Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4103/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4103/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 1905/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4103/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător M. C.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă T. I. – G. – com. Brădești, .,nr.8,.,. sentinței civile nr.2687/08.06.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D.- C., ..22, D., C. JUDEȚEAN D. – C., Unirii,nr.19,jud. D. și M. E. ȘI FINANȚELOR – București, Apollodor, nr.17, sector 5,având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal; apelanta pârâtă prin conținutul motivelor de apel a solicitat judecarea în lipsă conform art.223 Cod pr. civ. după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei pârâte de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean D. cu sediul în C., . 9, D. si a pârâtului M. Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 si în consecința respinge acțiunea pentru acești pârâți.
S-a dispus admiterea excepției prescripției pentru perioada 01.01.2011 – 08.02.2012 si în consecință respinge acțiunea pentru această perioadă.
A fost admisă excepția rămânerii fără obiect a capătului 3 de cerere si în consecință respinge acest capăt de cerere.
S-a respins cererea de chemare în judecată pentru perioada 09.02.2012 si în continuare formulată de reclamanta T. I. – G. cu cnp._ ,cu domiciliu ales în .), ..8 ,. ,.,în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., ..22, D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În ceea ce privește excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. FINANȚELOR PUBLICE și C. JUDEȚEAN D., raportat la obiectul cauzei ,respectiv stabilirea și acordarea diferențelor de drepturi bănești aferente unui raport de muncă, s-a reținut că acesta este atributul exclusiv al angajatorului, în cauza de față DGASPC D., ce este subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, ce poate verifica condițiile de acordare și stabilire a drepturilor salariale ale angajaților săi.
Astfel, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești către angajați aparține angajatorului DGASPC, ca fiind instituția cu care reclamanta are stabilit un raport d muncă, între pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și C. JUDEȚEAN D. neexistând un raport juridic de muncă.
Mai mult, în ce privește pe pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, nu există și nu este indicat un temei de drept al obligării acestuia să aloce fondurile necesare achitării drepturilor salariale ale reclamantei, atribuțiile sale fiind expres și limitativ prevăzute de lege, printre acestea neregăsindu-se o astfel de obligație pretinsă de reclamantă.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și C. JUDEȚEAN D. urmează a fi admisă și ,în consecință, cererea va fi respinsă în contradictoriu cu aceștia.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune aferente perioadei 01.01.2011 – 08.02.2012, Tribunalul a retinut ca, in conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, cererea având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat se poate formula in termen de 3 ani de la nașterea dreptului.
In speță, in ipoteza recunoașterii îndreptățirii salariaților la plata sumelor reprezentând premiul anual, plata acestor sume putea fi făcută pe tot parcursul anului 2011.
Astfel, față de data înregistrării acțiunii (9.02.2015), s-a constatat ca termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c era împlinit la data promovării acțiunii, fiind îndeplinite condițiile de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune .
Astfel, articolul 268 din Legea nr. 53/2003 C o d u l m u n c i i, prevede ca:
"(1) Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
Tribunalul a constatat că în speță, acțiunea formulata de către reclamantă se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 268 al. 1 lit. c din Codul Muncii, în conformitate cu care termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani si începe să curgă de la data nașterii dreptului.
În ceea ce privește data nașterii dreptului, Tribunalul a constatat că în speță, data nașterii dreptului la acțiune l-a reprezentat momentul in care persoana interesata a cunoscut/ar fi trebuit sa cunoască faptul că includerea premiului anual pentru 2010 în salariul lunar nu a avut loc.
Potrivit art. 166 al. 1 din Codul Muncii, salariul se plătește in bani cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Plata salariului se poate efectua și prin virament într-un cont bancar, astfel cum prevede al. 2 al aceluiași articol.
Or, atâta timp cât efectuarea plății drepturilor salariale a avut loc, reclamanta cunoscând, deci, în mod concret conținutul acestora, tribunalul constată că susținerea acesteia nu are fundament .
Așa fiind, raportat la data promovării acțiunii, 9.02.2015, constatând ca termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, s-a admis excepția prescripției pentru perioada 1.01.2011-8.02.2012 și în consecință s-a respins acțiunea pentru această perioadă .
Pe fondul cauzei, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta, pe perioada dedusa judecății, respectiv începând cu 9.02.2012 până în prezent, a avut calitatea de salariat al unității parate, instituție publica.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Textul de lege anterior menționat a fost abrogat prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice -, act normativ intrat în vigoare în data de 01.01.2011.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Obligarea angajatorilor la plata distinctă a sumelor aferente acestui premiu după abrogarea expresă a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 este lipsită de suport legislativ, iar în soluționarea cererilor de chemare în judecată având acest obiect, instanțele nu pot proceda la un examen de constituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 în condițiile în care acesta a fost efectuat de Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate constatându-se că aceste prevederi legale nu conțin elemente de retroactivitate și nici nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei. (Decizia Curții Constituționale nr. 1655/2010, nr. 784/2010).
