Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 6030/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6030/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 6030/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6030/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți U. M., P. S., C. D., S. C. L., împotriva sentinței civile nr.2590/03.06.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu
Intimata pârâtă F. "O.", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal; părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.223 Cod pr. civ.; după care;
Instanța, luând act de solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 2590 de la 03.06.2015 a respins acțiunea formulată de reclamanții U. M. – G. CNP_ cu domiciliul în loc. C., ..58 A, ., P. S. CNP _, cu domiciliul în C. ., județul D. C. D. CNP_, cu domiciliul în C., Bld. N. T. nr.74, ., ., S. C. L. CNP_, cu domiciliul în C. Bdl 1 ai nr.6, ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta F. "O." C.., cu sediul în C., .. 16, jud. D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariați pe funcții de soliști instrumentiști la pârâta F. " O." C., după cum rezultă din adeverințele depuse la dosar.
Prin prezenta acțiune, reclamanții a solicitat ca instanța să oblige pârâta la plata despăgubirilor, reprezentând diferența dintre drepturile bănești rezultate prin aplicarea OG 21/2007 aprobată prin Legea 353/2007 și a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și cele efectiv primite de către aceasta în perioada 30.12.2011 – data pronunțării prezentei, sume actualizate la zi.
În raport de obiectul acțiunii care în constituie obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu diferențele de drepturi salariale de care au fost lipsiți ca urmare a neaplicării la vremea cuvenită a OG 21/2007, despăgubire aferentă perioadei 30.12.2011 până la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța a constatat că acțiunea este formulată în limita termenului general de prescripție de 3 ani, data formulării acțiunii fiind 06.01.2015.
Ca urmare instanța a respins excepția invocată de pârâtă, excepție calificată de instanță ca fiind cea a prescripției, nu a tardivității, cum a numit-o pârâta.
Asupra fondului, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariați pe funcții de soliști instrumentiști în cadrul pârâtei F. " O." C.,după cum rezultă din adeverințele depuse la dosar .
Potrivit art. 30 alin 5 Legea nr. 330/2009 "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel /cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta / aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Așadar, la reîncadrarea salarială în conformitate cu legea 330/2009 angajatorul trebuia să se raporteze la salariul din decembrie 2009.
Ulterior, nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2015,fiind prevăzute fie majorări ale cuantumului acestuia, fie mențineri ale cuantumului la nivelul anului anterior.
Astfel potrivit art. 1 din legea 285/2010 "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%", la fel și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010.
Potrivit art. 1 din legea 283/2011 "In anul 2012, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011", la fel și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 .
Potrivit art. 1 din OUG 84/2012 " În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012".
Potrivit art. 1 din OUG 103/2013 " In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2013 in măsura in care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare".
Potrivit art. 1 din OUG 83/2014 "În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare".
Raportat la dispozițiile legale în vigoare, instanța constată că despăgubirile solicitate de reclamanți se raportează la salariul pe care aceștia ar fi trebuit să-l aibă în decembrie 2009 și care, în opinia lor, se calculează în raport de dispozițiile OG 21/2007, în vigoare în decembrie 2009 .
Prin art 48 pct 29 din Legea nr. 330/2009,care a intrat în vigoare la 01.01.2010, s-au abrogat dispozițiile art. 12 alin. (2), art. 151 și anexa din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 2 februarie 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2007.
Deși reclamanții invocă faptul că pârâta trebuia să le recalculeze drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009 în raport de dispozițiile OG 21/2007, iar ulterior în raport de salariul astfel recalculat aferent lunii decembrie 2009 să stabilească salariul pe care aceștia trebuiau să-l aibă începând cu anul 2010 și în prezent, instanța constată că aceștia nu susțin nici prin acțiune și nici prin răspunsul la întâmpinare și nici nu au făcut dovada că li s-a recunoscut prin hotărâre judecătorească dreptul de a încasa un salariu aferent lunii decembrie 2009, salariu ce trebuia calculat conform OG 21/2007.
De altfel, pârâta menționează în întâmpinare că acestora nu le-a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească salariul conform OG 21/2007 și prin urmare, nu i-a încadrat în decembrie 2009 conform acestor dispoziții legale.
Chiar dacă unii dintre colegii reclamanților au obținut hotărâri judecătorești prin care a fost obligată pârâta să calculeze salariile conform OG 21/2007, instanța reține că acest fapt nu echivalează cu nerespectarea de către angajator a dispozițiilor legale în vigoare la un moment dat și prin urmare, cu lipsirea salariaților de drepturile cuvenite, neputându-se aprecia, în prezentul demers judiciar, că toți salariații pârâtei trebuiau să beneficieze de tratament egal în ce privește aplicarea OG 21/2007,întrucât dreptul fiecărui salariat trebuia să fie analizat, în mod individual, în raport de aceste dispoziții legale.
