Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 361/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 361/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 361
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea contestației în anularea deciziei nr. 3521/25.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, formulată de contestatoarea T. I. A., domiciliată în Filiași, .. 25, jud. D., în contradictoriu cu intimații Școala G. Filiași, cu sediul în Filiași, ., jud. D., și L. T. „D. F.”, cu sediul în Filiași, ., jud. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- contestația în anulare a fost promovată cu respectarea termenului legal;
- a fost atașat dosarul de fond;
- în cauză se solicită judecarea potrivit art. 223 Cod proc. civ.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 508 raportat la 482 și 244 Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 3521/25.09.2014, Curtea de Apel C. a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta T. I. A. împotriva sentinței nr. 3209 din 22 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Școala G. Filiași și L. T. „D. F.”.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că cuantumul salariului din decembrie 2009 a avut influență asupra drepturilor salariale ale personalului din învățământ în perioada 01.01._11, perioadă în care salariile personalului din învățământ s-au calculat în conformitate cu Legea nr. 330/2009, respectiv Legea nr. 285/2011.
În acest sens prin sentința civilă nr.7753 din 05 decembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, Tribunalul D. a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta T. I. A., în contradictoriu cu pârâtele Școala Argetoaia și Școala G. Filiași, jud. D., a obligat pârâta Școala Argetoaia la reîncadrarea salarială a reclamantei pentru perioada 30.03.2010 – 01.10.2010, luând în considerare salariile de bază aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.
A obligat pârâta Școala Argetoaia să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prev. Legii nr. 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prev. OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătite, pe perioada 30.03._10, proporțional cu activitatea desfășurată de reclamanta în cadrul unității pârâte, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadente lunare, la data plății efective.
A obligat pârâta Școala Gimnaziala Filiași la reîncadrarea salarială a reclamantei pentru perioada 01.10.2010 – 13.05.2011, luând în considerare salariile de bază aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.
A obligat pârâta Școala Gimnaziala Filiași să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prev. Legii nr. 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prev. OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătite, pe perioada 01.10.2010 – 13.05.2011, proporțional cu activitatea desfășurată de reclamanta în cadrul unității pârâte, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadente lunare, la data plății efective.
A respins cererea formulata în contradictoriu cu pârâtul L. T. "D. Filisanu".
Din considerentele sentinței menționate a rezultat că pentru a pronunța această soluție instanța de judecată a avut în vedere dispozițiile actelor normative, deciziile Curții Constituționale și ale ICCJ invocate de apelanta reclamantă în prezenta cauză.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că începând cu data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, care a reglementat un alt sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Potrivit art. 1 alin. 1 din această lege „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege”.
În același timp prin art. 6 din acest act normativ s-a prevăzut că orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială se abrogă
În aceste condiții, susținerea recurentei reclamante în sensul că drepturile salariale calculate cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 i s-ar cuveni și după data de 13.05.2011 este nefondată, întrucât în acest mod se solicită aplicarea ultraactivă a legii vechii pentru o perioadă ulterioară datei ieșirii ei din vigoare, ceea ce este inadmisibil, deoarece legea civilă se aplică numai pentru viitor, nu și pentru trecut.
În ceea ce privește decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prima instanță a reținut corect că nu are aplicabilitate în cauză, întrucât această decizie nu are în vedere perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și nici nu interpretează dispozițiile acestei legi, ci ale celor anterioare.
Curtea a constatat de asemenea că nici dispozițiile Legii 118/2010 și considerentele Deciziei nr. 872/2010 a Curții Constituționale nu au relevanță în cauza de față, așa cum corect a reținut și instanța de fond, deoarece acestea nu vizează modalitatea de calcul a salariului, ci au în vedere aplicarea unei politici de reducere a cheltuielilor bugetare, prin reducerea temporară a salariilor în sistemul bugetar.
Jurisprudența CEDO invocată de recurentă nu are aplicabilitate în speța de față, deoarece așa cum s-a arătat anterior, câtă vreme nu există dispoziție legală care să prevadă drepturile solicitate de reclamantă și pentru perioada ulterioară datei de 13.05.2011, salarizarea acesteia s-a făcut corect în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011.
Nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece recurenta nu deține un „ bun” în sensul Convenției și nu poate pretinde nici cel puțin o „speranță legitimă”cu privire la drepturile salariale solicitate, reîncadrarea salarială fiind făcută cu respectarea legii în vigoare, politica salarială fiind atributul exclusiv al statului.
În privința hotărârilor judecătorești depuse de către apelanta-reclamantă ca practică judiciară, Curtea a reținut, că acestea nu prezintă relevanță juridică în condițiile în care în legislația română precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.
Sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, apelul este nefondat și în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă a fost respins.
În data de 31.10.2014 pe rolul Curții de Apel C. a fost înregistrată sub nr. de dosar_ contestația în anularea Deciziei civile 3521/25.09.2014 formulată de contestatoarea T. I. A..
În motivarea cererii sale, contestatoarea a arătat că instanța de apel prin decizia nr. 3521/2014 a respins apelul invocând prevederile Legii nr.63/2011.
Legea nr. 63/2011 face trimitere inclusiv la celelalte acte normative in materia salarizării in vigoare in anul 2011.
In consecința, conform prevederilor art. l alin. (l) din Legea nr. 285/2010, raportate la cele ale art. 3 si art. 30 din Legea 330/2009 si 1 Legea nr. 221/2008, in tot cuprinsul anului 2011 salariile personalului didactic si didactic auxiliar trebuiau calculate în aplicarea valorii de 400 lei a coeficientului de multiplicare.
In cuprinsul Legii nr.63/2011 - anexa 5, capitolul I, art. 11 alin.(2), se prevede ca, la stabilirea salariilor personalului didactic potrivit noii legi, compensațiile tranzitorii se pot acorda doar persoanelor care la data de 31.12.2010 beneficiau de drepturi salariale la un nivel superior, pentru care se acorda aceste compensații.
La data de 31.12.2010 s-a consfințit de către Tribunalul D., Curtea de Apel C. si Înalta Curte de Casație si Justiție, salarizarea in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, același nivel de salarizare trebuia asigurat si in anul 2011.
Pentru exemplificare, menționează sentințele pronunțate in dosarele nr._/109/2012,_/109/2012,_ si_, de Tribunalul Argeș, in sensul celor menționate anterior.
P. la data pronunțării Deciziei nr.3521/2014 de Curtea de Apel C., s-a comunicat instanței de apel, in motivele de apel numeroase sentințe judecătorești privind drepturile salariate ale cadrelor didactice obținute pentru perioadele ulterioare datei de 13 mai 2011, pronunțate de Tribunalul D. si Tribunalul Argeș, drepturi bănești obținute la nivelul grilei din Legea nr.221/2008, inclusiv pentru anul 2014.
In drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 503 Cod pr. civilă.
Examinând decizia contestată prin prisma criticilor aduse prin contestația în anulare și a dispozițiilor art. 503 Cod proc. civ., Curtea, constată următoarele:
Potrivit art.503 alin.1 Cod proc.civ hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
A..2 prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4.instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Astfel,contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Curtea constată că această cale de atac a fost promovată împotriva unei hotărâri definitive,pronunțată de instanșa de apel,nesupusă recursului,și este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 503 alin.1- contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata și cele prevăzute de alin.2 pct.1,2 și 4 respectiv hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia,dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză.
Curtea constată că susținerile contestatoarei nu se încadrează în niciunul din motivele arătate expres și limitativ de art.509 Cod proc.civ. deoarece se invocă ,în susținerea contestației, interpretarea greșită a dispozițiilor Legii 63/2011,Legii nr.285/2010, Legii nr.330/2010 de către instanța de apel ,dar aceste susțineri nu se încadrează în cele arătate de art.503 C.p.civ. și nu pot fi analizate pe calea contestației în anulare.
Pentru aceste considerente, nefiind motive de retractare a deciziei atacate, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare a deciziei nr. 3521/25.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, formulată de contestatoarea T. I. A., domiciliată în Filiași, .. 25, jud. D., în contradictoriu cu intimații Școala G. Filiași, cu sediul în Filiași, ., jud. D., și L. T. „D. F.”, cu sediul în Filiași, ., jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 Ianuarie 2015.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. A.G. 26 Ianuarie 2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 264/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 367/2015.... → |
|---|
