Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2310/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2310/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 9831/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2310
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă Z. G., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av. B. C. din C., . nr.25, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 468 din 03.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelanta-reclamantă a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă, înregistrată sub nr._/04.05.2015; intimatul-pârât a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/03.04.2015; apelanta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr._/15.04.2015, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei-reclamante de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față
CURTEA
Asupra apelului de față:
Reclamanta Z. G. a chemat în judecată pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., solicitând să se dispună obligarea pârâtului la plata prejudiciului rezultat ca diferență între salariul lunar brut calculat prin luarea în considerare a salariului de bază în cuantum de 850 lei lunar pentru intervalul 01.01._14 și 900 lei lunar pentru intervalul 01.07.2014- data pronunțării hotărârii judecătorești, la care să fie adăugate sporurile cuvenite și acordate în prezent în procentul ce va fi aplicat pe cuantumul salariului de bază menționat, și salariul lunar brut diminuat ce i-a fost acordat; cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul S. C. Județean de Urgență C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondat.
P. sentința civilă nr. 468 din 03.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Z. G., în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C..
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere dispoz. art 164 codul muncii și a arătat că legislația muncii interzice ca salariul brut lunar sa fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țara, iar nu ca salariul de bază să nu fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară.
Pe de altă parte nicio dispoziție legală nu obligă angajatorul să stabilească salariul de bază egal cu salariul minim brut pe țară și la acesta să adauge apoi sporurile cuvenite.
Începând cu anul 2010, urmare a reîncadrării personalului potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază a fost stabilit corespunzător funcției, egal cu cel din luna decembrie 2009 și a inclus și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 la lege.
În anul 2011 au fost aplicate dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 în care a fost menținut același regim juridic al salariului, sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate reprezentând elemente ale sistemului de salarizare incluse în cuprinsul salariului de bază.
P. OUG 19/2012 și OUG 84/2012 și respectiv OUG nr. 103/2013 nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2013 - 2014. Ca urmare s-a menținut introducerea sporului de vechime în salariul de bază, așa cum fusese reglementată de Legea 330/2009 și legea 285/2010.
În consecință, în raport de succesiunea actelor normative și de prevederile acestora, nu s-a reținut susținerea reclamantului în sensul că pârâtul nu a avut justificare legală cu privire la modul de calcul al salariului aferent anului 2014 .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că angajatorul a refuzat să-i acorde un salariu lunar brut care să aibă în compunere salariul de bază în cuantum de 850 lei după data de 01.01.2014 și de 900 lei lunar după data de 01.07.2014, încălcând astfel prevederile H.G.871/2013. La salariul de bază minim brut pe țară trebuia să adauge sporurile calculate procentual din cuantumul de 850 lei, respectiv 900 lei lunar.
A făcut referire la adresa nr.8471/04.04.2014 în care se arată că la nivelul angajatorului său în anul 2014 cele trei categorii de sporuri (de vechime, de prevenție și prima de stabilitate) se calculează printr-o raportare injustă nu la salariul de bază minim de 850, respectiv 900 lei pe lună, ci la salariul de bază existent în grilă la 31.12.2009.
A arătat că instanța de fond nu au putut înțelege deosebirea de conținut între salariul brut (care cumulează toate drepturile salariate) și salariul de bază. A indicat dispozițiile art.160 C.muncii, concluzionând că salariul de bază este o componentă distinctă a salariului brut, iar în anul 2014 nu trebuia ca salariul de bază să aibă în compunere o altă componentă distinctă, adică sporurile.
A susținut că de la prevederile art.160 C.muncii și art.12 din Legea nr.284/2010 au existat derogări în contextul crizei economice, stabilite prin Legea nr.330/2009 și Legea nr.285/2010 (art.l alin.5), potrivit cărora "în salariul de bază sunt cuprinse și sporurile". Dar, la nivelul anului 2014 aceste derogări nu au mai produs efecte juridice deoarece actele normative în cauză nu se mai aflau în uz.
A criticat modul în care instanța de fond a interpretat textele de lege potrivit cărora cuantumul salariului de bază, ca și componentă distinctă a salariului brut, trebuie să i se asocieze în mod obligatoriu condiția respectării cuantumului salariului de bază minim brut pe țară, citând dispozițiile potrivit art.l64 alin.l C.muncii .
A susținut că instanța de fond a motivat în mod neîntemeiat aplicarea prevederilor art. l din O.U.G. nr. 103/2013, arătând că această motivare nu este aplicabilă speței pentru că H.G. 871/2013 și O.U.G. 103/2013 au fost publicate în același M.Of. nr.703 din 15.11.2013, iar organul emitent (Guvernul României) a oferit simultan pentru legislația muncii două categorii de reglementări care se aplică corelativ și nu se exclud reciproc.