În acest sens, este și decizia nr. 2/2015 a ÎCCJ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a disp art 2 raportat la art 1 alin 2 lit e pct i și alin 3 și ale art 27 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care stabilește că "În aplicarea art 2 raportat la art 1 alin 2 lit e pct i și alin 3 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare ,republicată, punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au acordat unor angajați anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalți angajați."
S-a mai reținut în această decizie că "atât timp cât tratamentul mai favorabil al unor angajați este rezultatul punerii în executare a unor hotărâri judecătorești prin care s-au acordat acestora anumite drepturi salariale, în raport cu alți salariați cărora nu li s-au acordat aceste drepturi ori cărora le-au fost respinse astfel de cereri prin hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe diferite, nu există discriminare în sensul art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată.
Art. 16 alin. (2) din Constituție statuează că nimeni nu este mai presus de lege. Așadar, nimeni nu poate invoca principiul nediscriminării pentru a obține un anumit tratament, cu încălcarea legii. Dimpotrivă, în fiecare litigiu, reclamantul va trebui să probeze legalitatea și temeinicia cererii sale, ce nu se poate baza pe invocarea discriminării sau a egalității de tratament în raport cu soluția pronunțată de o altă instanță, ci pe argumente de interpretare și aplicare corectă a legii, chiar și în situația în care invocă o astfel de hotărâre."
Prin urmare, instanța constată că, în lipsa stabilirii dreptului reclamanților, eventual printr-o hotărâre judecătorească, la un salariu la nivelul lunii decembrie 2009 calculat în funcție de OG 21/2007, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, în raport de care salariul reclamanților în perioada menționată în acțiune se calculează având ca reper salariul avut în luna decembrie 2009, instanța va respinge acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții Uta M., P. S., C. D., S. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Excepția prescripției este neîntemeiată, în raport de obiectul acțiunii care îl constituie obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egală cu diferențele de drepturi salariale de care au fost lipsiți ca urmare a neaplicării la vremea cuvenită a OG nr.21/2007.
Instanța constată că reclamanții invocă că pârâta trebuia să le recalculeze drepturi salariale aferente lunii decembrie 2009 în raport de prevederile OG 21/2007, iar ulterior în raport de salariul astfel recalculat aferent lunii decembrie 2009 să stabilească salariul pe care aceștia trebuiau să-l aibă începând cu anul 2010 și în prezent.
Arată că instanța a reținut greșit obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind stabilirea unui salariu pentru apelanții-reclamanți la nivelul lunii decembrie 2009 calculat în funcție de OG 21/2007. De fapt obiectul cererii de chemare în judecată constă în acordarea unor despăgubiri constând în diferențele salariale dintre drepturile cuvenite dacă pârâta ar fi aplicat OG 21/2007 și cele plătite efectiv începând cu data de 30.12.2011 și data comunicării hotărârii judecătorești. Adică o perioadă limitată de timp.
Nu au intervenit modificări în stabilirea salariilor reclamanților si s-au menținut diferențe salariale generate de faptul ca angajatorul nu a aplicat OG 27/2007 la momentul când a fost în vigoare.
Apelanții-reclamanți au solicitat acordarea unor despăgubiri ca urmare a faptului ca au suferit un prejudiciu material egal cu diferența dintre drepturile salariale cuvenite si cele încasate efectiv, raportat la OG 21/2007 și Legea nr.330/1009.
Potrivit art. 253 din codul muncii „angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, sa-l despăgubească pe salariat in situația in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul".
Aplicarea Legii, OG 21/2007, este obligatorie iar angajatorul nu trebuie să aștepte intervenită instanței de judecată pentru a respecta legea. Nu are nicio relevanță ca reclamanții nu au hotărâre judecătorească distinctă prin care să fie obligat angajatorul să calculeze reclamanților salariile conform OG 21/2007, în perioada în care acest act normativ a fost în vigoare.
Art.8 Codul muncii impune angajatorului buna credință în îndeplinirea obligațiilor față de salariați, ceea ce presupune acordarea tuturor drepturilor ce decurg din lege. Această obligație este prevăzută de aert.40 alin.2 lit.e Codul muncii: „să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. „Respectarea acestor prevederi Codul muncii ar fi condus la stabilirea corectă a cuantumului salariilor primite de către reclamant.
