Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1153/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1153/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 2595/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1153
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul D. A., cu domiciliul în C., ., .. E, ., împotriva sentinței civile nr. 6513 din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. T. C.D. N. C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat I. M., reprezentându-l pe apelantul reclamant D. A., lipsind intimatul pârât C. T. C.D. N. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat M. I., pentru intimatul reclamant, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că s-a făcut o greșită stabilire a salariului brut acordat apelantului, salariul de bază al acestuia scăzând practic prin. Unitatea angajatoare a motivat această scădere prin plafonarea salariilor.
A pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței civile și admiterea acțiunii, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrata la data de 24.02.2014 reclamantul UNIUNEA SINDICATELOR INDEPENDENTE DIN INVATAMANT D. pentru D. A. a chemat in judecata pârâta C. T. C.D. N. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acesteia la plata unei despăgubiri egala cu diferența dintre salariul de încadrare pus în plata si salariul minim pe economie ( diferența egala cu sporul de vechime ce nu a fost calculat prin raportare la salariul de încadrare, ci a fost nelegal inclus în acesta ) pentru perioada 1.01.2011 și până la data pronunțării hotărârii, obligarea la plata unei despăgubiri egale cu sumele rezultate din actualizarea restanțelor la salariu conform ratei inflației de la data la care erau datorate ( ultima zi a fiecărei luni ) si până la data înregistrării acțiunii în instanță și până la data plații efective, modificarea statelor de personal de la 1.12.2011 în sensul evidențierii distincte a sporului de vechime ca o componenta ce se adăuga la salariul de încadrare ce nu poate fi inferior salariului de baza minim brut pe economie aflat în plată conform HG 1193/2010 si HG 23/2013 anularea deciziei de reîncadrare emise in baza statului de personal de la 1.01.2011 și obligarea emiterii unei noi decizii care să stabilescă salariul de încadrare egal cu salariul de baza minim brut pe economie aflat în plata conform HG 1193/2010 si HG 23/2013.
Prin sentința nr.6513 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins excepția tardivității invocată de pârât în întâmpinare.
S-a respins acțiunea modificată formulată de reclamant UNIUNEA SINDICATELOR INDEPENDENTE DIN INVATAMANT D. cu sediul in C., .. 6 jud. D. pentru membrul de sindicat D. A. în contradictoriu cu pârâta C. T. C.D. N. C. cu sediul in C., ., jud. D.
În baza art.248 din Codul de procedura civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției tardivității formulării acțiunii, pe care a respins-o cu următoarea motivare.
Prin acțiunea modificată la data de 26.05.2014 reclamantul UNIUNEA SINDICATELOR INDEPENDENTE DIN INVATAMANT D. pentru D. A. și-a formulat obiectul cererii cu următoarele capete de cerere.
1) calcularea salariului de baza potrivit încadrării la nivelul salariului de baza minim garantat în plată începând cu 1.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești
2) calcularea sporului de vechime în raport de vechimea în muncă ca procent din salariul de baza calculat conform capătului de cerere nr.1 începând cu 01.01.2012 și până la pronunțarea hotărârii judecătorești.
3) plata diferențelor de drepturi salariale încasate si cele cuvenite conform capetelor de cerere nr. 1 si 2, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plații precum si la dobânda legală aferentă.
În aceasta situație aplicarea art 34 din Legea nr 330/2009 în sensul că persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor se pot adresa instanței de contencios administrativ sau instanței judecătorești, după caz, este de 30 zile de la comunicare nu este aplicabil.
Fiind drepturi de natura salariala potrivit art 268 alin (1) lit c ) Codul muncii o asemenea cerere se poate formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta membră de sindicat D. A. este salariata pârâtei C. T. C.D. N. C. în funcția de îngrijitor copii în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu o vechime în munca de peste 18 ani așa cum rezulta din adeverința 654/16.10.2014.
Potrivit art. 164 codul muncii ( salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata )(1) (1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.(2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.(4) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.
În raportul reuniunii experților convocați de Consiliul de Administrație al Organizației Internaționale a Muncii ( OIM ) s-a stabilit ca prin salariu minim se înțelege nivelul de remunerație sub care nu va putea cobori nici un drept, nici în fapt, indiferente de modul sau de calcul.
Este salariul care, în fiecare țară, are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunii penale sau a altor sancțiuni specifice, salariul minim este considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitaților vitale de alimente, îmbrăcăminte educație etc. ale salariaților.
În cazul în care prin diverse acte normative se acorda anumite drepturi prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, este avut în vedere salariul stabilit prin hotărârea guvernului ( nu cel stabilit eventual prin contracte colective de muncă ca salariu minim brut pe unitate.
Din analiza acestui text de lege rezultă ca nu există identitate între acesta si salariul de baza în condițiile Legii 330/2009, 284/2010, 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice față de care să se calculeze sporul de vechime al salariatului.
Cu toate acestea legislația muncii interzice ca salariul de baza și acest spor de vechime să fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară.
