Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 6269/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6269/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 6269/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 6269
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. T.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta D. M. D., cu domiciliul în Tg -J., .. 1, ., ., împotriva deciziei civile nr.4703 din 19.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul L. T. Bîrsești, cu sediul în Tg-J., cartier Bîrsești, nr. 8, județul Gorj.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că, cererea de revizuire este declarată și motivată în termen; revizuienta a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 Cod Procedură Civilă; intimatul nu a depus întâmpinare, după care:
În complet de divergență, potrivit încheierii de ședință din data de 10.12.2015, instanța, luând act de solicitarea revizuientei de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare cererea de revizuire de față.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 05.11.2014, sub nr._, reclamanta D. M. D. a chemat în judecată pârâtul L. T. BÎRSEȘTI, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sporului la salariu pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15%, ce a fost sistat din luna iunie 2013, la plata diferențelor rezultate din actualizarea sumelor conform ratei de inflație începând cu data scadenței până la data înregistrării cererii și a dobânzii legale începând cu data înregistrării cererii la instanță și până la data plății efective .
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea prin sentința civilă nr. 1285 din 12 martie 2015.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a constatat că reclamanta a beneficiat de spor pentru condiții vătămătoare până în luna iunie 2010. Ulterior, a mai fost emisă decizia nr.20/02.05.2012, reclamanta aflându-se printre persoanele care numite de conducerea L. T. BÎRSEȘTI să beneficieze de acest spor, fiind, de asemenea stabilit și cuantumul său.
Începând cu luna iunie 2013, sporul în discuție a fost sistat reclamantei.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 34 din Legea nr. 330/2009, ale art. 7 din Legea nr. 285/2010 potrivit cu care contestația în legătură cu stabilirea salariilor de bază poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
În cauza de față, ultima decizie depusă la dosar de către reclamanta este Decizia nr.20/02.05.2012 emisă de către unitatea de învățământ.
Valabilitatea buletinului de expertizare, în baza căruia este emisă decizia de acordarea sporului, este valabil un an calendaristic de la data emiterii acestuia, decizia nr.20/02.05.2012 fiind emisă în anul 2012, valabilitatea acesteia a încetat la data de 02.05.2012. Cum reclamanta nu a făcut dovada emiterii unei alte decizii de acordarea a sporului, ulterioară celei emise în anul 2012, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.4703 din 19.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. s-a respins ca nefondat apelul.
Instanța de apel a reținut că după . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca și alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile Legii nr. 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamant prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
Toate aceste dispoziții de reglementare a sporului de vechime, sunt prevăzute in legile mai sus precizate, astfel încât anularea Ordinului nr. 42/2011 nu are relevanta in speța de fata, Curtea făcând aplicarea dispozițiilor legale.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.
Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantei rezultă că acesteia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
În speță, s-a constatat că reclamantei i s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008, la Legea 330/2009, OG nr. 1/2010 și Legea nr. 285/2010, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe, la data de 25.11.2015 a formulat cerere de revizuire revizuienta D. M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că prin hotărârea atacată instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Astfel, prin cererea de apel a solicitat obligarea intimate-pârâte la plata sporului la salariu pentru condiții periculoase sau vătămătoare, în cuantum de 15% din salariul de bază ce a fost sistat din luna iunie 2013, acest spor fiind prevăzut în Legea nr.63/2011.
În mod greșit a fost respinsă cererea de apel promovată pentru motivul că i s-au achitat în perioada de referința drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008, la Legea 330/2009, OG nr. 1/2010 și Legea nr. 285/2010, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
A considerat că instanța de apel a efectuat o cercetare eronată a cauzei fără să țină cont de motivele de apel invocate și documentele existente la dosarul cauzei.
În urma celor învederate, a solicitat admiterea cererii de revizuire și rejudecând cauza, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Cod proc. civ.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Cererea de revizuire este întemeiată, urmând să fie admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 509 alin.1 cod procedură civilă pot fi atacate cu revizuire hotărârile care vizează fondul pricinii, respectiv cele pronunțate asupra fondului precum și cele care evocă fondul.
