Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1810/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Potrivit art.105 din Legea nr.1/2001,, 1) Finanțarea complementara asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar destat.

(2) Finantarea complementara se asigura din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale de care apartin unitatile de invatamant preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata, pentru urmatoarele categorii de cheltuieli(…)

f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;(…).

(3) Finanțarea complementară aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București și cu asistența tehnică a inspectoratelor școlare județene, respectiv al municipiului București.

Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 23,,(1) Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.

Ca atare, decontarea sau plata echivalentă costurilor de transportseva efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta-membră de sindicat și-a desfășurat activitatea în cursul anului 2014 la Școala G. O., în calitate de cadru didactic, făcând naveta cu mijloace de transport în comun, de la localitatea unde avea domiciliul, -C., dovedit cu cartea de identitate, la Școala G. O., conform biletelor de călătorie și facturilor fiscale cu c/val transport depuse.

Potrivit art. 104 alin. 3 din legea nr. 128/1997 „(3) Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv.

Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:

a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;

b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care-și asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.

(3^1) C. de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare”.

Așadar în raport de aceste prevederi legale cadrele didactice au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport de la domiciliu la locul de muncă și retur, unitatea școlară în care acestea funcționează are obligația de a propune spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente, iar acesta din urmă are obligația de decontare a sau plata echivalentă a costurilor de transport.

S-a constatat că în exercitarea dreptului prevăzut de art.104 din Legea nr.128/1997, membra de sindicat reclamantă-cadru didactic, a formulat cereri de decontare a transportului și a depus la unitate documente justificative pentru decontarea cheltuielilor de transport și anume, bilete de călătorie și facturi fiscale cu c/val transport, din care rezultă că în lunile ianuarie 2014 -aprilie 2014, aceasta a efectuat naveta de la domiciul din Loc.C. la unitatea școlară pârâtă angajatoare din Loc.O. .

C. de administrație al unității de învățământ Școala O. a propus, spre aprobare și a solicitat Consiliului local O., cu cererile înregistrate la nr.395/2013 și 2796/2013, drepturile bănești necesare decontării navetei cadrelor didactice pe anul 2014, însă pârâtul C. L. O. nu a decontat cheltuielile de transport aferente perioadei menționate.

Potrivit prevederilor legale menționate mai sus, obligația decontării cheltuielilor de transport revine autorităților publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrele didactice.

Având în vedere că acești pârâți nu și-au îndeplinit obligațiile legale ce le reveneau și nu au decontat reclamantei cheltuielile cu naveta, instanța a admis cererea sindicatului reclamant așa cum a fost formulată, pentru membra de sindicat B. A. M. și a obligat pârâții să plătească acesteia contravaloarea cheltuielilor de transport în conformitate cu art. 104 din legea 128/1997 (de la și la locul de muncă) pentru lunile ianuarie 2014-aprilie 2014, sume actualizate cu indicele de inflație a monedei naționale de la data nașterii dreptului și până la data plății efective

Opinia asistenților judiciari a fost conformă cu prezenta hotărâre și considerentele sale.

Prin încheierea din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D., s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința nr. 7422/10.12.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, privind pe reclamanta U. S. Independente din Înățământ D. pentru B. A. M., și pe pârâții Instituția P. - . al . G. O., în sensul că se va trece numele corect al reclamantei reprezentată în cauză de uniunea sindicală reclamantă, în paragraful al treilea din dispozitivul sentinței, și anume "B. A. M.", în loc de "C. D. M.".

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții C. L. AL COMUNEI O. și INSTITUȚIA P. COMUNEI O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare au arătat că hotărârea instanței de fond este nemotivată, încălcând astfel dispozițiile legale, potrivit cărora hotărârea data in numele legii trebuie sa conțină motivele de fapt si de drept care au format convingerea judecătorilor, precum si motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternica împotriva arbitrariului, iar pentru instanța superioara un element necesar in exercitarea controlului declanșat prin exercitarea caii de atac.

Motivarea sentinței instanței de fond este lacunară, nu vizează aspectele invocate prin acțiunea introductiva și prin întâmpinarea formulata, suferind o . vicii menite sa atragă schimbarea in totalitate a acesteia. Cu ocazia judecării pe fond a cauzei, Tribunalului D. nu a analizat in niciun fel motivele si apărările întâmpinării:

A solicitat să se aibă în vedere faptul că în calea devolutiva a apelului se impune reevaluarea judiciara a spetei, reconsiderarea stării de fapt si de drept deduse judecații în raport de argumentele prezentate de părți.

