Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 413/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 2028/54/2014
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 413/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător F. D.
Grefier G. Ț.
***************
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de către M. M. – T., împotriva deciziei civile nr.3796 din 18.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel C.-Secția I Civilă, în dosar nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii D., intimat C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice București, având ca obiect contestație decizie de pensionare împotriva dec.dos._/63/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns; revizuienta M. M. – T., reprezentată de avocat P. I. lipsind: intimatele C. Județeană de Pensii D., intimat C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra cererii de revizuire.
Avocat P. I. pentru revizuienta M. M.-T., a expus pe larg motivele de revizuire în raport de care a solicitat admiterea cererii de revizuire. A solicitat anularea deciziei Curții de Apel C. și a arătat că adeverința nr. 7145 eliberată la data de 03.12.2014 de către angajator Elpreco a arătat că procentul de încadrare în grupa este de 100/% și este înscris corect de asemenea este corect și temeiul legal respectiv pct.160 din Anexa 2 la ordinul 50/1990, nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Tribunalul D., prin sentința civilă nr. 3796 din 18.06.2014, pronunțată de, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/63/2013, s-a admis acțiunea precizată formulată de contestatoarea M. M.–T., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii D. și intimata C. C. de Contestații din cadrul CNPP.
S-a anulat hotărârea nr.7405/07.04.2014, emisă de intimata C. C. de Contestații din cadrul CNPP și decizia nr._/11.10.2013 emisă de intimata C. Județeană de Pensii D..
A fost obligată intimata C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a adeverinței nr. 7065/17.06.2013.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, așa cum a fost precizată la data de 23.04.2014, contestatoarea a solicitat anularea Hotărârii nr. 7405/07.04.2014 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, anularea Deciziei nr._/11.10.2013 emisa de C. Județeana de Pensii D. și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensie pentru limita de vârstă, cu luarea în considerare a adeverinței nr. 7065/17.06.2013 eliberată de către ..
Prin cererea nr._/01.08.2013, contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie, în temeiul Lg. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată.
Prin Decizia nr._/11.10.2013 emisă de C. Județeana de Pensii D., începând cu data de 01.08.2013, contestatoarei i s-au stabilit drepturi de pensie anticipata parțiala, în temeiul dispozițiilor Lg. 263/2010, cuantumul acestora fiind de 841 lei.
La stabilirea drepturilor de pensie au fost luate în calcul documentele depuse de contestatoare și existente în dosarul de pensie, respectiv: înscrisurile din carnetul de muncă, . nr._, adev. nr. 7065/17.06.2013, eliberata de către ., referitor la sporurile cu caracter permanent si veniturile realizate pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2001, din adev. nr._/03.10.2013, eliberata de C. Județeana de Pensii D. - Direcția Economic, Stagii de Cotizare și Arhive.
Potrivit Deciziei nr._/11.10.2013 emisă de C. Județeana de Pensii D., contestatoarei nu i-au fost valorificate în grupa a II-a de muncă perioadele 26.09._92, 01.02._93, 01.03._94, 01.03._95 și 01.02._01 pe motiv ca funcțiile și locul de munca nu se încadrează în grupa superioara de muncă, iar perioada 06.09._77 nu a fost valorificată în grupa a II-a de munca deoarece temeiul legal menționat in adeverința nr. 7065/17.06.2013 nu este corect.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestație la C. Centrala de Contestații, în urma căreia a fost emisa Hotărârea nr. 7405/07.04.2014, soluția fiind de respingere a contestației.
Prin hotărârea pronunțata, C. Centrala de Contestații a constatat că în mod corect, prin Decizia nr._/11.10.2013, activitatea dovedită cu adeverința nr. 7065/17.06.2013 eliberată de . nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa a II-a de munca, întrucât adeverința susmenționata nu este întocmită conform Anexei nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/2011.
