Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 489/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 489/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 4898/63/2009*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 489/2015

Ședința publică de la 15 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. E.

Judecător P. B.

Judecător C. T.

Grefier N. A.

*****

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 08 iulie 2015 privind judecarea recursurilor declarate de reclamanții C. C., N. V., B. I., B. D., G. C., P. E. C., J. I., S. Ș., B. I., G. M., V. C., B. V., A. A. M., F. M., F. M., S. M., P. C., T. I., B. I., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., M. I., B. I., R. G., Ț. M., împotriva sentinței civile nr. 6234 din 06 noiembrie 2014, a încheierii de îndreptare, completare, lămurire a dispozitivului din 25 februarie 2015 și a încheierii de îndreptare eroare materială din 07 aprilie 2015, precum și a recursului declarat de pârâta S.C. P. G. S.A., împotriva sentinței civile nr. 6234 din 06 noiembrie 2014 și a încheierii din 04 septembrie 2014, pronunțate de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, părțile au lipsit.

Procedura legal îndeplinită.

S- a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că prin serviciul registratură recurenții reclamanți, prin avocat I. Ș. C., au depus cerere de repunere a cauzei pe rol, concluzii scrise, întâmpinare la recursul formulat de pârâta S.C. P. G. S.A. și un set de înscrisuri constând în copie de pe contestația la executare formulată de recurenta pârâtă împotriva executării silite demarate la cererea intimatului I. M. C. în dosarul de executare nr. 92/EX/2015 al B. N. I., Convocator al Consiliului de Administrație al . DIN DATA DE 17.04.2015, extras de pe portalul Judecătoriei C. cu privire la contestațiile la executare demarate de recurenta pârâtă împotriva recurenților reclamanți, copie de pe contestația la executare și cerere de restrângere a executării formulată de recurenta pârâtă împotriva executării silite demarate la cererea intimatului N. V. în dosarul de executare nr. 68/EX/2015 al B. N. I., împuternicire avocațială a avocatului I. Ș. C., chitanță reprezentând onorariu avocat și copie de pe Fișa de tratament medico balnear al apărătorului recurenților reclamanți.

Referitor la cererea prin care recurenții reclamanți solicită repunerea cauzei pe rol, Curtea reține că recurenții reclamanți au fost citați individual, cu copie de pe motivele de recurs formulate de pârâtă, motive ce privesc atât sentința nr. 6234 din 06 noiembrie 2014, cât și încheierea din 04 septembrie 2014.

Ca urmare, preluarea din sistemul Ecris, în citație, a mențiunii privind obiectul litigiului ,,lămurire dispozitiv’’ ( corespunzătoare ultimei citări a părților, de către Tribunalul D. în dosarul de față), nu afectează garanțiile procesuale ale reclamanților, aceștia având cunoștință despre toate criticile formulate de recurenta pârâtă.

Se impune precizarea că, pentru termenul de judecată din data de 08 iulie 2015, recurenții reclamanți au fost citați la data de 10.06.2015 ( cu aproape 30 de zile înainte de termen) timp suficient pentru a-și angaja apărător și a asigura prezența acestuia la termen.

Totodată, dosarul are o vechime de peste șase ani, orice cerere de amânare a cauzei putând fi admisă doar pentru motive temeinic justificate.

Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 iulie 2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru a se formula și depune concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 iulie 2015.

În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Asupra recursurilor de față:

Prin sentința civilă nr._/07.11.2011, Tribunalul D. a respins ca neîntemeiate obiecțiunile la raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de către expertul autorizat C. M..

A majorat onorariul expertului C. M. cu suma de 1.000 de lei și a dispus ca societatea pârâtă să achite această diferență de onorariul.

A respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii.

A admis în parte cererea formulată de către reclamanții C. C., N. V., B. I., B., G. C., P. E. C., J. I., S. Ș., B. I., G. M., V. C., B. V., A. A. M., F. M., F. M., S. M., P. C., T. I., B. I., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., M. I., B. I., R. G., Ț. M., în contradictoriu cu pârâta . D..

A fost omologat raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de către expertul autorizat C. M. și a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant sumele individualizate în acest raport de expertiză, actualizate în raport de indicele de inflație, începând cu data actualizării efectuate de către expert și până la data plății efective.

A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 101,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariul expertului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 6.300 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariul avocaților.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții C. C., N. V., B. I., B. D., P. E. C., J. I., G. M., V. C., B. V., P. C., T. I., F. M., F. M., S. N., S. M., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., M. I., B. I., R. G., Ț. M., A. A. M., G. C., B. I., B. I. și pârâta . D..

Prin decizia civilă nr. 6851/5.06.2012, Curtea de Apel C. a respins excepția tardivității recursului pârâtei invocată de avocat I. Ș. C., apărător ales al recurenților reclamanți.

A admis recursurile declarate de reclamanții C. C., N. V., B. I., B. D., P. E. C., J. I., G. M., V. C., B. V., P. C., T. I., F. M., F. M., S. N., S. M., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., M. I., B. I., R. G., Ț. M., A. A. M., G. C., B. I., B. I. și pârâta . D., împotriva sentinței civile nr._/11.11.2011, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. Ș., C. D., M. F., S. G..

A fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. sub nr._, cu prim termen de judecată la data de 10.09.2012.

Prin încheierea de ședință din 09.11.2012, instanța a dispus rectificarea conceptei, în sensul înlăturării reclamanților S. N., M. F., S. G. și C. D., date fiind declarațiile de renunțare ale celor patru, dar și faptul că nu au declarat recurs cu privire la încheierea prin care s-a luat act de renunțare.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 04.09.2014, instanța a respins solicitarea pârâtei, formulată prin apărător S. M., privind înlocuirea expertului sau, în subsidiar, efectuarea unei noi expertize de către o comisie de 3 experți.

Prin sentința civilă nr. 6234 din 06 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții: N. V., B. I., B. D., P. E. C., J. I., G. M., B. V., P. C., T. I., S. Ș., S. M., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., B. I., R. G., Ț. M., G. C., B. I., B. I., în contradictoriu cu pârâta . D. și a obligat pârâta să plătească reclamanților: N. V. suma netă de_ lei, B. I. suma netă de_ lei, B. D. suma netă de_ de lei, P. E. C. suma netă de_ lei, J. I. suma netă de_ lei, G. M. suma netă de_ lei,, B. V. suma netă de_ lei, P. C. suma netă de_ lei, T. I. suma netă de_ lei, S. Ș. suma netă de_ lei, S. M. suma netă de_ lei, V. I. C. suma netă de 7876 lei, P. F. M. suma netă de 9499 lei, S. D. suma netă de_ lei, C. G. suma netă de_ lei, B. C. suma netă de_ lei, I. M. C. suma netă de_ lei, B. I. suma netă de_ lei, R. G. suma netă de 6986 lei, Ț. M. suma netă de_ lei, G. C. suma netă de_ lei, B. I. suma netă de_ lei, B. I. suma netă de_ lei, sume reprezentând contravaloarea orelor suplimentare,orelor lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale,contravaloarea indemnizațiilor de concediu de odihna și a sporului pentru exercitarea atributiilor aferente unei alte funcții, sume actualizate la data de 27.11.2013 și care vor fi actualizate în continuare până la data plății efective.

A admis in partea acțiunea precizată formulată de reclamanții: M. I., C. C., A. A. M., V. C., F. M., în contradictoriu cu pârâta . D. și a obligat pârâta să plătească reclamantilor: M. I. suma netă de_ lei, C. C. suma netă de_ lei, A. A. M. suma netă de 4603 lei, V. C. suma netă de_ lei, F. M. suma netă de_ lei, sume reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, orelor lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale și a sporului pentru exercitarea atribuțiilor aferente unei alte funcții, sume actualizate la data de 27.11.2013 și care vor fi actualizate în continuare până la data plății efective. A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul F. M., în contradictoriu cu pârâta . D. și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma netă de 4381 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, orelor lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, sumă actualizată la data de 27.11.2013 și care va fi actualizată în continuare până la data plății efective.

A obligat pârâta . să plătească fiecărui reclamant suma de 601,70 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:

Reclamanții au fost salariații societății pârâte în perioada vizată în acțiune – ultimii 3 ani anteriori sesizării instanței la data de 16.04.2009 -, după cum reiese din contractele individuale de muncă și din recunoașterea implicită a pârâtei.

Prin acțiunea precizată, au solicitat obligarea pârâtei la plata c/val orelor suplimentare, a orelor lucrate sâmbăta, duminica, în zilele de sărbători legale, sporul pentru funcția suplimentară și c/val indemnizației de concediu de odihnă.

Pentru aceasta, reclamanții au invocat prevederile art. 40 lit. c din contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, valabile în perioada vizată prin acțiune, pentru orele suplimentare, art. 40 lit. h și art. 49 din aceleași contracte colective de muncă pentru orele lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, art. 40 lit. g din contractele colective de muncă aplicabile, pentru sporul aferent exercitării atribuțiilor altei funcții și prevederile Codului muncii.

Referitor la cererea privind plata orelor suplimentare efectuate în perioada aprilie 2006 – aprilie 2009, instanța a reținut că, potrivit art. 119 alin 1 din Codul muncii în vigoare în perioada de referință, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.

Potrivit art. 120 alin 1 din Codul muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, iar potrivit alin. 2, sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin 1, se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Prin Contractele colective de muncă la nivel de unitate nr._/15.11.2005 și nr._/15.11.2006 s-a prevăzut la art. 40 alin 1 lit. c că sporul pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru este de 75% din salariul de bază, acest procent fiind majorat la 100% prin Contractele colective de muncă nr._/15.11.2007 și nr._/14.11.2008.

În ceea ce privește orele lucrate sâmbăta și duminica, instanța a reținut că, potrivit art. 132 alin 3 din Codul muncii, salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă, iar în ceea ce privește orele lucrate în zilele de sărbători legale, potrivit art. 137 alin 2, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază care nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

Prin contractele colective de muncă menționate anterior și aplicabile în perioada vizată prin acțiune, s-a prevăzut la art. 40 alin 1 lit. h, că pentru acordarea zilelor de repaus săptămânal în cursul săptămânii de lucru se acordă un spor de 5% din salariu pentru timpul efectiv lucrat sâmbăta și duminica, iar la art. 49 alin 2, că în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază pentru munca prestată în zilele de sărbători legale și religioase de un spor la salariul de bază de 100%.

