Pretentii. Decizia nr. 1704/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1704/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1704/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1704
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta .., cu sediul în Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4323 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. N., cu domiciliul în com. Văgiulești, ., jud. Gorj, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: prin cererea de apel și prin cererea înregistrată sub nr._/25.03.2015, părțile au solicitat judecata în lipsă, potrivit art. alin. 1 pct. 2 C.p.c., iar apelanta pârâtă a depus răspuns la întâmpinare ce a fost înregistrat sub nr._/01.04.2015.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare și luând act de cererile de judecată în lipsă, a luat în examinare apelul.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul C. N. a chemat în judecată pârâta . ,solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de transport efectuate, în moneda cu care s-a plătit, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a avut încheiat contract individual de muncă, pe perioadă determinată, cu societatea pârâtă în perioada 20.07._12. Că acesta a prestat activitate pentru pârâtă în Franța, iar pârâta a refuzat să-i mai plătească transportul pentru întoarcere, reclamantul fiind nevoit să achiziționeze biletul cu câteva zile înainte de expirarea contractului.
Reclamantul a depus la dosar copia contractului individual de muncă, adresa nr.50/23.12.2013, emisă de ITM M., rezervarea efectuată în vederea transportului, copia actului de identitate.
Ulterior, reclamantul a precizat acțiunea în sensul că societatea pârâtă și-a schimbat denumirea în T. SRL, pârâta urmând a fi citată cu această denumire.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate, motivând în esență că reclamantul nu a prezentat documente justificative din care să reiese suma pe care reclamantul a plătit-o în vederea repatrierii.
Prin sentința nr.4323 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. N., cu domiciliul în com Văgiulești, ., județ Gorj, în contradictoriu cu pârâta ., Cod fiscal RO_, cu sediul în Tg-M., ., jud. M..
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a echivalentului a 120 Euro, reprezentând cheltuieli transport.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 53 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reținut că pârâta, conform obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă pe durată determinată, încheiat cu reclamantul la data de 19.07.2012, trebuia să asigure transportul acestuia din Franța, în țară, după expirarea duratei contractului, obligație pe care însă nu și-a îndeplinit-o.
Deși reclamantul a făcut demersurile necesare procurându-și individual biletul de transport, conform rezervării făcută prin EUROLINES MARSEILLE, pârâta a refuzat restituirea contravalorii acestuia, motivând că reclamantul nu a depus documentația necesară în vederea decontării transportului.
Instanța a apreciat că, prin înscrisurile depuse la dosar, s-a făcut dovada plății de către reclamant a sumei de 120 Euro reprezentând costul transportului, în acest sens fiind depuse extrasele decont de pe cardul reclamantului.
S-a concluzionat că având în vedere obligația contractuală asumată de pârâtă cu privire la transportul dus-întors al reclamantului pe durata contractului derulat în Franța, acțiunea este întemeiată în raport de dispozițiile art.40 alin.(2) lit.c din Codul Muncii.
Împotriva sentinței pârâta . a declarat apel, susținând că greșit a reținut prima instanță achitarea de către reclamant a costului biletului de transport, în condițiile în care nu s-au depus documente justificative din care să rezulte în mod cert că suma de 120 Euro a fost destinată acestui scop, și nu pentru transportul unei terțe persoane.
Potrivit art.21 alin.(4) lit.f din Codul fiscal nu sunt deductibile fiscal cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, iar conform art.146 alin.(1) lit.a Cod fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, beneficiarul trebuie să dețină factură emisă în condițiile legii de o persoană înregistrată ca plătitoare a TVA.
A mai arătat că, prin clauzele contractuale și-a asumat obligația de a asigura transportul reclamantului la și de la locul desfășurării misiunii, dus-întors, o singură dată, iar nu pe aceea de a deconta cheltuielile de deplasare.