De asemenea, a apreciat că temeiul legal de încadrare în grupa a II-a de muncă este eronat precizat, deoarece procesul-verbal nr. 3/20.03.1991 prin care se invoca HG nr. 1223/1990 nu poate fi considerat act normativ de încadrare în grupa superioară de munca; prevederile HG nr. 1223/1990 se referă în mod strict la personalul din construcții-montaj, iar Întreprinderea Prefabricate Beton C. are un alt obiect de activitate, respectiv fabricarea materialelor de construcții.
Din motivarea hotărârii, a rezultat că și actul administrativ privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă este eronat, deoarece în procesul-verbal nr. 3/20.03.1991 nu au fost nominalizate persoanele încadrate în grupa superioara de munca potrivit prevederilor de la pct. 6 din Ordinul MMOS nr. 50/1990.
Instanța a constatat că din adeverința nr. 7065/17.06.2013, emisă de ..6), a rezultat că în perioadele 06.09._92, 01.02._93, 01.03._94, 01.03._95 și 01.02._01, contestatoarea a deținut funcțiile de necalificat, operator mașini facturat contabilizat, operator mașini facturi calcul, operator mașini calcul, operator stație de calcul și operator, fiind încadrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform nominalizării efectuate prin procesul-verbal nr. 3/20.03.1991 al Consiliului de Administrație ..
În aceeași adeverință se menționează că pentru perioada 01.03._01, sporurile au fost acordate conform CCM-uruilor, iar unitatea a reținut și virat CAS, CIAS și pensie suplimentara în cotele prevăzute de lege.
S-a constatat că în adeverința nr.7065/17.06.2013 emisă de . indicat temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de munca, acesta fiind reprezentat de nominalizarea din procesul-verbal nr. 3/20.03.1991 al Consiliului de Administrație ..
Instanța a reținut că, prin procesul-verbal nr. 3/20.03.1991 al Consiliului de Administrație ., având pe ordinea de zi discutarea referatului întocmit de Comitetul Sindicatului Liber al Societății privind aplicarea prevederilor HG nr. 1223/1990 cu privire la grupa a II-a de munca, s-a aprobat propunerea ca întreg personalul să fie încadrat în grupa a II-a de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din HG 1223/1990 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionarii, a unor locuri de muncă sau activități din construcții-montaj, ,,Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionarii, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969”, iar ,,Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II a de muncă se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități”.
Conform acestor prevederi, pentru a beneficia de grupa a II-a de munca, trebuiau îndeplinite cumulativ 3 condiții, și anume: personalul să fi fost în activitate la data apariției acestui act normativ, să fi lucrat în locuri de muncă sau activități cu condiții nocive, grele sau periculoase și să fi fost nominalizați de către conducerea unităților și a sindicatelor în acest sens, respectiv menționați nominal într-o listă.
În același timp, pct. 3 din Ordinul nr.50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul în activitate, respectiv muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, etc., care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.
Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Conform art. 15 din același act normativ, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, unitățile având obligația să analizeze și să precizeze situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18 martie 1969 și până în prezent.
În speță, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că unitatea unde și-a desfășurat activitatea contestatoarea a apreciat locul de muncă al acesteia ca încadrându-se în grupa a II-a de muncă, sens în care i-a eliberat și adeverința nr. 7065/17.06.2013.
De altfel, și ulterior, prin adeverința nr. 7221/23.10.2013 (pag. 11), s-a menționat că reclamanta, în perioada 06.09._13, a avut funcțiile de necalificat, operator mașini facturat contabilizat, operator mașini facturi calcul, operator mașini calcul, operator stație calcul, operator și tehnician gestiune salarială.
Totodată, s-a menționat că în perioadele 26.09._92, 01.02._93, 01.03._94, 01.03._95 și 01.02._96, contestatoarea a lucrat în cadrul compartimentului Oficiu de Calcul, având funcțiile de operator mașini facturat contabilizat operator mașini facturi calcul, operator mașini calcul, operator stație de calcul și operator, iar activitățile pe care le-a desfășurat în secția de producție, se efectuau în condiții de praf, zgomot, interperii și curenți de aer. Pentru perioada 01.03._96 salariata a beneficiat de spor de condiții grele exprimat în 3 zile de concediu de odihnă suplimentar anual.
