Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 3256/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3256/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 9053/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3256
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA PRIN SUCURSALA REGIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1162/19.03.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator C. P., domiciliat în com. Căzănești, ., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic L. H. A., pentru apelanta intimată S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA PRIN SUCURSALA REGIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. și intimatul contestator C. P., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic L. H. A., pentru apelanta intimată S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA PRIN SUCURSALA REGIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., a pus concluzii de admiterea apelului potrivit motivelor formulate în scris, modificarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii formulată de contestator.
Intimatul contestator C. P. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 30.12.2014, reclamantul C. P. a contestat decizia de sancționare nr CV1 /720/02.12.2014 emisă de S. Națională De Transporturi Feroviar de Călători "CFR CĂLĂTORI" SA Societate Administrată în sistem dualist Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători C. considerând-o netemeinică și nelegală.
A motivat că nu i s-au adus la cunoștință nici prin convocator și nici în timpul cercetării disciplinare faptele pentru care a fost sancționat, fiindu-i înlăturat motivul apărării.
De asemene, a arătat că nu a fost pusă în pericol siguranța circulației, deoarece trenul 1591 a circular pe ruta Drobeta T. S. - București, fără întârzieri sau alte obiecțiuni. La legarea locomotivei de tren și la frână a fost asistat de mecanicul de locomotivă responsabil cu legarea acesteia și nu o s-a făcut nici o observație.
Organul constatator a avut un comportament abuziv iar sancționarea sa a fost determinată de relațiile tensionate cu șeful stației.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea contestației ca nefondată decizia de sancționare fiind legală.
Contestatorul a avut cunoștință de motivele avute în vedere de către angajator la emiterea decizie ide sancționare.
Potrivit raportului de control nr 7C/ BM/1709/2014 în data de 30.09.2014 cu ocazia supravegherii operațiunilor de manevră la trenul 1591 la sosirea în stația T. S., contestatorul, deși avea cunoștință de obligațiile de serviciu cuprinse în fișa postului a efectuat neinstrucțional operația de strângere a frânei de mână la ultimul vagon din compunerea trenului și anume nu a manipulat dispozitivul de descărcare a aerului din instalația de frână automată a vagonului încălcând Regulamentul 005 aprobat prin ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1816/26.10.2015.
Cu ocazia controlului din data de 30.09.2014 efectuat de șeful stației s-a stabilit că reclamantul a efectuat neinstrucțional operația de legare la frână a locomotivei de tracțiune în sensul că nu a efectuat operațiunea de suflare a conductei generale de aer a vehiculului feroviar motor și care operațiune nu a fost executată în prezența mecanicului de locomotivă încălcând prevederile art. 47, alin.2 și 3 din Regulamentul 006/24.11.2005 emisă de Ministerul Transporturilor.
În speță, se constată încălcarea atribuțiilor de serviciu cuprinse în fișa postului și art. 21 din Regulamentul de ordine interioară, art. 72, alin.1 din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare.
Cu ocazia cercetării disciplinare contestatorul nu a înțeles să ofere explicațiile necesare solicitate.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare pentru că nici în convocator și nici în nota de relații nu i s-au adus la cunoștință abaterile săvârșite și pe fond a susținut că nu a săvârșit abaterile reținute în decizia de sancționare.
S-au depus la dosar copia deciziei contestate și documentația care a stat la baza emiterii acesteia.
Prin sentința civilă nr. 1162/19.03.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de contestatorul C. P. împotriva decizia de sancționare nr. CV1 /720/02.12.2014 emisă de S. Națională De Transporturi Feroviar de Călători "CFR CĂLĂTORI" SA Societate Administrată în sistem dualist Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători C., s-a constatat nulă decizia de sancționare nr. CV1 /720/02.12.2014 emisă de pârâtă și au fost repuse părțile în situația anterioară emiterii deciziei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. CV1 /720/02.12.2014 emisă de S. Națională De Transporturi Feroviar de Călători "CFR CĂLĂTORI" SA Societate Administrată în sistem dualist Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători C. a fost sancționat contestatorul C. P. având funcția de șef tren în cadrul Stației T. S. cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o durată de o lună, conform art. 248, alin.1, lit c Codul Muncii, reținându-se că în data de 30.09.2014 cu ocazia supravegherii operațiunilor de manevră efectuate de către partida trenului 1591 în stația T. S. conducerea stației a constatat că reclamantul nu a efectuat în mod instrucțional operațiile de asigurare a materialului rulant contra fugii și operațiile de legare la tren și frână punând în pericol siguranța circulației.
S-a constatat că prin faptele sale au fost încălcate art. 21(1) lit. d din Regulamentul de Ordine Interioară al SNTFC CFR Călători SA, fișa postului, Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare nr. 005, art. 72(1) din Regulamentul de remorcare și fixare nr 006, art. 47(2) din Regulamentul de investigare a accidentelor și a incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul din România.
