de cotizare realizat în grupa a II.a de muncă de 15 ani, 9 luni și 1 zile, instanța l-a admis în parte, în ceea ce privește perioada 10.02.1989 – 31.12.1999, considerând că în mod greșit C. Județeană de Pensii D. a procedat la revizuirea din oficiu, în baza art.107 alin 1,2 din Legea nr. 263/2010, a drepturilor de pensie ale reclamantului și la recalcularea acestora în baza art.169 din aceeași lege.
Potrivit art.126 alin 4 H.G. nr.257/2011, "Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei si egalității de șanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de munca încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, prin care se atestă activitatea desfășurata în locuri de munca încadrate în grupele I si/sau a II-a de munca, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie daca îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar daca nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin. (1)".
Raportat la aceste dispoziții legale instanța constată că adeverința în discuție este emisă la data de 14.01.2003, deci înainte de . Ordinului nr. 590/2008 și ca atare poate fi luată în considerare .
Adeverința îndeplinește condițiile legale de valabilitate, în sensul că este menționat în cuprinsul acesteia: denumirea societății emitente, grupa de muncă, temeiul juridic al încadrării în grupa a II a de muncă – Ordinul nr.50/1990 și Scrisoarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr 5527/22.05.1991, pct 8 -, procentul, perioada în care și-a desfășurat activitatea corespunzătoare grupei a II a de muncă și funcția ocupată de reclamant.
De altfel, și art. 6 din Ordinul nr. 590/2008 prevede că “adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă”.
Raportat la considerentele expuse, instanța a anulat decizia nr._/23.05.2013 emisă de C. Județeană de Pensii D., de revizuire a deciziei nr._/17.03.2003, decizia nr._/23.05.2013 de recalculare a drepturilor de pensie și decizia nr._/23.05.2013 de respingere a cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă și a obligat pârâta C. Județeană de Pensii D. să elibereze reclamantului o nouă decizie, cu luarea în calcul a perioadei 10.02._99, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr. 2/14.01.2003 emisă de ..
În ceea ce privește perioada 01.01._01, aceasta nu a fost luată în considerare ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, întrucât chiar în adeverința nr. 2/14.01.2003 emisă de . se menționează că a fost lucrată în grupa a III a de muncă.
Or, grupa a III a de muncă reprezintă echivalentul condițiilor normale de muncă și nu influențează stagiul de cotizare la stabilirea pensiei.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel C. J. DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel, au arătat că prin cererea care a făcut obiectul prezentei cauze, reclamantul B. F. a solicitat instanței anularea deciziilor nr._/23.05.2013 privind revizuirea pensiei de invaliditate nr._/23.05.2013 privind recalcularea drepturilor de pensie conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și a deciziei nr._/23.05.2013 privind respingerea cererii de acordare a pensiei pentru limita de vârsta. De asemenea, a solicitat obligarea Casei Județene de Pensii D. la emiterea unei decizii de pensie cu valorificarea stagiului de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr. 2/2003 eliberată de ..
Un prim motiv de apel îl reprezintă faptul că, deși asupra celor trei decizii de pensie s-a pronunțat C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, prin emiterea hotărârii nr.7133/10.03.2014, instanța de fond nu a analizat acest aspect, omițând să se pronunțe asupra acesteia, limitându-se a anula numai deciziile de pensie.
Având în vedere dispozițiile art.149 și 153 din Legea nr.263/2010, consideră că în temeiul art.480 C. pr.civ., se impune casarea cauzei și trimiterea ei spre rejudecare Tribunalului D., instanța care trebuie să se pronunțe și asupra hotărârii nr.7133/10.03.2014 emisă de C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Reclamantul a beneficiat de pensie de invaliditate, stabilita prin decizia nr._/1703.2003. Ulterior, prin cererea nr._/12.07.2012, a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.
La reverificarea dosarului în vederea soluționării cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, s-a constatat că la emiterea deciziei nr._/17.03.2003 în mod eronat a fost avute în vedere perioadele 10.02._99 și 01.01._01 ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă..
Aceste perioade care în mod eronat au fost valorificate în grupa a II-a de muncă sunt menționate în adeverința nr. 2/14.01.2003 eliberata de ., conform căreia:
- în perioada 10.02._99 a fost încadrat in grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 și Scrisorii MMPS nr. 5527/22.05.1991 pct.8, în procent de 100%;
- în perioada 01.01._01 a fost încadrat în grupa a III-a de muncă.
Ca urmare a reverificării dosarului de pensie al reclamantului, s-au emis următoarele decizii a căror contestare face obiectul prezentei cauze: decizia nr._/23.05.2013 privind revizuirea deciziei nr._/17.03.2013; nr._/23.05.2013 privind recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010; decizia nr._/23.05.2013 prin care a fost respinsă cererea pentru înscriere la pensie pentru limită de vârstă.