În ceea ce privește salariul minim brut garantat pe țară art.1 din HG 1225/2011 a stabilit că acesta este începând cu 1.01.2012, 700 lei la un program complet de lucru de 169, 333 ore medie pe luna în anul 2012, iar art1 din HG 23/2013 începând cu 1.02.2013 salariul de baza minim brut pe tara în plata este de 750 lei lunar cu un program complet de 168,667 ore in medie pe luna în 2013 și de la 1.07.2013 se stabilește la 800 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168,667 ore iî n medie pe luna in anul 2013.
În prezent se aplică Hotărârea 871/2013 care stabilește acest salariu după cum urmează:
- 1 ianuarie 2014 - 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore in medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora
- 1 iulie 2014 – 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore in medie pe luna in anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ ora.
Din actele depuse la dosar, instanța a constatat că pârâta a respectat încadrarea salarială pentru reclamanta membră de sindicat așa încât salariul său de baza și sporul de vechime s-au circumscris nivelului salariului de baza minim brut pe țară stabilit prin hotărârile de guvern mai sus enunțate.
Având in vedere ca nu este întemeiat capătul de cerere principal au fost respinse si celelalte capete de cerere din acțiunea modificată pentru aceleași considerente de fapt și de drept.
Instanța a constatat, de asemenea, ca nu există elementele de discriminare cu personalul nou angajat, întrucât pentru a exista o asemenea situație sau fapte trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții respectiv: existenta unui tratament diferențiat manifestat prin deosebiri, excludere, restrictive sau preferințe în cazul unor persoane aflate în situații comparabile, existența unui criteriu de discriminare conform dispozițiilor art.2 din OG 137/2000 tratament diferențiat să aibă drept scop restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței sau executării unui drept nenăscut de lege, iar acest tratament să nu aibă un scop legitim sau să fie justificat obiectiv ori metodele adoptate să nu fie adecvate și necesare.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul D. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul arată că hotărârea este nelegală, în condițiile în care instanța de fond a respins în totalitate acțiunea formulată, făcând o greșită aplicare a legii.
Astfel, așa cum a arătat și în acțiunea inițială, potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare:" Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic si personal administrativ sau nedidactic ".
Personalul administrativ sau nedidactic (denumit în continuare personal nedidactic) din unitățile de învățământ, este salarizat conform actelor normative din domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de către unitatea de învățământ pârâta, atunci când s-a stabilit salariul de bază dar și sporul de vechime în muncă.
In ceea ce privește plata salariului de baza potrivit încadrării la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, instanța a făcut o aplicare greșita a legii deoarece:
l. Art.1 din H.G. nr.1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea 1 nr.922/ 27.12.2011) prevede: "Începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore in medie pe luna in anul 2012", iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1"
2.Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 52/23.01.2013:
„(1) începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de baza minim brut pe tara
garantat in plata se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de
168,667 ore in medie pe luna in anul 2013.
(2) începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabilește ia 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore in medie pe luna in anul 2013", iar potrivit art. 2 din aceeași hotărâre de guvern: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata prevăzut la art. 1."
3.Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata (Monitorul Oficial, Partea I nr. 703/15.11.2013):
.. Art I - (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore in medie pe luna in anul 2014, reprezentând 5,059 lei/ora. (2) începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore in medie pe luna in anul 2014, reprezentând 5,357 lei/ora.
Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza, potrivit ineadrdrii, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, prevăzut la art. 1."
De asemenea, potrivit O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale;
Art.l. alin. (1) „ Cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012."
În ultimă instanță, O.U.G. nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
Art. 1. - (1) "In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2013 in măsura in care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
(2) In anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare se menține ia același nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, in măsura in care personalul isi desfășoară activitatea in aceleași condiții"
Din dispozițiile legale mai sus menționate, rezultă faptul că salariul de bază stabilit prin actele normative din domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice .
Mai arată reclamantul că potrivit dispozițiilor legale mai sus citate a fost salarizată în luna decembrie 2009 în conformitate cu dispozițiile anexei V/2b din OG 10/2008 cu referire la salariile de baza pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere - reparații si de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale.
Deși O.G. nr.10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/_, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar și de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. l/2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
În concluzie, instanța a făcut o greșita aplicare a legii în condițiile în care calcularea salariului de bază al reclamantei s-a realizat în mod greșit în condițiile în care pârâtul printr-un artificiu contabil a inclus în salariul de bază sporul de vechime pentru a nu depășii nivelul salariului minim brut pe țară.
II. Instanța a făcut o aplicare greșită a legii și în ceea ce privește sporul de vechime.
Aceasta deoarece așa cum a arătat și în acțiunea inițială, avea dreptul la un spor de vechime raportat la salariul de bază «spor ele vechime care așa cum a precizat mai sus a fost încorporat în salariul de bază, mai bine spus, salariul de bază a fost redus pentru a nu se depăși limita salariului minim brut pe țară.
In ultima instanță, evidențierea în mod distinct a salariului de bază și a sporului
de vechime aplicat la salariul de bază este menționată în mod expres în teza finală a
literei a) a art.36 alin. (I) din C.C.M.U.N.S.A.I.P., cât și în art.36 alin. (1) Kt, a) din C.C.M.U.N.R.I. care arată că sporul corespunzător vechimii în muncă, calculat conform prevederilor de mai sus, se plătește începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea.
