Obligaţie de a face. Decizia nr. 922/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 922/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 1962/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 922
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea contestației în anularea Deciziei nr. 3619/01.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2013, formulată de contestatorul D. Nicușor, domiciliat în ., nr. 466, jud. D., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii D., cu sediul în C., .. 14, jud. D., și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, ., sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru contestator avocat ales T. M., cu împuternicire la dosar, și pentru intimate – consilier juridic L. V., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen de judecată a fost acordat pentru cunoașterea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea, în baza art. 508 coroborat cu art. 482 Cod proc. civ., acordă cuvântul asupra admisibilității contestației în anulare.
Avocat T. M. pentru contestator solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost precizată, întrucât instanța de apel din eroare s-a pronunțat asupra unei decizii necontestate, fără a observa că acestea au avut la bază o adeverință valorificată în 2006 și 2008. Ca urmare, pentru remedierea erorii se impune anularea deciziei din apel și în rejudecare – respingerea acestuia ca nefondat.
Consilier juridic L. V. pentru intimate pune concluzii de respingere a contestației în anulare, în principal – ca fiind inadmisibilă și pe fond – ca nefondată, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 3619/01.10.2014, Curtea de Apel C. – Secția I Civilă a admis apelul declarat de pârâtele C. Județeană de Pensii D. și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, împotriva sentinței civile nr. 1526 din 20 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimatul contestator D. Nicușor, având ca obiect obligație de a face.
A schimbat sentința, în sensul că a respins contestația.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin decizia de pensie nr._/2006, emisă de C. Județeană de Pensii D., contestatorului i-au fost stabilite drepturile de pensie pentru invaliditate, luându-se în calcul un stagiu complet de cotizare de 23 ani, 2 luni și 3 zile ca fiind realizați în grupa a II-a de muncă.
La data de 27.05.2013, prin cererea nr._ contestatorul a solicitat trecerea de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare prin luarea în calcul a perioadelor 01.06.1971 – 30.11.1971 și 28.09.1975 – 19.02.1999 ca fiind lucrate în condiții de grupa a II-a de muncă, perioada 06.06.2973 – 12.10.1975 stagiu asimilat pentru serviciul militar și de asemenea sporul de gestiune din adeverința 458/2006.
Prin decizia nr._/6 mai 2013 emisă de C. Județeană de Pensii D. s-a respins cererea de pensionare a contestatorului, născut la 18.02.1953 cu motivarea că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, că perioada 03.06.1973 – 12.10.1975 nu se valorifică ca stagiu militar deoarece livretul militar prezintă modificări, sporul de gestiune din adeverința 458/2006 nu se valorifică întrucât temeiul legal este incorect, adeverințele 7,8 /2011 eliberate de . valorifică deoarece societatea este radiată din 2009.
Contestatorul a formulat contestație împotriva acestei decizii, iar prin precizarea la acțiune (fila 41 fond), a contestat și Hotărârea nr.6525/09.12.2013 a Comisiei Centrale de Contestații, prin care i s-a respins contestația formulată împotriva deciziei_/16.05.2013.
Tribunalul a fost investit cu soluționarea contestației formulate atât împotriva deciziei de pensioare nr._/16 mai 2013, cât și împotriva Hotărârii nr.6525/2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații, soluția tribunalului fiind de admitere a contestației.
În motivele de apel pârâta a invocat excepția inadmisibilității din punctul de vedere al contestării deciziei_/16.05.2013 pentru nevalorificarea perioadei 06.06.1973 – 12.10.1975 ca stagiu asimilat (serviciu militar), și a sporului de gestiune atestat prin adeverința 458/2006 emisă de . întrucât aceste aspecte nu au făcut obiectul contestației soluționate prin Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații.
Curtea a respins ca neîntemeiată această excepție din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.149 alin. l din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, deciziile de pensie emise de casele de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, aceasta reprezentând procedura administrativă prealabilă, obligatorie.
Această contestație a fost înaintată spre soluționare, împreună cu dosarul de pensie în original, la Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP care a pronunțare Hotărârea nr.6525/09.12.2013.
Potrivit dispozițiilor Ordinului nr.l453/02.05.2011, ANEXA 1 - REGULAMENT privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei centrale de contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice:
ART. 13
(1) Comisia soluționează contestațiile pe baza documentelor existente în dosarul de pensie.
(2) La soluționarea contestațiilor, comisia verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii contestate de către titulari și urmărește aplicarea unitară a dispozițiilor legale în vigoare, precum și stabilirea corectă a drepturilor de pensie.
Deci, Comisia Centrală de Contestații este obligată să verifice toate aspectele menționate în cererea adresată Casei Județene de Pensii D., adică și cele două aspecte învederate de apelantă în motivele de apel, chiar dacă nu au fost solicitate prin cererea adresată Comisiei Centrale de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice.
