Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 3961/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3961/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 13660/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3961
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta Ș. E., domiciliată în C., .. 14, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2270/19.05.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. J. DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat D. A., pentru apelanta reclamantă Ș. E. și consilier juridic I. C., pentru intimata pârâtă C. J. DE PENSII D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- apelul a fost declarat și motivat în termenul legal;
- intimata pârâtă C. J. DE PENSII D. a depus la dosar concluzii scrise, la data de 09.09.2015, după care;
Avocat D. A., pentru apelanta reclamantă Ș. E., a solicitat încuviințarea probei cu efectuarea unei adrese către Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP, având în vedere că sunt două contestații pentru două acte diferite și pentru a afla soluția care s-a pronunțat în contestația privind primul act contestat, considerând că are relevanță în prezenta cauză.
Interpelat de instanță, apărătorul apelantei reclamante a arătat că există două acte: actul prin care s-a sistat pensia și actul prin care s-a dispus restituirea sumelor pe ultimii ani, iar primul act contestat este cel referitor la sistarea pensiei. Este vorba despre decizia de suspendare a plății pensiei de urmaș din 15.10.2014, aflată la fila 11 dosar fond și este depusă la dosar și contestația formulată împotriva acestei decizii.
Consilier juridic I. C., pentru intimata pârâtă C. J. DE PENSII D., apreciază că nu se impune efectuarea unei adrese către Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP, apărătorul apelantei reclamante putând eventual să solicite suspendarea prezentei cauze până la soluționarea acelei cauze.
Instanța a respins cererea de probatorii formulată de apărătorul apelantei reclamante, constatând că obiectul cauzei de față îl constituie contestația împotriva deciziei de debit, iar în măsura în care soluția din contestația la decizia de suspendare ar putea influența valabilitatea debitului, apelantul reclamant are posibilitatea să formuleze cerere de revizuire.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat D. A., pentru apelanta reclamantă Ș. E., a susținut oral motivele de apel formulate în scris, în raport de care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii contestației și anularea deciziei contestate și a măsurilor dispuse, apreciind că decizia în baza căreia i se urmăresc drepturile este nelegală. A arătat că instanța s-a pronunțat pe altceva decât s-a solicitat și pe un alt temei juridic și altă lege decât cea în baza căreia s-a emis actul respectiv. Apreciază că intimata își invocă propria culpă. Dacă exista vreun motiv de suspendare în martie 2010, intimata trebuia să ia această măsură atunci și nu după patru ani, fiind astfel în culpă.
Consilier juridic I. C., pentru intimata pârâtă C. J. DE PENSII D., a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin contestația înregistrată la data de 06.11.2014 ,contestatoarea Ș. E. a chemat în judecată pe intimata C. JUDEȚEANA DE PENSII D. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr._/17.10.2014 și a somației emise pentru recuperarea debitului în sumă de_ lei aferent perioadei 01.11.2011-1.11.2014 .În subsidiar, contestatoarea a solicitat instanței exonerarea de la restituirea debitului în conformitate cu dispozițiile Legii 125/2014 – a amnistiei fiscale.
S-a motivat de către contestatoare că intimata prin Decizia_/15.10.2014 prin i-a suspendat acordarea drepturilor de pensie este nelegală deoarece a fost emisă în baza unui text de lege care nu era în vigoare la data " existenței motivului de suspendare", text, care nu i se poate aplica .În opinia contestatoarei, data la care trebuia să se raporteze intimata este 01.03.2010, moment la care art. 114 alin 1 lit "c" din Legea 263/2010 nu era în vigoare . Totodată, contestatoarea mai susține că decizia contestată în speța de față (nr._/17.10.2014 ) se află într-un raport de accesorialitate față de decizia_/15.10.2014 . În baza acestui argument, contestatoarea a susținut că a formulat contestație împotriva acestei decizii(_/15.10.2014 ) la Comisia Centrală de soluționare a Contestațiilor.
