Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1684/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1684/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 3340/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3340/2015
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
.x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul pârât C. L. TG-J. –Tg.J., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.1684/02.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M. – Tg. J., C.,.,. și C. E. V. M. – Tg.J., T. V., nr. 124, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: recursul a fost declarat și motivat în termen legal, precum și lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 cod pr.civ., după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1684/02.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.4021/27.08.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, invocată de acest pârât, și s-a respins cererea față de pârâtul C. L. Târgu-J., cu privire la aceste pretenții, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J. pentru celelalte pretenții.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâții C. E. ,,V. M.,, Târgu-J. și C. L. Târgu-J. județul Gorj.
A fost obligat pârâtul C. E. ,,V. M.,, Târgu-J. la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.4021/27.08.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data pronunțării sentinței și până la data plății sumelor datorate reclamantei.
Au fost obligați pârâții C. E. ,, V. M.,, Târgu-J. și C. L. Târgu-J. la plata către reclamanta a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.874/12.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 28.01.2012 și până la data plății sumelor datorate reclamantei.
S-au respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Tribunalul, în baza art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, s-a pronunțat cu precădere asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., invocată de acest pârât
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a cererii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.36 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul C. L. Târgu-J. este chemat în judecată în calitate de debitor al obligației de plata a unor drepturi bănești stabilite prin hotărâri judecătorești, pentru repararea, în temeiul răspunderii delictuale, a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării, respectiv executării cu întârziere a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești, prin plata dobânzii legale.
Prin sentința nr.874/12.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ (irevocabilă) au fost obligați pârâții C. Comercial ,,V. M.,, Târgu-J. și C. L. Târgu-J. la plata către reclamanta B. M. a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008 și cele acordate pentru perioada 01.10._09, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin sentința nr.4021/27.08.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ (definitivă) a fost obligat pârâtul C. E. ,,V. M.,, Târgu-J. la reîncadrarea salarială a reclamantei B. M. pentru perioada 01.04._11, în temeiul Legii nr.330/2009, precum și la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile bănești astfel stabilite și cele acordate pentru perioada 01.04._11, iar pârâtul C. L. Târgu-J. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi bănești.
În aplicarea prevederilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, putând fi acordate creditorului daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Prin prima sentință pârâtul C. L. Târgu-J. a fost obligat la plata unor drepturi bănești către reclamanta B. M., dobândind calitatea de debitor al acesteia pentru obligația stabilită în sarcina sa de instanță.
În acest caz, nu se poate susține că nu există un raport juridic obligațional între reclamantă si pârât, acesta fiind stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabile, iar obligarea la plata dobânzii legale se solicită tocmai pentru nerespectarea obligației ce rezultă din hotărâre.
A reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Motru însemnă a nega calitatea de debitor stabilită de instanța, și, implicit, obligativitatea hotărârii judecătorești, ce impune ca părțile să se supună efectelor lucrului judecat.
Prin a doua sentință însă, între reclamanta B. M. și pârâtul C. L. Târgu-J. nu s-a stabilit un raport obligațional direct, în baza căruia s-ar putea pretinde despăgubiri pentru neexecutarea obligației.
În consecință, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești stabilite prin sentința nr. 4021/27.08.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, urmând a se respinge cererea față de pârâtul C. L. Târgu-J., cu privire la aceste pretenții, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J. pentru celelalte pretenții.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1082 din cod civil din 1864, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
În baza art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Prin art.XI din O.U.G. nr.92/2012, în ceea ce privește sumele prevăzute în hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, s-a stabilit că plata se va realiza eșalonat, într-o perioadă de 5 ani de la data când hotărârea a devenit executorie, în tranșe anuale de 5%, 10%, 25%, 25%, respectiv 35% din valoarea titlului executoriu.
Prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț. Din conținutul acestei decizii rezultă că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere.
Astfel cum s-a reținut mai sus, pârâții au fost obligați prin hotărâre judecătorească la plata unor drepturi bănești către reclamantă.
O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâții sunt în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor bănești datorate în temeiul hotărârilor judecătorești.
Hotărârile judecătorești prin care s-au stabilit obligații de plată în sarcina pârâților au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept. Așadar, pârâții erau ținuți să-și execute obligațiile de la momentul pronunțării sentințelor, dată la care sentințele erau executorii.
Însă, față de cererea de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii și până la data plății efective a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.874/12.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, se va acorda începând cu data de 28.01.2012 și până la data plătii sumelor datorate.