Prin urmare, antamarea fondului cauzei în hotărârea care se atacă este o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire. Evocarea fondului presupune soluționarea litigiului pe fond, iar nu în temeiul unei excepții iar în apel aceasta presupune statuarea asupra situației de fapt, stabilirea de către instanța de apel a unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța anterioară sau confirmarea aceleiași situații de fapt, prin raportare la probele administrate și temeinicia dreptului dedus judecății.
Așadar, în cazul hotărârilor pronunțate în apel, datorită caracterului devolutiv al acestei căi de atac, prevăzut expres de art. 476 cod procedură civilă, este întrunită condiția evocării fondului, indiferent dacă apelul a fost admis sau respins, cu excepția cazului respingerii sau anulării apelului pentru motive care au împiedicat analiza sa pe fond, singura condiție impusă de art. 509 alin. 1 cod procedură civilă fiind aceea ca instanța să analizeze temeinicia sentinței ce a fost atacată cu apel.
În speță, în apel s-a statuat asupra temeiniciei dreptului, astfel că hotărârea pronunțată evocă fondul și poate fi obiect al revizuirii.
Art. 509 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă indică drept motiv al cererii de revizuire pronunțarea de către instanță asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Aceasta înseamnă o încălcare a principiului disponibilității prevăzut de art. 22 cod procedură civilă și care impune judecătorului să se pronunțe doar asupra cererilor cu care a fost investit.
În cauza de față, reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea angajatorului la plata sporului pentru condiții periculoase, de 15% iar prin motivele de apel s-a criticat soluția dată cu referire la acest drept. Instanța de apel a analizat însă îndreptățirea reclamantei la acordarea sporului de vechime în muncă și a motivat că acest spor a fost inclus în salariul de bază.
Procedând astfel, instanța de control judiciar nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, ci pe o cerere străină de cauză, așa încât hotărârea este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire în temeiul art. 509 pct. 1 cod procedură civilă.
În sprijinul admisibilității revizuirii în această situație este faptul că dacă s-ar aprecia că hotărârea nu poate fi revocată pe calea revizuirii s-ar lipsi de conținut primul motivul de revizuire prevăzut de art. 509 cod procedură civilă cu raportare la alineatul 1, teza 2 a textului.
Astfel, art. 509 alin.1 cod procedură civilă are în vedere două categorii de hotărâri asupra fondului susceptibile de a fi revizuite, respectiv hotărâri pronunțate asupra fondului și hotărâri care evocăfondul. Hotărârea de apel este una care evocă fondul( cu excepția situației în care instanța de apel a anulat sentința cu reținere și a rejudecat fondul cauzei, caz în care se pronunță asupra fondului). Prin urmare, și o astfel de hotărâre poate fi atacată cu revizuire pentru toate motivele enumerate de art. 509 cod procedură civilă, cât timp textul deschide calea extraordinară de atac pentru toate tipurile de hotărâi care fie se pronunță asupra fondului, fie evocă fondul și pentru toate motivele.
Mai mult, analizarea în apel a unor drepturi străine de conținutul cererii de chemare în judecată și pronunțarea pe chestiuni de fapt și o de drept care nu s-au cerut constituie chiar situația avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat ipoteza extra petita din art. 509 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă.
În consecință, și sub acest aspect cererea de revizuire este admisibilă.
Cu privire la temeinicia cererii de revizuire, așa cum s-a arătat deja, se constată că în apel nu s-au analizat criticile apelantei și nici măcar cererea de chemare în judecată, ci chestiuni străine de natura pricinii, care nu au fost cerut
Reținând aceste argumente, se constată că revizuienta a invocat corect faptul că decizia atacată nu s-a pronunțat asupra cererii sale, aspect care se circumscrie revizuirii, astfel încât calea de atac exercitată va fi admisă.