S-a mai susținut, de către contestatoare că indiferent de soluția care se va pronunța în contestația formulată împotriva Deciziei_/15.10.2014, aceasta beneficiază de amnistia fiscală prevăzută de dispozițiile Legii 125/2014. Totodată în opinia contestatoarei restituirea pensiei de urmaș încasate ar constitui un abuz în condițiile în care dacă ar fi existat un motiv de suspendare, intimata trebuia să ia această măsură în martie 2010 și nu la cca 4 ani. De asemenea, a mai susținut că eroarea intimatei C. JUDEȚEANA DE PENSII D. nu-i poate fi imputată .
La dosarul cauzei, contestatoarea a depus în copie cartea de identitate, decizia_/17.10.2014,somația emisă în dosarul de executare nr. 542/17.10.2014, decizia_/21.10.2009 Decizia_/15.10.2014 de suspendare a plății pensiei pentru urmaș, decizia asupra capacității de muncă nr. 1276/18.02.2009, buletinul de calcul al sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale .
Intimata C. JUDEȚEANA DE PENSII D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației susținând că prin decizia 25 8319/17.10.2014, contestatoarei i-a fost stabilit un debit în sumă de_ lei, reținându-se că a beneficiat de pensie de urmaș conform art. 68 alin 1 din Legea 19/2000 cu încălcarea dispozițiilor art. 75 si 93 din Legea 19/2000 deoarece nu s-a prezentat la data de 17.02.2010 la comisia de revizuire medicală.
Totodată, intimata a susținut că dispozițiile referitoare la amnistia fiscală nu îi sunt aplicabile contestatoarei pentru că au fost cauzate de culpa acesteia.
La dosarul cauzei, intimata a depus în copie decizia_/17.10.2014,somația emisă în dosarul de executare nr. 542/17.10.2014, decizia_/21.10.2009 Decizia_/15.10.2014 de suspendare a plății pensiei pentru urmaș, decizia asupra capacității de muncă nr. 1276/18.02.2009, buletinul de calcul al sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale referatul nr. 734/14._, copia cererii de acordare a pensiei de urmaș .
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare în care a reluat, în esență susținerile din contestație.
Prin sentința civilă nr. 2270/19.05.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost respinsă contestația formulată contestatoarea Ș. E., in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANA DE PENSII D..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia nr._/21.09. 2009(fila-8) a fost soluționată cererea formulată de către contestatoarea Ș. E. de acordare a pensiei de urmaș( fila-31) .Contestatoarea la data formulării acestei cererii era beneficiara unei pensii de invaliditate, la care de altfel, renunța dacă " pensia de urmaș era mai favorabilă" .
Dispozițiile Legii 19/2000 în vigoare la acea data prevedeau această posibilitate legală în art. 68 "soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 1 an".
Dar, conform art. 75 din Legea 19 /2000 "beneficiarii pensiei de urmaș prevăzuți la art. 66 lit. c) și la art. 68 alin. (1) sunt expertizați, supuși revizuirii medicale și au obligația de a urma programele recuperatorii conform acelorași reglementări prevăzute pentru pensia de invaliditate".
Termenul fixat pentru contestatoare pentru a se prezenta pentru revizuirea pensiei a fost de 17 februarie 2010 (fila-12).Cum, contestatoarea nu a respectat acest termen și nu s-a prezentat la Cabinetul de Expertiză Medicală intimata a dispus prin Decizia_/15.10.2014 suspendarea plății pensiei pentru urmaș. Argumentul contestatoarei referitor la nelegalitatea deciziei_/15.10.2014 deoarece a fost emisă în baza unui text de lege care nu era în vigoare la data " existenței motivului de suspendare", excede obiectului prezentei contestații .Cu toate acestea, la data de 01.03.2010 invocată de contestatoare, dispozițiile Legii 19 /2000 (art.92 lit. c) erau în vigoare și prevedeau obligații similare celor ale art. 114 alin1 lit c din Legea 263/2010.