Potrivit art. 247 Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Conform art. 251 Codul Muncii Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția avertismentului nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În cazul de față angajatorul nu a respectat aceste prevederi legale.
Prin convocatorul din data de 30.09.2014, reclamantul C. P. a fost convocat în data de 02.10.2014, ora 10 la biroul șefului de stație în vederea cercetării disciplinare prealabile pentru neregulile constatate de conducerea stației la sosirea trenului 1591 din data de 30.09.2014.
Or, din cuprinsul acestei convocări nu rezultă obiectul cercetării disciplinare respectiv nu au fost aduse la cunoștința salariatului faptele care i se impută, folosirea sintagmei „ nereguli constate de conducerea stației la sosirea trenului” fiind insuficientă și neoferindu-i salariatului posibilitatea de a se apăra prezentând probele și motivele pentru care le consideră necesare.
Convocarea trebuie să cuprindă elementele prevăzute de lege chiar dacă se presupune că salariatul are cunoștință de cele întâmplate și aceasta nu echivalează cu nerespectarea condițiilor legale, întrucât legea nu distinge în acest sens.
Față de aceste considerente, s-a constatat că cercetarea disciplinară nu a fost efectuată în condițiile legii și ca atare măsura luată de angajator este lovită de nulitate absolută.
Mai mult, s-a constatat că decizia emisă de angajator nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art 252, alin.2 Codul Muncii respectiv descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară.
Astfel, s-a reținut că salariatul nu a efectuat în mod instrucțional operația de asigurare a materialului rulant contra fugii și operațiunilor de legare la tren și frână punând în pericol siguranța circulației, ori pentru a fi satisfăcute cerințele legale trebuia să fie indicat modul în care a procedat salariatul în îndeplinirea obligațiilor de serviciu, așa cum s-a arătat prin întâmpinare (nu a manipulat dispozitivul de descărcare a aerului din instalația de frână automată a vagonului; nu a efectuat operațiunea de suflare a conductei generale de aer a vehiculului feroviar motor și care operațiune nu a fost executată în prezența mecanicului de locomotivă).
Or, în cuprinsul deciziei este descrisă generic fapta astfel că nu permite controlul judecătoresc sub toate aspectele.
Faptul că descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară a fost făcută prin întâmpinare nu poate complini lipsurile cercetate în decizia de sancționare.
Ca atare, s-a constatat nulitatea deciziei, cu consecințele repunerii părților în situația anterioară, având în vedere că, în conformitate cu art. 6 din decizie, își produce efecte de la data comunicării.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA PRIN SUCURSALA REGIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, intimata a susținut că din practicaua și considerentele sentinței apelate și încheierea de ședință din data de 19.03.2015 rezultă că instanța nu a pus în discuția părților excepția nulității absolute a deciziei contestate, deși avea această obligație conform art. 14 alin. 5 și art.224 Cod procedură civilă.
Consideră apelanta că prima instanță nu se putea pronunța asupra excepției invocate, cât timp aceasta nu a fost pusă mai întâi în discuția părților, în vederea respectării principiului contradicționalității, precum si a principiului rolului activ al judecătorului.
D. urmare, apelanta a invocat încălcarea dreptului său la apărare, motivând că a fost lipsită de dreptul de a pune concluzii asupra excepției nulității absolute, invocate din oficiu de instanța de judecata.
Pe fond, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, apreciind că în speță sunt incidente prevederile art. 47 alin.2 si 3 din Regulamentul nr.006/24.11.2005, emis de Ministerul Transporturilor cu privire la faptul ca nu a efectuat operațiunea de suflare a conductei generale de aer a vehiculului feroviar motor si care operațiune nu a fost executata in prezenta mecanicului de locomotiva. De asemenea, cu ocazia supravegherii operațiilor de manevra la trenul 1591, la sosire in stația Dr.Tr.S., contestatorul, deși avea cunoștință de obligațiile de serviciu cuprinse in fisa postului, a efectuat neinstructional operația de strângere a frânei de mana la ultimul vagon din compunerea trenului si anume, nu a manipulat dispozitivul de descărcare a aerului din instalația de frâna automata a vagonului, incalcand Regulamentul nr.005 aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr.1816/26.10.2015.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 C.P.Civ., art.215 din Legea 62/2011.
Intimatul contestator C. P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că prima instantă a admis contestatia formulată si a constatat nulitatea deciziei de sanctionare disciplinară nr.CV1/720/02.12.2014, retinând pe de o parte că cercetarea disciplinară prealabilă nu a fost legal efectuată, potrivit art.251 C.Muncii, iar pe de altă parte că nu s-a realizat o descriere a faptei ce constituie abatere disciplinară, ca mentiune obligatorie a deciziei de sancționare prevăzută de art.252 alin.2 C.Muncii.