Cu privire la dobânda aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.4021/27.08.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, aceasta se va acorda de la data pronunțării sentinței (de la aceasta data si până la data introducerii cererii a trecut o perioadă mai mică de 3 ani) și până la achitarea sumelor datorate.
În consecință, s-a admis în parte cererea, au fost obligați pârâții C. E. ,,V. M.,, Târgu-J. și C. L. Târgu-J. la plata către reclamanta a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.874/12.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, începând cu data de 28.01.2012 și până la data plătii sumelor datorate. A fost obligat pârâtul C. E. ,,V. M.,, Târgu-J. la plata către reclamanta a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.4021/27.08.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data pronunțării sentinței și până la data plății sumelor datorate.
S-au respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. TG-J., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând anularea sentinței în parte și să se constate lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu cu privire la obligația de a calcula și plăti către reclamanta B. M. a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.874/12.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data de 28.01.2012, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
In fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea la plată dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.874/12.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data de 28.01.2012, până la data plății sumelor datorate reclamantei, iar instanța de fond a admis-o, reținând că pârâtul C. L. al Municipiului Târgu Jiu are calitate procesuală pasivă.
Consideră pârâtul că în mod eronat instanța a dispus obligarea C. local al Municipiului Târgu Jiu la plata drepturilor solicitate de reclamantă, atâta timp cât C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă. Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 14 din Legea nr.53/2003, republicată - Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță unitatea de învățământ.
Prin definiția dată de art.10 din Legea nr.53/2003, republicată - Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 162 alin.2 „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora", rezultă încă o dată lipsa calității Consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
Mai mult, potrivit prevederilor din art.5 alin. 3 din Legea nr.186/2014 referitoare la bugetul de stat pe anul 2015, C. L. alocă banii din prelevări de la bugetul de stat - sume defalcate din TVA pentru bugetele locale, pentru salarizarea personalului din învățământul preuniversitar, neavând autoritatea de a acorda alte drepturi salariale. „(3) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 4 lit. b), sunt destinate: a) finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat pentru categoriile de cheltuieli prevăzute la art. 104 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare."
Conform art. 104 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011: "(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar: a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora "."-..
Art. 110 - (1) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de către fiecare unitate de învățământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se aprobă și se execută conform legii.
HG nr.72/2013 privind aprobarea normelor metodologice pentru determinarea costului standard per elev/preșcolar și stabilirea finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, care se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din T.V.A. prin bugetele locale, pe baza costului standard per elev/preșcolar prevede la art. 1 alin. 1 :„ Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unități de învățământ. "
Din prevederile de mai sus consideră că obligația de alocare revine fiecărei unități de învățământ, C. local distribuind aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu, nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu-i incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult decât atât, C. L. al Municipiului Târgu Jiu este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, dacă este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură etc.
Nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece așa cum a mai arătat nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și instituția subscrisă. iar potrivit legii contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
In ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, a arătat instanței de judecată imposibilitatea C. L. al Municipiului Târgu Jiu de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Față de cele mai sus arătate solicită admiterea apelului, anularea sentinței în parte și să se constate lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu cu privire la obligația de a plăti către reclamanta B. M. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.874/12.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data de 28.01.2012, până la data plății sumelor datorate reclamantei.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pentru a fi dezlegată problema calității procesuale pasive a apelantului, trebuie a fi subliniat că prezentul litigiu are ca obiect o creanță accesorie – plata dobânzilor legale – în raport de creanțele constatate prin sentința nr.874/12.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Ori, prin sentința nr.874/12.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, C. local a fost obligat direct la plata drepturilor salariale către reclamanți, obținând astfel calitatea de debitor în acest raport obligațional, potrivit lucrului judecat, astfel cum este consfințit prin hotărârile judecătorești irevocabile amintite mai sus.
Prin urmare, fiind debitor în creanța principală, C. local va dobândi în raport de principiul accesorialității sau accesorium sequitur principale calitatea de debitor și în creanțele accesorii, ceea ce justifică calitatea procesuală pasivă a apelantului și în prezentul litigiu.
În raport de aceste argumente juridice, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză apelantul C. L., iar motivele de apel urmează a fi considerate ca nefiind relevante prin prisma considerentelor mai sus expuse.
Având în vedere aceste considerente în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. L. TG-J. –Tg.J., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.1684/02.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M. – Tg. J., C.,.,. și C. E. V. M. – Tg.J., T. V., nr. 124, jud. Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2015.
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
4 ex./AS
j.f. C.N. B.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3226/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3203/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
