Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1685/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1685/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 1685/2015
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1685/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător M. P.
Grefier G. Ț.
************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, privind apelul declarat de contestatorul S. L., împotriva sentinței civile nr. 4360 din 06.11.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât . ca obiect contestație decizie de sancționare decizie nr_/26.03.2014 emisă de .>
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.03.2015 care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța în conformitate cu prevederile art. 396 c.pr.civ, a amânat pronunțarea la data de 31.03.2015.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra apelului de față;
La data de 23.04.2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M. contestația formulată de contestatorul S. L. împotriva deciziei nr_/26.03.2014 emisă de intimata . solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea acestei decizii și să fie obligată intimata la plata drepturilor neacordate pentru luna februarie 2014 în sumă de 1.200 lei net, reprezentând bonusul lunar aplicat la salariul de bază, cu cheltuieli de judecată.
În fapt contestatorul a arătat că este angajatul intimatei în funcția de reprezentant /agent de vânzări la departamentul Vânzări Retail – zona M. din cadrul . începând cu data de 01.06.2000 conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr 3371/12.06.2000.
Contestatorul a arătat că prin decizia de sancționare s-a reținut că în data de 11.02.2014 „dând dovadă de rea voință în aplicarea în teren a pașilor vizitei” nu s-a implicat în vânzarea produselor în 5 locații, respectiv F. Serv, Terasa Jiul, Sly Ro, Aktuell și Păpădia în care nu existau stocuri de produse; nu a respectat regula privind stocurile din locațiile B., Podguly Constelația, respectiv verificarea termenului de valabilitate a produselor ; nu s-au pus prețurile pe produsele companiei și nu a merchantizat vitrinele la locațiile Sly Ro și Regal Sun. Referitor la aceste constatări a arătat că sunt eronate, având în vedere că în luna decembrie 2013 a fost premiat pentru activitatea desfășurată în cadrul companiei, prin creșterea vânzărilor, urmare a politicilor de merchantizare pe care le-a testat ca eficacitate în cei 14 ani de activitate în cadrul societății.
În acest sens, contestatorul a arătat că activitatea sa a fost verificată de două ori, în data de 03.02.2014 și 11.02.2014 și, deși se rețin aceleași abateri disciplinare și trebuia să i se aplice o singură sancțiune, intimata a aplicat 2 sancțiuni cu avertisment, una prin decizia nr._/24.02.2014, ce face obiectul altui dosar și alta prin decizia contestată în prezenta cauză, urmărindu-se ca în eventualitatea unei noi sancțiuni să se dispună concedierea sa .
Referitor la constatările reprezentantului comercial din data de 11.02.2014 contestatorul a arătat că nu sunt conforme cu realitatea și nu pot fi reflectate în volumul de vânzări aferent lunilor ianuarie - februarie, întrucât aceste luni nu sunt de referință pentru vânzarea de bere care se consumă în general în sezonul cald; deși în lunile ianuarie, februarie, martie și-a depășit obiectivele de volum i-a fost reținut în mod abuziv bonusul aferent acestor luni care reprezintă 50% din drepturile salariale lunare.
În ceea ce privește neimplicarea sa în vânzarea efectivă a produselor a arătat că în 5 locații din cele 10 vizitate ( deși are ca obiectiv 205 locații) s-a constatat că nu existau stocuri de produse ale companiei . Față de aceste susțineri contestatorul a precizat că la una din locații, respectiv Terasa Jiul, exista un contract de exclusivitate cu o altă firmă concurentă în condiții mai avantajoase decât ale intimatei, iar celelalte 4 nu fac comenzi de marfă în extrasezon în fiecare zi, apreciind că nu poate constitui abatere disciplinară că un agent de vânzări nu convinge 4 comercianți din totalul de 205 să cumpere bere în extrasezon.
Cu privire la neverificarea termenului de valabilitate a produselor companiei care ar fi fost găsite expirate la locațiile B., Prodguly Constelație, s-a arătat că la efectuarea vizitei s-a constatat că acestea erau expirate, însă aceste produse nu au fost înlocuite în aceeași zi, deoarece produsele expirate se ridică în baza unor documente legale pe care le întocmește distribuitorul și durează câteva luni până se înlocuiesc .
Cât privește celelalte constatări referitoare la afișarea prețurilor, merchantizarea vitrinelor contestatorul a arătat că sunt simple speculații. Prin definiție, activitatea de merchantizare este mult mai amplă decât a pune postere cu produsele sau afișarea unui preț, prin merchandising înțelegându-se activitățile ce urmăresc stimularea clienților la punctul de vânzare în vederea achiziționării de produse; punerea de postere și așezarea produselor în magazin are un anumit grad de relativitate în sensul că acestea pot fi date jos după ce sunt afișate, iar așezarea în raft a produselor poate fi schimbată chiar de către cumpărători. Obligația sa de agent de vânzări este o veritabilă obligație de a face ci nu o obligație de rezultat, cu atât mai mult cu cât are în observație 205 locații, din două în două săptămâni, verificând aproximativ 20/25 de locații pe zi.
