Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3732/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3732/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 1862/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3732
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul pârât I. Școlar Județean M. împotriva sentinței civile nr. 1497 din 22.04.2015 pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. Libere din Învățământ M. în numele membrului de sindicat Ciorața L.-L., având ca obiect drepturi bănești Dobânda legală aferentă conform sentinței nr.1551 din 28.05.2012 pentru perioada 28.05._14.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen și că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 1497 din 22.04.2015 pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ M., în numele membrului de sindicat Ciorața L.-L., în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean M. . A fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală pentru sumele plătite cu întârziere rămase datorate prin sentința nr. 1551/28.05.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ * începând cu data de 28.05.2012 și până la 10.06.2014.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr.1551/2012 pronunțată de Tribunalul M., definitivă prin respingerea recursului, s-a dispus reîncadrarea salarială a reclamantei membră de sindicat C. L. L. începând cu data de 01.01.2010 potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii nr.221/2008 și a fost obligată pârâta să plătească diferențele salariale dintre salariul efectiv încasat și salariul rezultat în urma reîncadrării pe perioada 01.01._10.
Prin acțiunea dedusă judecății, acțiune formulată în numele membrei de sindicat de U. S. Libere din Învățământ M. în baza art.28 al.2 din Legea dialogului social nr.62/2011 se solicită să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin sentința nr.1551/2012 pronunțată de Tribunalul M. pe perioada 28.05._14.
Analizând solicitarea reclamantei membră de sindicat Tribunalul reține că, anterior, USLI M., în numele aceleiași membre de sindicat, a chemat în judecat același pârât pentru plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.1551/2012 pronunțată de Tribunalul M. de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, litigiu ce a format obiectul dosarului nr._ .
Prin sentința nr.2988/09.09.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei membră de sindicat dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr.1551/2012 a Tribunalului M., începând cu data de 10.06.2014 și până la plata integrală a sumelor.
Analizând excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare, se constată că prin sentința nr.1551/2012 a Tribunalului M. s-au acordat reclamantei membră de sindicat diferențele de drepturi salariale conform Legii nr.330/2009, iar prin sentința nr.2988/2014 pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr.1551/2012 începând cu data de 10.06.2014 în timp ce în cauza de față se solicită obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumelor cuvenite conform sentinței nr.1551/2012 pe perioada 28.05._14.
Așa fiind, se apreciază că nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți prevăzută de art.431 alin.1 din codul de procedură civilă pentru a opera autoritatea de lucru judecat, situație în care urmează a se respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul I. Școlar Județean M. prin întâmpinare.
Cât privește solicitarea reclamantei membră de sindicat de acordare a dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale acordate prin sentința nr.1551/2012 pe perioada 28.05._14, instanța reține că prin decizia în interesul legii nr.2/2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.411 din 03.06.2014 s-a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin.1 alin.2 teza I și art.1.535 alin.1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr.71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art.1 alin.2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr.71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. civ „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Așa fiind, s-a constatat că reclamanta membră de sindicat este îndreptățită la plata dobânzii legale pentru diferențele de drepturi bănești rămase neexecutate din sentința nr.1551/2012 pronunțată de Tribunalul M., dobânzi care se vor acorda pe perioada 28.05._14.
Faptul că prin sentința nr.1551/2012 s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale nu prezintă relevanță juridică în speță, deoarece natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii, fiind admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse s-a constatat că acțiunea este întemeiată fiind admisă în sensul că a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei membră de sindicat dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința 1551/28.05.2012 pronunțată de Tribunalul M. pe perioada 28.05._14.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul I. Școlar Județean M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
S-a invocat excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că așa cum rezultă din unele sentințe civile anexate la cererea de chemare în judecată de către reclamant, reiese că aceste drepturi au fost acordate prin sentințele respective.