Nu este reală susținerea că pârâta nu a făcut demersuri în timp util pentru repatrierea reclamantului. Acesta a părăsit statul în care își desfășura activitatea anterior datei la care expira contractul de muncă, iar pentru colegii lui care au respectat termenul contractual, transportul a fost asigurat.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Examinând criticile formulate, se constată nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Prin contractul nr.152 încheiat la 19.07.2012 între . (cu denumirea actuală .) în calitate de angajator și reclamantul C. N. în calitate de salariat, s-a convenit ca pe perioada de la 20.07.2012 la 30.08.2012 reclamantul să presteze activitate în Franța - M., stipulându-se condițiile de desfășurare a muncii, drepturile și obligațiile părților contractante, între care la capitolul – Alte clauze – s-a înscris la lit.e obligația asigurării de către angajator a transportului la și de la locul desfășurării misiunii, dus-întors, o singură dată.
De altfel, obligația rezultată din contract nu a fost contestată de pârâtă în cursul desfășurării procesului, care a susținut în mod constant, pe de o parte, că această îndatorire nu este echivalentă obligației de restituire a contravalorii transportului achitată de salariat, iar pe de altă parte, că reclamantul nu a depus documente justificative cu care să dovedească achitarea biletului de transport.
Referitor la modul de interpretare a clauzei privind transportul dus-întors al reclamantului în Franța, redactarea cesteia în cuprinsul contractului este făcută la modul general, fără ca termenii folosiți să permită o interpretare restrictivă, în sensul susținerilor pârâtei.
Sintagma „asigurarea transportului” poate primi diverse interpretări, presupunând fie asigurarea de către angajator a mijloacelor de transport necesare, fie efectuarea operațiunilor de rezervare a locurilor în mijlocul de transport, fără a exclude însă și asigurarea transportului în modalitatea restituirii contravalorii acestuia, în cazul în care salariatul a suportat, din resurse proprii, costul biletului de transport.
Din caracterul general al formulării clauzei contractuale rezultă însă în mod indubitabil obligația angajatorului de a suporta transportul dus-întors al salariatului la și de la locul derulării contractului de muncă.
Împrejurarea că salariatul a achiziționat personal biletul de transport nu este de natură să exonereze angajatorul de obligația contractuală asumată.
Cu înscrisurile depuse de pârâtă, care privesc alți salariați, nu s-a făcut dovada că aceasta a depus diligențele necesare pentru a asigura reclamantului întoarcerea din Franța la data expirării duratei contractului, și nici că reclamantul ar fi revenit în țară anterior datei de 1.09.2012.
Faptul că demersurile întreprinse de reclamant pentru rezervarea biletului de autocar au avut loc anterior acestei date este firesc, întrucât este normal ca aceste operațiuni să fie anterioare datei la care se efectuează transportul, fiind vorba de curse internaționale, la care biletele nu se achiziționează pe loc.
Cu extrasul de cont depus la fila 71 din dosarul de fond, reclamantul a făcut dovada plății sumei de 120 Euro, la data de 20.08.2012, către EUROLINES MARSEILLE.
Faptul că dispozițiile art.21 alin.(4) lit.f și art.146 alin.(1) lit. a din Codul fiscal privind necesitatea existenței documentelor justificative pentru deductibilitatea fiscală și deducerea TVA, nu limitează dreptul reclamantului de a-și dovedi în instanță pretențiile prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În consecință, întemeiat prima instanță a apreciat ca fiind fondată cererea reclamantului, în raport de prevederile art.40 alin.(2) lit.c) din Codul Muncii, astfel încât apelul declarat de pârâtă este nefondat și urmează să fie respins, conform art.480 alin.(1) Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta .., cu sediul în Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4323 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. N., cu domiciliul în com. Văgiulești, ., jud. Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | |
Grefier, C. C. |
red.jud.T.Ț.
tehn.M.D.4 ex
J.f.L.T.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 416/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1685/2015.... → |
|---|