Contestatorul a arătat că intenția reală a angajatorului este aceea de a fi concediat, aspect ce rezultă pe de o parte din faptul că abaterile disciplinare reținute în sarcina sa nu au suport probator, iar pe de altă parte prin insistența cu care angajatorul îi verifică activitatea devenită dintr-o dată necorespunzătoare.
În susținerea contestației s-au depus la dosar următoarele înscrisuri în copie: decizia nr._/26.03.2014, contractul individual de muncă nr. 3371/12.06.2000, actul adițional nr. 640/01.02.2012 la contract, fișa postului, regulamentul intern al . de audit F1.
Ulterior, în baza art.200 alin.2 Cod pr. civ contestatorul a completat motivele de fapt referitor la plata bonusului lunar arătând că pentru luna februarie 2014, deși a atins targetul lunar de vânzări, intimata nu i-a acordat bonusul ce poate ajunge la valoarea unui salariu lunar în funcție de realizările de vânzări din luna respectivă.
Intimata . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că prin decizia contestată s-a dispus sancționarea contestatorului pentru neîndeplinirea culpabilă a sarcinilor de serviciu, urmare a faptului că, deși șeful său direct a prezentat neregulile constatate în zona de activitate a salariatului, acesta nu a dorit să remedieze situațiile, iar în urma coaching-ului ( întâlnire individuală între supervizor și agentul de vânzări din subordine ) și discuțiilor cu acesta, a rezultat că deși cunoștea teoretic pașii vizitei de piață, contestatorul nu le aplica corespunzător, neținând cont nici de indicațiile șefului ierarhic.
La vizitele efectuate în data de 11.02.2014, contestatorul nu a respectat pașii vizitei B., conform manualului MCCEP în sensul că acesta a omis pașii 5,6 ( vânzarea și închiderea vânzării )pe baza cărora agentul de vânzări trebuia să recomande clientului și să-l convingă să comande produsele companiei, potrivit fișei postului; de asemenea, nu a realizat pasul 7(merchantizare) în cadrul căruia contestatorul trebuia să afișeze prețurile pe saau în vecinătatea produselor companiei, să verifice produsele expirate, să merchantizeze vitrinele, etc.
Referitor la locația Terasa Jiul în care există încheiat contract cu o altă firmă concurentă, intimata a arătat că contestatorul trebuia să prezinte situația acestui client superiorului său pentru a putea face o ofertă mai avantajoasă, iar atitudinea contestatorului denotă o lipsă de implicare în soluționarea problemelor apărute la clienții deserviți.
Cât privește locațiile B. și Prodguly Constelația s-a arătat că contestatorul a recunoscut că a constatat produse expirate ale companiei, însă nu a procedat la înlocuirea lor. În acest sens intimata a arătat că este adevărat că distribuitorul întocmește documentele necesare înlocuirii produselor, însă nici agentul de vânzări B. nu ignoră produsele expirate având în vedere fișa postului în care se prevede că acesta „ construiește o imagine pozitivă a mărcilor companiei în locațiile controlate”.
Referitor la susținerea contestatorului cu privire la faptul că posterele afișate puteau fi înlocuite intimata a arătat că acesta nu a informat șeful direct cu privire la dificultățile întâmpinate în executarea sarcinilor de serviciu, agenții de vânzări fiind singurii responsabili pentru ridicarea afișelor și plasarea lor în locații.
Intimata a precizat că în exercițiul atribuțiilor de serviciu agenții de vânzări trebuie să asigure implementarea standardelor de execuție care sunt minime și briliant, standarde care sunt detaliate în proceduri de lucru interne specifice și sunt prezentate agenților de vânzări de către supervizori.
Contestatorul a fost instruit cu privire la aceste standarde, participând împreună cu alți agenți în data de 27.11.2013 la prezentarea procedurii privind standardele de execuție – standarde POCE și a semnat formularul care certifică prelucrarea și însușirea procedurii ; aceste standarde de execuție sunt introduse în tablete – instrument de lucru utilizat în activitatea zilnică a agenților de vânzări.
Cât privește bonusul aferent lunilor ianuarie și februarie, intimata a arătat că nu i-a fost reținut în mod abuziv contestatorului, acest bonus fiind un beneficiu acordat agenților de vânzări care își îndeplinesc obiectivele lunare stabilite de companie și care nu au abateri disciplinare. Așa fiind, bonusul nu este o componentă intrinsecă a salariului, ci acordarea lui depinde de îndeplinirea anumitor condiții, iar contestatorului nu i-a fost acordat în lunile menționate din cauza sancțiunilor disciplinare primite.