Potrivit art. 509 alin. 1 pct. 1 și art. 513 cod procedură civilă, se va admite cererea de revizuire și se va schimba decizia atacată.
Rejudecând apelul, instanța constată că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, ci a respins acțiunea pe considerentul că nu s-a formulat contestație în termen legal în legătură cu stabilirea salariului și, implicit, neacordarea sporului de 15% pretins prin acțiune.
Dispozițiile art. 34 din Legea 330/2009 și ale art. 7 din Legea 285/2010 referitoare la soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor au fost greșit aplicate, deoarece s-a dat o calificare greșită acțiunii de față. Reclamanta nu a formulat contestație în sensul dispozițiilor legale arătate, ci a solicitat acordarea unor drepturi salariale, caz în care dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când dreptul trebuia acordat.
Cum litigiul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului iar apelanta nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, potrivit art. 480 alin. 3 cod procedură civilă se va admite apelul, se va anula sentința și se va reține cauza pentru rejudecarea pe fond a acțiunii.
Instanța reține că potrivit adeverinței 721/10.03.2015, emisă de intimata pârâtă, apelanta reclamantă este angajată a instituției din data de 1.09.2006.
Sistemul de salarizare al persoanelor angajate în învățământ este reglementat de Legea nr.63/2011, care a stabilit drepturile de natură salarială începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, abrogând orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, pentru categoria profesională vizată.
Aplicarea prevederilor sale ulterior anului 201, până în 2015 inclusiv, a fost stabilită prin acte normative adoptate anual, respectiv Legea nr.283/2013 (art.II art.1 alin.3 și 4), O.G. nr.84/2012(art.2), O.G. nr.103/2013(art.2), O.G. nr.103/2013(art.2 alin.3 și i 4 ), O.U.G. nr.83/2014( art.1 alin.2).
În ceea ce privește sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare la art.2 alin.3 din anexa 5 cap.II Legea nr.63/2011 se prevede că acesta se acordă, pe lângă salariul de bază iar art.6 din anexa 5 cap.II Legea nr.63/2011 prevede că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Alineatul 2 a stabilit că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin.(2), sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.”
Așadar, până la aprobarea regulamentului de acordare a sporului, acesta se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
Regulamentul prevăzut de legea 63/2011 nu a fost elaborat, astfel că pentru acordarea sporului pentru condiții de muncă este necesar ca reclamanta să dovedească faptul că la . legii de salarizare beneficia de acest spor și a continuat să își desfășoare activitatea în aceleași condiții.
Susținerea în sensul că sporul a fost acordat permanent înainte de luna iunie 2013 nu este fondată, din statele de plată depuse de angajator la dosar rezultă că reclamanta a primit spor pentru condiții vătămătoare în luna mai 2013, nu și în luna mai sau iunie 2011, adică imediat înainte de . Legii 63/2011.
Reclamanta a depus la dosar decizii ale angajatorului și buletine de determinare din anul 2012, însă pentru anii 2010 și 2011 nu s-a emis decizie de acordare a sporului de către angajator, astfel că la data când a intrat în vigoare Legea 63/2011 reclamanta nu primea sporul de 15%, nefiind îndeplinită condiția impusă de art. 2 alin. 3 din anexa 5 cap. II a legii, aceea ca sporul să se acorde doar persoanele care au beneficiat de el la data punerii în aplicare a legii de salarizare.
Prin acțiune, reclamanta a învederat greșit că sporul a fost sistat în luna iunie 2013, statele de plată făcând nefăcând dovada achitării efective în anii 2010, 2011 .
Cum dispozițiile ordonanțelor de guvern care au reglementat salarizarea în anul 2013 sunt în același sens ca și dispozițiile Legii 63/2011, este evident că sporul solicitat nu poate fi plătit salariaților care nu îl încasau deja la data aplicării actelor normative de salarizare.
