Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3220/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3220/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 3220/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3220
Ședința publică de la 03 Iulie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât C. L. Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1880/17.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. I., domiciliată în Bumbești J., ., jud. Gorj, precum și cu intimata-pârâtă Școala G. nr. 1, cu sediul în Bumbești-J., . nr. 2, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- apelul este declarat și motivat în termen legal,
- în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 223 Cod proc. civ.
Curtea, socotindu-se lămurită, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă apelată, Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești J., invocată de acesta.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. I. în contradictoriu cu pârâții Școala G. Nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J..
A obligat pârâții la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumelor datorate acestuia in baza sentinței nr. 3965 din 30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data pronunțării acestei sentințe și până la data plătii integrale a sumelor datorate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 19.01.2015 sub nr._ pe rolul Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, reclamanta I. I. a chemat în judecată pârâții Școala G. nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J. solicitând ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate prin sentința nr. 3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective.
Pârâtul C. L. Bumbești J. a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive.
În baza art.248 cod procedură civilă instanța a analizat cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Bumbești J., reținând următoarele:
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a cererii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.36 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul C. L. Bumbești J. este chemat în judecată în calitate de debitor al obligației de plata a unor drepturi bănești stabilite prin hotărâri judecătorești, pentru repararea, în temeiul răspunderii delictuale, a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării, respectiv executării cu întârziere a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești, prin plata dobânzii legale.
Prin sentința nr.3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta I. I. în contradictoriu cu Școala G. Nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J. și s-a dispus obligarea pârâților să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate ca urmare a neaplicării Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile acestei legi și cele efectiv încasate în perioada 01.10.2008–31.12.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.Această sentință este irevocabilă.
În aplicarea prevederilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, putând fi acordate creditorului daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Prin sentința menționată pârâtul C. L. Bumbești J. a fost obligat la plata unor drepturi bănești către reclamantul din cauza de față, dobândind calitatea de debitor al acestuia pentru obligațiile bănești stabilite în sarcina sa de instanță. În acest caz, nu se poate susține că nu există un raport juridic obligațional între reclamant si pârât, acesta fiind stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar obligarea la plata dobânzii legale se solicită tocmai pentru nerespectarea obligațiilor ce rezultă din hotărâri. A reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești J. însemnă a nega calitatea de debitor stabilită de instanța, și, implicit, obligativitatea hotărârii judecătorești, ce impune ca părțile să se supună efectelor lucrului judecat.
Prin urmare, C. L. Bumbești J. are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii legale aferente drepturilor bănești stabilite prin sentința menționată.
Pe fondul cauzei, Tribunalul analizând acțiunea de față în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și dispozițiile legale în materie, a reținut că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. nr.3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta I. I. în contradictoriu cu Școala G. Nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J. și s-a dispus obligarea pârâților să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate ca urmare a neaplicării Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile acestei legi și cele efectiv încasate în perioada 01.10.2008–31.12.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.Sentința menționată mai sus este irevocabilă.
Potrivit art.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art.1088 din vechiul Cod civil, reclamanta este îndreptățit la daune interese sub forma dobânzii legale, fără punerea în întârziere a debitorului.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, conform art.1535 din Codul civil din 2009, se poate solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
De altfel, prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Astfel, reclamantei i se cuvine acordarea dobânzii legale pentru nerespectarea de către debitor a obligației de plata a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.
În ceea ce privește perioada pentru care se cuvine dobânda legală, se reține că obligația de plată a drepturilor salariale restante s-a născut din hotărâri judecătorești și era scadentă de la data pronunțării acestora, întrucât sentințele au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept.
Reclamanta a solicitat însă acordarea dobânzii pe ultimii trei ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, astfel că în privința drepturilor stabilite prin sentința nr. 3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ dobânda legală a fost acordată începând cu data pronunțării acestei sentințe și până la data plătii integrale a sumelor datorate .
În consecință, a fost admisă în parte acțiunea, au fost obligați pârâții la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumelor datorate acestuia in baza sentinței nr. 3965 din 30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data pronunțării acestei sentințe și până la data plătii integrale a sumelor datorate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul C. L. Bumbești-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței să se dispună obligarea sa la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești (și nu la alocarea fondurilor necesare), sume cuvinte potrivit unor hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale a Consiliului L. Bumbești J., având în vedere faptul că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii iar consiliul local nu a avut calitatea de angajator față de reclamant, astfel încât să fie obligat la calculul și plata respectivelor dobânzi generate de diferențele de drepturi salariale menționate în titlurile executorii.
Prin definiția dată de art. 10 din Codul muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 (1) din același cod care prevede că „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității consiliului local in ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
Potrivit art.39, alin.(l), lit.(a) salariatul are dreptul la un salariu pentru munca depusă iar conform art.40, alin.(2), lit.(c) din Codul muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
C. L. al orașului Bumbești J. nu are calitatea de angajator față de reclamant, între el și acesta neexistând niciun fe! de raporturi de muncă.
Art.166, alin.(4) din Codul muncii, dispoziție legală invocată de reclamant în motivarea cererii de chemare în judecată, stabilește: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului". Așa cum se poate observa din adeverința ce i-a fost eliberată reclamantului, acesta din urmă este salariat al unei instituții de învățământ cu personalitate juridică, între aceasta și reclamant stabilindu-se un raport de muncă din care decurg drepturile și obligațiile corelative ale angajatului și respectiv ale angajatorului.
Faptul că potrivit art.104, a!in.5 din Legea 1/2011 - Legea educației naționale finanțarea de bază (care cuprinde cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariate în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora) se asigură din bugetul de stat și se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor pubiice județene, nu transformă consiliile locale în angajatori.
Consiliile locale neavând calitatea de angajatori nu pot fi obligate la calculul sau plata
unor drepturi salariale acestea obligații fiind în sarcina unității de învățământ al cărei angajat
este reclamantul
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției invocate privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. al orașului Bumbești J..
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 466-481 Cod procedură civilă, art.10, 39, 40 și 166 din Codul muncii.
Intimații nu au formulat întâmpinări.
Apelul este nefondat.
Pentru a fi dezlegată problema calității procesuale pasive a apelantului, trebuie a fi subliniat că prezentul litigiu are ca obiect o creanță accesorie – plata dobânzilor legale – în raport de creanțele constatate prin sentința nr. 3965/30.09.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Ori, prin respectiva hotărâre, C. local a fost obligat direct la plata drepturilor salariale către reclamantă, obținând astfel calitatea de debitor în acest raport obligațional, potrivit lucrului judecat, astfel cum este consfințit prin hotărârile judecătorești irevocabile amintite mai sus.
Prin urmare, fiind debitor în creanța principală, C. local va dobândi în raport de principiul accesorialității sau accesorium sequitur principale calitatea de debitor și în creanțele accesorii, ceea ce justifică calitatea procesuală pasivă a apelantului și în prezentul litigiu.
În raport de aceste argumente juridice, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză C. L. Bumbești J., iar motivele de apel urmează a fi considerate ca nefiind relevante prin prisma considerentelor mai sus expuse.
Având în vedere aceste considerente în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât C. L. Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1880/17.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. I., domiciliată în Bumbești J., ., jud. Gorj, precum și cu intimata-pârâtă Școala G. nr. 1, cu sediul în Bumbești-J., . nr. 2, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 Iulie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. A.G. 08 Iulie 2015
Jud. fond: M. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2967/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3228/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
