Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 264/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 264/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 264
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. V. A.
**************************
Pe rol, judecarea apelului formulat de intimatul P. C. GOIEȘTI, cu sediul în ., împotriva sentinței nr. 4437/09.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare B. E., cu domiciliul în com Goiești, ., jud. D., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul intimat P. C. GOIEȘTI, reprezentat de consilier juridic C. T. și intimata contestatoare
B. E., asistat de avocat P. D. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic C. T. pentru apelantul intimat P. C. GOIEȘTI, a susținut că instanța de fond a constatat întemeiată acțiunea formulată reținând faptul că în dispoziția contestată nu se face nicio referire la săvârșirea de câre contestatoare a altor fapte similare, reținându-se doar nerespectarea programului de lucru, iar săvârșirea unei singure fapte, în lipsa caracterului repetabil, nu constituie abatere disciplinară. Din probatoriul administrat nu a rezultat că superiorii ierarhici ai contestatoarei ar fi fost informați în legătură cu aceste împrejurări sau că a mai fost atenționată în legătură cu nerespectarea programului de lucru.
Așa cum rezultă din relatarea martorului, au mai existat astfel de situații, de cel puțin 2 – 3 ori pe lună. Contestatoare a fost atenționată de mai multe ori verbal să respecte programul stabilit de către șeful sau direct. Din faptul că a fost avertizată verbal de mai multe ori rezultă în mod indubitabil că se cunoștea situația contestatoarei prin faptul că aceasta pleca mai devreme, de aceea s-a ajuns la sancționarea acesteia.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul respingerii contestației.
Avocat P. D. E., pentru intimata contestatoare B. E., a, susținând că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că nu există nici o dovadă că s-ar fi încălcat normele de conduită, precum și programul de lucru.
Apelanta susține că martorul audiat în cauză a menționat că, contestatoarea l-a rugat de mai multe ori să schimbe tura mai devreme,însă dacă toate aceste motive, dacă ar fi fost reale și cunoscute de seful ierarhic superior, în mod absolut s-ar fi procedat la sancționarea contestatoarei, dar astfel cum relatează chiar martorul audiat, la schimbarea turei se inventariau și identificau fiecare bun din imobil, se trecea la întocmirea unui proces verbal, astfel că, având în vedere această inventariere, se poate calcula cu ușurință timpul și se poate constata că nu a părăsit locul de muncă mai devreme.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 06.01.2014, contestatoarea B. E. a chemat în judecată intimatul P. C. GOIEȘTI, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției primarului înregistrată sub nr.396/29.11.2013, prin care a fost sancționată disciplinar, cu " Avertisment scris".
Contestatoarea a arătat că este angajată cu contract individual de muncă nr.17/1.04.2003 în postul de îngrijitor curățenie în cadrul Primăriei Goiești iar la data de 06.12.2013i-a fost comunicată dispoziția de sancționare numărul 396/29.11.2013 prin care a fost sancționată disciplinar cu sancțiunea "avertisment scris" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 36 alin .3 din Regulamentul de ordine interioară, reținându-se că nu a respectat programul de lucru.
Prin contestația formulată, contestatoarea a invocat nulitatea dispoziției de sancționare susținând că :dispoziția nu i-a fost comunicată în termen de 5 zile de la data aplicării ;dispoziția nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 252 alin. 2 din C. M. respectiv nu este descrisă fapta care constituie abatere ,nu cuprinde dispozițiile din contractul individual de muncă încălcate ,temeiul de drept al sancțiunii aplicate .
Contestatoarea a susținut că articolul invocat pentru aplicarea sancțiunii vizează conform Codului muncii, infracțiunea de stabilire de către angajator în mod repetat a unor salarii sub nivelul salariului minim brut pe țara.
.5585/13.12.2013, procesul verbal de informare privind avantajele medierii.
La data de 7.02.2014, pârâtul P. comunei Goiești a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat în temeiul art.196 alin 1 NCPC nulitatea cererii de chemare în judecată motivată pe împrejurarea că din cuprinsul contestației nu rezultă pe cine a chemat în judecată în calitate de intimat, solicitând totodată pe fondul cauzei respingerea contestației formulate pentru următoarele considerente:
Dispoziția contestată a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art.252 alin.1, în cuprinsul dispoziției fiind menționate prevederile încălcate de reclamantă și anume art.36 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară.
A depus la dosar în copie: dispoziția contestată, declarația nr.4768/4.11.2013 – T. E.,procesul verbal încheiat între contestatoare și T. E., adresa nr 4873/6.11.2013 – Primăria Goiești, nota explicativă nr.4920/8.11.2013 – B. E., referatul nr 5291/27.11.2013.
La termenul din 15 .04.2014 instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.196,197 N.C.PC .
În dovedirea contestației, contestatoarea a solicitat proba cu acte, interogatoriu și proba testimonială cu martorul T. E., probe încuviințate și administrate de către instanță.
Prin sentința civilă nr.4437 din 09 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, s-a admis contestația. S-a anulat dispoziția nr.396/29.11.2013 emisă de intimată.