Această decizie a fost contestată la Comisia centrală de contestații și nu a fost formulată încă o contestație la instanța de judecată astfel că deși, cum a susținut contestatoarea decizia contestată în prezenta contestație se află într-un raport de accesorialitate față de Decizia_/15.10.2014 de suspendarea plății pensiei, până la anularea de către Comisia centrală de contestații sau de către instanță decizia respectivă își va produce efecteleprevăzute de lege .
Instanța nu a putu reține nici incidența în speță a dispozițiilor Legii 125/2014 referitoare la amnistia fiscală deoarece conform art 2 " debitele care au drept cauză culpa debitorului, cum ar fi ………nerespectarea obligațiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, după caz, cu venituri din activități independente, nu fac obiectul scutirii de la plată și al restituirii, potrivit prevederilor prezentei legi.
Este evident că, neprezentarea contestatoarei la data de 17.02.2010 la Cabinetul de expertiză medicală din cadrul CNP D. reprezintă o nerespectare a obligațiilor legale în sensul art. 2 din Legea 125/2014 astfel că aceasta nu beneficiază de scutirea de la restituire. Faptul că, angajații intimatei au sesizat după 4 ani că, în mod nelegal contestatoarea a încasat drepturile de pensie de urmaș nu reprezintă un argument pentru reținerea unei culpe comune sau pentru diminuarea culpei contestatoarei.
Prin decizia contestată și conform buletinului de calcul (fila-14) contestatoarea trebuie să restituie sumele încasate necuvenit doar pentru ultimii 3 ani, începând cu noiembrie 2011 și nu cu data de 1 martie 2010. Astfel,conform art. 179 din Legea 263/2010 "sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani".
Față de cele reținute, instanța a respins contestația formulată contestatoarea Ș. E., in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANA DE PENSII D. ca nefondată .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta Ș. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că prima instanță s-a pronunțat pe altceva decât s-a solicitat, respectiv pe un alt temei juridic si alta lege decât cea in baza căreia s-a emis actul.
În acest sens, apelanta a arătat că decizia_/15.10.2014 care a sistat dreptul său la plata pensiei de urmaș este nula si contestata in procedura prevăzuta de lege, întrucât a fost emisa in baza unui text de lege ce nu era in vigoare la data existentei motivului de suspendare si nu se poate aplica.
Consideră apelanta că, raportat la momentul la care trebuie verificată si aplicata legea-01.03.2010, Legea 263 din 2010 si art 114 al 1 lit "c" nu era in vigoare si nu putea produce efecte, astfel că, în mod nelegal, instanța a analizat cauza in raport cu alta lege decât cea in baza cărora s-au emis actele, hotărârea fiind lipsită de temei legal .
De asemenea, a susținut că al doilea capăt de cerere era admisibil si se impunea acordarea amnistiei fiscale a sumei_ lei, conform Legii nr.125/2014, astfel încât consideră că, în mod nelegal, prima instanță a reținut ca nu se aplica art 1 din lg 125/2014, stabilind culpa sa exclusiva, fără a avea în vedere culpa clara a intimatei în aplicarea si administrarea dosarelor și faptul că aceasta a dispus sistarea pensiei la peste 4 ani de la data încetării invalidității.
Apelanta contestatoare a menționat că Legea amnistiei prevede că pensionarii sunt exonerați de la plata pentru toate sumele necuvenite încasate și consideră că se află în această situație, fiindu-i aplicabil art. 1 din Legea nr. 125/2014, în condițiile în care legea nu distinge motivul pentru care nu se cuvine acel drept de prestații sociale, legea stipulând, fara nici o distincție, ca sumele încasate necuvenit nu se datorează.
În aceste condiții, apelanta apreciază că recuperarea pensiei ar constitui un abuz deoarece debitul s-a creat din culpa exclusivă a intimatei, care nu a înștiințat-o că avea obligația de a se prezenta în vederea revizuirii la cabinetul de expertiză medicală pentru a se verifica existența, în continuare, a invalidității, aceasta cu atât mai mult cu cât nici cu prilejul recalculării pensiei de urmaș și nici cu ocazia efectuării reviziilor de fond anuale nu s-a sesizat că ar încasa pensia necuvenit pentru că nu și-ar fi îndeplinit obligația respectivă.