Rezolvarea juridică găsită de instanța de fond nu are temeiuri în normele și principiile de drept substanțial, iar prin considerentele sentinței nu s-a dat un răspuns suficient de argumentat tezei juridice pe care au susținut-o prin întâmpinare.

Instanța de fond nu s-a pronunțat pe aplicarea sau nu a dispozițiilor Legii 356/2013 - Legea Bugetului de Stat pe anul 2014 Anexa 5, potrivit cărora " din economiile înregistrate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat a această categorie de cheltuieli se pot deconta cheltuieli cu naveta cadrelor didactice, pe perioada cursurilor, în limita distanței de 50 km, și în limita sumei de 26 lei/cadru didactic/lună pentru distanța de 3 km. Pentru distanțele ce depășesc 3 km, până la 50km, suma de 26 lei/cadru didactic/lună se suplimentează cu 2 lei pentru fiecare kilometru", dispoziții fata de care pretențiile astfel cum au fost solicitate de intimate reclamanta sunt neîntemeiate si nelegale.

Față de aceste dispoziții speciale care trebuie să cenzureze aplicabilitatea legii generale invocata de către intimata reclamanta în acțiunea introductiva, instanța de fond era obligata să verifice și să motiveze aplicabilitatea sau nu a acestora.

Instanța de fond a făcut o analiza generală și superficială a spetei deduse judecații, ignorând probele administrate in cauza. Astfel, Tribunalul D. nu s-a raportat si nici nu a analizat conținutul adresei nr. CV51982/20.12.2013 emisa de ANAF - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. care impune norme clare si exprese pe care autoritățile locale trebuie sa le aibă in vedere la întocmirea bugetului pe anul 2014.

A solicitat să se constate că, deși se susține în hotărâre ca la dosarul cauzei s-au depus pontajele zilnice ale cadrului didactic, acestea nu se regăsesc la dosarul cauzei, situație în care instanța nu putea analiza corectitudinea solicitărilor privind decontarea cheltuielilor de transport cată vreme nu s-a făcut dovada prezentei cadrului didactic navetist la orele de curs.

Sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile in materie, pretențiile reclamantei în suma de 1.120 lei neputând fi achitate câtă vreme C. L. este îngrădit în aprobarea plăților cu titlu de cheltuieli de transport ale cadrului didactic navetist de dispozițiile Legii 356/2013 din a căror interpretare rezulta faptul că se poate plăti, daca sunt îndeplinite celelalte condiții pentru decontare, decât suma de 120 lei lunar (47km x 2 lei + 26 lei = 120 lei).

Instanța de fond în mod eronat susține că la dosarul cauzei s-a făcut de către intimata reclamanta dovada îndeplinirii condițiilor legale, cată vreme aceasta nu a depus solicitarea consiliului de administrație al unității de învățământ către C. L. si nu a făcut dovada pontajului zilnic al intimatei reclamante.

Odată cu admiterea acțiunii, instanța de fond a obligat pârâții C. L. O. și Instituția P. O. la plata sumelor solicitate, încălcând astfel dispozițiile Legii 215/2011 potrivit cu care aceste instituții nu sunt ordonatoare de credit.

Instanța de fond în mod nelegal a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. Comunei O. în prezenta cauză. Astfel, având în vedere dispozițiile Legii 1/2011-Instrucțiunea nr.2/17.02.2011 și ale Legii 215/2011, a solicitat să se constate că în cauza Instituția P. Comunei O. nu poate avea calitate procesual pasivă, aceasta parte neputând fi obligata la plata contravalorii sumelor solicitate.

În drept, au invocat dispoz. art. 466 si urm. NCPC.

Pentru toate aceste motive, solicită să se admită apelul, astfel cum acesta a fost formulat, să se schimbe în tot sentința atacata în sensul respingerii acțiunii introductive.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate Curtea apreciază apelul ca fiind fondat pentru următoarele considerente numai în ceea ce privește motivul invocat referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al comunei O., județul D., întrucât această instituție a fost obligată să plătească reclamantei, alături Școala G. O., contravaloarea cheltuielilor de transport pe perioada ianuarie – aprilie 2014.