Analizând documentele puse la dispoziție (foile de prezență, contractele individuale de muncă, fișe de retribuții), expertul N. A. a constatat că unitatea pârâtă nu a respectat aceste prevederi, nu a plătit integral reclamanților toate orele suplimentare efectuate, cu un spor de 75% până în noiembrie 2007 și 100% din această lună, ci numai pe cele care se încadrau în prevederile codului muncii(maxim 8 ore/săptămână peste program) și nici toate orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.

Calculând c/val orelor suplimentare lucrate în afara programului normal de lucru, precum și a celor lucrate sâmbăta, duminica și sărbătorile legale, expertul a concluzionat că pârâta datorează reclamanților pentru perioada apr. 2006 - apr. 2009 următoarele sume nete, actualizate la 27.11.2013: F. M. 4381 lei, C. C. 8734 lei, V. C. 4679 lei, M. I. 8661 lei, B. I. 8234 lei, S. D. 8665 lei, P. C._ lei, B. I._ lei, C. G._ lei, B. V. 6389 lei, B. I. 9919 lei, T. I. 9280 lei, Ț. M. 7727 lei, G. C. 7172 lei, B. D._ lei, B. C._ lei, J. I. 7868 lei, G. M. 8240 lei, N. V. 8716 lei, B. I. 8815 lei, I. M. C. 9341 lei, S. M. 7714 lei; F. M. 2865 lei pentru perioada aprilie 2008 – aprilie 2009, S. Ș. 5527 lei pentru perioada aprilie 2007 – aprilie 2009, P. E. C. 5379 lei pentru perioada martie 2007 – aprilie 2009 R. G. 2459 lei pentru perioada februarie 2008 – aprilie 2009; P. F. M. 4238 lei pentru perioada oct.2007 - apr.2009, V. I. C. 3005 lei pentru perioada decembrie 2007 – aprilie 2009, A. A. M. 2708 lei pentru perioada august 2008 – aprilie 2009.

În ceea ce privește cererea privind contravaloarea indemnizațiilor de concediu de odihna pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii, instanța a reținut că, potrivit art. 139 Codul muncii în vigoare în perioada de referință, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților.

Pentru concediul de odihnă, salariatul beneficiază, potrivit dispozițiilor art. 145 din Codul muncii, de o indemnizație ce nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din ultimele trei luni anterioare celei în care se acordă concediul, multiplicată cu nr. de zile de concediu.

Art. 54 din CCM Unitate prevede că ,,Pentru perioada concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație reprezentând media zilnică a veniturilor din luna /lunile în care s-a efectuat concediu, multiplicată cu nr. de zile de concediu de odihnă."

Chiar dacă, potrivit art. 141 alin 4 Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, în cazul în care salariaților nu li se acordă concediul de odihnă anual cuvenit, aceștia au dreptul la o despăgubire egală cu indemnizația pe care ar fi încasat-o.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert N. A., o parte din reclamanți nu și-au efectuat integral concediul de odihnă, deși au formulat cereri în acest sens, însă reclamanții F. M., C. C., V. C., M. I., F. M., A. A. M. nu au formulat cereri pentru acordarea concediului de odihnă.

Calculând c/val indemnizațiilor pentru zilele de concediu de odihnă neefectuate pe ultimii 3 ani anteriori introduceri acțiunii, calcul însușit de instanță, expertul a reținut că pârâta datorează următorilor reclamanți sumele nete, actualizate la 27.11.2013: B. I. 243 lei, S. D. 420 lei, P. C. 170 lei, B. I. 176 lei, C. G. 404 lei, B. V. 166 lei, B. I. 420 lei, T. I. 622 lei, S. Ș. 95 lei, Ț. M. 223, G. C. 36 lei, P. E. C. 270 lei, B. D. 236, B. C. 1087 lei, J. I. 657 lei, G. M. 1894 lei, N. V. 354 lei, B. I. 400 lei, I. M. C. 764 lei; R. G. 426 lei; P. F. M. 190 lei, V. I. C. 100 lei; S. M. 193 lei .

Capătul trei de cerere vizează obligarea pârâtei la achitarea către reclamanți a sporului prevăzut pentru exercitarea celei de-a doua funcții(sporul de gestiune), instanța reținând că aplicabile în cauză sunt prevederile art. 40 lit. g din contractele colective de muncă, în care este prevăzut un spor de 80% din salariul minim pe economie pentru colectarea încasărilor zilnice de la magazinele proprii.

Observând actele depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că, deși i-a fost pus în vedere angajatorului în nenumărate rânduri să depună fișele de post pentru reclamanți, nu s-a conformat în totalitate solicitării, la dosar fiind depuse fișe de post doar pentru anumiți reclamanți sau doar pentru anumite perioade.

Având în vedere și împrejurarea că prin încheierea de ședință din 28.06.2013 s-a dispus ca expertul să întocmească lucrarea limitându-se la înscrisurile care au fost puse la dispoziția sa și a instanței și care se regăsesc la dosarul cauzei, iar, în măsura în care anumite perioade solicitate de reclamanți nu sunt acoperite de documente justificative, să elaboreze lucrarea având în vedere poziția reclamanților din cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar și eventuale înscrisuri prin asimilare, precum și dispozițiile art. 287 Codul muncii, potrivit căruia sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, instanța a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert N. A., pârâta datorează reclamanților următoarele sume nete, actualizate la data de 27.11.2013, calculate pentru perioada aprilie 2006 – 1. 01.2009, data intrării în vigoare a fișelor de post depuse: C. C._ lei, V. C. 9229 lei, M. I._ lei, B. I._ lei, S. D._ lei, P. C._ lei,B. I._ lei, C. G._ lei, B. V._ lei, B. I._ lei, F. M._ lei, T. I._ lei, S. Ș. 7249 lei, Ț. M._ lei, G. C._ lei, P. E. C. 7567lei, B. D._ lei, B. C._ lei, J. I._ lei, G. M._ lei, N. V._ lei, B. I._ lei, I. M. C._ lei; R. G. 4101 lei; P. F. M. 5071 lei, V. I. C. 4771 lei; S. M._ lei, A. A. M. 1895 lei.

Instanța a reținut că reclamantului F. M. nu i se cuvine diferența dintre salariul aferent funcției de funcționar economic și cel aferent funcției de primitor distribuitor, întrucât potrivit anexei la Decizia nr. 50/27.01.2009 aflată la fila 78 a dosarului_ 20009 vol. I, acestuia nu i s-a schimbat încadrarea, fiind tot funcționar economic la departamentul primitori distribuitori pâine.

Raportat la considerentele expuse, ținând cont de dispozițiile art. 269 alin 1 Codul muncii, potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, dar și de dispozițiile art. 161 alin 4, instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții: N. V. CNP, B. I., B. D., P. E. C., J. I., G. M., B. V., P. C., T. I., S. Ș., S. M., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M., B. I., R. G., Ț. M., G. C., B., B. I. și a obligat pârâta să plătească reclamanților: N. V. suma netă de_ lei, B. I. suma netă de_ lei, B. D. suma netă de_ de lei, P. E. C. suma netă de_ lei, J. I. suma netă de_ lei, G. M. suma netă de_ lei, B. V. suma netă de_ lei, P. C. suma netă de_ lei, T. I. suma netă de_ lei, S. Ș. suma netă de_ lei, S. M. suma netă de_ lei, V. I. C. suma netă de 7876 lei, P. F. M. suma netă de 9499 lei, S. D. suma netă de_ lei, C. G. suma netă de_ lei, B. C. suma netă de_ lei, I. M. C. suma netă de_ lei, B. I. suma netă de_ lei, R. G. suma netă de 6986 lei, Ț. M. suma netă de_ lei, G. C. suma netă de_ lei, B. I. suma netă de_ lei, B. I. suma netă de_ lei, sume reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, orelor lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, contravaloarea indemnizațiilor de concediu de odihna și a sporului pentru exercitarea atribuțiilor aferente unei alte funcții, sume actualizate la data de 27.11.2013 și care vor fi actualizate în continuare până la data plății efective.

A admis in parte acțiunea precizată formulată de reclamanții: M. I., C. C., A. A. M., V. C., F. M. în contradictoriu cu pârâta . D. și a obligat pârâta să plătească reclamanților: M. I. suma netă de_ lei, C. C. suma netă de_ lei, A. A. M. suma netă de 4603 lei, V. C. suma netă de_ lei, F. M. suma netă de_ lei, sume reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, orelor lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale și a sporului pentru exercitarea atribuțiilor aferente unei alte funcții, sume actualizate la data de 27.11.2013 și care vor fi actualizate în continuare până la data plății efective.

A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul F. M. și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma netă de 4381 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, orelor lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, sumă actualizată la data de 27.11.2013 și care va fi actualizată în continuare până la data plății efective.

Raportat la dispozițiile art 274 C., pârâta a fost obligată la achitarea către fiecare reclamant a sumei de 601,70 lei reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu avocat și onorariu expert).

La data de 09.02.2015 reclamanții C. C., N. V., B. I., B. D., G. C., P. E. C., J. I., S. Ș., B. I., G. M., V. C., B. V., A. A. M., F. M., F. M., S. M., P. C., T. I., B. I., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., M. I., B. I., R. G., Ț. M. au formulat, în contradictoriu cu pârâta . D., cerere pentru îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului sentinței civile nr. 6324/2014, în sensul de a lămuri în ce constau cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta în cazul fiecărui reclamant, respectiv a sumei de 601,70 lei, cât reprezintă onorariul de avocat și cât reprezintă onorariu de expert, în condițiile în care ele reprezintă mai puțin de jumătate din cheltuielile totale efectuate de fiecare reclamant în cele două cicluri procesuale la instanța de fond; nu se explică motivele care au stat la baza reducerii cheltuielilor de judecată; nu se explică motivele pentru care în cazul unora dintre reclamanți le-a fost admisă acțiunea doar în parte, în condițiile în care, în afara reclamantului F. M. căruia nu i-a fost acordat sporul pentru cea de-a doua funcție, tuturor celorlalți le-au fost admise pretențiile în totalitate de expert și obligată pârâta la plata sumelor respective.

Prin încheierea din 25 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.,s-au respins cererile de îndreptare eroare materială și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 6324/06.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, formulate de reclamanții C. C., N. V., B. I., B. D., G. C., P. E. C., J. I., S. Ș., B. I., G. M., V. C., B. V., A. A. M., F. M., F. M., S. M., P. C., T. I., B. I., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., M. I., B. I., R. G., Ț. M.,în contradictoriu cu pârâta . D..