S-a arătat că, în această situație, conducerea societății împreună cu Sindicatul Liber a stabilit că locurile de munca unde și-a desfășurat activitatea contestatoarea sunt locuri de muncă cu condiții deosebite de muncă și se încadrează în procent de 70% în grupa a II-a, conform art.2 din Decret Lege 68/1990, poziția 160 și art.3 al Ord. 50/1990, anexa 2, emise de M.M.O.S., completate cu scrisoarea M.M.P.S. nr._/1991.
S-a precizat că temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a îl reprezintă procesul-verbal nr. 3/20.03.1991 al Consiliului de Administrație ..
În aceste condiții, refuzul intimatelor Casei Județene de Pensii D. și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, de a nu lua în considerare aceste mențiuni din adeverința nr. 7065/17.06.2013, este nejustificat, întrucât HG 1223/1990 nu distinge categoriile de angajați în unitățile care intră sub incidența actului normativ, iar conform pct. 3 și 6 din Ord. 50/1990 si HG 1223/1990, nominalizarea angajaților care beneficiază de grupa a II-a de munca se face de către conducerea unităților.
Prin urmare, angajatorul (împreună cu sindicatele) avea dreptul nominalizării persoanelor încadrate în grupe de muncă și-i revenea în mod corelativ și obligația înscrierii mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților. Neîndeplinirea strictă a acestei obligații de către acest angajator nu poate fi imputată reclamantei, însă societatea a eliberat – în temeiul art. 40 alin.2 din Codul muncii – adeverința în discuție, în care a confirmat că implicit pentru perioadele 06.09._92, 01.02._93, 01.03._94, 01.03._95 și 01.02._01, în care contestatoarea a fost salariata sa în calitate de muncitor necalificat, operator mașini facturat contabilizat, operator mașini facturi calcul, operator mașini calcul, operator stație de calcul și operator, „a beneficiat de grupa a doua de muncă”.
Adeverința nr. 7065/17.06.2013 a fost eliberată pentru a-i servi salariatei „la întocmirea dosarului de pensionare”, așa încât, față de cele anterior reținute, instanța a apreciat că îndeplinește condițiile legale de valabilitate pentru a fi utilizată la recalcularea pensiei contestatoarei, cu atât mai mult cu cât nu s-a solicitat anularea ei.
În plus, potrivit pct.4 din Procedura prevăzută de Ordinul nr. 590/2008: „Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează”.
Totodată, și dispozițiile art. 125 din Normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/2011, prevăd că angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, întrucât nu s-a solicitat anularea acestei adeverințe, are deplină putere doveditoare și trebuia utilizată în totalitate la recalcularea pensiei contestatoarei, cu luarea în calcul a grupei a II-a de muncă lucrată de contestatoare în perioadele 06.09._92, 01.02._93,01.03._94, 01.03._95 și 01.02._01.
Pe de altă parte, nu există nicio dispoziție legală care să abiliteze casele teritoriale de pensii să verifice și să cenzureze datele atestate de adeverințele eliberate de angajatori, ci doar completarea acestora cu elementele prevăzute în Anexa 1 la procedură.
In concluzie, cât timp adeverința nr. 7065/17.06.2013 eliberată de . a fost anulată, C. Județeană de Pensii nu putea refuza valorificarea ei pe motiv că în perioadele 26.09._92, 01.02._93, 01.03._94, 01.03._95 și 01.02._01, funcțiile și locul de muncă nu se încadrează în grupa superioară de muncă, iar pentru perioada 06.09._77, temeiul legal menționat în adeverință nu este corect.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantele-intimate C. Județeană de Pensii D. și C. Națională de Pensii Publice - C. C. de Contestații, București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că atât hotărârea nr. 7405/07.04.2014, cât și decizia de pensionare nr._/11.10.2013 sunt legale și temeinice pentru următoarele considerente:
Reclamanta M. M. T. a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr._/11.10.2013 emisă de către CJP D. și a hotărârii nr. 7405/07.04.2014 emisă de C. Centrala de Contestații din cadrul CNPP București. Din motivele invocate în cuprinsul contestației, a rezultat că nemulțumirea doamnei M. M. T. a fost aceea că instituția, prin emiterea deciziei nr._/11.10.2013, nu a valorificat adeverința nr. 7065/17.06.2013 eliberată de ..