Cu privire la susținerea contestatorului referitoare la premierea sa în luna decembrie pentru activitatea desfășurată, intimata a arătat că premierea nu a fost individuală, ci a fost premiată întreaga echipă de vânzări din județele Gorj și M..
De asemenea, intimata a arătat că este nefondată și susținerea potrivit căreia intenția societății este aceea de a-l concedia, având în vedere că dreptul de verificare a modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu și de sancționare a salariaților este un drept al angajatorului, iar societatea pentru neregulile constatate a decis să aplice cea mai ușoară sancțiune – avertismentul scris, deși faptele săvârșite sunt deosebit de grave - raportarea cu bună știință a unor date false.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare intimata a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: referatul nr._/19.02.2014, training-urile trimestriale POCE din 27.11.2013 și din 08.01.2014, flash training din 05.03.2014 și din 12.03.2014, procedura privind standardele POCE.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare arătând că apărările formulate de intimată sunt nefondate, deoarece nu a fost instruit cu privire la standardele de execuție, instruire care s-ar fi realizat prin semnarea documentului training trimestrial POCE, semnătura înscrisă în dreptul numelui său neaparținându-i, iar pe teren nu i s-a arătat modalitatea practică de efectuare a vizitelor locațiilor.
Contestatorul a mai depus la dosar în copie convocarea nr._/14.05.2014, 2 certificate medicale din perioada 17.05._14, procesul verbal de predare primire din 20.05.2014, cartea de identitate și biletul de externare din 29.05.2014.
În cauză, contestatorul, prin notele scrise depuse la dosar, a invocat nulitatea absolută a deciziei de sancționare, deoarece nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, sancțiune prevăzută de art. 252 alin.2 lit c Codul muncii.
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2014 a fost respinsă excepția invocată de contestator, reținându-se că art.251 alin.1 Codul muncii dispune că „sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.
De asemenea, art.248 alin.1 Codul muncii dispune că „sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt: lit.a) avertismentul scris..”.
Față de aceste prevederi s-a reținut că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, întrucât dispozițiile legale incidente în materie nu obligă unitatea angajatoare la efectuarea cercetării, astfel că nu era necesară efectuarea unor mențiuni în decizie în acest sens.
În dovedirea contestației s-a solicitat proba cu interogatoriul intimatei și proba testimonială, iar intimata în apărare a solicitat administrarea acelorași probe.
La solicitarea contestatorului au fost audiați martorii L. V. și M. M., în apărare intimata solicitând audierea martorilor H. A. și F. I. F..
Prin sentința civilă nr. 4360 din 06.11.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, s-a respins contestația formulată de contestator.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul S. L. a fost angajatul intimatei . începând cu data de 01.06.2000, pe durată nedeterminată, desfășurând activitate ca agent vânzări, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr.3371/12.06.2000.
Prin decizia nr._/26.03.2014 intimata a dispus sancționarea salariatului S. L. cu avertisment scris, conform art. 248 alin.1 lit a Codul muncii.
Din decizia de sancționare rezultă că în data de 11.02.2014, în timpul vizitelor de piață efectuate de H. A. în calitate de șef direct al agentului de vânzări S. L. s-a constatat că salariatul, deși teoretic cunoaște pașii vizite, dă dovadă de rea voință în aplicarea în teren a acestora. În cele 10 locații vizitate s-a constatat că salariatul nu s-a implicat în vânzarea efectivă a produselor decât într-o singură locație - Regal Sun, iar în locațiile F. Serv . Ro, Aqtuel, Păpădia nu existau stocuri pentru produsele companiei, nu a verificat stocurile din locații referitor la termenul de valabilitate a produselor, fiind găsite produse cu termen de expirare depășit- B., Prodguly Constelația-, nu afișează prețuri pe produsele companiei sau în apropierea acestora, nu înlocuiește POSM –urile, nu merhcantizează vitrinele - în locațiile Sly Ro și Regal Sun fiind găsite vitrine invadate de produsele altor companii.
Față de faptele descrise prin decizie s-a reținut că salariatul a încălcat obligațiile prevăzute de art. VIII- drepturile și obligațiile salariatului - din Regulamentul intern – 2.1 j și.2.2 x .
Analizând decizia de sancționare din punct de vedere formal, raportat la sancțiunea aplicată, se constată că cuprinde toate elementele prevăzute de art. 252 alin.2 lit a, b, d, e, f Codul muncii respectiv: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată, instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Cât privește temeinicia sancțiunii aplicate în raport de motivele invocate de contestator, Tribunalul a reținut următoarele:
În art. VIII din Regulamentul Intern al . reglementate drepturile și obligațiile salariatului, iar la pct.2.1 lit. j) se prevede că salariatul are obligația de a îndeplini cu loialitatea sarcinile de serviciu în conformitate cu obiectivele societății și în scopul promovării imaginii și profitabilității acesteia, respectarea și promovarea politicii de calitate și cea de mediu, sănătatea și securitatea în muncă ; de asemenea, la pct.2.2 lit.x) se prevede că salariatul are obligația să realizeze calitativ, cu profesionalism și în termenele stabilite sarcinile și atribuțiile proprii, conform prevederilor fișei postului, instrucțiunilor de lucru, sarcinilor de lucru zilnice.