Pe fondul cauzei, motivele de apel formulate de către C. L. al comunei O. și Instituția P. comunei O., sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 lit. f) din Legea 1/2011 (lege intrată în vigoare la data de 09.02.2011) finanțarea cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice, potrivit legii, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale,dar procedura efectivă care trebuie să fie parcursă a fost reglementată ulterior prin Instrucțiunile 2/2011.

Atfel,art. 1 din Instrucțiunile 2/2011 prevede că personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință.

S-a prevăzut că decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale.

Potrivit art. 2 din Instrucțiunile 2/2011 (data intrării în vigoare 17.02.2011) privind decontarea navetei cadrelor didactice, consiliul de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de transport.

Intimata V. M. C., a avut calitatea de angajată a Școlii Gimnaziale O., îndeplinind funcția de profesor, și a solicitat ca pentru perioada ianuarie 2014– aprilie 2014, plata cheltuielilor de transport.

Instanța constată că, potrivit actelor depuse de reclamantă la dosarul cauzei, reclamanta și-a îndeplinit obligația de a depune la unitatea de învățământ, solicitarea de decontare a cheltuielilor efectuate cu mijloace de transport în comun de la domiciliu la unitatea de învățământ unde lucrează și retur în perioada ianuarie 2014- aprilie 2014..

Obligația acordării cheltuielilor de transport este atât în sarcina unității de învățământ, cât și în sarcina consiliului local care primește lunar din parte consiliului de administrație al unității de învățământ, spre aprobare, drepturi bănești aferente personalului didactic care solicită decontarea cheltuielilor de transport.

Este întemeiat însă apelul formulat de pârâți legat de calitatea procesuală pasivă a acestora, C. L. al comunei O., având numai obligația de a aloca fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite cadrelor didactice, în condițiile în care prima instanță a dispus și obligarea acestora alături de Școala G. a comunei O..

Conform prevederilor art.104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale. În plus, art.1 și art.4 din H.G. nr.1274/2011 prevăd atribuții in sarcina consiliilor locale în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.

În raport de aceste prevederi legale, primarul are atribuția să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere bugetele înaintate de către unitățile școlare, iar consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să îl comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.

Prin urmare, finanțarea unităților de învățământ se realizează de la și prin intermediul bugetelor locale, respectiv al ordonatorilor principali de credite ai acestora.

Unitatea școlară cu personalitate juridică are obligația să calculeze salariile personalului angajat și să întocmească bugetul unității de învățământ și al unităților arondate, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale, consiliului local revenindu-i obligația de a aproba bugetul în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.

Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează, așadar, procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și este conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum sunt ele, în prezent, reglementate anterior de dispozițiile legale anterior enunțate în noua lege a educației naționale.

D. urmare, se reține că obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.

Așadar, consiliul local este cel în măsura sa aloce sumele necesare plății drepturilor salariale ale personalului din învățământ, fara ca prin aceasta sa se inteleaga obligarea direct a consiliului local la plata drepturilor salariale cuvenite personalului din invatamant.

Prin urmare, dispozitiile legale amintite stabilesc în sarcina consiliul local atribuții în domeniul finanțării instituțiilor de învățământ, respectiv obligația de a aloca acestora sumele necesare plății drepturilor salariale, unității școlare, în considerarea calității de angajator, revenindu-i obligația de a efectua calculul si plata drepturilor salariale cuvenite salariaților săi.

Așadar, obligând C. L. al comunei O. direct la plata drepturilor bănești pretinse de reclamantă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, instanța fondului trebuiind să retină doar obligația pârâtului apelant de a aloca fonduri pentru achitarea drepturilor pretinse de reclamantă.

Pentru aceste considerente, apelul declarat de pârât va fi admis în condițiile art. 480 C.pr.civ., și, schimbându-se sentința civilă în parte, va fi obligat C. L. O. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de pârâții C. L. O. și INSTITUȚIA P. COMUNEI O., cu sediul în localitatea O., jud.D., împotriva sentinței civile nr.7422 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN INVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., ..6, jud. D.- pentru membrul de sindicat B. A. M. și intimata pârâtă ȘCOALA G. O., cu sediul în localitatea O., județul D..

Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă apelantul pârât C. L. O. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 6 aprilie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

S. P. C. R.

Grefier,

F. I.

Red.jud.S.P.

07.04.2015

Tehn.F.I./3ex/

Jud.fond.D.S.