Obligaţie de a face. Sentința nr. 416/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 416/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 3385/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3385
Ședința publică de la 01 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - P. P.
Judecător - M. C.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul F. T., domiciliat în C., ., ..1, . împotriva sentinței civile nr. 416 din 29 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SA, cu sediul în Tg.J., ., nr. 5, județ Gorj, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant F. T., personal și intimata pârâtă . SA, prin consilier juridic I.C., lipsind apelantul reclamant F. T.:
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Apelantul reclamant, având cuvântul, a susținut că revine asupra solicitării formulate în apel în sensul că renunță la cererea de probatorii, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului:
Apelantul reclamant a susținut motivele scrise, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii actiunii.
Consilier juridic I.C., pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința civilă nr. 416 din 29 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._ s-a respins acțiunea reclamantului F. T., CNP_, domiciliat in C., ., .. 1, ., cu domiciliul procesual ales in C., .. 7, ., . SCA T. si Asociatii, formulata in contradictoriu cu pârâtul . SA, cu sediul in Targu-J., .. 5, jud. Gorj, Cod fiscal RO_, inregistrata in Registrul Comertului sub nr. J_, având ca obiect acțiune în constatare, ca neintemeiata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Pentru perioada dedusa judecatii, din relațiile primite de la pârâtă, a reieșit că la nivelul societății a fost efectuată procedura de nominalizare a locurilor de muncă și a persoanelor care efectuează activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.
Prin acest Ordin nr. 50/1990 al Ministerului Muncii, emis în aplicarea Decretului-Lege nr. 68/1990, s-au precizat locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și procedura specială ce trebuie efectuată în vederea aplicării acestor dispoziții.
Conform pct. 5 din Ordinul nr. 50/1990, determinarea condițiilor de muncă se efectuează de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, în prezența inspectorilor pentru protecția muncii, dar numai după ce se constata că, până la data efectuării determinărilor de noxe, s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă, așa cum se prevede la pct. 4.
După parcurgerea acestei proceduri, conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea salariații, procedează la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, așa cum prevede pct. 6.
Activitatea desfasurata in mod concret de reclamant nu se incadreaza in grupa a IIa de munca, din inscrisurile aflate la dosarul de fond reiesind fara indoiala ca activitatea prevazuta la pct. 122 din anexa 2 la Ordinul 50/1990 se refera, in exclusivitate, la activitatea de epurare a apelor reziduale industriale sau menajere (fila 18 dosar).
In înscrisul stat la fila 18 dosar fond, emis de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, se prevede in mod expres faptul ca activitatea de tratare chimica a apei in cadrul filialelor de producere a energiei electrice si termice se incadreaza in grupa a IIIa de munca, impunandu-se respectarea cu strictete a prevederilor Ordinului 50/1990 in unitati.
Ca urmare, a fost emisa Decizia nr. 376/30.06.1998 care a stabilit ca activitatea de tratare chimica a apei in cadrul filialelor de producere a energiei electrice si termice se incadreaza in grupa a III-a de munca, aceasta incadrare urmand a fi facuta retroactiv, de la data incadrarii pe postul respectiv.
Reclamantul nu a contestat la acel moment această încadrare efectuată prin Hotărârea Conducerii Societății și în baza determinării condițiilor de lucru în care a muncit, iar în instanța de judecată nu a adus probe pertinente si concludente, care sa faca dovada că a desfășurat activitate în muncă în condiții de grupa a II-a de muncă astfel cum sunt descrise la pct. 122 anexa II a Ord.50/1990 .
Astfel cum a rezultat din inscrisurile emise de parata cu ocazia desfasurarii procedurii legale de determinare a locurilor de munca si activitatilor incadrate in grupe de munca, nici activitatea desfășurată de reclamant, și nici locul de muncă ocupat de acesta nu îndeplinesc condițiile pentru a fi încadrate în condiții deosebite de muncă, fiind facute mentiuni exprese in acest sens de autoritatile cu competente (adresa nr. 43G/1134/27.05.1998 a Ministerului Muncii si Protectiei Sociale - fila 30 dosar).
Proba cu martori, propusa de reclamant nu a fost apreciata ca fiind concludenta de catre instanta, nefiind in masura sa rastoarne concluziile rezultate din probele produse de parata, respectiv, inscrisurile intocmite pe baza masuratorilor si buletinelor de determinari toxicologice ale mediului de munca.