În raport de aceste obligații stabilite în sarcina salariatului conform regulamentului intern al societății, potrivit fișei postului de agent vânzări, funcție deținută de contestator ( anexă la contractul individual de muncă)acesta avea următoarele obligații: câștigă și consolidează pentru mărcile companiei cea mai bună poziție de vânzare din categorie conform standardelor de merchantizare ale companiei; plasează eficient echipamentele de vânzare ale companiei pentru utilizarea exclusivă a acestora pentru mărcile companiei, respectând standardele companiei; respectă procedurile și aplică standardele de execuție SCE ( programul de excelență în vânzări); implementează standardele de merchantizare ale companiei: plasarea optimă a mărcilor companiei (localizare și expunere), existența unei game optime de produse, specificarea clară și corectă a prețului, implementarea de promoții și plasarea materialelor promoționale, influențarea pozitivă a personalului clienților; acționează pentru menținerea și creșterea spațiului la raft; se asigură de poziționarea tuturor mărcilor și ambalajelor conform standardelor de merchantizare; se asigură de afișarea corectă a prețurilor pentru toate mărcile și ambalajele companiei, merchantizează toate vitrinele și rafturile speciale de expunere a produselor conform standardelor companiei.
În raport de aceste atribuții care reveneau contestatorului în calitate de agent vânzări se constată că în data de 11.02.2014 în 10 locații din cele repartizate acestuia s-au efectuat vizite de către șeful direct - A. H. - împreună cu contestatorul, iar rezultatul acestor vizite a fost consemnat în referatul nr._/19.02.2014. Locațiile la care s-au efectuat vizitele erau dintre cele declarate de contestator cu standarde de execuție minimum, respectiv briliant conform tabletei care constituie un instrument de lucru în activitatea zilnică a agentului de vânzări.
Prin acest referat șeful contestatorului aducea la cunoștința conducerii . că contestatorul înregistra mai multe nereguli în activitatea sa, în sensul că nu se implica în vânzarea efectivă a produselor, existau produse cu termen de expirare depășit, nu existau prețuri pe produse, nu înlocuia afișele, nu merchantiza vitrinele în sensul că vitrinele aparținând . invadate de produsele aparținând altor firme.
Referitor la neregulile constatate în locațiile repartizate contestatorului, instanța, în raport de probatoriul administrat, reține următoarele:
Astfel, din declarația martorului L. V. - director al firmei Sly Ro, martor propus de contestator, rezultă că în vitrina . produse aparținând altor firme și că această locație nu era aprovizionată cu produse aparținând intimatei - bere, deși acest fapt îi fusese adus la cunoștință și contestatorului.
De asemenea, din declarația martorului M. M. – angajat la Terasa Jiul, martor propus de contestator, rezultă că la această locație era bere expirată, despre existența căreia fusese anunțat contestatorul.
Din declarația martorului H. A. propus de intimată reiese că cu ocazia vizitei din luna februarie 2014 efectuată în teren împreună cu contestatorul la locațiile din ruta acestuia, s-au constatat mai multe nereguli referitoare la neactualizarea posterelor - afișele publicitare, existența în vitrinele firmei a unor produse străine, existența de produse cu termen expirat, lipsa unor produse care cu o săptămână înainte fuseseră declarate ca existente în stoc, însă cu ocazia vizitei nu se mai regăseau la raft. Urmare a vizitelor efectuate la aceste locații, contestatorului i s-au semnalat neregulile și i s-a solicitat de către șeful direct H. A. să exprime un punct de vedere, însă acesta a refuzat.
De fapt, contestatorul în urma vizitelor efectuate în data de 11.02.2014 și a neregulilor constatate a manifestat o stare de nervozitate, această atitudine fiind arătată de contestator și cu alte ocazii, așa cum rezultă și din declarația martorului F. I. F. ( propus de intimată).
De altfel și prin răspunsul la interogatoriu contestatorul a arătat că avea întâlniri de lucru lunare cu șeful său direct și purtau discuții periodice cu privire la deficiențele constatate în activitatea sa.
S-a mai reținut că prin contestația formulată nu se contestă neregulile din locațiile verificate, întrucât contestatorul a arătat că „ la Terasa Jiul exista încheiat contract de exclusivitate cu o firmă mai avantajoasă decât cele oferite de companie ”, iar referitor la produsele expirate a arătat că nu a procedat la înlocuirea lor în aceeași zi, deoarece înlocuirea acestor produse durează câteva luni.