Dacă acest din urmă motiv de nulitate a deciziei a fost invocat de către prima instantă din oficiu, fără punerea sa în discutia contradictorie a părtilor în conformitate cu art.14 alin.5 și art.22 alin.2 NCPC, primul motiv, legat de nelegalitatea procedurii de convocare a fost invocat de către contestator prin cererea introductivă.
În acest sens, contestatorul a mentionat în cuprinsul cererii sale că nu i s-au adus la cunoștință “ nici în convocator, nici pe timpul cercetării disciplinare” faptele pe care le-a săvârșit, invocând asadar lipsa din adresa de convocare a elementelor care să-i permită asigurarea unei apărări corespunzătoare la data la care a fost convocat pentru cercetarea disciplinară. Împrejurarea că acesta nu a indicat, ca temei de drept, disp. art.251 C.Muncii care prevăd sanctiunea ce intervine în cazul lipsei sau neregularitătii convocării, nu prezintă relevantă juridică, din moment ce din argumentele de fapt invocate de către contestator în cuprinsul cererii introductive reiese cu claritate formularea unui motiv de nelegalitate a deciziei de sanctionare de natură a atrage nulitatea absolută a acesteia.
Totodată, se retine că, la prima instantă, s-a parcurs întreaga procedură de regularizare prealabilă fazei judecătii, procedură prevăzută de art.200 NCPC, în cadrul căreia cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimatei, dându-i-se posibilitatea, tocmai în considerarea respectării dreptului la apărare, să cunoască motivele de nelegalitate a deciziei de sanctionare invocate de contestator si să răspundă acestora prin întâmpinare.
Prin urmare, nu se poate retine nerespectarea dreptului apelantei intimate la apărare în ceea ce priveste motivul de nelegalitate care a condus la constatarea de către instantă a nulitătii deciziei de sanctionare disciplinară, motiv legat de nelegalitatea convocării, din moment ce acesta a fost invocat de către contestator prin cererea introductivă ce a fost comunicată apelantei intimate în procedura regularizării, aceasta putându-si formula apărările necesare prin întâmpinarea formulată.
Cu privire la aprecierea primei instante în sensul că nelegalitatea convocării atrage nulitatea deciziei de sanctionare disciplinară, Curtea retine că Tribunalul a făcut o corectă interpretare si aplicare a disp.art.251 alin.1 și 2 C.Muncii.
Potrivit acestor texte de lege:
“Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.”
În spetă, prin adresa de convocare nr.F-PO-0-8.5.2-05-02 din 30.09.2014, contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, mentionîndu-se că aceasta vizează „ nereguli constatate de conducerea stației la sosirea trenului 1591 din data de 30.09.2014”. Or, această sintagmă nu poate echivala cu indicarea obiectului cercetării disciplinare, conditie impusă de textul de lege enuntat anterior, întrucât nu-i permite salariatului convocat să cunoască fapta ce constituie abatare disciplinară sau normele a căror încălcare i se impută, pentru ca, în raport de aceasta, să-si poată realiza apărarea.
În aceste conditii, în mod corect, a apreciat prima instantă că este aplicabilă sanctiunea nulitătii măsurii de sancționare prevăzută la art.251 alin.1 C.Muncii.
De altfel, apelanta intimată nu a invocat, în concret, critici cu privire la constatarea de către prima instantă a nelegalitătii procedurii de sancționare disciplinartă, în raport de continutul convocării nr.F-PO-0-8.5.2-05-02 din 30.09.2014, limitându-se a sustine încălcarea dreptului său la apărare pe motivele de nulitate absolută retinute la prima instantă.
Or, atât timp cât nelegalitatea convocării contestatorului pentru efectuarea cercetării disciplinare era, prin în sine, un motiv suficient a atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare, potrivit art.251 alin.1 și 2 C.Muncii, iar acest motiv a fost invocat prin contestatie, apelanta având posibilitatea de a formula apările necesare prin întâmpinare, împrejurarea că în considerentele hotărârii Tribunalul a retinut un motiv suplimentar de nulitate a deciziei, nepus în discuti părtilor, nu este de natură de a atrage schimbarea sau anularea solutiei adoptate de aceasta.
D. fiind că s-a retinut existenta unui caz de nulitate absolută a deciziei contestate, legat de neparcugerea corespunzătoare a procedurii de cercetare disciplinară prealabilă, devine inutilă examinarea criticilor apelantei intimate pe fondul cauzei.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea urmează ca, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, să respingă ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA PRIN SUCURSALA REGIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1162/19.03.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator C. P., domiciliat în com. Căzănești, ., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/10.07.2015
Jud. fond L. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 905/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3443/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