Prin emiterea Hotărârii nr. 7405/07.04.2014, C. C. de Contestații, verificând actele depuse la dosar în vederea pensionarii cât și legislația în vigoare, a respins contestația formulată de către doamna M. M. T..
C. C. de Contestații a constatat că drepturile de pensie acordate doamnei M. M. T., prin decizia nr._/11.10.2013, au fost stabilite corect și cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare.
Nemulțumită de hotărârea comisiei, reclamanta a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 7405/07.04.2014 apreciind că prin aceasta, C. nu a avut în vedere la valorificarea pensiei perioadele 06.09._92, 01.02._93, 01.03._94, 01.03._95 și 01.02._01, lucrate în grupa a II de muncă, conform adeverinței nr. 7065/17.06.2013 eliberată de ..
Consideră că motivele invocate atât în contestația formulată împotriva deciziei de pensionare nr._/11.10.2013 emisă de CJP D., cât și motivele invocate împotriva Hotărârii nr. 7405/07.04.2014 emisă de către C. C. de Contestații din cadrul CNPP, sunt netemeinice și nelegale având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea nr._/01.08.2013, reclamanta a solicitat înscrierea la pensie conform prevederilor legii 263/2010, iar prin emiterea deciziei nr._/11.10.2013 instituția i-a stabilit drepturile de pensie anticipată parțială, începând cu data de 01.08.2013, având o pensie în cuantum de 841 lei.
C. a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie au fost luate în calcul următoarele documente depuse de reclamantă și existente în dosarul de pensie, respectiv: mențiunile din carnetul de muncă, adeverința nr. 7065/17.06.2013 eliberata de . referitor la sporurile cu caracter permanent, veniturile realizate pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2001 din adeverința nr._/03.10.2013 eliberata de CJP D. -Direcția Economic, Stagii de cotizare și arhive.
Perioada 06.09._77 nu a fost valorificată drept stagiu de cotizare realizat în grupa a II de muncă, conform înscrisurilor din adeverința nr. 7065/17.06.2013 eliberată de ., întrucât temeiul legal al încadrării este eronat, iar perioadele 26.09._92,01.02._93, 01,03,_94,01.03._95 si 01.02._01 nu au fost valorificate drept stagii de cotizare realizate în grupa a II a de muncă, conform înscrisurilor din adeverința nr. 7065/17.06.2013 eliberată de ., deoarece funcțiile și locul de muncă nu se încadrează în grupa superioară de munca.
Art.126 alin 1 din Hotărârea nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prevede că "adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a 11-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
C. Centrala de Contestații din cadrul CNPP a constatat că în mod corect, prin decizia nr._/11.10.2013, activitatea dovedită cu adeverința nr. 7065/17.06.2013 eliberată de . nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa a II a de muncă, deoarece adeverința nr. 7065/17.06.2013 nu este întocmită conform Anexei 14 din Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011 ; temeiul legal de încadrare în grupa a II de muncă este eronat precizat deoarece Procesul-verbal nr. 3/20.03.1991 prin care se invocă HG nr. 1223/1990 nu poate fi considerat act normativ de încadrare în grupa superioara de muncă ; prevederile HG nr. 1223/1990 se refera în mod strict la personalul din construcții -montaj, iar întreprinderea Prefabricate Beton C. are un alt obiect de activitate, respectiv fabricarea materialelor de construcții; actul administrativ privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă este eronat deoarece în Procesul -Verbal nr. 3/20.03.1991 nu au fost nominalizate persoanele încadrate în grupa superioară de muncă potrivit prevederilor de la pct. 6 din Ordinul MMOS nr. 50/1990.
Având în vedere cele menționate mai sus, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței nr. 3796/18.06.2014 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2013, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantă ca netemeinică și nelegală.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 456-482 Cod pr. civ.