Este întemeiată însă critica pârâtei apelante privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind procedura stabilirii și încadrării în grupa a II-a a perioadelor menționate în înscrisurile prezentate, și urmează a fi reținută, respectiv valorificarea greșită de tribunal în grupa a II-a de muncă a perioadelor menționate în adeverința 508/1999 eliberată de ., nr.464/1999 eliberată de ., nr._/1994 eliberată de . și înscrisul de la poz.37 din carnetul de muncă.
Pentru luarea în calcul a grupei superioare de muncă, asiguratul sau pensionarul trebuie să prezinte casei teritoriale de pensii unde se află dosarul de pensie, carnetul de muncă ori adeverința eliberată de unitatea la care a lucrat care să ateste că a desfășurat activitatea în grupă superioară de muncă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Solicitarea de valorificare a adeverințelor menționate de contestator, respectarea cerințelor legale de valabilitate a acestora va fi verificată din perspectiva dispozițiilor Legii 263/2010 ( în vigoare începând cu 01.01.2011) si HG 257/2011 ce aprobă normele de aplicare a acestei legi.
Potrivit art. 126 al.1 din Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
Alineatul 2 al textului prevede că adeverințele nevalorificate la stabilirea și/ sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului Ministrului Muncii nr. 590/2008, prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin.(1).
Din conținutul acestor dispoziții rezultă că, în acele situații în care asiguratul sau pensionarul deține o adeverință nevalorificată, emisă înainte de septembrie 2008, nu există obligativitatea de a întreprinde demersuri pentru eliberarea unei noi adeverințe care să respecte strict formal modelul din anexa 14 la HG 257/2011, actul putând fi primit cu condiția ca, pe fond să conțină aceleași elemente (date de identificare a solicitantului, denumirea angajatorului, durata contractului de muncă, meseria, grupa de muncă, perioada și procentul lucrat în grupă, actul de nominalizare, temeiul juridic al încadrării în grupă, semnătură emitent, etc ).
Adeverințele în discuție, respectiv 464/1999 emisă de ., 508/1999 emisă de .,_/1994 emisă de ., nu respectă cerințele prevăzute imperativ de normele legale anterior evocate, din conținutul acestora lipsind actul administrativ de nominalizare al unității, precum și poziția, anexa din temeiul juridic al încadrării, astfel că nu pot fi valorificate.
În mod greșit a fost valorificată adeverința nr. 8/2011 emisă de ., prin Cabinet Individual de Insolvență M. B., deoarece aceasta nu conține elementele menționate în modelul din anexa 14 prevăzută de HG 257/2011, respectiv actul administrativ de nominalizare și temeiul juridic al încadrării în grupe. Această adeverință este analizată în raport de normele de aplicare a Legii 263/2010, fiindcă a fost emisă în 2011, mai mult, un alt argument pentru care nu poate fi valorificată este faptul că la data emiterii acesteia societatea emitentă era radiată din registrul comerțului.
Cât privește valorificarea înscrierilor din carnetul de muncă privitoare la perioadele ce se încadrează în grupele I și II de muncă, aceasta se face sub condiția respectării metodologiei de completare a carnetului de muncă prevăzută de art.15 din Ordinul nr.50/1990 și Ordinul 136/1976, în sensul de a fi indicate locul și grupa de muncă, punctul din tabelul anexă la ordinul Ministrului Muncii și Sănătății la care figurează acest loc, timpul cât cel în cauză s-a aflat în această situație în raport cu programul de lucru, mențiuni ce nu se regăsesc în poz.37 din carnetul de muncă, astfel că perioada menționată la această poziție nu poate fi valorificată în grupa a II-a.
Sunt întemeiate și criticile pârâtei privind valorificarea greșită a sporului de gestiune menționate în adeverința nr.458/2006, emisă de . și a perioadei 06.06.1973 – 12.10.1975, în care contestatorul a făcut stagiul militar și urmează a fi reținute.
În anexa 15 la Normele de aplicare a Legii 263/2010, respectiv HG 257/2010, sunt prevăzute sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție tarifară care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2011 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sporul de gestiune nefiind prevăzut în această anexă, astfel că în mod greșit a fost valorificat la stabilirea pensiei.
Curtea apreciază că în mod greșit a fost valorificată la pensie perioada în care contestatorul a efectuat serviciul militar, întrucât verificând copia livretului militar depus la fila 59 dosar, se constată că acesta prezintă modificări, ștampila este neclară, totodată lipsește denumirea unității în care contestatorul a efectuat stagiul militar, mențiuni obligatorii ce lipsesc în livretul militar depus la dosar.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea a apreciat apelul fondat și în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă l-a admis și a schimbat sentința în sensul respingerii contestației.
Împotriva acestei decizii, în data de 28.11.2014, pe rolul Curții de Apel C. sub nr. de dosar_ a fost înregistrată contestația în anularea formulată de contestatorul D. Nicușor.