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:

Reclamanții, în contradictoriu cu pârâta . D., au formulat cerere pentru îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului sentinței civile nr. 6324/2014, în sensul de a lămuri în ce constau cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta în cazul fiecărui reclamant, respectiv a sumei de 601,70 lei, cât reprezintă onorariul de avocat și cât reprezintă onorariu de expert, arătând că suma corectă era de 1765,3 lei pentru fiecare reclamant, că nu sunt explicate motivele care au stat la baza reducerii cheltuielilor de judecată, nu sunt explicate motivele pentru care în cazul unora dintre reclamanți le-a fost admisă acțiunea doar în parte, în condițiile în care, în afara reclamantului F. M. căruia nu i-a fost acordat sporul pentru cea de-a doua funcție, tuturor celorlalți le-au fost admise pretențiile în totalitate de expert, temeiul juridic fiind art. 281¹ și art. 281² C..

Au apreciat că este o cerere de îndreptare eroare materială cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite de instanță și, în același timp, o completare a dispozitivului, în sensul de a se completa cheltuielile de judecată până la concurența sumei în variantele propuse de reclamanți și o lămurire a dispozitivului pentru defalcarea cheltuielilor reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.

Având în vedere considerentele cererii și precizările făcute, instanța a calificat cererea ca fiind îndreptare eroare materială în ceea ce privește cuantumul sumei acordate fiecărui reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată și lămurire dispozitiv în ceea ce privește defalcarea acestei sume în cheltuieli pentru onorariu expert și cheltuieli pentru onorariu avocat.

În ceea ce privește solicitarea de a se completa cheltuielile de judecată până la concurența sumei în variantele propuse de reclamanți, instanța considerând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 281² C., potrivit cărora ,, (1)Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

În realitate, din modul de formulare a cererii de către reclamanți, rezultă că aceștia urmăresc stabilirea unui cuantum al cheltuielilor de judecată mai mare pentru fiecare reclamant decât cel stabilit de instanță și care ei consideră că ar fi rezultatul unei erori materiale.

De altfel, instanța nu a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere și nici asupra altui capăt de cerere cu care a fost investită.

Reclamanții apreciază că în mod greșit instanța a redus cheltuielile de judecată.

Or, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, ci s-a raportat la art. 274 Cod procedură civilă, iar faptul că s-a acordat un alt cuantum al cheltuielilor de judecată decât cel solicitat de reclamanți poate constitui motiv de recurs, după cum motiv de recurs constituie și susținerea că nu sunt explicate motivele pentru care unora dintre reclamanți le-a fost admisă acțiunea doar în parte.

Pentru aceste considerente, a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială.

Referitor la cererea de lămurire a dispozitivului, în sensul de a se preciza cât din suma acordată reprezintă onorariu avocat și cât onorariu expert, instanța a reținut că ceea ce se execută este suma totala prevăzută pentru fiecare reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată, si nu separat sumele defalcate pe cele două categorii de cheltuieli.

Prin urmare, constatând că dispozitivul hotărârii este clar exprimat, lipsit de echivoc, că nu este de natură să genereze dificultăți la momentul punerii în executare, instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 281¹ Cod procedură civilă.

Raportat la considerentele expuse, instanța a respins cererile.

La data de 03.04.2015 reclamanții C. C., N. V., B. I., B. D., G. C., P. E. C., J. I., S. Ș., B. I., G. M., V. C., B. V., A. A. M., F. M., F. M., S. M., P. C., T. I., B. I., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., M. I., B. I., R. G., Ț. M. au formulat, în contradictoriu cu pârâta . D., cerere pentru îndreptarea erorii materiale strecurate in sentința civilă nr. 6234/2014, în sensul de a se aplica rata inflației de la data de 01.07.2013 și nu 27.11.2013 așa cum a reținut instanța.

Prin încheierea din 07 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D., s-a respins cererea de îndreptare eroare materială strecurată în sentința civilă nr. 6234/06.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, formulată de reclamanții C. C., N. V., B. I., B. D., G. C., P. E. C., J. I., S. Ș., B. I., G. M., V. C., B. V., A. A. M., F. M., F. M., S. M., P. C., T. I., B. I., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., M. I., B. I., R. G., Ț. M., în contradictoriu cu pârâta . D..

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:

Reclamanții, în contradictoriu cu pârâta . D., au formulat cerere pentru îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele si dispozitivul sentinței civile nr. 6234/2014, în sensul de a se aplica rata de inflație pentru sumele cuvenite de la data de 1.07.2013.

În raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic N. A. P. nu se precizează nici data întocmirii raportului, nici data până la care sumele stabilite în concluzii au fost actualizate.

În aceste condiții, instanța a apreciat că singura dată certă la care se poate raporta în ceea ce privește aplicarea actualizării cu indicele de inflație este cea de 27.11.2013, data la care expertul numit în cauză a depus la instanță raportul.

Nefiind vorba despre o eroare materială, ci de o apreciere a instanței privind data la care se raportează pentru acordarea actualizării sumelor cuvenite reclamanților, partea nemulțumită nu are deschisă calea prevăzută de art. 281 din Codul de procedură civilă, ci eventual calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanți.

Împotriva sentinței civile nr. 6234 din 06 noiembrie 2014, a încheierii de îndreptare, completare, lămurire a dispozitivului din 25 februarie 2015 și a încheierii de îndreptare eroare materială din 07 aprilie 2015 au declarat recurs reclamanții C. C., N. V., B. I., B. D., G. C., P. E. C., J. I., S. Ș., B. I., G. M., V. C., B. V., A. A. M., F. M., F. M., S. M., P. C., T. I., B. I., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., M. I., B. I., R. G., Ț. M., iar împotriva sentinței civile nr. 6234 din 06 noiembrie 2014 și a încheierii din 04 septembrie 2014, a declarat recurs pârâta S.C. P. G. S.A., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

A. În recursul declarat împotriva sentinței nr. 6234/2014, reclamanții au solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei pentru rejudecare și rejudecând modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți la instanța de fond, în primul și al doilea ciclu procesual, după cum urmează:

- Într - o primă teză câte 1.765,3 lei, pentru fiecare reclamant,

- Într-o teză subsidiară instanța să stabilească cheltuielile de judecată pe care urmează să le achite pârâta în funcție de modul în care au fost încuviințate cererile reclamanților, în sensul că;

a)celor ale cărora pretenții au fost admise în totalitate să li se acorde toate cheltuielile făcute,

b)în cazul celor ale căror pretenții au fost admise numai în parte să li se reducă cheltuielile de judecată în funcție de sumele care reprezintă pretențiile respinse.

S-a solicitat obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată efectuate în prezentul recurs.

În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, prezentul dosar se află pe rolul instanțelor de judecată din anul 2009 (de aproape 6 ani), aflându-se în cel de - al doilea ciclu procesual.

In cauza respectivă au fost efectuate patru expertize contabile, trei expertize dispuse de instanța de judecată și o expertiză contabilă extrajudiciară făcută de pârâtă.

Urmarea dispozițiilor instanței de recurs în al doilea ciclu procesual, în cauză a fost efectuată cea de - a patra expertiză contabilă.

Prin sentința pronunțată instanța de fond a omologat raportul de expertiză și a obligat pârâta la plata sumelor stabilite de expert prin raportul de expertiză, cu excepția reclamantului F. M. în cazul căruia instanța a reținut că nu beneficiază de sporul pentru cea de - a doua funcție, fapt pentru care a modificat în mod corespunzător suma ce-i fusese stabilită de expert prin raportul de expertiză.

Deși suma totală la care a fost obligată pârâta către reclamanți reprezentând drepturi salariale este de 506.182 lei în sumă brută respectiv 498.050 lei sumă netă la data întocmirii raportului de expertiză, în baza art. 274 C. pr. civ instanța de judecată a obligat pârâta la plata sumei de 601,70 lei pentru fiecare reclamant, ceea ce reprezintă mai puțin de jumătate din cheltuielile făcute de fiecare reclamant, respectiv 1.765,3 lei.

Consideră soluția instanței ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

1. Prin concluziile orale susținute la încheierea dezbaterilor pe fond, ca și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei reclamanții au solicitat, "Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expert și cel de avocat din primul ciclu procesual, făcute la instanța de fond, precum și cele efectuate în etapa procesuală actuală, respectiv onorariul de avocat și onorariul expertului desemnat, N. A. P., precum și cel al expertului asistent, T. C..

Ținând cont de faptul că ne aflăm în al doilea ciclu procesual, reclamanții făcând cheltuieli atât în primul ciclu procesual cât și în cel de-al doilea, acestea constând atât în onorarii de expert cât și în onorarii de avocat, acestea sunt în sumă totală de 15.889,3 lei., după cum urmează:

Onorariile achitate experților:

- în prima expertiză s-a achitat suma de 4.000 lei, expertului C. M.,

- în cea de - a doua expertiză s-a achitat suma de 5889,3 lei, expertului N. A.,

- în cea de - a doua s-a achitat suma de 6.000 lei, expertului asistent T. C.. Suma totala achitată experților: 4000 lei + 5889,3 lei + 6000 lei = 15.88,3 lei.

Onorariile achitate avocaților:

- în primul ciclu procesual 6.300 lei,

- în cel de al doilea 29.000 lei.

Suma totală achitată avocaților: 6.300 lei + 29.000 = 35.300 lei.

Cheltuielile totale făcute de reclamanți.

Onorarii de expert în sumă de 15.889,3 lei + 35.300 lei, onorarii de avocat = 51.189,3 lei, reprezentând cheltuielile totale efectuate în cauză de reclamanți.

Suma de 51.189,3 lei împărțită la cei 29 de reclamanți din prezenta cauză rezultă suma de 1.765,3 lei, pe care a achitat-o fiecare reclamant.

Din această sumă instanța de judecată a admis cheltuieli totale pentru fiecare reclamant doar în suma de 601,70 lei, ceea ce reprezintă mai puțin de jumătate din cheltuielile făcute de fiecare reclamant.

2. Admițând aceste cheltuieli instanța de judecată trebuia să precizeze care sunt cheltuielile care reprezintă onorariile de expert și care sunt cele de avocat și să se pronunțe în legătură cu fiecare, pe care le-a redus și de ce, de care nu a ținut seama și de ce, având în vedere faptul că unele din acestea, conform legii, nu pot fi reduse, iar cele care au fost reduse trebuie să se motiveze și de ce.