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că, în anul 2011, nu se mai acordă premiul anual cuvenit pentru munca prestată în anul 2010 - ca o prestație distinctă -, însă sumele aferente vor fi avute în vedere atunci când vor fistabilite majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, suma reprezentând premiul anual a fost acordată personalului bugetar, însă sub altă formă, fiind înglobată în cadrul majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Ca atare, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar retroactiva, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În mod similar, nu se poate susține că prevederile citate ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
Cu alte cuvinte, nu poate opera o confuzie între noțiunile de "inclus" și "adăugat" iar, din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 – așa cum a fost realizată de Î.C.C.J -, rezultă în mod indubitabil că funcționarilor publici le-a fost achitată suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 – respectiva sumă fiind înglobată în cadrul majorării salariale de 15% prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 -, astfel încât reclamanta nu poate susține că, începând cu data de 01.01.2011, drepturile salariale de care a beneficiat au fost stabilit în mod eronat, și că ar fi fost îndreptățită să i se achite un salariu într-u cuantum superior.
În acest sens, I.C.C.J, prin Decizia nr. 21/18.11.2012 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, a stabilit că ”... în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”.
Decizia nr. 21/18.11.2012 a Î.C.C.J. este foarte clară, și stabilește că premiulpentru anul 2010, a fost inclus în majorarea salarială de 15% reglementată de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 și nu – așa cum înțelege reclamanta – că, în afara respectivului procent de majorare a indemnizației brute de încadrare începând cu data de 01.01.2011, salariații trebuie să mai beneficieze, în mod distinct, și de o altă creștere salarială, prin adăugarea premiului anual cuvenit pentru anul 2010.
Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de ICCJ, acestea din urmă configurând soluția juridică adoptată în prezenta speță.
Cu privire la nesocotirea prevederilor art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța consideră că respectivele dispoziții nu sunt incidente în cauză, din moment ce reclamanta nu a fost lipsită de un „bun” ci doar modalitatea de acordare prevăzută de actul normativ care instituia acel drept salarial (art. 25 din Legea nr. 330/2009) a fost schimbată printr-un act normativ adoptat ulterior (art. 8 din Legea nr. 285/2010) – ceea ce constituie prerogativa legiuitorului -, fără însă ca în acest fel să fi fost afectată substanța dreptului.
În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea285/2010.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
F. de soluția data cererii principale, in baza principiului accesoriul urmează principalul, aceeași a fost soluția si în ce privește capătul de cerere privitor la dobânda, dobânda reprezentând un accesoriu al debitului principal in lipsa constatării îndreptățirii la premiul anual (care reprezintă capătul de cerere principal).
Astfel, nu a fost admisa cererea privind acordarea dobânzii, aceasta neavând o existenta de sine stătătoare.
Potrivit principiului ,,accesorium sequitur principale", instanța a admis și excepția rămânerii fără obiect a capătului 3 al cererii, privind obligarea paratului M. Finanțelor Publice să aloce sumele necesare acordării acestor drepturi salariale, atâta timp cât capătul principal de cerere a fost respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta T. I. – G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat instanței de fond, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plații efective;
- obligarea pârâților la plată de daune interese moratorii, respectiv dobânzii legale începând cu 01.01.2011, potrivit OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă OG nr. 13/2001, privind dobânda legală.
- obligarea pârâtului M. Finanțelor Publice să asigure pârâtului Consiliului Județean D., sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
Acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care numai poate fi desființat în mod retroactiv. în acest sens înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii a statuat "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru DT. 330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidată și exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază.
Curtea Constituțională, a statuat asupra modalității în care subzista dreptul de creanța al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în formă anterioară prevăzută de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului - în majorările " salariale prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata "premiului în formă anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulare cu forța obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariul de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executarea succesivă.
Interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a-l îndreptăți la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar.
Mai mult decât atât, poate cel mai important argument vine chiar din dispozitivul deciziei nr. 21/2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci "Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizare în anul 2010 a personalului plătit din fondurile publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în formă supusă vechii reglementări."
A apreciat că dreptul său de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânata pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acorda premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Lipsirea sa de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea de acest bun în sensul celei de-a doua faze primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1. Astfel că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor antementionate, deoarece pentru perioada de referință - nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salariată iar, prin decizia nr. 21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
În probatoriu, a solicitat ca angajatorul să comunice instanței de judecata, dacă suma reprezentând premiul anual a fost înglobată în cadrul majorării salariale de 15% și în ce cuantum, pe perioada dedusa judecații.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 NCPC, a solicitat să se admită apelul, să se anuleze sentința instanței de fond și rejudecând, să se schimbe hotărârea apelată cu consecința admiterii acțiunii.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și urm. din NCPC.
La data de 22.07.2015 intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. a formulat întâmpinare prin care a arătat că în mod corect s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, acesta fiind prescris pentru perioada 01.01._12 și în consecință solicită respingerea apelului ca nefondat, cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului D..