Având în vedere cele menționate mai sus, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecata precizate și obligarea intimatei-pârâte F. O. la acordarea de despăgubiri, echivalente cu diferența dintre recalcularea drepturilor salariale, având ca reper nivelul lunii decembrie 2009 prin aplicarea dispozițiilor OG nr. 21/2007 aprobata prin Legea nr. 353/2007 si a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și drepturile salariale efectiv încasate pe perioada cuprinsă între 30.12.2011 si data comunicării hotărârii judecătorești, sa fie actualizate cu rata dobânzii legale.
În drept a invocat prevederile art.466 și următoarele Cod pr.civilă.
Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției prescripției ,criticile formulate prin apel sunt neîntemeiate, având în vedere obiectul acțiunii (art.253 Codul Muncii), despăgubirea solicitată pentru o perioadă ulterioară datei de 30.12.2011, încadrându-se în termenul de 3 ani anterior formulării acțiunii.
Susținerile apelanților referitoare la actele normative pe care și-au întemeiat cererea sunt fondate, prima instanță reținând eronat că reclamanții au formulat acțiunea invocând ca temeiuri de drept o . acte normative anterioare Legii nr.330/2009, deși rezultă fără echivoc din cuprinsul cererii de chemare în judecată, că aceștia au solicitat despăgubiri datorate pentru greșita stabilire a drepturilor salariale, ca urmare a neraportării la salariul din luna decembrie 2009, așa cum prevăd dispozițiile OG nr.21/2007 aprobată prin Legea nr.353/2007, dar și prevederile Legii nr. 330/2009.
În consecință, examinând criticile formulate în apel, Curtea va avea în vedere limitele investirii instanței, conform obiectului acțiunii, stabilit de reclamanți prin cererea introductivă.
Potrivit art.253 alin.1 C.Muncii, „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.”
Prin urmare, condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului în temeiul textului de lege menționat sunt existența unei fapte ilicite, culpa angajatorului, existența unui prejudiciu produs salariatului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, condiții care nu sunt îndeplinite în speță, în ceea ce privește neacordarea de către apelanta pârâtă, începând cu ianuarie 2010 a unui salariu care să țină seama de art.15 ind.1 din Legea nr.353/2007.
Potrivit art.30.al.5 lit a din Legea nr.330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a)noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
De asemenea conform art.5 al.1 lit a OUG 1/2010 începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:
a)la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Modalitatea efectivă de calculare a veniturilor salariale începând cu 1 ianuarie 2010 este prevăzută de dispozițiile art.5 din OUG 1/2010 și art.30 din Legea 330/2009, acestea fiind compuse din :noul salariu de bază care va fi corespunzător funcțiilor deținute la 31.12.2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor.
Ulterior, art.33 din Legea 284/2010 a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.
Art.1 din Legea 283/2011 a prevăzut de asemenea că în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
În cauză, așa cum se arată atât în acțiune cât și în „precizare”, reclamanții nu au primit în decembrie 2009 salariul de bază în forma solicitată.
Totodată, se constată că anterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 și în perioada în care era aplicabilă OG 21/2007 modificată prin Legea 353/2007, reclamanții nu au contestat niciodată modalitatea de calcul al salariului .De asemenea reclamanții nu au solicitat nici în instanță salariul în această formă, pe calea unei acțiuni în care să se invoce și să demonstreze îndreptățirea lor la plata sa în raport de art.15 ind 1 Legea 353/2007.
Ceea ce este cert este că în luna decembrie 2009, reclamanții nu au primit salariul calculat în forma solicitată prin prezenta acțiune, fie că ar fi fost acordat de către angajator, fie că ar fi fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească.
Prin urmare nu se poate reține existența unui prejudiciu patrimonial suferit de aceștia ,de vreme ce reclamanții nu erau îndreptățiți potrivit dispozițiilor legale în vigoare a primi un alt salariu de bază, începând cu luna noiembrie 2011.
Pe de altă parte, nu se poate reține nici fapta culpabilă a angajatorului în legătură cu serviciul, aplicarea corectă a dispozițiilor legale în vigoare la stabilirea drepturilor salariale (Legea 330/2009, Legea 284/2010, Legea 283/2011)neputând constitui o faptă ilicită de natură a angaja răspunderea sa patrimonială.
În consecință, apelul este nefondat, și în baza art.480 alin. 1 Cod pr.civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții reclamanți U. M., P. S., C. D., S. C. L., împotriva sentinței civile nr.2590/03.06.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă F. "O.", cu sediul în C., ., județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
7 ex/AS
j.f.S.R.G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 724/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 5151/2015.... → |
|---|