Cât privește activitatea de afișare a posterelor în magazine, contestatorul a arătat că această activitate are un anumit grad de relativitate,deoarece posterele pot fi date jos sau înlocuite de o altă firmă concurentă, concluzionând că obligația sa de agent de vânzări este o obligație de a face, ci nu o obligație de rezultat.
De fapt motivele invocate de contestator constituie explicații care să justifice neîndeplinirea atribuțiilor care îi reveneau conform fișei postului referitoare la plasarea optimă a produselor companiei, existența unei game optime de produse, plasarea materialelor promoționale, merchantizarea vitrinelor.
S-a mai reținut că contestatorul a susținut că nu a fost instruit cu privire la standardele de execuție, instruire care s-ar fi realizat prin semnarea documentului numit „training trimestrial POCE” ( conform răspunsului la întâmpinare), însă din înscrisurile depuse la dosar de intimată ( filele 84-86) rezultă că acesta a participat la aceste instruiri și a semnat în acest sens, semnătura existentă pe aceste documente, nu a fost contestată potrivit dispozițiilor procedural civile.
La dosar contestatorul a depus un număr de 6 fotografii de la locațiile aflate în raza sa de lucru, însă din aceste imagini nu rezultă data și locația în care au fost efectuate, motive pentru care nu pot fi luate în considerare.
În ceea ce privește susținerea contestatorului în sensul că în luna februarie 2014 activitatea sa a fost verificată de 2 ori la 3.02.2014, respectiv 11.02.2014 reținându-se aceleași abateri disciplinare, astfel că trebuia aplicată o singură sancțiune, se constată că este neîntemeiată, deoarece aceste verificări s-au efectuat la date diferite, iar abaterile reținute s-au raportat la constările șefului direct de la momentul verificării, cu atât mai mult cu cât activitatea de control este atributul angajatorului.
Potrivit art.247 alin.2 Codul muncii „ Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici”.
De asemenea, în art.248 alin.1 lit a - e Codul muncii sunt enumerate sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul, la lit.a fiind menționat „ avertismentul scris”.
În art.250 Codul muncii sunt reglementate criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare, prevăzându-se că „angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta”.
În raport de aceste dispoziții ale Codului muncii în materia răspunderii disciplinare, se constată că neregulile regăsite în activitatea contestatorului constituie abateri disciplinare pentru care angajatorul i-a aplicat acestuia sancțiunea cea mai ușoară - „avertismentul scris”.
Față de considerentele în fapt și în drept anterior expuse s-a constatat că decizia de sancționare nr._/26.06.2013 emisă de intimată este legală și temeinică.
Cât privește bonusul lunar aplicat la salariul de bază pentru luna februarie 2014 în sumă de 1.200 lei net, s-a constatat că potrivit regulamentului intern - pct.13 salarizarea - salariații din departamentul vânzări, în funcție de obiectivele realizate, pot beneficia de sisteme de premiere (bonusuri ) speciale corelate cu realizările obținute.
În raport de dispozițiile din regulamentul intern rezultă că aceste bonusuri se acordă în funcție de realizările fiecărui salariat, rămânând la latitudinea angajatorului acordarea acestora, însă față de faptul că în luna februarie 2014 contestatorul a fost sancționat disciplinar, s-a apreciat că acesta nu este îndreptățit la acordarea bonusului.
Având în vedere considerentele anterior expuse s-a apreciat că este neîntemeiată contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul S. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, contestatorul consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că motivele invocate în contestație constituie explicații care să justifice neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, când în realitate acestea nu reflectă altceva decât lipsa de vinovăție a contestatorului și inexistența abaterii disciplinare reținute în sarcina sa.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Potrivit art.247 alin.2 C.Muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici
Elementele definitorii ale răspunderii disciplinare, fără a căror existență
cumulată n-ar exista această formă de răspundere juridică, sunt:
a) calitatea de persoana încadrata în unitate pe baza unui contract de munca;
b) existenta unei fapte ilicite;
c) săvârșirea faptei cu vinovăție;
d) producerea unui rezultat dăunător;
e) legătura de cauzalitate între fapta si rezultat.
Fără vinovăție, care consta în atitudinea salariatului cu privire la fapta săvârșită și la efectele acesteia, nu poate exista abatere disciplinară și, deci, nici răspundere disciplinară.
Tot astfel, presupune că săvârșirea faptei sa conducă la producerea unui rezultat de natura a pune în pericol desfășurarea în bune condiții a activității în unitatea respectiva. De asemenea, rezultatul dăunător trebuie sa fie consecința faptei ilicite săvârșite ce urmează a fi sancționată disciplinar si nu al altei fapte. Deci, fapta ilicita se Impune sa se afle într-o legătura cauzala cu rezultatul dăunător.