A fost obligată intimata la 250 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Astfel, contestatoarea B. E. este angajată cu contract individual de muncă nr.17/1.04.2003 în postul de îngrijitor curățenie în cadrul Primăriei Goiești
Prin dispoziția numărul 396/29.11.2013 contestatoarea a fost sancționată disciplinar cu sancțiunea "avertisment scris" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 36 alin .3 din Regulamentul de ordine interioară, reținându-se că nu a respectat programul de lucru .
Prin contestația formulată ,contestatoarea a invocat nulitatea dispoziției de sancționare susținând că :dispoziția nu i-a fost comunicată în termen de 5 zile de la data aplicării ; dispoziția nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 252 alin. 2 din C. M. respectiv nu este descrisă fapta care constituie abatere ,nu cuprinde dispozițiile din contractul individual de muncă încălcate ,temeiul de drept al sancțiunii aplicate .
Contestatoarea a susținut că articolul invocat pentru aplicarea sancțiunii vizează conform Codului muncii, infracțiunea de stabilire de către angajator în mod repetat a unor salarii sub nivelul salariului minim brut pe țara.
Referitor la aspectele de nulitate invocate de către contestatoare, instanța a reținut că deși potrivit art. 252 alin. 3 din C.M. dispoziția de sancționare trebuie "comunicată salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii " depășirea acestuia nu este reglementată de lege drept o cauză de natură să atragă nulitatea absolută a dispoziției de sancționare .
De asemenea, instanța nu a reținut nici celelalte motive de nulitate invocate. În acest sens, textul art.252 alin.2 lit b prevede că dispoziția de sancționare va cuprinde "precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost inculcate de salariat".Prin urmare, cum în dispoziția de sancționare este menționat art.36 alin3 din Regulamentul de ordine interioară instanța constată că nici acest motiv de nulitate nu subzistă .Reglementarea din art. 252 alin. 2 lit b este enumerativă și nu cumulativă intimata având obligația de a indica la aplicarea sancțiunii unul din aceste acte(statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca) .
De asemenea, în dispoziția contestată este menționată abaterea săvârșită și anume "nerespectarea programului de lucru".Totodată,referirea în cuprinsul deciziei la art. 264 alin.1 din forma actuală a C.M. și nu la art. 248 din C.M.(sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul săvârșește o abatere disciplinara sunt :a) avertismentul scris ) nu constituie un motiv de nulitate a dispoziției .
Contestația formulată de către contestatoarea B. E. este întemeiată pe fond.
Astfel, în art. 36 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară este reglementată ca abatere disciplinară fapta salariatului care în mod repetat nu respectă programul de lucru. În dispoziția contestată nu se face nici o referire la săvârșirea de către contestatoare și a altor fapte similare reținându-se doar "nerespectarea programului de lucru. Săvârșirea unei singure fapte ,în lipsa caracterului repetabil nu constituie abaterea disciplinară reglementată de art.36 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară .Deși martorul T. E. a relatat că a mai fost rugat să vină la serviciu mai devreme, din probatoriul administrat nu a rezultat că superiorii ierarhici ai contestatoarea nu erau informați în legătură cu aceste împrejurări sau că a mai fost atenționată în legătură cu nerespectarea programului de lucru .
Probatoriul administrat (declarația martorului T. E., referatul numărul 5291/27.11.2013 întocmit de către viceprimar) confirmă că B. E., a rămas la program până la ora 21. În acest sens, martorul a relatat că, în data de 02.11.2013, contestatoarea l-a sunat și l-a rugat să vină la serviciu mai devreme și nu la ora 21 la care începea programul de lucru. Martorul a susținut că B. E. și-a motivat această rugăminte pe împrejurarea că nu se simțea bine. După întocmirea procesului-verbal de predare a inventarului, martorul împreună cu contestatoarea au mers la poarta sediului, contestatoarea încercând să plece spre casă, moment în care a apărut primarul localității și i-a întrebat de ce nu respectă programul de lucru. Din referatul numărul 5291/27.11.2013 întocmit de către viceprimarul Ș. C. rezultă că B. E. s-a întors la serviciu și a rămas până la ora 21 .
Având în vedere că, din cuprinsul dispoziției contestate nu a rezultat că în mod constant B. E. nu respecta programul de lucru sau că a mai fost atenționată în legătură cu respectarea programului de lucru precum și faptul că în data de 02.11.2013 contestatoarea s-a întors la serviciu, unde a rămas până la ora 21 instanța a constatat că în mod nelegal a fost sancționată disciplinar .
În consecință, instanța a admis contestația formulată de contestatoarea B. E. în contradictoriu cu intimatul P. C. GOIEȘTI, a anulat dispoziția numărul 396/29.11.2013 emisă de intimată .
În temeiul art.453 N.C. instanța a obligat pe intimată la 250 lei cheltuieli de judecată către contestatoare .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul P. C. Goiești, pe care o consideră netemeinica si nelegala, solicitând in acest sens admiterea apelului, schimbarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii formulată de contestatoarea B. E. ca fiind netemeinică și nefondată.