În concluzie s-a arătat că salariul de bază încasat în anul 2014 nu poate fi echivalat cu cuantumul salariului brut și nici nu poate fi echivalat cu salariul existent în grilă la nivelul lunii decembrie 2009, așa cum a recunoscut intimatul.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 284/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile legii 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamant prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
Este nefondată susținerea apelantei în sensul că instanța a valorificat dispoziții legale ce erau abrogate, susținând astfel ultraactivitatea legii vechi, ieșite din vigoare. Dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea 284/2010, care constituie legea cadru a salarizării ale cărei principii sunt aplicabile inclusiv în anul 2014 ( pentru care se solicită stabilirea drepturilor salariale prin acțiune) sunt în sensul că valoarea salariilor de bază în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Ori, legea de salarizare în anul 2011 a fost Legea 285/2010, care face trimiteri ample la sistemul de salarizare stabilit prin Legea 330/2009. Toate actele normative de salarizare valabile pentru perioada ce a urmat anului 2011 trimit direct la salarizarea din anul anterior, prin urmare la principiile instituite de legea 330/2009 și preluate succesiv de legile ulterioare de salarizare.
Aceeași dispoziție este prevăzută și în art. 1 din OUG 103/2013 (legea salarizării aplicabilă pentru anul 2014) care a prevăzut la alin. 1 că în anul 2014 cuantumul brut al salariilor de bază se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 și la alin. 2 că în anul 2014 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut.
Art. 2 alin. 1 din ordonanță prevede că începând cu luna ianuarie 2014, cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum au fost stabilite pentru luna decembrie 2013, se majorează cu până la 10%, fără a depăși salariul de bază stabilit potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010.
Art. 2 alin 4 stabilește că începând cu luna ianuarie 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază prevăzut la alin. (3) se majorează cu același procent cu care a fost majorat salariul de bază, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
P. art. 3 se dispune că indemnizațiile, compensațiile, sporurile, majorările salariilor de bază prin acordarea de clase de salarizare suplimentare și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2014 .
Toate aceste dispoziții ale legii salarizării pentru anul 2014 operează, așadar, cu noțiunea de salariu de bază în care sunt incluse sporurile prevăzute în legislația anterioară (sporuri cu caracter permanent definite ca atare de lege, printre care sporul de vechime) și separat cu noțiunea de sporuri și compensații care nu sunt incluse în salariul de bază.
Dezlegarea problemei de drept supusă atenției instanței de către apelant pornește de la dispozițiile art. 9 și 10 din Legea 284/2010, potrivit cu care sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi în bani și în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar iar salariile de bază se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință.
De asemenea, potrivit art. 12 din aceeași lege, salariul brut cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
Dispoziția legală este similară ca și conținut juridic cu prevederea din art. 160 codul muncii, potrivit căreia salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri.
Noțiunea de „salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată” reglementată prin art. 164 codul muncii și prin hotărâri de guvern date pentru fiecare an, printre care HG 871/2013, este o noțiune cu caracter independent, creată de legiuitor pentru a stabili limita inferioară a salariului brut lunar însă niciunul dintre textele legale nu împiedică includerea în această categorie a unor drepturi salariale, cum ar fi sporuri cu caracter permanent.
În afara acestor sporuri, legea de salarizare recunoaște acordarea separată a altor sporuri, cum ar cel de lucru în ture, respectând dispozițiile generale din art. 160 codul muncii. Includerea unor sporuri în salariu de bază nu constituie o derogare de la dispozițiile codului muncii, cum se susține prin motivele de apel, deoarece în continuare, după anul 2010, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizații, sporuri, adaosuri, singura diferență fiind că unele dintre sporuri sunt incluse în salariul de bază.
Faptul că legea salarizării pentru anul 2014 și HG 871/2013 au fost publicate simultan, în același Monitor oficial nu are nicio relevanță juridică, dispozițiile fiecărui act normativ producând efectele juridice rezultate din textele legale, fără a se exclude reciproc, dacă s-ar da interpretarea aleasă de prima instanță cum se susține în apel. Acesta nu constituie, de altfel, o interpretare a legii, ci aplicarea exactă a textelor care reglementează sistemul de salarizare .
Concluzia care se impune este aceea că în sistemul actual de salarizare, inclusiv cel valabil pentru anul 2014, s-a menținut pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime și alte sporuri.
Așadar, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime. Instanța a făcut diferență între aceste noțiuni și cea de salariu brut, reglementarea legală și motivarea instanței nefăcând referire la echivalența salariului brut cu salariul de bază, cum susține apelantul.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamanta contestă această includere, apreciind că sporul de vechime, sporul de prevenție și prima de stabilitate trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar salariul de bază include sporul de vechime și alte sporuri indicate de lege. Reclamanta nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantei rezultă că acesteia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime și a altor sporuri, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 103/2013, în sensul că sporurile respective sunt calculate, dar se includ în salariul de bază.
P. urmare, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii, ale OUG_ și cele ale HG 871/2013, potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă Z. G., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av. B. C. din C., . nr.25, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 468 din 03.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
4 ex./08.05.2015
Jud. fond C. Uncheașu
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3751/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 4127/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