Obligativitatea dispozițiilor contractelor colective de munca este de netăgăduit, în
conformitate cu prevederile art.11 si art.30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare pana la data de 13.05.2011), cele ale art.133 alin.1, lit. c) din Legea nr. 62/2011 republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar și în raport de dispozițiile art.229 alin.(5) din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările si completările ulterioare, conform căruia „contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților."
III. O ultimă critică adusă hotărârii privește faptul că în mod greșit instanța nu a constatat o discriminare a sa în ceea ce privește salariul de bază în care a fost inclus sporul de vechime în așa măsura încât să nu se depășească salariul minim brut pe țară în raport cu persoanele nou angajate.
Aceasta deoarece pe o logica simplă, reclamanta, care are o vechime în muncă de 15-20 ani, vechime în muncă care îi dă dreptul la un spor la salariul de bază de 20%, să aibă un salariu brut egal cu al unei persoane nou angajate care nu se încadrează sau se încadrează la tranșa de vechime mai mică.
Susține reclamanta că discriminarea este evidentă deoarece limitarea drepturilor sale salariale care cuprinde atât salariul de bază cât și sporul de vechime la nivelul salariului minim brut pe țară duce în final ca ea, care are o vechime în muncă cuprinsă pe tranșa 15-20 ani să aibă un venit salarial egal cu al unei persoane nou angajate care nu îndeplinește condiția de vechime în munca sau se încadrează la o tranșă de vechime inferioară.
Având în vedere criticile sus formulate, reclamanta înțelege să păstreze susținerile și criticile si cu privire la capetele de cerere privind plata diferențelor salariale și a dobânzii legale aferente drepturilor salariale cuvenite.
În drept a invocat dispozițiile art.466 Cod procedură civilă.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Problema dedusă judecății este cea referitoare la modul de stabilire a salariului unei persoane încadrată în sectorul bugetar, în raport cu dispozițiile legale care garantează respectarea salariului minim brut pe economie, respectiv dacă, în calcularea salariului personalului încadrat în sectorul bugetar, salarizarea va porni de la salariul minim brut, garantat la nivel național - urmând ca de la acest nivel să i se aplice procedura specială de calcul prevăzută de lege - ori, dacă, aplicându-se dispozițiile legale cu caracter special - în cauză, cele aplicabile personalul încadrat în învățământ - se va urmări ca salariul rezultant, calculat conform procedurii speciale de calcul, să nu se situeze sub cuantumul salariului minim brut, garantat la nivel național.
Reclamanta face parte din categoria personalului încadrat în sectorul bugetar, drepturile sale salariale fiind stabilite prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale, în virtutea principiului de drept „specialia generalibus derogant”.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 ” începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.”
În aplicarea acestui text de lege, începând cu data de 01.01.2010 conform prevederilor art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010, salariile de bază ale funcțiilor de execuție si ale funcțiilor de conducere cuprind sporul de vechime in munca si alte sporuri si indemnizații care fac parte din salariul de bază.
Totodată, potrivit art. 10 din legea 284/2010, salariile de bază (…) și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință.
Această modalitate de calcul s-a menținut și după . legii 285/2010, respectiv pentru anul 2011, lege care prin art. 9 prevede componentele sistemului de salarizare iar prin art. 10, procedura, modalitatea de stabilire a acestuia: înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință, aceasta fiind pentru anul 2011, 600 lei, valoare care s-a menținut la acest cuantum și pentru anul 2012, potrivit art. 4 din legea 283/2011.
Curtea reține că soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la primul capăt de cerere este legală și temeinică, soluția contrară - expusă de reclamant prin acțiune, respectiv prin motivele de apel, golind practic de conținut atât dispozițiile referitoare la procedura de stabilire a salariului personalului încadrat în sectorul bugetar, cât și pe cele referitoare la stabilirea valorii de referință în cei doi ani consecutivi la nivelul de 600 lei.
Totodată, după cum s-a reținut în mod corect și de către instanța de fond, în raport cu dispozițiile art. 9 din legea 285/2010, salariul brut este compus din salariul de încadrare (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sportul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege, includerea sporurilor în salariul de bază în cazul personalului bugetar, garantând respectarea articolului 2 atât cel din H.G. 1993/2010 cât și cel din H.G. 1225/2011, potrivit cărora, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior salariului de bază minim brut pe țară, garantat în plată.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la un salariu de bază în care este inclus sporul de vechime.
Cât privește referirile pe care apelantul reclamant le-a făcut la dispozițiile H.G.23/2013, respectiv H.G.871/2013, Curtea constată că aceste acte normative prin care statul garantează plata unui salariu minim brut la nivel național – deci pentru toți salariații - nu intră în contradicție cu actele normative care reglementează salariul în plată al apelantei reclamante, acesta situându-se peste minimul brut, stabilit la nivel național .
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul D. A. cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței nr.6513 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. T. C.D. N. C. cu sediul in C., ., jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.M.F.
11.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