Or, prin sentința atacată, pe lângă faptul că se reține o stare de fapt eronată, prin interpretarea greșita dată depozițiilor martorilor, instanța de fond nu s-a preocupat să stabilească daca există sau nu vinovăție ""din partea contestatorului în ceea ce privește constatările șefului direct din data de 11.02.2014, de îndată ce chiar din depoziția sa rezultă realitatea faptică a activității: ,, clienții se vizitează la diferite intervale de 1 sau 2 săptămâni,, iar constările șefului direct se datorează concluziei „ personale,, potrivit căreia „ atunci când este singur nu-si îndeplinește sarcinile de serviciu,, și nu ale unei realități.
D. urmare, respectând obligativitatea sarcinii probei, intimata ar fi trebuit să facă dovada că la vizita anterioară celei din 11.02.2014, locațiile controlate nu au corespuns din punct de vedere al standardelor de mercantizare, ca nu au fost afișate preturi sau ca in vitrina B. s-au aflat și alte produse și nu în ziua controlului, care s-a desfășurat la doua săptămâni după ce contestatorul mercantizase locațiile respective.
Practic, deși se recunoaște de către intimata ca există o perioadă, chiar și de două săptămâni intre vizite, se pune firesc întrebarea, cum poate fi reținută vinovăția contestatorului în perioada scursă între două vizite, pentru fapte săvârșite de alte persoane, care aveau posibilitatea modificării standardelor de mercantizare realizate de contestator?
Astfel, se reține faptul că acesta nu s-ar fi implicat în vânzarea efectivă a produselor, că existau produse cu termen de expirare depășit, nu existau prețuri pe produse, nu înlocuia afișele, iar vitrinele B. erau invadate de produse aparținând altor firme.
Această stare de fapt este contrazisă de probele administrate în cauză, instanța interpretând în mod greșit probele, apreciind că acestea nu fac dovada existenței vreunei abateri disciplinare.
Sub acest aspect este de observat declarația martorului L. V. (fila 289), director la locația Sly-Ro, care este interpretată în mod eronat de instanța de judecată, aceasta reținând doar că în vitrina B. erau alte produse pentru că această locație nu era aprovizionată cu bere, fără să observe că nu contestatorului îi revenea sarcina să aprovizioneze cu bere locația și nu acestuia îi poate fi reținuta vreo culpă că la data de 11.02.2014 nu exista bere în stoc, ci distribuitorului B., care potrivit aceleiași declarații, „venea la noi de două ori pe an„, în timp ce contestatorul venea în fiecare săptămâna, în ziua de marți „ stătea cam 15 min„ și „ își făcea treaba,, (verifica vitrina, aranja produsele și preturile, afișele, verifica stocurile de marfă, etc). Tot același martor explică și posibilitatea ca în vitrina B. să existe și alte produse, deoarece după ce acestea erau excluse de contestator cu ocazia vizitei, angajatele firmei le reintroduceau în vitrină.
Pe de altă parte, declarația martorului M. M. (fila 288), care deși infirmă susținerea din decizia de sancționare privind existența abaterii disciplinare, este interpretată trunchiat și scoasă din context de instanța de judecata, care reține doar că la locația Terasa Jiul exista bere expirată, despre care avea cunoștință contestatorul, deși martorul a precizat că și distribuitorul firmei B. știa de această cantitate expirată, iar „ produsele expirate erau ridicate de persoana care incasa banii pentru produse, care aducea marfa proaspăta,, si nu de contestator. Tot astfel, este de prisos a justifica inexistența produselor B. la data de 11.02.2014 la această locație, de îndată ce martorul a precizat că în martie 2014 aveau deja contract de exclusivitate cu Golden Brau.. Surprinzător este însă faptul că deși această bere expirată exista, potrivit declarației martorului din nov.2013, nici după controlul din 11.02.2014, când șeful direct a aflat de această neregulă, firma a binevoit să înlocuiască această bere abia în iunie 2014, întrebându-se retoric cine a săvârșit de această dată abaterea disciplinară de a nu înlocui produsele expirate, decât după patru luni, tot contestatorul?
Chiar și declarația martorului Huica A. (fila 284) este apreciată în mod greșit de către instanță, în sensul că deși martorul revine pe starea de fapt expusă în referatul prin care sesizează abaterea disciplinară și precizează că reclamantul avea doar obligația de a discuta cu reprezentantul magazinului pentru modalitatea în care erau întreținute vitrinele și cu distribuitorul pentru aprovizionarea cu produse, instanța reține în mod eronat că la vizita din 11.02.2014, au fost constatate nereguli ce cad în sarcina acestuia.
Practic, instanța de fond face o fractură logică în raționamentul juridic, în sensul ca nu are importanta pentru aceasta daca reclamantul a afișat postere si a expus produse anterior vizitei Sales Supervisor, chiar si cu o zi, sau daca din motive independente de voința acestuia acestea au fost modificate ( a se vedea situația martorului L. V.), având relevanta numai ca la data de 11.02.2014 un poster era deteriorat sau vitrina B. conținea si alte produse.