În drept a invocat prev. art.205 și urm. C.pr.civilă
La data de 23.07.2015 intimatul C. Județean D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, iar în drept a invocat dispoz. art.205 C.pr.civilă.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce succed:
Succesiunea actelor normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar și,implicit, a celui din sistemul de învățământ a fost pe larg prezentată în sentința primei instanțe.
Se reține că art. 25 alin. 1 din Legea 330/2009 a prevăzut dreptul la un premiu anual, textul fiind abrogat, odată cu întreaga lege, prin art. 39 alin. 1 lit. w din Legea 284/2010, care a constituit legea salarizării personalului bugetar pentru anul 2011. Potrivit noii legi cadru a salarizării, începând cu data de 1 ianuarie 2011 personalul plătit din fonduri publice nu mai beneficiază de premiul anual prevăzut anterior.
Dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010, potrivit cu care sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 se au în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 sunt greșit interpretate de apelantă. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că premiul anual aferent anului 2010 s-a acordat, dar nu separat și în modalitatea prevăzută de art. 25 alin. 4 din legea 330/2009, ci prin includerea contravalorii premiului în majorarea salarială de 15% acordată începând cu 1 ian. 2011 prin art. 1 din legea 285/2010.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia RIL nr. 21/2013, dată în interpretarea si aplicarea disp. art. 8 din legea 285/2010, instanța supremă stabilind cu efect obligatoriu că premiul pentru anul 2010 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011.
Noua reglementare a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aceasta fiind stabilită ca o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în parte din majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, majorări cu 15% atât ale salariului de bază, cât și ale sporurilor care fac parte din salariul brut.
Față de prevederile art. 8 din legea 285/2010, raportat la disp. art. 24 alin. 1 din legea 330/2009 referitoare la cuantumul premiului anual, se poate aproxima în sensul că din totalul majorării de 15%, cca. 5% o reprezintă echivalentul premiului anual aferent anului 2010 și restul de 10% reprezintă recuperare parțială a diminuării salariale cu 25% de la 1 iulie 2010 operată prin legea 118/2010.
În ceea ce privește dreptul la un premiu anual începând cu anul 2011, se constată că noua lege cadru a salarizării nu mai prevede acest drept, așa cum s-a arătat în precedent.
Astfel, prin art.1 alin. (2) din Legea 284/2010 s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.
Faptul că începând cu data de 1 ian. 2012, prin actul normativ de salarizare din 2012, respectiv art. II OUG 80/2010 aprobată cu modificări prin legea 283/2011, s-au menținut în plată drepturile salariale din luna decembrie 2011 (salariul de bază și sporurile), în cuantumul rezultat după majorarea cu 15% de la 1 ian. 2011 - nu poate conduce la concluzia potrivit căreia s-ar fi acordat un premiu anual și în anul 2012.
Executarea obligației de plată corelativă dreptului la premiul anual aferent anului 2010 s-a încheiat odată cu plata salariului din luna decembrie 2011.
Odată abrogată legea 330/2009, în condițiile în care prin legea cadru 284/2010 nu s-a mai prevăzut dreptul la un premiu anual, la data de 1 ian. 2012 statul nu mai avea vreo obligație de plată a unui premiu anual, astfel că reglementările ulterioare privind salarizarea au fost abordate din punct de vedere strict financiar, în condițiile în care fusese depășit cu 1 an termenul inițial de 6 luni privind diminuarea salariilor cu 25% prin legea 118/2010.
În aceste condiții, după adoptarea legislației referitoare la recuperarea diminuărilor salariale, s-au menținut în plată salariile (bază+sporuri) în cuantumul valoric din decembrie 2011 rezultat prin majorarea cu 15% operată de la 1 ianuarie 2011, ceea ce nu înseamnă că prin menținerea cuantumului valoric al salariului din decembrie 2011 începând cu 1 ianuarie 2012, s-a menținut implicit premiul anual, ca o componentă salarială.
Așa cum s-a arătat, plata cu titlu de primă a încetat odată cu plata salariului pentru luna decembrie 2011, astfel că din punct de vedere financiar, inclusiv sumele de bani au fost alocate cu acest titlu, doar până la stingerea obligației prin plată.
Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2012, sumele echivalente valoric plății premiului din 2010, sume eșalonate lunar la plată în cursul anului 2011 - s-au făcut cu titlu de parte din salariul aferent anului 2012, cu singurele sale elemente de salarizare prevăzute de legea cadru, în care nu a mai fost inclus premiul anual începând cu 1 ianuarie 2011.
Modul în care apelantul interpretează dispozițiile legale este astfel nefondat, niciuna din acestea nu este în sensul de a se acorda o suplimentare a salariului după ce era recuperată diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă T. I. – G. – com. Brădești, .,nr.8,.,. sentinței civile nr.2687/08.06.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D.- C., ..22, D., C. JUDEȚEAN D. – C., Unirii,nr.19,jud. D. și M. E. ȘI FINANȚELOR – București, Apollodor, nr.17, sector 5.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Președinte, P. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, N. D. |
Red.Jud.M.C.
Tehn.I.C./Ex.4/06.10.2015
Jud.Fond/ M.A. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 110/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