3.Deși instanța de judecată a acordat cheltuielile de judecată în sumă de 601,70 lei pentru fiecare reclamant în baza art.274 C.pr.civ., care prevede că partea care cade în pretenții să achite toate cheltuielile de judecată făcute de partea care a câștigat procesul, au citat: "Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut" nu a motivat de ce a redus aceste cheltuieli la mai puțin de jumătate din cele făcute de reclamanți, respectiv 1.765,3 lei, de fiecare reclamant.

Având în vedere faptul că suma respectivă este compusă atât din onorarii de avocat cât și din cele de expert, în cele două cicluri procesuale, era necesar ca instanța să le nominalizeze separat având în vedere că, conform vechiului cod de procedură civilă(în baza cărora se judecă prezenta cauză) pot fi reduse doar onorariile de avocat, în baza dispoz. art. 273 alin.3.

4. Instanța de judecată nu putea reduce onorariul de avocat conform dispoz.art.274 alin.3 C.pr.civ.

Conform dispoz.art.274 alin.3 C.pr.civ., au citat: "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat ", ceea ce nu este cazul în cauza de față.

In cazul de față valoarea obiectului cererii reclamanților s-a stabilit la peste 500.000 lei, iar cheltuielile de judecată reprezentând onorariile de avocat sunt în sumă totală de 35.300 lei, ceea ce reprezintă doar circa 5% din valoarea pricinii.

După valoarea pricinii, munca avocatului se apreciază în raport de complexitatea cauzei, de durata procesului, de numărul ședințelor de judecată la care a participat și de activitățile concrete desfășurate.

Ori, cauza de față se află pe rolul instanțelor de judecată din anul 2009, deci de aproape 6 ani, este în al doilea ciclu procesual, în cauză au fost efectuate trei expertize contabile ordonate de instanța de judecată și o expertiză extrajudiciară, în care avocatul a stabilit obiectivele, a ținut permanent legătura cu expertul, a participat la întâlnirile dintre reclamanți și experți, a formulat interpelări în instanță, a ținut o legătură permanentă cu reclamanții, a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză a depus precizări, note ședința, etc.

Cum pârâta se află în culpă procesuală, față de dispozițiile art. 274 C. pr. civ. reținute de către instanța de judecată ca temei juridic în baza cărora a admis cheltuielile de judecată, trebuia să admită în totalitate cheltuielile efectuate de reclamanți.

Dacă cheltuielile de judecată ar fi fost reduse conform art. 274 alin.3 C. pr. civ. instanța trebuia cuantumul acestora și să arate în considerente motivele pentru care a dispus această măsura.

S-a mai precizat că instanța de judecată nu a ținut seama nici de faptul că chitanțele care fac dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, au fost depuse la dosarul cauzei în data de 04.09.2014, iar pronunțarea în cauză a avut loc la data de 06.11.2014, timp în care reprezentantul pârâtei a luat la cunoștință de cuantumul acestora și nu le-a contestat, ceea ce însemna că a achiesat la cuantumul acestora.

2. Dacă instanța de judecată ar fi redus onorariul, conform dispoz. art.276 C. pr. civ.

Potrivit dispoz. art.276 C.pr.civ, au citat: "Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor".

In cauză instanța a împărțit reclamanții în trei categorii, după cum urmează:

a)In cazul reclamanților: N. V., B. I., B. D. G. C., P. E. C., J. I., S. Ș., B. I., G. M., B. V., S. M., P. C., T. I., B. I., V. I. CALAUDIU,

PIRVULESCU F. M., SCARLATESCU D., C. G., B. C., I. M. C. B. I., R. G. și TECU M., instanța le-a admis acțiunea așa cum a fost precizată și a obligat pârâta să le plătească sumele stabilite în raportul de expertiză însă cheltuielile de judecată le-au fost încuviințate la mai puțin de jumătate, respectiv 601,70 lei.

In cazul acestora instanța trebuia să oblige pârâta la plata tuturor cheltuielilor de judecată, respectiv la suma de 1.765.3 lei pentru fiecare reclamant.

b)În cazul reclamanților M. I., C. C., A. A. M., VARTOSU C. și F. M., instanța le-a admis în parte acțiunea precizată, motivat de faptul că nu au făcut cereri pentru indemnizația de concediu de odihnă, pentru zilele neefectuate în perioada de referință (2006-2009).

Legat de acest aspect, s-a menționat, trebuie reținut următoarele aspecte:

La data de 25.01.2013 fiecare reclamant și-a precizat acțiunea, așa cum rezultă din considerentele sentinței (pag.5)

Referindu-se la indemnizația pentru concediile de odihnă neefectuate reclamanții nominalizați nu au precizat că nu ar fi beneficiat de aceste indemnizații (în cuantum de cca. 200 lei), motiv pentru care expertul nu a ținut seama de ele, deși se regăseau în expertizele anterioare.

Cum reprezentantul reclamanților a găsit în expertizele anterioare tabele întocmite și validate de cei trei experți (expertul desemnat și experți parte) cu cei care nu au beneficiat de concediile de odihnă iar printre aceștia erau și respectivii reclamanți, a făcut obiecțiuni în acest sens și a solicitat ca expertul să calculeze și pentru aceștia indemnizația de concediu.

Răspunzând la obiecțiuni expertul le-a respins cu motivarea că aceștia își exprimaseră punctul de vedere prin obiectivele încuviințate de instanță la 25.01.2013 și nu a vrut să țină seama de faptul că figurau în expertizele anterioare ca beneficiari ai acestor drepturi.

Cu acordul celor în cauză, la termenul din 04.09.2014, reprezentantul reclamanților a precizat că renunță la aceste pretenții formulate prin obiecțiuni și își însușesc sumele rezultate din raportul de expertiză.

A procedat astfel tocmai pentru a nu le îngreuna situația reclamanților în sensul de a le fi reduse cheltuielile de judecată, raportate la admiterea în parte a acțiunii.

Față de această situație consideră că renunțarea respectivă nu a afectat în niciun caz cercetarea judecătorească și nu este un motiv pentru reducerea onorariului, așa încât și în acest caz cheltuielile trebuiau admise în totalitate, respectiv 1.765,3 lei pentru fiecare reclamant.

În condițiile în care instanța aprecia că și în cazul lor trebuia redus onorariul pentru acest fapt, acesta trebuia să se facă avându-se în vedere suma scăzută de expert, respectiv în limita sumei de 200 lei, cât i-ar fi revenit fiecărui reclamant pentru zilele de concediu neefectuate.

c) In cazul reclamantului F. M. instanța a reținut că poate să beneficieze de sporul pentru cea de - a doua funcție și i-a redus în mod corespunzător suma stabilită de expert de la suma de 1508 lei la suma de 4381 lei. Ca urmare, instanța putea face reducerea în funcție de reducerea respectivă.

In toate cazurile însă instanța trebuia să se pronunțe separat și să-și motiveze hotărârea pentru fiecare categorie în parte.

3. Având în vedere dispoz. art. 277 C. pr. civ. referitoare la modul de împărțire a cheltuielilor de judecată în cazul mai multor reclamanți.

Potrivit acestui text de lege, au citat "Dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei".

Având în vedere că instanța a creat trei categorii distincte de reclamanți trebuia ca și cheltuielile de judecată să fie admise în funcție de aceste criterii, prima categorie să primească cheltuielile în totalitate, iar ceilalți în funcție de cuantumul sumelor stabilite de expert.

S-a precizat că în oricare din aceste situații posibile instanța trebuia să-și argumenteze motivele pentru care nu a acordat cheltuielile de judecată în totalitate, deși a validat raportul de expertiză, așa cum a fost întocmit de expert, a obligat pârâta la plata sumelor așa cum au fost stabilite în raportul de expertiză.

Mai puțin în cazul reclamantului F. M. unde a statuat că acesta nu beneficiază de sporul pentru cea de - a doua funcție și a redus în mod corespunzător cuantumul sumei stabilite de expert.

In primul ciclu procesual instanța a procedat în mod cu totul diferit în sensul că deși a admis doar în parte pretențiile reclamanților a obligat pârâta la toate cheltuielile de judecată făcute de reclamanți.

F. de cele prezentate s-a solicitat admiterea recursului într-una din cele două teze.

In drept, au întemeiat recursul în baza art.304 alin. pct. 9 C. pr. civ, coroborate cu dispoz.art.304¹ C. pr. civ.

Prin recursul formulat de reclamanți împotriva încheierii din 25.02.2015, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, reținerea cauzei pentru rejudecare și rejudecând obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.765,3 lei, pentru fiecare reclamant, pentru următoarele motive:

In fapt, prin sentința pronunțată instanța de fond a omologat raportul de expertiză și a obligat pârâta la plata sumelor stabilite de expert prin raportul de expertiză, cu excepția reclamantului F. M., în cazul căruia instanța a reținut că nu beneficiază de sporul pentru cea de - a doua funcție, fapt pentru care a modificat în mod corespunzător suma ce-i fusese stabilită prin raportul de expertiză.

Deși suma totală la care a fost obligată pârâta către reclamanți reprezentând drepturi salariale este de 506.182 lei în sumă brută, respectiv 498.050 lei în sumă netă la data întocmirii raportului de expertiză, în baza art. 274 C. pr. civ. instanța de judecată a obligat pârâta la plata doar a sumei de 601,70 lei pentru fiecare reclamant, ceea ce reprezintă mai puțin de jumătate din cheltuielile făcute de fiecare reclamant, respectiv în sumă de 1.765,3 lei.

Consideră că instanța de judecată nu a aplicat corect dispozițiile legale în ceea ce privește repartizarea cheltuielilor de judecata, deoarece:

1.Prin concluziile orale susținute la încheierea dezbaterilor pe fond, ca și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei prin reprezentantul acestora, reclamanții au solicitat, au citat: "Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expert și cel de avocat din primul ciclu procesual făcute la instanța de fond, precum și cele efectuate în etapa procesuală actuală, respectiv onorariul de avocat și onorariul expertului desemnat, N. A. P., precum și cel al expertului asistent, T. C.".