Dacă se va trece peste aceste excepții, pârâtul solicită respingerea acțiunii, motivat de faptul că plata sumelor câștigate în instanțe de reclamanți a fost reglementată de O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:
Pe fond, s-a solicitat să se respingă acțiunea motivat de faptul că plata sumelor câștigate în instanțe de reclamanți a fost reglementată de O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 1 alin 3, accesoriile care vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Nu este prevăzută plata unei dobânzi legale în acest sens. În condițiile în care ar fi admisă cererea, unitatea nu ar avea temei legal în baza căreia să facă aceste plăti.
Având în vedere că se solicită accesorii la sume câștigate în litigii ce s-au desfășurat sub incidența vechiului Cod de procedură civilă, s-a apreciat că și prezenta cauză se circumscrie judecății în baza vechiului Cod de procedură civilă și nu a noului Cod de procedură civilă.
În acest sens, s-a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de către reclamant în baza vechiului Cod de procedură civilă.
Apelul este nefondat.
Excepția autorității de lucru judecat la acțiune a fost corect soluționată de prima instanță.
Prin sentința nr. 1551/28.05.2012 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ *, s-au acordat reclamantei membru de sindicat, diferențele de drepturi salariale conform Legii 221/2008, iar în cauza de față s-a solicitat dobânda legală pentru neexecutarea în totalitate sau în parte a acestor obligații.
Prin sentința nr. 2988/2014,pronunțată de Tribunalul M., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr.1551/2012 începând cu data de 10.06.2014, iar în cauza de față se solicită obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumelor cuvenite conform sentinței nr.1551/2012 pe perioada 28.05._14. Se constată astfel că cele două cereri de chemare în judecată privesc acordarea dobânzii legale pentru perioade diferite, consecutive.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a stabilit că nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți prevăzută de art. 431 alin.1 din Codul de procedură civilă pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
În ceea ce privește fondul:
Prin OUG nr. 71/2009 s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Reclamanta a înaintat ordonatorului de credite titlurile executorii respective, până în prezent efectuându-se plăti parțiale, potrivit eșalonărilor legale.
Pentru partea de creanță rămasă neachitată, reclamanta a solicitat acordarea de dobânzi în prezenta cauză.
Se reține totodată că sumele prevăzute în titlul executoriu reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, republicat (anterior art.161) salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii, republicat, (anterior art.166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 din Codul civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Reclamantul – salariat din sectorul bugetar - a solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata sumele prevăzute în titlul executoriu, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Debitorul obligației se află sub incidența dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Constatând astfel îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă. În cazul de față, obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Având în vedere faptul că sentința ce constituie titlu executoriu a fost pronunțată la data de 8 mai 2013, pentru analiza angajării răspunderii civile delictuale sunt aplicabile dispozițiile din Codul civil intrat în vigoare la 1 octombrie 2011. Potrivit art. 1.381 alin. 1 și 2 din Codul civil,
„(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.
(2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat”.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie. În cazul de față, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept, potrivit dispozițiilor art. 448 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă ( în vigoare la data de 15.02.2013 ).
Potrivit dispozițiilor art. 1.535 alin. (1) din Codul civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”. Textul este aplicabil în cazul de față, întrucât obligația de executare s-a născut sub imperiul noului Cod civil.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, Curtea reține următoarele:
Prin neexecutarea integrală a creanței la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Aplicarea în cauză a dispozițiilor vechiului Codul de procedură civilă nu poate fi făcută, față de prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012, cererea de chemare în judecată fiind formulată după . noului Codul de procedură civilă . Nu prezintă relevanță sub acest aspect, existența unei legături între procesul de față și un alt proces ce a fost supus reglementărilor din vechiul Codul de procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul I. Școlar Județean M., cu sediul în localitatea Drobeta T. S., ., județul M. având CUI_, și cont bancar nr. RO 64 TREZ__ deschis la Trezoreria Drobeta T. S., împotriva sentinței civile nr. 1497 din 22.04.2015 pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. Libere din Învățământ M., CUI_, cu sediul în Drobeta T. S., ., jud. M. în numele membrului de sindicat Ciorața L.-L., cu domiciliul in Drobeta T. S., ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
5ex/17.09.2015
Jud. Fond: L.V.E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 749/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 390/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