Sub acest aspect, apelanta reclamantă a precizat că a beneficiat de pensie de urmaș ca urmare a decesului soțului său prin decizia de pensii_/21.10.2009, în același timp sistandu-i-se pensia de invaliditate din dosarul_ și că, desi a renunțat la dreptul propriu pentru a opta la pensia de urmaș, mai avantajoasa, i s-au sistat in prezent drepturile, pe considerentul ca nu și-a continuat recuperarea si nu s-a prezentat la comisiile medicale de specialitate, în condițiile în care nu mai avea acea pensie de invaliditate, ci pensie de urmaș care nu avea condiționări.
A mai arătat că, la data de 15.10.2014, C. Județeană De Pensii D. i-a suspendat pensia de urmaș incepand cu martie 2010 fara sa fi primit vreo notificare prealabila sau invitație sa se prezinte la vreo revizuire medicala și consideră că, daca exista vreun motiv de suspendare in martie 2010, intimata trebuia sa ia aceasta măsura atunci si nu la 4 ani distanta si sa fie executata pentru sume pe care are dreptul sa le primească în calitate de urmaș al soțului si nu pe considerente medicale sau neprezentari la comisii de specialitate.
Totodată, a susținut că orice eroare a intimatei C. judetena de pensii nu îi poate fi imputata, astfel că in mod nelegal instanța de fond a stabilit culpa sa exclusiva, fără a avea în vedere că intimata nu se poate prevala de propria culpa, anume de eroarea de gestionare a dosarelor de pensii.
A mai arătat că, în virtutea principiului „ Erores Comunae Facit Jus”, eroarea instituției intimate care si-a produs efecte pe parcursul a 4 ani nu poate fi revocata, iar reclamanta nu poate fi sancționată pentru culpa Casei Județene de Pensii D. in administrarea propriilor dosare.
Ca un ultim aspect, a invocat faptul că art.1 CEDO stabilește ca nimeni nu poate fi lipsit de un bun al sau iar pensia este asimilat unui bun, astfel încât consideră că intervenția unilaterala a intimatei asupra dreptului său la pensie incalca art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate si pe fondul cauzei admiterea contestației si anularea deciziei contestata si a masurilor dispuse, recuperarea sumei de_ lei pentru perioada 01.11._14 in principal, întrucât decizia in baza căreia i se urmăresc drepturile este nelegala.
Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv prevăzute de art.477-478 NCPC, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, este neîntemeiată critica apelantei conform căreia situatia care a determinat sistarea pensiei de urmas si constituirea debitului, ivindu-se la data de 01.03.2010, sub legea veche- Legea nr.19/2000, se impunea ca decizia de debit să fie emisă în temeiul acestui act normativ. Sub acest aspect, Curtea retine că decizia de debit s-a emis la data de 07.10.2014 si, în raport de termenul de prescriptie de 3 ani, priveste constituirea debitului pe perioada 01.11._14, asadar pe perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, astfel că, din punct de vedere procedural, temeiul legal al măsurii de recuperare a debitului nu putea fi decât o prevedere dintr-o lege în vigoare la data emiterii sale.
În măsura în care situatia care a determinat suspendarea plății pensiei de urmas s-a ivit anterior datei de 01.01.2011, sub imperiul legii vechi, aceasta atrage, într-adevăr, examinarea normelor de drept substantial din Legea nr.19/2000, dar această chestiune priveste legalitatea deciziei de suspendare a pensiei nr._/15.10.2014, care nu face obiectul cauzei de fată. Împrejurarea că, din punct de vedere al dreptului sustantial, temeiul legal al sistării pensiei de urmas trebuia eventual să se regăsească în legea veche, nu înseamnă că, din punct de vedere procedural, decizia de debit care se întemeiază pe decizia de suspendare a plății pensiei trebuia să fie emisă în temeiul Legii nr.19/2000, mai ales că debitul a fost constituit pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, găsindu-si aplicarea art.179 din această lege.