Ținând cont de faptul că suntem în al doilea ciclu procesual, reclamanții făcând cheltuieli atât în primul ciclu procesual cât și in cel de - al doilea, acestea constând atât în onorarii de expert cât și în onorarii de avocat, acestea fiind în sumă totală de 51.189.3 lei, după cum urmează:

Onorariile achitate experților:

- în prima expertiză s-a achitat suma de 4.000 lei, expertului C. M.,

- în cea de - a doua expertiză s-a achitat suma de 5889,3 lei, expertului N. A.,

- în cea de - a doua s-a achitat suma de 6.000 lei, expertului asistent T. C.

Suma totală achitată experților: 4000 lei + 5889,3 lei + 6000 lei = 15.889,3 lei.

Onorariile achitate avocaților:

- în primul ciclu procesual 6.300 lei,

- în cel de - al doilea 29.000,0 lei.

Suma totală achitată avocaților: 6.300 lei + 29.000 = 35.300 lei.

Cheltuielile totale făcute de reclamanți.

Onorariile de expert în sumă de 15.889,3 lei + 35.300 lei onorariile de avocat = 51.189,3 lei, reprezentând cheltuielile totale efectuate în cauză de reclamanți în cele două cicluri procesuale la instanța de fond.

Suma de 51.189,3 lei împărțită la cei 29 de reclamanți în cauză rezultă suma de 1.765,3 lei, pe care a achitat-o fiecare reclamant.

Din această sumă instanța de judecată a admis cheltuieli totale pentru fiecare reclamant doar în sumă de 601,70 lei, ceea ce reprezintă mai puțin de jumătate din cheltuielile făcute de fiecare reclamant, fără să motiveze ce sume a redus, de ce și în ce cuantum, având în vedere faptul că aceste cheltuieli reprezintă onorarii de expert și expert asistent și onorarii de avocat, toate fiind în cuantumuri diferite.

Din aceste considerente consideră că instanță de judecată trebuia să precizeze care sunt cheltuielile care reprezintă onorariile de expert și care sunt cele de avocat, și să motiveze pe care le-a redus și de ce.

Era nevoie de o astfel de diferențiere având în vedere faptul că, potrivit art. 274 alin.2 C. pr. civ., "Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut".

Reducerea onorariului de avocat se poate dispune doar atunci când instanța îl găsește nepotrivit de mare sau de mic cu valoarea pricinii sau munca depusă de avocat și se poate dispune doar în baza art. 274 alin. 3 C.pr.civ, potrivit căruia, au citat: "Judecătorii au însă dreptul s mărească sau să micșoreze onorariile avocaților...ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricini sau munca îndeplinită de avocat".

Dacă instanța avea în vedere acest text de lege nu-l putea aplica la cauza în speță având în vedere că acesta reprezintă mai puțin de 10% din valoarea pricini iar munca avocatului se întinde pe o perioadă de peste 5 ani timp în care a asigurat prezența în instanță, a formulat apărări în favoarea reclamanților, a formulat obiective pentru expertizele care s-au efectuat în cauză, a formulat obiecțiuni etc.

S-a mai precizat că deși instanța de judecată a acordat cheltuielile de judecată în suma de 601,70 lei pentru fiecare reclamant în baza art. 274 C. pr. civ., care prevede, au citat: " Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Din economia acestui text de lege rezultă că partea care cade în pretenții trebuie să achite toate cheltuielile de judecată făcute de partea adversă și nu doar o parte din ele.

Când reduce aceste cheltuieli instanța trebuie să invoce un alt temei de drept și să motiveze de ce le-a redus la mai puțin de jumătate din cele făcute de reclamanți, respectiv 1.765,3 lei.

Având în vedere faptul că suma respectivă este compusă atât din onorarii de avocat cât și din cele de expert în cele două cicluri procesuale, era necesar ca instanța să le nominalizeze separat, având în vedere conform vechiului cod de procedură civilă (în baza cărora se judecă prezenta cauză) pot fi reduse doar onorariile de avocat, în baza dispoz. art. 273 alin.3.

Instanța de judecată nu a ținut seama nici de faptul că chitanțele care fac dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, au fost depuse la dosarul cauzei în data de 04.09.2014, iar pronunțarea în cauză a avut loc la data de 06.11.2014, timp în care reprezentantul pârâtei a luat cunoștință de cuantumul acestora și nu le-a contestat, ceea ce însemnă că a achiesat la cuantumul acestora.

S-a mai arătat că în considerentele încheierii, instanța de fond precizează că nu a făcut nici aplicarea dispoz. art. 276 C. pr. civ. care-i da dreptul să reducă cheltuielile de judecată în cazul admiterii numai în parte a pretențiilor, în cazul unora dintre reclamanți.

Cum instanța nu a reținut nici dispozițiile art. 274 alin 3 din C. pr. civ., și nici pe cele ale art. 276 C pr. civ. care-i dădeau dreptul să micșoreze aceste cheltuieli ci a reținut dispozițiile art. 274 alin.1 din C pr. civ. care obligă partea căzută în pretenții la plata tuturor cheltuielilor făcute de partea câștigătoare, consideră că numai din eroare instanța de fond nu a admis cheltuielile de judecată în totalitatea lor.

Cu privire la eroarea respectivă, prin încheierea contestată, instanța apreciază că aceasta nu se poate soluționa în baza art. art.281¹ din C., ci numai pe calea recursului, cale de atac pe care au utilizat-o. Au folosit și procedura prevăzută de art. 281¹ C. pr. civ. și art. 281² din C. pr. civ., tocmai pentru faptul că în astfel de situații instanța de control judiciar a apreciat că problema soluționării cheltuielilor de judecată se rezolvă în baza art.281 C.pr.civ., și nu calea recursului.

Astfel, în dos. nr._/215/2009 **, referindu-se la cheltuielile de judecată efectuate la instanța inferioară, Curtea de Apel C. a statuat, au citat: " Cu privire la critica referitoare la neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată în condițiile în care instanța de apel nu a reținut incidența dispoz. art. 274 alin.3 C. pr. civ., Curtea învederează că aceasta nu se circumscrie motivului de nelegalitate prev.. de art. 304 punct 9 C pr.civ. fiind incidente în cauză disp. art.281.C.pr.civ.".

Față de cele prezentate s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurată, reținerea cauzei pentru rejudecare și rejudecând obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.765,3 lei, pentru fiecare reclamant.

In drept, au întemeiat cererea pe dispozițiile art.304 pct.5 din C. și art.304 pct. 9 C. pr. civ, coroborate cu art.304¹ C.pr.civ.

Prin recursul declarat împotriva încheierii din 07.04.2015, reclamanții au solicitat admiterea recursului casarea încheierii pronunțate, reținerea cauzei pentru rejudecare și rejudecând admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale în sensul ca rata inflației să se aplice sumelor stabilite începând cu data de 01.07.2013, dată când a fost finalizată expertiza contabilă și până la care expertul a aplicat-o la drepturile stabilite prin expertiza contabilă și nu de la data de 27.11.2013, așa cum în mod eronat a reținut instanța, pentru următoarele motive:

In fapt, așa cum au arătat prin cererea introductivă la încheierea dezbaterilor pe fond în cauza de față, s-a precizat că reprezentantul reclamanților a pus concluzii orale și apoi scrise prin care a solicitat instanței obligarea pârâtei la reactualizarea sumelor stabilite prin raportul de expertiză, de la data efectuării expertizei contabile până la data plății efective.

Cum instanța de judecată prin sentința pronunțată a statuat că aplicarea ratei inflației să se aplice începând cu data de 27.11.2013, dată când expertul a depus în instanță raportul de expertiză, au considerat că instanța a dispus o astfel de soluție din eroare, motiv pentru care au solicitat îndreptarea acestei erori, în conformitate cu dispoz. art.281 C.pr.civ.

Instanța a respins cererea cu motivarea că în raportul de expertiză expertul N. A. P. nu precizează nici data întocmirii raportului și nici data până la care sumele stabilite au fost actualizate și apreciază că în cauză nu este vorba despre o eroare materiala ci de o apreciere a instanței privind data la care se raportează aceste actualizări, care nu poate fi analizată în cadrul procedurii prevăzută de art. 281 din C. pr. civ., ci a unui eventual recurs.

Au contestat soluția instanței ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece:

Conținutul obiectivului nr.4 din raportul de expertiză (pagina 6/8 din raport) propus pentru expertizare a fost, au citat: "Toate sumele determinate să fie indexate cu rata inflației de la momentul nașterii dreptului la momentul plății".

Rezolvând acest obiectiv, la sumele determinate expertul a aplicat rata inflației pentru perioada aprilie 2006-iulie_, așa cum precizează în raportul său, au citat: ,,În centralizatoarele privind sumele datorate pentru orele suplimentare (Anexa 1), pentru sporuri (Anexa D1) si pentru zilele de C.O. neefectuate (Anexa B2), se regăsesc indici lunari de inflație, publicați de INS anexa, pe perioada aprilie 2006, comparativ cu iulie 2013. Acești indici au fost aplicați la veniturile nete, stabilite în urma indexării cu procentele de majorare a salariile și deducerii tuturor datoriilor față de bugetele de stat și alte fonduri".

De asemenea, faptul că expertul a aplicat rata inflației până la data de 01.07.2013 și nu până la 27.11.2013, așa cum în mod eronat a reținut instanța de judecată, rezulta și din formularul INS privind indicii de inflație, avuți în vedere de expert pentru perioada 1990-iulie 2013, indicii prezentați în acest formular fiind cei folosiți de expert pentru perioada octombrie 1990-iulie 2013 (Anexa F 1 la raport).

Față de dispoz. art. 281 alin. 1 C. pr. civ., care califică erorile materiale cuprinse în hotărârile judecătorești sau încheierile de ședință ca fiind, au citat: ,,Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale... " consideră că și faptul că instanța de judecată a dispus indexarea sumelor cu rata inflației de la data de 27.11.2013, când expertiza a fost depusă în instanță de către expert, și nu de la data de 01.07.2013, dată până la care expertul a aplicat rata inflației, reprezintă o eroare

materială a instanței, care putea fi atacată doar în baza art. 281-281² din C. Pr. civ. și nu cu recursul așa cum susține instanța de fond, au citat: " Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului numai în condițiile art. 281-281² " (art.281 ² a).

Au considerat cererea lor ca fiind fondată câtă vreme reprezentantul lor, prin concluziile orale și scrise, a solicitat instanței să oblige pârâta la plata drepturilor cuvenite creditorilor și indexate cu rata inflației de la data efectuării expertizei contabile până la data plății efective.