Consideră nelegala si netemeinica sentința pronunțata având in vedere următoarele aspecte:
Așa cum a relatat martorul au mai existat astfel de situații, de cel puțin 2-3 ori pe lună, mai exact 2-3 sâmbete din cele 4 sâmbete lunar, în care contestatoarea trebuia să le lucreze, însă aceasta în mod repetat a sunat martorul pentru ca acesta să facă schimbul mai devreme de ora stabilită pentru a pleca.
Contestatoarea a fost atenționată de mai multe ori, verbal, să respecte programul stabilit de către șeful direct al acesteia, respectiv viceprimarul comunei, aceasta neconformându-se, astfel că s-a ajuns la emiterea dispoziției de sancționare nr.396/29.11.2013.
faptul că a fost avertizată verbal de mai multe ori demonstrează în mod indubitabil că se cunoștea situația contestatoarei, și anume faptul că aceasta pleca mai devreme, de aceea s-a ajuns la sancționarea acesteia.
In drept, a invocat dispozițiile art.480 alin.2 NCPC.
Intimata contestatoare a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
Apelul este nefondat.
Prima instanță a admis contestația formulată împotriva dispoziției nr. 396/29.11.2013 emisă de intimată,, pe care a anulat-o, apreciind că fapta reținută în sarcina contestatoarei nu poate fi calificată drept o abatere disciplinară, susceptibilă să angajeze răspunderea disciplinară.
Art. 247 alin.2 C. Muncii definește abaterea disciplinară ca fiind fapta în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În sarcina angajatei s-a reținut nerespectarea programului de lucru, aspect susținut, în opinia apelantei, de declarația lui Totâlcă E., audiat pe parcursul cercetării judecătorești ca martor. Acesta a declarat că, fiind beneficiar al ajutorului de șomaj, asigură paza sediului Primăriei, de sâmbătă noaptea, de la ora 21, până duminică dimineața, la ora 7, tura fiindu-i predată de contestatoare, angajată pe postul de îngrijitor curățenie.
În acest context, în data de 2 noiembrie 2013, contestatoarea l-a rugat pe martor să vină mai devreme la sediul Primăriei, pentru a-i preda paza, întrucât nu se simte bine și intenționează să părăsească postul mai devreme. Martorul s-a deplasat la sediul Primăriei la ora 20, salariata era prezentă, însă intenționa să plece, dar, întrucât s-a întâlnit cu primarul, a rămas până la ora 21. Aceleași aspecte au fost reținute și în cuprinsul referatului nr. 5291/27.11.2013, întocmit de viceprimarul Ș. C., act care a sta la baza sancționării disciplinare a contestatoarei.
Intimata a susținut că fapta săvârșită de angajată este enumerată ca abatere disciplinară în Regulamentul de ordine interioară , în art. 36 alin.3, astfel că, în temeiul prerogativei conferită de art. 247 C. muncii, s-a procedat la aplicarea sancțiunii disciplinare constând în avertismentul scris.
Prima instanță a apreciat corect că nu este îndeplinită cerința ca fapta reținută în sarcina angajatei să fie considerată ca fiind abatere disciplinară.
Art. 36 alin.3 lit.d din ROI prevede că nerespectarea în mod repetat a programului de lucru constituie abatere disciplinară, or în speță, nu a fost dovedită nici fapta imputată, și cu atât mai puțin caracterul repetitiv al unei eventuale nerespectări a programului de lucru, caz în care constatarea săvârșirii unei singure astfel de fapte nu poate justifica sancționarea disciplinară a autoarei sale.
Fapta reținută în sarcina angajatei, constând în nerespectarea programului de lucru în data de 2 noiembrie 2013, nu a fost probată, câtă vreme atât în declarația martorului, cât și în referatul întocmit de viceprimar, se face referire doar la o simplă intenție de a părăsi mai devreme locul de muncă, intenție nematerializată, contestatoarea rămânând în sediul primăriei până la terminarea programului de lucru, la ora 21. Or, angajatorul nu poate sancționa o intenție, care nu poate întruni condițiile calificării sale ca abatere disciplinară, potrivit art. 247 alin.2 C. Muncii.
Angajatorul, căruia îi revenea sarcina probei,în conformitate cu art.272 C. Muncii, nu a făcut dovada că salariata a ignorat normele imperative care reglementează programul de lucru, astfel că nu pot fi primite criticile formulate prin motivele de apel, vizând o stare de fapt contrară.
Prin urmare, neexistând abatere disciplinară, nu există temei pentru angajarea răspunderii disciplinare și aplicarea unei sancțiuni disciplinare, așa cum temeinic și legal a apreciat prima instanță.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate, astfel că, potrivit art. 480 Cod pr. civ., apelul declarat se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul P. C. GOIEȘTI, cu sediul în ., împotriva sentinței nr. 4437/09.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare B. E., cu domiciliul în com Goiești, ., jud. D., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2015.
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.26.01.2015
j.f. C.D. P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 813/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 361/2015.... → |
|---|