În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că dezlegarea data este rezultatul unei erori materiale și de asemenea instanța de apel nu a cercetata motivele invocate în întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Referitor la neluarea in considerare a adeverințele nr. 508/1999, eliberata de ., nr. 464/1999, eliberata de .._/1994 eliberata de . poziția nr. 37 din carnetul de munca, (pe langa faptul ca au fost avute in vedere la emiterea deciziilor cu nr._/10.07.2006 si_/20.08.2010 (nedesfiintate prin revizuire sau anulare-) cere a se observa ca acestea au fost emise si valorificate de către parata CJP D. anterior Ord. 590/2008 (publicat in MO 665/24. 09.2008), in care la punctele 4, 5, 6 se menționează citez "4. Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează. 5. In înțelesul prezentului ordin, prin deținător de arhivă se înțelege persoana juridică în a cărei păstrare se află documente în baza cărora se poate întocmi și elibera adeverința prevăzută în anexă. 6. Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă.
De asemenea si in art. 126 din Normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011 sunt menționate prevederile de mai sus.
Instanța de apel este in eroare in interpretarea alin. 2 al art. 126 din Normele de aplicare ale Legii 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011 deoarece acesta refera la adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor,ori adeverințe eliberate anterior au fost valorificate atat la stabilirea inițiala a pensiei cat si la recalcularea acesteia Deciziei nr._/10.07.2006).
Instanța de apel a motivat criticând de fapt adeverințe valorificate la emiterea Deciziei nr.._/l0.07.2006 si deciziilor_/20.08. in vigoare care asa cum a menționat nu au fost anulate sau revizuite, iar CJP D. trebuia decât sa dispună din oficiu trecerea la limita de vârsta, conform art. 82 din Legea nr.236/2010.
In drept, iși intemeieză contestația în anulare pe prevederile art. 503 alin 1 si 2 pct. 2 si 3 din Cod proc. civ.
Intimata C. Județeană de Pensii D. a formulat și depus la dosar întâmpinare.
În apărare a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, întrucât prevederile legale incidente – art. 503 Cod proc. civ., nu reglementează necercetarea motivelor invocate de contestator în întâmpinare.
Pe fond solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii contestatorului.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate în contestația în anulare și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
La data de 28 11 2014 ,contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.3619/01 10 2014 a Curții de Apel C. și a arătat că dezlegarea data este rezultatul unei erori materiale deoarece a interpretat greșit dispozițiile alin. 2 al art. 126 din Normele de aplicare ale Legii 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011 și de asemenea instanța de apel nu a cercetat motivele invocate în întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În drept a invocat dispozițiile art.503 alin.1 și 2 pct.2 și 3 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 503 alin.2 coroborat cu alin.3 Cod.proc.civilă hotărârile instanțelor de apel pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1.hotărârea dată în apel a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2.dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale;
4.instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză.
Față de aceste dispoziții ,Curtea reține că în mod greșit contestatorul și-a întemeiat motivele de contestație și pe dispozițiile art.503 alin.2 pct.3 Cod procedură civilă deoarece alin.3 arată în mod expres motivele pentru care se poate formula contestație în anulare împotriva unei decizii pronunțată în apel iar acesta este exclus.
Cu privire la faptul că în soluționarea apelului ,instanța a comis o eroare fiind incident motivul prev.de art.502 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă,Curtea reține următoarele:
Aceste dispoziții legale au un câmp limitativ de aplicație ,astfel că ele trebuie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv ,pentru nu a deschide în ultimă instanță calea unui veritabil apel împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel.
Noțiunea de greșeală materială se referă la greșeli materiale cu caracter procedural care să ducă la pronunțarea unei soluții eronate dar care să vizeze confundarea unor elemente sau date materiale.
Greșeala materială la care se referă texul invocat nu vizează modul în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege ,pentru că,dacă s-ar admite acest lucru ,s-ar ajunge ,pe cale ocolită ,la o nouă judecare a apelului.
În speță,se invocă tocmai modul în care instanța de apel a interpretat un text legal iar aceasta nu reprezintă eroare materială și drept urmare nu poate constitui motiv de contestație în anulare.
Nici faptul că nu a analizat motivele de apărare invocate în întâmpinare nu constituie motiv de contestație în anulare deoarece acestea sunt strict și limitativ prevăzute de art.503 Cod procedură civilă și nu pot fi extinse.
Așadar,având în vedere că textul mai sus invocat are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural iar contestatorul invocă de fapt greșeli de judecată ,de interpretare a unor dispoziții legale,motive care nu se înscriu în dispozițiile art.503 alin.2 pct.3 Cod procedură civilă,Curtea urmează să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anularea Deciziei nr. 3619/01.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2013, formulată de contestatorul D. Nicușor, domiciliat în ., nr. 466, jud. D., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii D., cu sediul în C., .. 14, jud. D., și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, ., sector 2.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 Februarie 2015.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. A.G. 25 Februarie 2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2075/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2334/2015.... → |
|---|