S-a mai precizat, cum din raportul de expertiză rezultă în mod explicit că expertul a aplicat indicii de inflație pe perioada aprilie 2006-iulie 2013, instanța de fond trebuia să oblige pârâta să plătească drepturile creditorilor indexate cu rata inflației de la data de 01.07.2013 până la achitarea integrală a acestora.

Față de cererea reclamanților au considerat că era datoria instanței să cerceteze până când au fost indexate sumele de către expert și să prelungească această dată până la momentul plății efective.

Față de cele prezentate s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond, reținerea cauzei pentru rejudecare și rejudecând admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, în sensul de a stabili ca rata inflației să se aplice sumelor determinate începând cu data de 01.07.2013, dată când a fost finalizată expertiza contabilă și până la care expertul a aplicat rata inflației la drepturile stabilite prin expertiza contabilă și nu de la data de 27.11.2013, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

In drept, au întemeiat cererea pe dispozițiile art.281 ³ din C., coroborate cu art. 304 ¹ C. Pr. civ.

B . În recursul formulat de pârâta S.C. P. G. S.A., s-a solicitat admiterea recursului și

- În teză principală, casarea în tot a sentinței criticate, trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării, fiind necesară administrarea unei noi probe cu expertiza;

- În teză subsidiară, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul omologării raportului de expertiză întocmit de către expert desemnat C. M. respectiv obligarea subscrisei, în principal, la plata sumei de 76.210 lei, iar, în subsidiar, la plata sumei de 56.849 lei cu titlu de drepturi salariale, conform aspectelor învederate în cele ce urmează;

- Suspendarea executării sentinței recurate până la soluționarea recursului; obligarea pârâților, la plata cheltuielilor de judecată pe care soluționarea prezentei cauze i le-a ocazionat, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, în raport de următoarele motive:

1. Casarea hotărârii în vederea administrarea unei noi probe cu expertiza (art 312 alin 3 Cod procedură civilă);

2. Instanța a acordat mai mult decât ce s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (art 304 pct.6 Cod procedură civilă);

3. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii(art 304 pct.7 Cod procedură civilă);

4. Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).

I. Cu privire la cererea de suspendare a executării până la soluționarea recursului, a învederat următoarele:

In fapt, prin Sentința nr 6234/06.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. Secția CM-AS în Dosarul nr._, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 487 350 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei aprilie 2006-aprilie 2009 și suma de 601,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către fiecare reclamant.

Fără a antama fondul cauzei, consideră că sentința recurată este netemeinică și nelegală, deoarece instanța a reținut greșit situația de fapt, în mod nejustificat a fundamentat în integralitate hotărârea criticată pe un raport de expertiză incomplet, nelegal, care nu a expertizat statele de plata, respingând cererea subscrisei privind încuviințarea contraexpertizei.

In ceea ce privește cauțiunea s-a învederat instanței că o vor depune de îndată ce va fi fixată de instanță.

Cu privire la temeinicia cererii de suspendare a executării silite, este evident faptul că, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, o eventuală executare silită pornită în baza sentinței recurate, ar fi una nelegală și abuzivă. Prin executarea sumei la plata căreia au fost obligați, având în vedere cuantumul foarte mare al acesteia, sunt grav afectate atât de desfășurarea normală a activității societății pârâte, cât și îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, inclusiv proiectele aflate în derulare ale subscrisei.

In condițiile actualei crize economice, executarea sentinței ar conduce la blocarea întregii activități, societatea pârâtă fiind pusă în imposibilitatea de a face plăți către furnizori și de a-și achita datoriile scadente. Prejudiciile patrimoniale astfel produse sunt greu de cuantificat, întrucât neplata datoriilor scadente generează acumularea de penalități, duce la scăderea credibilității pârâtei ca partener contractual, la pierderea unor contracte și chiar poate genera formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței de către un creditor real.

In dovedirea aspectelor antemenționate, s-a învederat și anexat prezentei înscrisuri justificative, din care rezultă:

-Situația financiară aferentă lunii decembrie 2014 care evidențiază un pasiv de 95.530.194 lei

- Situația datoriilor față de Bugetul de stat la data de 31.12.2014 care stabilește suma de 5.259.599 lei

- Situația obligațiilor către Bănci și Firmele de Leasing, evidențiază un cuantum total de 12.577.904 lei

- Situația obligațiilor de plată ale societății la data de 31.12.2014, stabilește o sumă totală a datoriilor de 7.057.960 lei.

- Certificat de atestare fiscală nr._/17.07.2014 emis de ANAF

Mai mult, în susținerea temeiniciei prezentei cereri de suspendare, înțelege să se prevaleze de Decizia de eșalonare plată nr._/11.08.2014 emisă de ANAF, conform căreia, dată fiind situația financiară precară a subscrisei, s-a acceptat eșalonarea pe o perioadă de 36 luni a plății obligațiilor fiscale exigibile la data de 21.07.2014, obligații în suma totală de 4.814.869 lei.

Totodată, executarea sentinței ar fi, fără putință de tăgadă, de natură a perturba activitatea economico-financiară, prin modificarea fluxului financiar, astfel cum acesta este stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli, respectiv imposibilitatea plății salariilor angajaților (în valoare totală medie lunară de 450 000 lei), ceea ce ar produce consecințe nefavorabile asupra raporturilor cu angajații prin păgubirea nejustificată a acestora.

Nu în ultimul rând, a învederat faptul că suspendarea executării nu ar prejudicia reclamanții, în schimb patrimoniul subscrisei ar fi afectat, având în vedere suma considerabilă de aproape 5 miliarde, sumă netă, care ar putea fi executată.Totodată, este evident că o întoarcere a executării silite ar fi mult îngreunată, reclamanții fiind persoane fizice, existând posibilitatea sustragerii bunurilor de la procedura executării silite.

In concluzie, cererea de suspendare a sentinței recurate, este pe deplin justificată, executarea sumei de 5 miliarde, sumă netă, ar conduce la producerea unui prejudiciu material, viitor și previzibil cu consecințe dintre cele mai grave, astfel încât în situația în care recursul declarat de subscrisa, se admite, prejudiciul deja ocazionat ar fi greu sau imposibil de reparat, sens în care a anexat prezentei dovezi privind activitatea subscrisei și modul cum s-ar răsfrânge executarea hotărârii asupra activității sale comerciale.

II. Dezvoltarea motivelor de recurs

II. 1. Casarea hotărârii în vederea administrarea unei noi probe cu expertiza (art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă)

Cu privire la motivul de casare invocat, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că raportul de expertiză întocmit de către experta . N., căruia instanța de fond i-a acordat eficiență probatorie maximă, nu poate fundamenta legal, temeinic o hotărâre a instanței de judecată.

In susținerea motivului de casare în vederea administrării unei noi expertize, a învederat instanței de recurs, punctual, următoarele considerente privind lipsa de temeinicie a sentinței recurate, motivată pe baza unui raport de expertiză vădit nelegal, lipsit de susțenabilitate probatorie și părtinitor în favoarea reclamanților/intimați:

1. Raportul de expertiză nu a avut în vedere statele de plată, documente existente la dosar din data de 16.01.2014.

In acest sens, a învederat instanței de recurs faptul că, potrivit încheierii din data de 08.05.2014, instanța a admis în totalitate obiecțiunile formulate de subscrisă, obiecțiuni fundamentate pe întreg probatoriul administrat de instanță până la acel moment procesual, deci inclusiv pe state de plată, documente pe care experta N. a refuzat să le analizeze, motivând că pentru a răspunde la obiecțiuni ar trebui să întocmească un nou raport de expertiză (fila 4 paragraf final ). Prin urmare, însăși experta recunoaște că, față de cuprinsul/forța probantă a statelor de plată, cuantumul drepturilor salariate cuvenite reclamanților ar fi altul decât cel la care a fost obligată subscrisa prin sentința recurată.

In mod contradictoriu și surprinzător, ulterior încuviințării obiecțiunilor, în motivare (fila 9, paragraf final), instanța de fond face trimitere la încheierea din data 28.06.2013 prin care s-a pus în vedere expertei să întocmească raportul pe baza documentației existente la dosar, la acel moment procesual.

S-a mai precizat, astfel, este evidentă lipsa de fundament probatoriu al sentinței recurate (pronunțate în noiembrie 2014) care se întemeiază pe acte existente la dosar în iunie 2013 și pe un raport de expertiză care analizează, sumar (astfel cum de altfel recunoaște însăși experta) înscrisurile existente la aceeași dată, în urmă cu cca 1 an și jumătate (!!!).

De reținut este că subscrisa nu a fost decăzută din dreptul de a propune probe, mai mult au fost încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză, fundamentate pe aceste documente, state plata.

In susținerea aceluiași motiv de casare în vederea administrării unei noi probe cu expertize, care să cuantifice drepturile salariale cuvenite reclamanților prin analizarea statelor de plată, a învederat instanței de control judiciar forța pobantă decisivă care incumbă acestor documente, întrucât din cuprinsul acestora rezultă:

- orele suplimentare efectuate de către fiecare dintre salariați,

- indemnizația de concediu, achitată ptr. zile de concediu neefectuate,

- sporul de gestiune achitat pentru cea de-a doua funcție, în fapt, drepturile salariale care formează obiectul litigiului dedus judecății.

In stabilirea sporului pentru ore suplimentare, răspunsul oferit de expertă, fără a analiza statele de plată, în sensul că pentru orele suplimentare prestate peste programul de muncă, suma netă, actualizată datorată reclamanților este în cuantum de 213.221 lei, este unul vădit eronat, sens în care s-a solicitat instanței să observe faptul că experta nu a calculat numai sumele datorate reclamanților cu titlu de spor pentru ore suplimentare, în procent de 75% până în octombrie 2007, respectiv de 100% din noiembrie 2007, ci a avut în vedere atât salariul de bază (încasat deja de către reclamanți) la care a adăugat sporul aferent perioadei de referință.

Cu titlu de exemplu, s-a solicitat a se observa Anexa A 1, ce cuprinde situația orelor prestate de reclamantul Tecu M. și neplătite de ..

Experta efectuează următorul calcul:

Nr ore=50

Lei/oră=2.59

Suma brută datorată pentru cele 50 de ore:50 x 2.59= 129.5 lei, rotunjit 130 lei; Spor 75%= 227 LEI - calcul total greșit 75% din 130 lei=97.5 lei rotunjit 98 lei. Dacă 100% reprezintă 130 lei, nu are cum 75% să reprezinte 227 lei !!!!!!! 227 lei reprezintă 130 lei +97 lei ceea ce înseamnă practic 175%.