Intimata-contestatoare a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelantele-intimate au depus concluzii scrise, prin care au solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Prin decizia civilă nr.3796 din 18.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., a fost admis apelul declarat de apelantele-intimate C. Județeană de Pensii D., cu sediul C., ..14, jud. D. și C. Națională de Pensii Publice - C. C. de Contestații, București, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.3796 din 18.06.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimata-contestatoare M. M.–T., cu domiciliul în C., .. 25, ., ., jud. D., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
A fost schimbată sentința civilă nr. 3796 din 18.06.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/63/2013, în sensul că respinge acțiunea precizată.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut următoarele;
Cu titlu prealabil, Curtea a precizeazat că în vederea luării în calcul a grupei superioare de muncă, asiguratul sau pensionarul trebuie să prezinte casei teritoriale de pensii unde se află dosarul de pensie, o adeverință eliberată de unitatea la care a lucrat, care să ateste că a desfășurat activitatea în grupă superioară de muncă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Solicitarea de valorificare a adeverinței nr. 7065/17.06.2013 fiind formulată de contestator la data de 01.08.2013, adeverința trebuie să respecte cerințele de legalitate impuse de Legea 263/2010 si HG 257/2011.
Potrivit art. 158 (2) din Legea 263/2010 adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Art.126 din HG 257/2011 reia dispoziția anterioară, explicitând că aceste adeverințe trebuie să respecte modelul prevăzut în Anexa nr.14, să cuprindă mențiuni cu privire la perioada de activitate încadrată în grupa superioară de muncă, meseria, procentul din programul normal de lucru afectat desfășurării acestei activități, actul de nominalizare în grupa superioară de muncă si temeiul juridic al încadrării în grupă, privit ca act normativ care anterior datei de 1 aprilie 2001 a constituit cadrul legal pentru încadrarea în grupa superioară de muncă.
Rezultă, așadar că adeverințele de grupă pot fi valorificate numai în măsura în care sunt susținute de documente verificabile, întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 și conțin elementele indicate de modelul din anexa 14 la HG 257/2011, având rolul lor de a atesta un fapt consumat anterior emiterii lor.
Verificarea acestor condiții de legalitate este atributul casei de pensii și al instanței investite potrivit legii, cele două nefiind ținute să aștepte pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de anulare sau de confirmare a legalității adeverinței, interpretarea contrară oferită prin sentința apelată fiind de natură să lipsească de conținut dispozițiile art. 158 (2) din Legea 263/2010 și art. 126 din HG 257/2011.
In raport de aceste considerente, Curtea a constatat că în mod greșit s-a dispus valorificarea adeverinței nr. 7065/17.06.2013, aceasta neîntrunind condițiile de legalitate anterior menționate.
Din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că activitatea desfășurată de contestatoare în perioadele 06.09._92, 01.02._93, 01.03._94, 01.03._95, 01.02._01 a fost încadrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100 %, conform nominalizării efectuate prin procesul verbal nr. 3/20.03.1991 al Consiliului de Administrație al . al încadrării în grupa a II a de muncă fiind reprezentat de nominalizarea din acest proces verbal.
Aprecierile emitentului adeverinței cu privire la temeiul juridic al încadrării în grupă, reținute și de instanța anterioară, în mod evident sunt eronate, procesul-verbal nr. 3/20.03.1991 având o cu totul altă semnificație, neputând fi considerat act normativ de încadrare în grupa superioară de muncă.
Contrar celor reținute de către instanța anterioară, adeverința nr. 7221/23.10.2013, având același emitent, nu vine să sprijine consemnările din adeverința emisă sub nr. 7065/17.06.2013, în realitate, cele două înscrisuri fiind contradictorii.
Astfel, pentru perioadele 26.09._92, 01.02._93, 01.03._94, 01.03._95 și 01.02._96 adeverința nr.7221/23.10.2013 indică procent 70 % în grupa a II a de muncă, spre deosebire de adeverința 7065/17.06.2013 care menționează un procent de 100 %, la dosarul cauzei nefiind depuse acte justificative care să confirme că a fost legal consemnat în adeverința 7065/17.06.2013 procentul de 100 % activitate prestată în grupa a II a de muncă si că în adeverința subsecventă, s-ar fi strecurat, în această privință, o eroare materială.
