Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3415/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3415/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 698/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 698
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de revizuentul L. I. împotriva sentinței numărul 3415 din data de 10 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata CN C. SA.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul revizuent L. I. personal, lipsind intimata CN C. SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- recursul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- motivele de recurs apar comunicate;
- intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, înregistrate la instanță sub nr._/06.11.2015;
- dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală;
Recurentul revizuient a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv sentința nr. 8044/08 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ și înscris intitulat situația numărului de posturi în centralul subunităților din cadrul SRSF 1-8 și a învederat că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul revizuient L. I. a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate, admiterea cererii de revizuire și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța a pus în discuție faptul că la fond, prin cererea de revizuire, s-a referit doar la un înscris, în timp ce în recurs invocă alte două înscrisuri ce nu au format obiectul judecății la fond.
Recurentul revizuient a lăsat la aprecierea instanței în ceea ce privește împrejurarea pusă în discuție.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3415 din data de 10 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul L. I., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate „C.” SA, sucursala Regională CF C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 1685/01.06.2010 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Gorj,Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația formulată de reclamantul L. I. împotriva decizie nr. 82/_ emisă de pârâta Compania Națională de Căi Ferate „C.” SA – Sucursala Regională C., decizie prin care contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în temeiul art. 65 alin. 1 și art. 68 din Codul muncii.
Instanța a reținut că, urmare a dificultăților economice și raportat la OUG 9/2010 privind reorganizarea și privatizarea unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, în cadrul pârâtei s-a procedat la concedieri colective, sens în care postul de tehnician deținut de către reclamant în cadrul Secției CT 4 Tg.-J. a fost desființat. La această concluzie s-a ajuns în urma analizării statelor de funcții nr.82/_ valabil până la data de 01.07.2008 și nr.82/_ valabil de la data de 03.05.2010.
S-a apreciat că pârâta a respectat întocmai prevederile Codului Muncii cu privire la concedierea colectivă.
A fost înlăturată susținerea reclamantului în sensul că nu îndeplinește criteriile de disponibilizare, fiind singurul din lista propusă de șeful de unitate care nu beneficiază de condițiile de ieșire la pensie ca ceilalți colegi , deoarece postul deținut de acesta a fost desființat, contractul individual de muncă încetând în baza prev.art.65 indice 1 alin. 1 din CM și nu ca urmare a îndeplinirii condițiilor de pensionare sau a altor criterii, respectiv orientare religioasă.
Astfel, criteriile de stabilire a ordinului de prioritate care s-au avut în vedere la concediere au fost cele prev. de art.62 alin.(8) și alin (9) din CCM al CNCF „C.” SA pe anul 2009-2010, cu aplicarea art.59 și 60 alin.1 CM.
Ori, potrivit art.65 CM (1), concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, desființare ce trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioase dintre cele prev. la alin.1.
S-a reținut că desființarea locului de muncă ocupat de către petent a fost determinată de situația economico-financiară, reorganizarea și restructurarea companiei, așa cum rezultă din Programul de Restructurare și Reorganizarea al CNCF „C.” SA.
De asemenea, instanța a reținut că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea condițiilor impuse de prevederile art.74 pct.1 CM cuprinzând motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care s-au avut în vedere la concediere.
Sentința este irevocabilă, Curtea de Apel C. constatând nul recursul declarat de reclamant, prin decizia nr.6421/13.12.2010.
La data de 21 mai 2015, reclamantul L. I. a solicitat revizuirea sentinței nr. 1685/01.06.2010 pronunțată în dosarul nr._, în sprijinul acestei cereri invocând un act nou, respectiv statul de funcții al Secției CT 4 Târgu-J., ce i-a fost comunicat la data de 15 mai 2015 de Biroul Județean de Poliție Transporturi Gorj.
În conformitate cu prevederile art.322 punctul 5, prima teză din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în cauza de față, revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Ori, pentru ca acest motiv de revizuire să fie invocat cu succes, în primul rând înscrisul trebuie să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită. Revizuirea unei hotărâri nu se poate cere pe baza unor înscrisuri apărute după pronunțarea acesteia, textul referindu-se exclusiv la situația în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii. Această concluzie se desprinde din împrejurarea că art. 322 punctul 5 se referă la descoperirea înscrisului care a fost reținut de adversar ori nu a putut fi înfățișat dintr-o cauză mai presus de voința părții interesate.
Tribunalul a constatat că dispozițiile enunțate anterior nu sunt îndeplinite, întrucât înscrisul nu exista la momentul pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se cere, el redând în cuprinsul său organizarea societății pârâte începând cu data de 28 iulie 2011; în consecință, a respins cererea de revizuire formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul L. I., solicitând admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de revizuire și pe fond admiterea contestației.