Această manieră de calcul este abordată de către expertă în calculele efectuate pentru toți reclamanții, situație în care, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării unei noi probe cu expertiza, care să refacă calculele, pe baza Statelor de Plată, în vederea stabilirii doar a unui procent de 75%, respectiv 100%, nu de 175% sau de 200% cum a calculat experta în cadrul raportului de expertiză, sume preluate de instanța de fond în dispozitivul sentinței criticate, anexând în acest sens și Adresa nr 106 R/26.01.2015 emisă de subscrisă.

De menționat, în dovedirea netemeiniciei sentinței criticate este faptul că perioada ian-martie 2006, 10 dintre cei 14 salariați/reclamanți au primit indemnizația de concediu aferentă anului 2006, conform Adresei nr /, aspect care rezultă din statele de plată. Astfel, eronat experta calculează în anexa B 2, sume datorate pentru zile de concediu neefectuate în anul 2006 pentru 14 salariați, în realitate, numai 4 salariați având zile de concediu neefectuate în acel an, respectiv: G. C., B. I., B. I., T. I..

Mai mult, prin înlăturarea din probatoriul administrat a Statelor de plată, instanța de fond a acordat sporul de gestiune maxim de 80% tuturor reclamanților indiferent de categoria din care au făcut parte: șoferi (cărora le revine un spor de 10%), primitori/distribuitori (cărora le revine un spor de 80%), făcând trimitere exclusiv la raportul de expertiză, situație în care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza, pentru stabilirea sporului de gestiune în considerarea fiecărei categorii de salariați și prin excluderea reclamanților care nu au solicitat acest spor.

Conform art. 40 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă sporul pentru cea de-a doua funcție este diferențiat în funcție de activitatea desfășurată, respectiv:

- 10% din salariul funcției înlocuite, pentru distribuirea produselor specifice societății

- 80% din salariul minim pe economie pentru colectarea încasărilor zilnice de la magazinele proprii

De reținut este că instanța de fond a acordat, din perspectiva dispozițiilor precizate, sporul de maxim 80% pentru toți reclamanții, fără să motiveze acest cuantum și fără ca, în cuprinsul raportului de expertiză, se menționează care este cea de-a doua funcție pe care fiecare reclamant ar fi îndeplinit-o.

De asemenea, interpretarea acordată fișei de post de către Ex N., preluată întocmai în motivarea instanței, este una total eronată, subscrisa menționează că salariații Primitori-Distribuitori (Agenți Livratori) nu au dreptul de sporul de exercitare a celei de-a doua funcții, întrucât toate sarcinile, inclusiv completarea de documente la livrare, sunt specificate expres în fișa de post, astfel că nu au dreptul să beneficieze și de acest spor de gestiune, sens în care a anexat Adresa nr. 107 nr. R/26.01.2015.

In susținerea aceluiași punct de vedere, s-a menționat că la punctul 8 din fișa postului se prevede faptul că obligația primitorilor-distribuitori de a întocmi factura fiscală cu datele livrării respective și de a prelua banii, contravaloarea produselor livrate întocmind în acest sens chitanțe.

Astfel că primitorii-distribuitori nu efectuează atribuțiile altei funcții pentru a fi îndreptățiți la sporuri suplimentare ci pur și simplu execută atribuțiile și sarcinile de serviciu aferente postului pe care îl ocupă și prevăzute în fișa postului, aspect care este confirmat și de Raportul de Expertiză C..

De observat, este și faptul că d-na Ex N. nu a solicitat statele de plată, sens în care s-a solicitat a se observa adresele de convocare din 11.04.2013 și 05.06.2013, unde sunt individualizate ca documente solicitate: fișele de post 2006-2009, foile de parcurs, pontajul, CCM și fișele de calcul salarii, fără să solicite statele de plată (a se vedea adresa către P. G., aflată la fila 170 dos._ ).

2. Caracterul vădit tendențios, părtinitor, în favoarea reclamanților prin consemnările făcute, experta se substituie apărătorului reclamanților, raportul fiind semnat/ștampilat doar de către expertul parte al reclamanților nu și al subscrisei, mai mult, experta numită face aprecieri cu privire la lipsa de relevanța juridică a statelor de plată, respectiv cu privire la incidența în cauză a instituțiilor de drept precum prima zi de înfățișare sau decăderea subscrisei din dreptul de a depune acte (!!!), sens în care menționează în mod expres că documentele existente la dosar, în speță statele de plata au fost depuse în ianuarie 2014, respectiv ulterior întocmirii raportului de expertiză, astfel că nu le poate avea în considerare întrucât nu au fost depuse până la prima zi de înfățișare, subscrisa fiind decăzută (apreciază experta) din dreptul de a depune aceste acte (!!!)- fila 5 a raportului de expertiză.

3.Dispozițiile contradictorii din cuprinsul răspunsului înaintat instanței, pe de o parte experta susține-fila 2 paragraf final, că nu au fost depuse la dosarul cauzei statele de plată, fiindu-i comunicat centralizatorul sus-individualizat abia la data de 20.06.2014 (adică cu cca. 3 luni înaintea termenului de judecată..) pentru ca, la fila 4 a aceluiași înscris să menționeze că aceste documente au fost depuse încă din ianuarie 2014, însă apreciază ar avea o origine incertă, fiind depuse de către expertul pârâtei asistent (!?), motiv pentru care tot experta apreciază.. că nu au forță probantă, neputând forma obiectul raportului de expertiză.

4.Superficialitatea raportului de expertiză, însăși experta recunoscând la fila 2

paragraf 1, unde experta menționează că la data întocmirii raportului de expertiză, noiembrie 2013, a avut puține documente pe baza cărora a putut să întocmească lucrarea, astfel că s-a apreciat că un astfel de document nu poate fundamenta legal și temeinic hotărârea instanței, cu atât mai mult cu cât instanța a apreciat obiecțiunile formulate ca fiind utile soluționării cauzei iar experta a refuzat să ofere un răspuns.

5.Existența a două rapoarte de expertiză întocmite la diferență de o lună, respectiv ptr. termenul din data de 04.10.2014 (stabilește suma de 566.488 lei) și din data de 29.11.2014 (stabilește suma de 475.749 lei), între care există o diferență de cca. 1 miliard lei vechi (100.000 lei)!!!!!, anexând prezentelor motive pentru o mai ușoară individualizare a acestor documente, însușite prin semnătură și ștampilă de către ex N.. De menționat este că între cele două termene, instanța nu a dispus refacerea acestui document, un argument vădit sustenabil pentru lipsa de fundament și obiectivitate în întocmirea lucrării.

6. Diferența evidentă între sumele stabilite cu titlu de drepturi salariale de către cei doi experți numiți: C. și N.

- Expert C. a stabilit suma de 76.210 lei

- Expert N. a stabilit suma de 475.749 lei, fiind nelegal, inadmisibil că cel de-al treilea raport de expertiză, al d-nei N., să stabilească în sarcina subscrisei o sumă de cca. 7 ori mai mare (!!!!), respectiv 10 ori mai mare (!!!!) (în funcție de raportul de expertiză la care se raportează, cel din octombrie 2014 sau cel din noiembrie 2014 !!!), în condițiile în care ambele rapoarte sunt contabile, deci sumele trebuie să fie relativ apropiate.

- De menționat este și expert parte G., care a stabilit suma de 55.802 lei.

7. Expertul a calculat drepturi salariale și pentru reclamanții care au formulat cerere de renunțare la judecată, în speță: S., M., S., Candea, filele 277, 278, 284, 297-vol I dos_ .

8. Cele trei rapoarte de expertiză nu au lămurit situația litigioasă, sentința recurată fiind motivată prin prisma singurului raport de expertiză care nu a avut în vedere statele de plată, documente analizate de către experții anterior desemnați, B. și C..

In concluzie, față de caracterul vădit superficial, subiectiv, tendențios și părtinitor, în favoarea reclamanților al raportului de expertiză, s-a solicitat instanței de control judiciar admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea administrării probei cu expertiza care să fie fundamentată pe întreg probatoriul administrat de instanță, statele de plată fiind documente cu forță probantă maximă în cuantificarea drepturilor salariale pretinse de către reclamanți.

II.2. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct.6 Cod procedură civilă)

Astfel, instanța a dispus ca sumele individualizate în raportul de expertiză, să fie actualizate cu indicele de inflație începând cu data actualizării efectuate de către expert, până la data plații efective. S-a solicitat a se observa însă, că prin cererea de chemare în judecată reclamanții nu au solicitat actualizarea cu indicele de inflație a sumelor pretinse, astfel că dispoziția instanței privind aplicarea acestei actualizări, nu are nici un temei legal, încalcă principiul disponibilității și creează în sarcina subscrisei obligații suplimentare.

De asemenea, cererea de chemare în judecată nu a fost precizată de către reclamanți pe tot parcursul litigiului. Actualizarea sumelor cu indicele de inflație, fiind solicitată la pct. 4 al obiectivelor propuse de reclamanți, pentru expertiza dispusă în cel de-al doilea ciclu procesual (N.), fără însă ca, ulterior încuviințării obiectivelor/întocmirii raportului de expertiză, reclamanții să depună la dosar o precizare a cererii introductive.

Mai mult decât atât, instanța a dispus obligarea subscrisei la plata tuturor sumelor din raportul de expertiză, către toți reclamanții, fără a ține cont de faptul că anumite drepturi salariale deși au fost calculate de expert, nu au fost solicitate de către toți reclamanții, instanța nefiind investită să se pronunțe pe astfel de cereri.

Astfel în ceea ce privește sporul pentru exercitarea atribuțiilor unei alte funcții, acesta a fost calculat în raportul de expertiză omologat de instanță și pentru M. I., S. M. și R. G., persoane care prin cererea de chemare în judecată, nu au cerut sporul pentru exercitarea atribuțiilor aferente unei alte funcții.

Prin urmare, deși instanța nu a fost investită cu o solicitare a reclamanților M. I., S. M. și R. G., de acordare a sporului pentru exercitarea unei alte funcții, instanța a dispus în mod nelegal obligarea subscrisei și la plata acestor drepturi.

II.3. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, art. 304 pct.7 cod pr. Civilă.

S-a apreciat că hotărârea este motivată la modul general, succint, fără ca instanța să analizeze fiecare solicitare în parte, cuprinzând, totodată, motive contradictorii.