Practic, instanța face o confuzie intre implementarea standardelor de execuție, obligație îndeplinită de reclamant și confirmată de martori, care precizează că reclamantul „ venea săptămânal pentru promovarea produselor,, si menținerea acestor standarde în fiecare locație în parte, obligație care nu-i revine reclamantului și nici nu poate fi stabilită o astfel de obligație, deoarece nu se poate realiza, fiind imposibil ca un agent de vânzări să poată obliga la rândul lui clienții, cu care nu are raporturi de subordonare să nu schimbe poziția produselor în raft sau sa rupă vreun panou publicitar.
Practic, obligația sa de agent de vânzări este o veritabila obligație de a face, si nu o obligație de rezultat, așa cum se încerca să se acrediteze ideea prin decizia contestată. Astfel, trebuie avut în vedere faptul că în zona acoperită de acesta, în cadrul societății, respectiv zona M., are în observație 205 locații, locații pe care le vizitează și aplică standardele de mercantizare, din două în două săptămâni, făcând verificări la aproximativ 20/25 de locații pe zi.
Faptul că nu a contestat susținerea că există posibilitatea ca în anumite locații posterele afișate la ultima vizită să nu mai existe la momentul controlului, nu echivalează cu necontestarea stării de fapt și însușirea vinovăției în ceea ce privește abaterea disciplinara, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
In realitate întregul materialul probator nu demonstrează altceva decât netemeinicia stării de fapt reținută în decizia de concediere, în sensul că sub nici o formă nu poate fi reținută abaterea disciplinară a neimplementării standardelor de mercantizare și execuție în vigoare în companie.
2. În mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantul a fost instruit cu privire la standardele de execuție (standardale POCE).
Astfel, deși a precizat că semnătura înscrisă în dreptul numelui său pe documentul numit,, training trimestrial POCE nu-i aparține, instanța reține că a fost instruit cu privire la standardele de execuție, aspect care ar rezulta din faptul că ar fi semnat formularul din 27.11.2013, aspect care nu corespunde adevărului deoarece el nu a semnat acest formular, înțelegând să conteste semnătura inserată pe acesta și care se pretinde că-i aparține.
3. În mod greșit, instanța de fond analizează temeinicia deciziei de sancționare numai în raport de art.VIII din Regulamentul Intern al societății, care stabilesc obligații pentru salariat, făcând abstracție de dispozițiile art.40 lit.b) Codul Muncii, care impune angajatorului obligația de a „ asigura permanent condiții tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si condiții corespunzătoare de muncă,,.
Sub acest aspect instanța reține că, prin referatul întocmit de Huica A. societatea a fost informată de către Sales Supervisor pe zona Gorj și M., Je nerespectarea de către reclamant a standardelor de mercantizare și execuție și implementarea acestora conform regulilor impuse (standarde POCE), obligații de serviciu care sunt menționate în art.VIII din Regulamentul Intern al societății, ""fără să facă vreo referire la apărările reclamantului, privind lipsa îndeplinirii obligațiilor de către angajator în ceea ce privește asigurarea condițiilor pentru punerea în practică a acestor standarde de execuție.
Standardele de mercantizare si execuție, potrivit art.22 pct.x din Regulamentul Intern constau în plasarea optimă a mărcilor companiei (localizare și expunere), existența unei game optime de produse, specificarea clară și corectă a prețului, implementarea de promoții și plasarea materialelor promoționale, influențarea pozitivă a personalului clienților.
Conceptul de merchandising sau mercantizare este strâns legat de mixul de marketing, respectiv de: produs, preț, plasare si promovare. Merchandising-j1 reprezintă promovarea la locul vânzării, cuprinzând tehnici prin care în interiorul unei unități comerciale este atras si dirijat interesul clienților către un mume produs. Pot fi utilizate în acest scop atât mijloace vizuale cât și auditive. 0 altă definiție îi considera un ansamblu de metode de a prezenta produsul într-un magazin astfel încât contactul client-produs să fie unul optim.
Trebuie precizat faptul că prin definiție activitatea de mercantizare este mult mai ampla decât a pune postere cu produsul,, prin merchandising înțelegându-se activitățile ce urmăresc stimularea clienților la punctul de vânzare, în vederea achiziționării de produse.
Or, punerea de postere si așezarea produselor in magazin este o activitate cu un anumit grad de relativitate, in sensul ca posterele pot fi date jos, după ce sunt afișate, sau înlocuite de alta firma concurenta, iar așezarea in raft a produselor poate fi schimbată imediat chiar de către cumpărători, deoarece spre deosebire de alte firme concurente, . a înțeles să încheie contracte cu clienții pentru închirierea de spatii în locațiile respective unde sa fie amplasate afișele si posterele publicitare si produsele noastre, locuri în rafturi pentru promovarea produselor, sau acordarea de stimulente (discounturi) administratorilor acelor locații, pentru o promovare speciala pentru produsele B..
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii contestației.