Deși adeverința atestă că în perioada 01.01._01 reclamantul a fost încadrat în grupa a III-a de munca, în mod eronat, la emiterea deciziei_/17.03.2013, aceasta a fost valorificată ca fiind lucrata in grupa a II- a de munca.
În ceea ce privește perioada 10.02._99, nici aceasta nu trebuia valorificată în grupa a II-a de munca, întrucât în adeverința nu este precizat temeiul juridic în baza căruia a fost acordată, mai exact, punctul din anexa II la Ordinul nr. 50/1990.
Din carnetul de muncă a reieșit faptul ca în perioada respectivă reclamantul a lucrat ca gestionar și primitor-distribuitor, funcții care nu se regăsesc în anexa II la Ordinul nr.50/1990 privind lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale pentru care angajatorul poate încadra legal personal în grupa a II-a de muncă.
Conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare”).
Reclamantul nu dovedește prin nici un act că a fost nominalizat de către conducerea unității ca persoană care a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.
Acestea au fost motivele pentru care, la reverificarea dosarului de pensie al reclamantului, s-au emis deciziile_/23.05.2013 privind revizuirea deciziei nr._/17.03.2013 și_/23.05.2013 privind recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile art.169 din Legea nr.263/2010.
În ceea ce privește decizia nr._/23.05.2013 prin care a fost respinsă cererea pentru înscriere la pensie pentru limita de vârstă, a solicitat să se rețină faptul că la data depunerii cererii pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă reclamantul nu îndeplinea niciuna dintre condițiile prevăzute de art.52 din Legea nr.263/2010, respectiv vârsta la data pensionării (62 ani 5 luni) era mai mică decât vârsta standard de pensionare (65 ani).
Pentru aceste motive, a solicitat în teza principală admiterea apelului, casarea sentinței nr.1545/20.03.2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului D., iar în teza subsidiară, admiterea apelului și modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii contestației.
În drept, a invocat dispozițiile art. 466-483 C.pr.civ., Legea nr.263/2010 și Ordinul nr. 50/1990.
Prin decizia civile nr.4901/05.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._/63/2013, s-a admis apelul declarat de apelanta C. J. DE PENSII D. și apelanta C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1545/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimat B. F., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
S-a schimbat sentința civilă nr.1545/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2013, în sensul că s-a respins contestația împotriva deciziilor nr._/23.05.2013,_/23.05.2013 și a deciziei nr._/23.05.2013.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut următoarele:
Cu privire la criticile legate de faptul că instanța de fond nu a analizat dacă, asupra celor trei decizii de pensie s-a pronunțat C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, omițând să se pronunțe asupra acestui aspect, limitându-se a anula numai deciziile de pensie, nu se pot reține ca fiind întemeiate.
Astfel, se poate observa că din acest punct de vedere instanța de fond a reținut faptul că la data de la 10.03.2014, după formularea cererii în instanță, C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice a emis hotărârea nr 7133, prin care a respins contestația formulată de contestator împotriva deciziilor nr_/23.05.2013 emise de C. Județeană de Pensii D., situație în care a concluzionat că cererea reclamantului de obligare a acestei pârâte să-i soluționeze contestația a rămas fără obiect.
Curtea a constatat că sunt întemeiate restul criticilor care vizează împrejurarea că adeverința nr. 2/2003 eliberată de . (fila 127 dosar fond), cu privire la care instanța a dispus să fie valorificată de C. Județeană de Pensii D., nu îndeplinește condițiile legale, în lipsa mențiunilor privind temeiul juridic, care să justifice încadrarea în grupa a–II-a de muncă.
Din acest punct de vedere, se poate observa că adeverința susmenționată, face o simplă referire la Ordinul nr.50/1990 și scrisoarea M.M.P.S.nr.5527/22 mai 1991, pct.8, astfel că nu este indicat temeiul juridic, așa cum prevăd dispozițiile H.G.nr.257/2011, respectiv Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, anexa 14, în sensul indicării actului normativ (nr., dată, poziție, anexă etc.) care anterior datei de 1 aprilie 2001 a constituit temei juridic pentru încadrarea în grupă superioară de muncă.
În consecință, eronat instanța de fond a apreciat că poate fi luată în considerare o asemenea adeverință emisă anterior intrării în vigoare a Ordinului nr.590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.6 din acest ordin, întrucât adeverința emisă în acest mod de către angajator nu îndeplinește condițiile legale de valabilitate și cu atât mai mult, toate cele trei decizii emise de C. Județeană de Pensii D. au fost emise în temeiul Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B. F., solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și, în urma rejudecării apelului formulat de C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice să se dispună respingerea apelului ca nefondat, pentru următoarele motive:
În fapt, dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale și de asemenea instanța de apel nu a cercetat toate înscrisurile din dosar.
Instanța a apreciat că, în mod eronat instanța de fond a considerat că poate fi luată în considerare adeverința nr.2/2003 eliberată de . făcând trimitere la prevederile Ord. 590/2008 însă nu a ținut cont de prevederea expresă a acestui ordin și nu a observat din înscrisurile aflate în dosar că această adeverință a fost deja valorificata în perioadele anterioare emiterii ordinului de către CJP D..