A arătat în motivare că a fost concediat pe nedrept, neexistând o restructurare reală, iar prin actele noi depuse: statul de funcții al Secțiai CT 4 Tg.J., fișa de repartizare pe funcții și meserii a personalului CT 4 Tg.J. și programul complet de restructurare și reorganizare a făcut dovada că Secția CT 4 Tg.J. – compartimentul aprovizionare nu era cuprinsă în acest program, postul său de tehnician nefiind desființat și, mai mult, pe postul său a fost angajată o altă persoană.
Arată revizuientul că aceste acte noi au intrat în posesia sa de la organele de cercetare penală, iar în termen legal a formulat cerere de revizuire.
Chiar dacă aceste acte nu existau la începutul judecății sau nu au fost depuse integral de pârâtă la dosar, consideră că sunt acte de natură să schimbe soluția dată prin hotărârea amintită, a cărei revizuire a cerut-o.
Prin întâmpinare s-a solicitat anularea recursului ca nemotivat, conform art.487 și art.489 Cod procedură civilă, întrucât în recurs se evocă aceleași motive ca și în cererea de revizuire și s-a solicitat amendarea recurentului potrivit art.187 alin.1 lit.a Cod procedură civilă –pentru abuz de drept, aceasta fiind a doua cerere de revizuire formulată împotriva sentinței civile.
Pe fond s-a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
S-au depus înscrisuri.
Curtea, examinând recursul, apreciază că acesta este nefondat.
Cât privește solicitarea din întâmpinare privind constatarea nulității recursului ca nemotivat, pe considerentul că recursul evocă aceleași motive ca și cererea de revizuire – pentru acest motiv nu este fondată, referitor la dispozițiile mai sus enunțate, neputându-se folosi alte argumente, susțineri, apărări – care să exceadă cadrului procesual inițial stabilit.
Oricum, din analiza și verificarea cererii de recurs - reiese că dezvoltarea motivelor face posibilă încadrarea acestora în cazul prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, având în vedere criticile circumscrise aplicării greșite a legii.
Cu privire la cauză, se constată că prin cererea de revizuire formulată revizuientul a invocat făcând trimitere în cuprinsul cererii ca act nou doar la statul de funcții al Secției CT 4 Tg.J., instanța de fond analizând cauza strict prin prisma acestui act, raportat la limitele investirii instanței și principiul disponibilității.
În recurs, însă revizuientul a făcut referire în afara actului de care s-a prevalat la instanța de fond și la alte două înscrisuri și anume: fișa de repartizare pe funcții și meserii a personalului CT 4 Tg.J. și programul complet de restructurare și reorganizare, ce nu au fost invocate și exhibate la tribunal, instanța neanalizându-le ca atare.
Astfel, potrivit principiului disponibilității, părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop. Părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supusă judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces și este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art.129 alin.6 Cod procedură civilă), neputând să se pronunțe asupra unor lucruri care nu s-au cerut, să dea mai mult decât s-a cerut ori să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut (art.322 pct.2 Cod procedură civilă).
Conform art.129 alin,final din Codul de procedură civilă, instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.
Prin cererea introductiva însă, revizuientul nu a cerut analizarea cererii prin prisma celor două acte – fișa de repartizare și programul de restructurare și organizare la care face referire de abia în fața instanței de recurs.
În atare condiții, criticile formulate pe calea recursului de către recurent în privința acestor două înscrisuri excede obiectului cererii de revizuire inițială cu care partea a inteles sa investeasca instanța la fond.
De vreme ce o asemenea cerere și referire la aceste înscrisuri nu a fost formulată, nefăcând obiectul cererii de revizuire ca act de sesizare al instanței, nu i se poate imputa instanței că nu a făcut o asemenea analiză a acestor înscrisuri, instanța urmând să se pronunțe în limitele investirii.
Analizarea acestor înscrisuri – fișa de repartizare pe funcții și meserii și programul de restructurare și reorganizare nu era posibilă atâta vreme cât, o asemenea cerere nu a făcut obiectul acțiunii de fond.
Concluzionând, se reține că, în conformitate cu principiul disponibilității, părțile pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și al participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge. În aplicarea acestui principiu, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Recursul constituie o cale de atac extraordinară calificată ca atare de lege și poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 C.pr.civilă și în condițiile legii, împotriva hotărârilor judecătorești date fără drept de apel, în apel sau de un organ de activitate jurisdicțională.
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârii judecătorești, pentru motive referitoare la nepronunțarea acestora cu respectarea condițiilor formale, legal prevăzute de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat este reglementată în prezent prin norma constituțională.
Însă, potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile judecătorești susceptibile de a fi supse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judicios efectiv al hotărârii reglementate prin Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și al libertăților fundamentale.