Prevederea generică a sporului în contractul colectiv de muncă nu este suficientă pentru plata lui, deoarece salarizarea personalului din învățământ se face potrivit legii, drepturile care se stabilesc prin acorduri colective dar nu se regăsesc în lege nefiind posibil a fi acordate.
În raport de cele mai sus menționate Curtea constată că dreptul salarial solicitat de reclamantă nu poate fi acordat, astfel că se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuienta D. M. D., cu domiciliul în Tg -J., .. 1, ., ., județul Gorj, împotriva deciziei civile nr.4703 din 19.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul L. T. Bîrsești, cu sediul în Tg-J., cartier Bîrsești, nr. 8, județul Gorj.
Schimbă decizia civilă nr. 4703 din 19.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ .
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă D. M. D., împotriva sentinței nr. 1285 din 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, anulează sentința civilă nr. 1285 din 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ și reține cauza pentru judecarea pe fond.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta D. M. D., în contradictoriu cu pârâtul L. T. Bîrsești, cu sediul în Tg-J., cartier Bîrsești, nr. 8, județul Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2015.
Președinte, Judecător,
G. I. C. T.
Grefier,
E. O.
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
4 ex./11.12.2015
Jud. fond L. T.
Jud. apel F. D.
M. L.
Opinie separată
Susțin că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 509 alin.1 cod procedură civilă pot fi atacate cu revizuire hotărârile care vizează fondul pricinii, respectiv cele pronunțate asupra fondului precum și cele care evocă fondul.
Din perspectiva acestor dispoziții, consider că pot constitui obiect al revizuirii hotărârile prin care instanțele admit apelul, schimbă sentința, pronunțând o altă soluție asupra fondului precum si hotărârile prin care instanțele admit apelul, anulează sentința și fie evocă fondul cauzei (art. 480 al 3 C.proc.civ. ), judecă cauza în fond (art. 480 al. 5 C.proc.civ. ) sau rețin procesul spre judecare (art. 480 alin. 6 C.proc.civ.), în toate aceste situații fiind, de asemenea, examinat raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză. Prin urmare, acele hotărâri prin care se respinge apelul ca nefondat, fără a schimba soluția pe cererile care au fixat cadrul litigiului, nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii.
Pornind de la obiectul revizuirii astfel cum a fost precizat anterior, apreciez că o hotărâre definitivă prin care s-a dispus respingerea apelului ca nefondat nu poate fi retractată pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 al. 1 pct.1 C.proc.civ (ipoteza în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut) .
Art. 509 al.1 pct.1 C.proc.civ. invocat de revizuent se referă doar la acele inadvertențe dintre obiectul pricinii supus judecății și ceea ce s-a pronunțat deși nu s-a cerut (extra petita). In sensul acestor dispoziții, prin „lucru cerut” se înțelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății. Aceste cereri se disting de toate celelalte prin faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului, statuând prin dispozitivul hotărârii în sensul admiterii sau respingerii lor, sens în care s-a pronunțat si ICCJ Secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1412 din 21 mai 2015.
Cererea de revizuire pendinte nu se circumscrie acestor exigente procedurale deoarece prin dispozitivul deciziei atacată de revizuent instanța de apel a respins apelul ca nefondat, fără a interveni în vreun fel asupra cererilor care au fixat obiectul pricinii.
Împrejurarea că decizia instanței de apel cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată sentința apelată, nu poate face admisibilă cererea de revizuire.
Așa cum am arătat, textul se referă numai la ipoteza în care judecătorul, admițând calea de atac a apelului a statuat prin dispozitivul deciziei asupra unui lucru care nu s-a cerut iar nu la situația în care decizia de respingere a apelului cuprinde o motivare care nu răspunde exigentelor instituite de art. 425 c.proc.civ. rap. la art. 482 C.proc.civ.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, apreciez că cererea dedusă judecății este inadmisibilă.
Judecător,
E. B.
Red. jud. E. B.
Data 21.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