Intimata . formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de contestator.
Apelul nu este fondat.
În ceea ce privește primul motiv de critică și anume că instanța de fond a reținut în mod greșit că motivele invocate în contestație constituie explicații care să justifice neândeplinirea sarcinilor de serviciu de către contestator, Curtea constată că această critică nu este fondată.
Într-adevăr motivele invocate de către contestator în contestație constituie explicații care să justifice neândeplinirea sarcinilor de serviciu ale acestuia, pentru că prin decizia de sancționare, acestuia i se impută tocmai neândeplinirea sarcinilor de serviciu.
Instanța de fond a reținut însă că aceste explicații nu sunt de natură să înlăture vinovăția contestatorului în existența neregulilor constatate cu ocazia vizitei făcute împreună cu șeful său la data de 11 02 2014.
Concluzia instanței s-a bazat pe interpretarea probatoriului administrat în cauză.
Astfel din declarația martorului L. V. propus chiar de către contestator rezultă că localul pe care îl administra nu era aprovizionat cu bere B., și că l-a informat pe contestator despre acest lucru, și că acesta era cel ce întocmea în fapt comenzile.
Din cele declarate de către martor reiese neimplicarea contestatorului în vânzarea efectivă a produselor firmei, chiar dacă acestuia nu îi revenea în mod nemijlocit sarcina aprovizionării cu bere, acesta nefăcând nici un demers pentru aprovizionarea clientului respectiv cu bere B., astfel că nu se poate spune că instanța de fond a interpretat în mod eronat depoziția acestuia.
Cât privește faptul că în vitrinele companiei erau produse ale altor firme, este adevărat că martorul a declarat că aceste produse erau puse de salariatele punctului de lucru respectiv, dar asta datorită faptului că acele vitrine erau goale datorită așa cum s-a arătat aprovizionării deficitare și lipsei stocurilor, aspect ce trebuia avut în vedere de către contestator în calitatea sa de agent de vânzări.
În ceea ce privește declarația martorului M., critica recurentului în sensul că instanța ar fi interpretat-o trunchiat nu este fondată.
Așa cum a reținut și instanța de fond din declarația acestuia reiese că la Terasa Jiul exista marfă expirată despre care contestatorul fusese informat, iar faptul că despre acest lucru știa și distribuitorul firmei B. nu îl absolvă pe contestator de neimplicarea în scoaterea de la vînzare a acestor produse expirate.
Nici critica cu privire la declarația martorului H. nu este întemeiată, din declarația acestuia reieșind că s-au constat nereguli la vizita efectuată în data de 11 02 2014, nereguli despre care se face vinovat și contestatorul în sensul că nu a informat șeful direct despre aspectele constate și nu s-a implicat în rezolvarea acestora deși avea această obligație.
Faptul că apelantul contestator venea săptămânal la punctele de vânzare respective și desfășura anumite activități ce țineau de atribuțiile sale de serviciu, însă nu se implica în rezolvarea celorlalte aspecte ce țineau de vânzarea și promovarea produselor companiei, și care țineau de asemenea de atribuțiile sale de serviciu, nu constituie o exonerare a acestuia de răspunderea disciplinară reținută în sarcina sa de către intimată.
În ceea ce privește faptul că instanța ar fi reținut în mod greșit că recurentul-contestator a fost instruit cu privire la standardele de execuție, deoarece semnătura de pe trainingul trimestrial POCE nu ar fi a contestatorului, Curtea constată că nici această critică nu poate fi primită.
Instanța de fond a reținut această stare de fapt pe baza documentelor prezentate și pe care se afla semnătura contestatorului despre care acesta nu a făcut dovada că ar fi fost falsificată sau că nu i-ar aparține.
De altfel la pag. 205 din dosarul instanței de fond este depus procesul verbal nr._/02 07 2014 încheiat de comisia de disciplină în care contestatorul recunoaște că semnătura de participare la trainingul POCE este a lui.
Neântemeiată este și critica de la punctul 3 din cererea de apel formulată de apelant. În sensul că instanța în mod greșit a analizat contestația doar în raport de prevederile Regulamentului intern al societății, făcând abstracție de prevederile art. 40 lit. b din Codul Muncii care impun angajatorului obligația de a asigura permanent condiții tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă, și condiții corespunzătoare de muncă.
Un asemenea motiv nu a fost invocat de către contestator în contestația formulată astfel că instanța de judecată nu putea să îl analizeze cu ocazia soluționării pe fond a contestației.
Pentru considerentele expuse, instanța în baza art. 480 cod proc. civ. va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul S. L., împotriva sentinței civile nr. 4360 din 06.11.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât . ca obiect contestație decizie de sancționare decizie nr_/26.03.2014 emisă de .>
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015.
Președinte, R. M. | Judecător, M. P. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.M.P./16.04.2015
Tehn.MC/4 ex.
j.f. N.M. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1704/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 813/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