Nefondată este si critica apelantei în sensul că trebuia să beneficieze de amnistia prevăzută de Legea nr.125/2014, de vreme ce s-a ajuns la constituirea debitului din culpa intimatei CJP D., care a emis decizia de suspendare a plății pensiei de urmas la peste 4 ani de la data aparitiei împrejurării care trebuia să determine suspendarea potrivit legii, respectiv neprezentarea la revizuirea medicală.
Este cert că, ori de câte ori se plătesc sume de bani necuvenite sau în plus fată de cele cuvenite pensionarilor, o culpă revine casei teritoriale de pensii care fie nu a stabilit corect dreptul la pensie, fie nu a determinat corespunzător cuantumul acestor drepturi, fie nu a evidentiat ori administrat corespunzător situatia plătilor drepturilor de asigurări sociale. Aceasta nu înseamnă că persoanele care au încasat necuvenit sumele respective nu au obligatia restituirii lor, în conformitate cu art.179 din Legea nr.263/2010.
Din economia textelor Legii nr.125/2014 rezultă că intentia legiuitorului a fost aceea ca amnistia fiscală să se aplice numai în acele situatii în care este exclusă orice culpă a pensionarului, aceasta fiind reglementată la art.1 din lege ca o derogare, așadar ca o excepție de la disp. art.179 din Legea nr.263/2010. Prin urmare, amnistia fiscală are în vedere acele situatii în care pensionarul, desi si-a îndeplinit toate obligatiile impuse de lege, s-a efectuat totuși o plată necuvenită a drepturilor de pensie, fiind vorba de o culpă exclusiva a casei de pensii.
În acest sens, art.2 din Legea nr.125/2014 exclude expres de la scutire „ debitele care au drept cauză culpa debitorului, cum ar fi folosirea de către acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității, care au avut drept urmare stabilirea eronată a pensiei, nerespectarea obligațiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, după caz, cu venituri din activități independente”
Corect a retinut prima instantă aplicabilitatea acestui text de lege și faptul că reclamanta nu si-a respectat care îi revenea, potrivit legii, în calitate de beneficiar al pensiei de urmaș.
Sub acest aspect, se reține că temeiul acordării pensiei de urmas l-au constituit disp.art.68 alin.1 din Legea nr.19/2000, conform căruia „soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 1 an”. În această situație, dreptul la pensia de urmaș al soțului supraviețuitor era condiționat de subzistența stării de invaliditate a acestuia (de gradul I sau II), pe decizia nr._/21.10.2009 de acordarea a pensiei de urmaș menționându-se, de altfel, că este „ pt. invaliditate”.
Totodată, în decizia asupra capacității de muncă nr.1276/18.02.2009 ( fila 12 dosar Tribunal), în baza căreia s-a stabilit gradul de invaliditate a reclamantei se menționează că aceasta urma a fi supusă revizuirii medicale la data de 17.02.2010. Cum reclamanta nu s-a prezentat la data menționată pentru revizuirea medicală astfel cum impunea art.75 din Legea nr.19/2000, nu se poate reține că aceasta și-a respectat obligațiile care-i reveneau potrivit legii ca beneficiar al pensiei de urmaș.
Având în vedere că aceasta se încadrează în ipoteza prevăzută de art.2 din Legea nr.263/2010, în mod corect a constatat Tribunalul că amnistia fiscală nu poate opera în cazul său.
Nu se poate reține încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, prin constituirea debitului si reținerea sumelor datorate de reclamantă cu acest titlu, întrucât în sfera noțiunii de „bun” care se bucură de protecția art.1 din Protocol intră bunurile unei persoane, un drept câștigat sau o valoarea patrimonială care o bază suficientă în dreptul intern. În nici un caz, în sfera acestei noțiuni nu pot intra drepturile pe care o persoană le-a încasat necuvenit potrivit legislatiei în vigoare.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefondat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta Ș. E., domiciliată în C., .. 14, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2270/19.05.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. J. DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/05.10.2015
Jud. fond C.D. P.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 217/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 492/2015. Curtea... → |
|---|