În acest sens sunt prevederile pct.6 din ordin " Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă. De asemenea și în art. 126 din Normele de aplicare ale Legii/263/2010.
În dosar la fila 61 se află decizia de recalculare a pensiei nr._/13.05.2010 la emiterea căreia a fost valorificată adeverința nr.2/2003 eliberată de . ( deci adeverința nu mai îndeplinește condiția de nevalorificata) De asemenea, instanța nu a observat că decizia de recalculare a pensiei nr._/13.05.2010 nu a fost anulată sau revizuită, fiind în vigoare.
Dovada contestației o face cu înscrisurile aflate în dosar.
În drept, își întemeiază prezenta pe prevederile art. 503 alin 2 pct. 2 și 3 din NCPC.
Intimatele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Contestația în anulare nu este fondată, având în vedere următoarele considerente:
Ca si temei de drept al contestației în anulare, contestatorul a invocat dispozițiile art. 503 alin 2 pct. 2 și 3 din NCPC., ipotezele în care dezlegarea dată apelului este rezultatul unei greșeli materiale ca si omisiunea instanței de recurs de a cerceta un motiv de casare legal invocat.
Prin eroare materială în sensul art. 503 alin 2 pct. 2 NCPC, se înțelege orice eroare de ordin procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecății apelului, cum ar fi greșita anulare a apelului ca netimbrat, deși la dosar se afla dovada plății taxei de timbru, respingerea unui apel ca tardiv, deși a fost atașat plicul din care rezultă data predării la oficiul poștal a cererii de apel și altele asemănătoare, pentru examinarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului si reaprecierea probelor. D. greșelile de fapt involuntare deschid calea contestației în anulare nu și greșelile de judecată, acestea nemaiputând fi cenzurate din moment ce este vorba despre o hotărâre definitivă ce a intrat în puterea lucrului judecat.
În speță, contestatorul a sesizat faptul că instanța de apel eronat a concluzionat că adeverința nr. 2/2003 nu poate fi valorificată, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 ale Ordinului 590/2008 si dispozițiile art. 126 din HG 257/2011.
Se observă că această pretinsă eroare nu are ca obiect aspecte formale ale judecății apelului, ci reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate a deciziei atacate, scopul urmărit de contestator prin promovarea contestației fiind acela de a obține anularea deciziei atacate nu pentru motivul expres si limitativ prevăzute de art. 503 alin 2 pct. 2 NCPC. ci pentru că decizia atacată ar fi rezultatul unor greșeli de judecată.
Or, un astfel de control nu îi este permis instanței investită cu contestația în anulare, aceasta având obligația de a se raporta la dispozițiile restrictive ale legii pentru a nu aduce atingere principiului securității raporturilor juridice și autorității de lucru judecat, concluzie ce se desprinde și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, pronunțându-se în cauza M. vs. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în lipsa unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
Aceeași concluzie a fost impusă și în cauza Mașini Export Industrial Group SA c. României, Curtea considerând că aceste căi de atac de retractare nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra cauzei nu constituie un temei suficient pentru reexaminare.
Din perspectiva celor expuse, Curtea apreciază că motivul invocat nu poate duce la anularea deciziei, nefiind admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate în apel, pe calea contestației în anulare.
In fine, un alt motiv invocat de contestator l-a constituit omisiunea instanței de a examina toate înscrisurile depuse la dosar, respectiv decizia de recalculare a pensiei nr._/13.05.2010,ce valorifică adeverința 2/2003, act administrativ cu caracter definitiv prin faptul că nu a fost revocat sau anulat, până în prezent.
In susținerea acestui motiv contestatorul a invocat dispozițiile art. 503 alin 2 pct. 3 din NCPC., ce reglementează ipoteza în care instanța de recurs a omis să examineze vreunul din motivele de casare însă, situația dedusă judecății nu se circumscrie acestor prevederi.
Curtea sesizează că textul legal evocat nu se referă la omisiunea examinării unui înscris ci la motive de casare, omisiune ce nu ar putea fi invocată decât de titularul motivului de recurs omis, în speță CJP D..
De asemenea, din economia dispozițiilor art.503 al. 2 si 3 NCPC rezultă, fără echivoc, că acest remediu procesual a fost pus la dispoziția părților pentru a corecta hotărârile instanțelor de recurs, or, în speță decizia atacată a fost pronunțată de o instanță de apel.
Constatând că motivele enunțate au fost formulate în afara cadrului legal, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul B. F., cu domiciliul în . Valea Stanciului, .. 20, jud D., împotriva deciziei civile nr.4901/05.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimatele C. J. DE PENSII D., cu sediul în C., ..14, jud D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sect. 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
5 ex./23.02.2015
Jud. apel M. L.
I. M.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 414/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1480/2015.... → |
|---|