Prin urmare, recursul nu poate fi exercitat „ omisso medio”, invocându-se critici care nu au fost invocate sau arătate expres și dezvoltate în concret, în cererea inițială, introductivă de instanță, pentru ca instanța să poată analiza și să se pronunțe asupra lor, urmând ca ulterior să dea posibilitatea exercitării unui control judiciar de către instanța ierarhic superioară.
De asemenea, potrivit art.294 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.316 Cod procedură civilă vechi, ale cărui dispoziții sunt incidente – în apel, respectiv recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Și totodată art.292 alin.1 rap.la art.316 Cod procedură civilă, prevede că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de control judiciar de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță.
Tribunalul a analizat în mod corect cererea de revizuire în raport de înscrisul invocat.
Mai mult, în privința înscrisului programul de restructurare (un capitol din acesta), neinvocat la instanța de fond, se reține că acesta a format obiectul unei judecăți anterioare într-o altă cerere de revizuire întemeiată pe acesta – conform art.322 pct.5 Cod procedură civilă, ce a format obiectul dosarului nr._, fiind soluționată prin respingerea cererii de revizuire în mod irevocabil.
Nu se poate reține abuzul de drept procesual, așa cum s-a solicitat prin întâmpinare, întrucât obiectul cererii de revizuire anterioară diferă de obiectul cererii prezente, întemeiată la fond ca act nou doar pe statul de funcții menționat, iar intimata nu a făcut dovada altor acțiuni/plângeri exercitate de către petent în mod abuziv.
Mai mult decât atât, - este la îndemâna oricărei persoane – conform principiilor constituționale de a avea acces liber la justiție (art.21) și de a exercita principiile puse la îndemână de lege.
Pe fondul recursului se reține că, în conformitate cu dispozițiile art.322 pct.5 prima teză din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în cauza de față, revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Prima ipoteză se referă la descoperirea de înscrisuri doveditoare, deci când partea care a pierdut procesul dovedește existența unor înscrisuri care au fost reținute de partea adversă sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința ei. Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.
- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă. Revizuirea nu este admisibilă nici în temeiul unui început de dovadă scrisă, deoarece acesta presupune completarea cu martori și prezumții.
- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
- înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Nu interesează dacă reținerea înscrisului de către partea adversă a fost intenționată sau involuntară. Cât privește împrejurarea mai presus de voința părții, aceasta urmează a fi apreciată de instanța de revizuire, însă partea interesată trebuie să o dovedească.
- Înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția r fi fost alta decât cea pronunțată.
În cauză aceste condiții nu sunt întrunite în mod cumulativ.
Din interpretarea art.322 pct.5 C.pr.civilă reiese, în primul rând, că trebuie să fie vorba de un înscris ce nu a putut fi administrat inițial, independent de voința părții. În al doilea rând înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecății și partea care se prevalează de respectivul act să nu-l fi putut produce în instanță din cauza reținerii lui de partea adversă ori dintr-o împrejurare ce nu-i poate fi imputată.
Prevederea cuprinsă în art. 322 C. proc. Este de strictă interpretare, ea condiționând admiterea cererii de revizuire de descoperirea ulterioară, judecății a unor acte noi și imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Prin urmare, simplul fapt că partea a descoperit anumite înscrisuri probatorii nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, dacă nu se face dovada unei împrejurări de forță majoră care s-o fi împiedicat să și le procure în timpul procesului.
Nu este în cauză îndeplinită condiția ca înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
Astfel, hotărârea, respectiv sentința civilă nr.1685 a Tribunalul Gorj a fost pronunțată în data de 01.06.2010, iar înscrisul nou – statul de funcții al Secției CT 4 Tg.J. poartă ca dată anul 2011.
Revizuirea unei hotărâri nu se poate cere pe baza unor înscrisuri apărute după pronunțarea acesteia, textul referindu-se exclusiv la situația în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii, concluzie ce se desprinde din împrejurarea că art. 322 punctul 5 se referă la descoperirea înscrisului care a fost reținut de adversar ori nu a putut fi înfățișat dintr-o cauză mai presus de voința părții interesate.
Inscrisul nu exista la momentul pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se cere, el redând în cuprinsul său organizarea societății pârâte începând cu data de 28 iulie 2011.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind incident cazul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul L. I. împotriva sentinței civile nr. 3415 din data de 10 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata CN C. SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 noiembrie 2015.
Președinte, C. R. | Judecător, T. R. | Judecător, M. L. N. A. |
Grefier, S. C. |
Red.jud.M.L.N.
A.
16.12.2015
Tehn-MC/4 ex.
Data red.
j.f. L. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Anulare act. Decizia nr. 724/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