Sub acest aspect, Tribunalul a retinut ca o proba nu poate fi rasturnata decat de o proba cu aceeasi valoare, ori, in speta, declaratiile unui martor nu sunt in masura sa rastoarne cele statuate de parata, ca urmare a desfasurarii unor activitati tehnice de masurare si de determinare toxicologica a mediului de munca.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamant privind încadrarea activității desfășurate în perioada 21.11.1980 – 17.04.1982 în grupa a II de muncă a fost apreciată ca neîntemeiată și a respins-o ca atare.
În consecință, a fost respins și capătul de cerere accesoriu, referitor la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata, dat fiind faptul respingerii în tot a actiunii formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel reclamantul arată că, a lucrat în funcția de operator tratarea apei în cadrul fostei întreprinderi Electrocentrale C., așa cum rezultă din înscrisurile făcute în carnetul de muncă.
Precizează că, în toată perioada 21.11.1980 – 17.04.1982 și-a desfășurat activitatea în condiții grele determinate de manipularea de substanțe chimice, existând posibilitatea producerii de accidente de muncă, activitate specifică grupei a II a de muncă, loc de muncă ce intră sub incidența Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, poziția 122.
Instanța de fond neîntemeiat a respins proba cu martori prin depoziția căruia făcea dovada în concret a condițiilor în care și-a desfășurat activitate în perioada 21.11.1980 – 17.04.1982, considerând că din înscrisurile depuse la dosar de către intimată rezultă care au fost condițiile în care și-a desfășurat activitatea.
Consideră că în acest mod i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, având în vedere că i-a fost limitat dreptul de a aduce probe în fața instanței de judecată în vederea demonstrării solicitărilor din acțiune.
Arată apelantul reclamant că, neîntemeiat prima instanță reține că prin Decizia nr. 376/30.06.1998 s-a stabilit ca activitatea de tratare chimică a apei în cadrul filialelor de producere a energiei electrice și termice se încadrează în grupa a III a de muncă, deoarece nu vizează perioada 21.11.1980 – 17.04.1982 și nu poate retroactiva, putând produce efecte numai pentru viitor.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii, iar pe cale de consecință să se constate că activitatea desfășurată de apelant în calitate de angajat al pârâtei, în perioada 21.11._82 se încadrează în gr. a II-a de muncă, respectiv obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste că perioada menționată a fost lucrată în grupa a II-a de muncă de către apelant în calitate de angajat al fostei Întreprinderi Electrocentrale C., în procent de 100%.
La data de 01.07.2015 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În drept s-au invocat dispoz. art. 205 coroborat cu artt. 471 alin 5 C.pr.civilă.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce succed:
Potrivit prevederilor pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective(nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)”
Determinarea condițiilor de muncă, potrivit prevederilor pct. 5 din același Ordin, se efectuează de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, în prezența inspectorilor pentru protecția muncii, dar numai după ce se constată că, până la data efectuării determinărilor de noxe, s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă.
În cauză, prin Decizia nr.376/30.06.1998, în baza avizului emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, angajatorul a stabilit că, activitatea de tratare chimică a apei în cadrul filialelor de producere a energiei electrice și termice se încadrează în grupa a III a de muncă, iar această decizie nu a fost contestată.
Prin urmare, analizând înscrisurile emise de angajator prin care au fost stabilite locurile de muncă și activitățile încadrate în grupe de muncă, întemeiat instanța de fond a respins acțiunea apelantului reclamant.
Proba cu martori solicitată de apelantul reclamant nu este relevantă și nu poate reliefa o altă situație față de actele emise, de angajator avizate de Ministerul Muncii prin care s-a stabilit că locul de muncă și activitatea desfășurată de reclamant nu se încadrează, în grupa a II a de muncă.
În considerarea celor prezentate Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate împotriva sentinței pronunțate la instanța de fond astfel că, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul F. T., domiciliat în C., ., ..1, . împotriva sentinței civile nr. 416 din 29 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SA, cu sediul în Tg.J., ., nr. 5, județ Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Septembrie 2015
Președinte, P. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, V. R. |
Red.Jud.M.C.
Tehn.I.C./Ex.2/07.09.2015.
Jud.Fond/M.R. H.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3203/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1704/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