Tot astfel, presupunerea instanței fondului că încadrarea în grupa a II a de muncă pentru întreaga perioadă de activitate s-a dispus exclusiv în considerarea prevederilor HG 1223/1990, nu este confirmată, în adeverința subsecventă fiind menționat că încadrarea s-a dispus conform art. 2 din Decretul Lege 68/1990, poziția 160 si art. 3 al Ordinului 50/1990, anexa 2, temei de drept ce impune o cu totul altă analiză.
In raport de cele arătate, Curtea a apreciat că soluția aleasă de tribunal privind valorificarea adeverinței 7065/17.06.2013, încalcă principiul principiului legalității stabilirii drepturilor de pensie care, presupune, printre altele, că drepturile de pensie vor fi stabilite în baza unor documente asupra cărora să nu planeze nici un dubiu.
Potrivit acestui principiu, o adeverință lacunară, cu un conținut neclar, contradictoriu, nu poate constitui temeiul acordării unor drepturi de pensie, valorificarea grupei de muncă neputând fi dispusă în nicio situație pe bază de prezumții, ci doar pe bază unor adeverințe clar întocmite, care prezintă date certe, complete, susținute de documente verificabile.
Apreciind că sentința a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, în conformitate cu art.480 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul, a schimbat sentința și a respins acțiunea precizată în raport de considerentele reținute, fiind de prisos a se analiza celelalte critici ce privesc, în esență, nelegalitatea acordării beneficiului grupei II de muncă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta M. M. T., arătând ca ulterior soluționării litigiului a obținut adeverința nr. 7145/03.12.2014, pe care o anexează cererii, care înlătura contradicțiile din adeverințele utilizate in cursul soluționării fondului.
In drept, au fost invocate disp. art. 509 pct. 5 NCPC.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neintemeiata cu motivarea, in esența, ca adeverința nu reprezintă un înscris nou in sensul disp. art. 509 pct. 5 NCPC.
Cererea de revizuire nu este fondata.
Astfel, pentru a se putea invoca drept motiv de revizuire cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 5 NCPC, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou, care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată;înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu.
În cauză, Curtea constata că deși adeverința in discuție are caracter probator, nu a fost folosita in litigiul anterior, având totodată caracter determinant, nu îndeplinește celelalte cerințe sus precizate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris nu exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicita, fiind eliberat la data de 03.12.2014, astfel cum rezulta din conținutul sau, așadar ulterior pronunțării deciziei, respectiv 16.10.2014.
Pe de alta parte, nici condiția imposibilității prezentării de către partea interesata nu se verifica, de altfel revizuenta nefăcând vorbire despre vreo împrejurare de natura sa duca la concluzia existentei vreunui impediment de prezentare a acesteia in cursul judecării procesului finalizat cu pronunțarea deciziei in discuție.
Astfel fiind, procurarea ulterioara de către partea interesata a unei adeverințe, in urma unei solicitări adresate unității emitente, chiar daca aceasta ar fi de natura sa atragă o soluționare diferita a litigiului anterior, nu poate conduce la admiterea unei cereri de revizuire, nefiind îndeplinite in mod cumulative disp. art. 509 pct. 5 NCPC.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 509 pct. 5 NCPC, cererea de revizuire urmează a fi respinsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de către M. M. – T., împotriva deciziei civile nr.3796 din 18.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel C.-Secția I Civilă, în dosar nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii D., intimat C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice București, având ca obiect contestație decizie de pensionare împotriva dec.dos._/63/2013.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2015.
Președinte, R. M. | Judecător, F. D. | |
Grefier, G. Ț. |
Red. jud.R.M./ 28 Ianuarie 2015
Tehn.5ex/G.Ț
J.f.M.I.
J.a.G.I./E.B.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 6/2015. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1651/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