Astfel, eronat și cu ignorarea dispozițiilor art. 141 alin 4 CM, instanța reține, fila 9 paragraf 3, faptul că, deși dispozițiile precizate prevăd posibilitatea compensării în bani a concediului de odihnă exclusiv în cazul încetării contractului de muncă, reclamanții/salariați ai societății beneficiază de o despăgubire egală cu indemnizația pe care ar fi încasat-o, fără însă să argumenteze juridic această motivare.

Este evidentă contradicția instanței de fond reținută în cuprinsul aceluiași paragraf din considerentele hotărârii recurate, pe de o parte menționează că potrivit art. 141 alin 4 CM există posbilitatea legală de a acorda această indemnizație doar în cazul încetării contractului de muncă, iar pe de altă parte reține că, indemnizația în cauză, se acordă inclusiv reclamanților care dețin și în prezent calitatea de salariat al subscrisei.

Dincolo de faptul că art. 141 alin. 4 CM conține prevederi imperative, în susținerea netemeiniciei sentinței recurate, s-a amintit și art. 7 alin. 2 din Direcția nr. 2003/88/CEE, în conformitate cu care perioada de concediu anual plătit nu poate fi înlocuită printr-o indemnizație financiară decât în cazul încetării contractului individual de muncă, sens în care s-a anexat Adeverința nr. 105 R/26.01.2015 în cuprinsul căreia sunt individualizați reclamanții care sunt salariați ai subscrisei și în prezent și care nu aveau dreptul să beneficieze de indemnizația de CO.

De asemenea, instanța reține culpa procesuală a subscrisei și dispune obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți, respectiv la plata sumei de 601,70 lei față de fiecare reclamant, deși acțiunea a fost admisă în parte pentru 6 dintre reclamanți, iar mai mult de jumătate din solicitările din cererea introductivă s-au dovedit a fi neîntemeiate (în cererea de investire reclamanții solicitând și: spor de vechime, spor de fidelitate, spor pentru orele lucrate în timpul nopții, etc.).

In raport de cele expuse, hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, fapt care se circumscrie prev. art. 304 pct. 7 VCPC și solicită instanței de control judiciar să examineze criticile invocate și din perspectiva acestui text de lege.

II.4. Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).

Față de aspectele învederate instanței de control judiciar la pct. I.1. din prezentul recurs, s-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a înlăturat din probatoriul administrat statele de plată, documente cu forță probantă relevantă în cauza de față, fundamentând în integralitate hotărârea pe un raport de expertiză criticabil prin prisma caracterului superficial, lipsit de sustenabilitate probatorie și vădit părtinitor în favoarea reclamanților.

Teza subsidiară solicitată instanței este omologarea raportului de expertiză întocmit de către expert desemnat C. M., cu consecința obligării subscrisei, în principal, la plata sumei de 76.210 lei iar, în subsidiar, la plata sumei de 56.849 lei cu titlu de drepturi salariale.

In susținerea cererii formulate în cuprinsul tezei sus-menționate, a adus, punctual, următoarele considerente de fapt și de drept:

1. Probele administrate în primul ciclu procesual, rămân câștigate judecății, chiar dacă hotărârea este casată.

2. Raportul de expertiză întocmit de către expert desemnat C. M. are la bază analizarea tuturor actelor contabile ale societății, inclusiv statele de plată, în speță: tipizate care figurează în lista formularelor financiar contabile aprobat prin 831/01. 12. 1997: condica de prezență, carnet de pontaj, fișa de pontaj, foaie colectivă de prezență, situația prezențelor și absențelor, fila 5 a raportului de expertiză.

3. Raportul de expertiză este imparțial, nu cuprinde mențiuni/observații părtinitoare vreuneia dintre părți și nu cuprinde aprecieri juridice care să exceadă pregătirii sale profesionale și care să fie vădit părtinitoare reclamanților.

4. Expertul a aplicat corect sporul de 75% pentru perioada 01.04._07, în condițiile în care, în această perioadă Contractele Colective de Muncă conform cărora s-a făcut salarizarea, s-au trimis anual spre aprobarea M.M.S.F. - Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie D., care au fost remise . cu scrisorile nr._/15. 11. 2005 și 165/_/15. 11. 2006. Prevederile celor două Contracte Colective de Muncă, acționează pe perioada noiembrie 2005-noiembrie 2007 conform cărora orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru în zilele lucrătoare și zilele nelucrătoare, vor fi plătite cu un spor de 75%, cum este legal.

5. Ref. la indemnizațiile pentru concediu de odihnă, a avut în considerare faptul că pentru anul 2006, 10 din 14 reclamanți au primit această indemnizație în perioada ian-martie 2006.

6. Ref. la sporul pentru a doua funcție, spor de gestiune, experta C. a avut în considerare fiecare salariat în funcție de categoria din care face parte: șofer, primitor/distribuitor, funcționar economic cu sporul aferent fiecărei funcții în parte: 10%, 30%, 80 %.

7. Raportul de expertiză întocmit de către Ex. C. este criticabil doar sub aspectul acordării drepturilor salariale și reclamanților care fie au renunțat la judecată fie nu au solicitat diferite drepturi salariale, aspecte individualizate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de către Ex. G.. Acesta este și motivul pentru care, în principal, solicită obligarea subscrisei la plata sumei de 76.210 lei lei, iar, în subsidiar, la plata sumei de 56.849 lei cu titlu de drepturi salariale.

Prin urmare, pe baza raportului de expertiză întocmit de către Ex. C. (care a expertizat și statele de plată) și a documentelor existente la dosarul cauzei, inclusiv a cererilor de renunțare la judecată/cereri prin care instanța a fost investită, a apreciat că suma totală, datorată de subscrisă cu titlu de drepturi salariale, este de 56.849 lei, (sumă stabilită, de altfel, și de către Ex parte G.) reprezentând defalcat:

- 42.646 lei, drepturi salariale pentru ore suplimentare,

- 6.113 lei, spor pentru exercitarea unei alte funcții/spor gestiune,

- 8.090 lei, indemnizație pentru concediu de odihnă.

III. În recursul declarat împotriva încheierii premergătoare, preparatorie din data de 04.09.2014, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii atacate, în sensul încuviințării probei cu expertiza specialitatea contabilitate, pentru următoarele motive:

Prin încheierea atacată, instanța de fond a respins cererea subscrisei întemeiată pe dispozițiile art. 212 C., fără a motiva respingerea contraexpertizei. A apreciat încheierea criticată ca fiind nelegală, instanța de fond se rezumă să respingă cererea formulată fără a argumenta în fapt și în drept respingerea cererii de suplimentare probatoriu, cu atât mai mult cu cât expertul desemnat și-a menținut în integralitate punctul de vedere inițial.

S-a amintit în susținerea recursului și faptul că instanța de fond a apreciat obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de subscrisă ca fiind întemeiate și, deși experta și-a păstrat punctul de vedere și a refuzat să expertizeze statele de plată (documente care se regăseau la dosar la data încuviințării obiecțiunilor), instanța de fond, nejustificat a respins cererea de probatorii.

Astfel, expertul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a răspuns la obiecțiunile încuviințate, menținând în totalitate punctul de vedere exprimat în cuprinsul raportului depus la data de 28.11.2013. In acest sens, s-a amintit faptul că, tocmai în vederea lămuririi situației deduse judecății, prin încheierea din data de 08.05.2014 instanța a admis în totalitate obiecțiunile formulate de subscrisă, obiecțiuni fundamentate pe întreg probatoriul administrat de instanță până la acel moment procesual. Or, experta se mulțumește să mențină punctul de vedere exprimat în urmă cu 1 an, susținând că pentru a răspunde la obiecțiunile încuviințate ar trebui să întocmească un nou raport de expertiză (fila 4 paragraf final ( !!!).

Față de aspectele anterior menționate, s-a apreciat că este nelegală încheierea recurată prin care instanța de fond a respins cererea privind încuviințarea contraexpertizei, din maniera în care este redactat răspunsul la obiecțiuni, era evident că experta nu dorește să lămurească situația litigioasă, făcând aprecieri juridice în locul celor contabile care exced atât pregătirii sale profesionale cât și dispozițiilor instanței prin refuzul de a răspunde la obiecțiunile încuviințate.

Având în vedere volumul considerabil de acte care trebuie analizate, numărul reclamanților, implicit volumul de muncă al experților, s-a apreciat că se impune efectuarea expertizei de către o comisie formată din 3 experți.

In susținerea probatoriului solicitat spre încuviințare, a amintit instanței și dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd îndatorirea judecătorilor de a stărui, prin toate mijloacele, pentru stabilirea exactă a situației de fapt în vederea aplicării corecte a legii, putând ordona administrarea probatoriilor necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Față de necesitatea expertizării statelor de plată, documente cu forță probantă relevantă în orice litigiu care vizează cuantificarea drepturilor salariale, pe baza temeiurilor de drept indicate, s-a apreciat proba cu expertiza specialitatea contabilitate ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii atacate, respectiv încuviințarea probei cu expertiza.

Aceste dispoziții legale clare și nesusceptibile de interpretare au fost nesocotite prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- In teza principală, casarea în tot a sentinței criticate, trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării, fiind necesară administrarea unei noi probe cu expertiza;

- In teza subsidiară, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul omologării raportului de expertiză întocmit de către expert desemnat C. M. respectiv obligarea subscrisei, în principal, la plata sumei de 76.210 lei lei, iar, în subsidiar, la plata sumei de 56.849 lei cu titlu de drepturi salariale, conform aspectelor învederate în precedent.

- Obligarea reclamanților, la plata cheltuielilor de judecată pe care soluționarea prezentei cauze i le-a ocazionat, în temeiul art. 274 Cod procedura civilă,

In probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

In drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 6, 7 și 9 cu trimitere la art. 312 alin. 3, art. 300 alin. 2, 3, art. 403 alin. 3, 4 Cod procedură civilă.

Recurenta pârâtă a depus întâmpinări la cererile de recurs formulate de reclamanți prin care a solicitat respingerea acestora ca nefondate.

Examinând sentința și încheierile recurate, Curtea reține următoarele:

Primul ciclu procesual s-a finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr._/11 nov. 2011 prin care, admițându-se în parte acțiunea, a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul C. M. și a fost obligată pârâta să achite fiecăruia dintre reclamanți sumele individualizate în acest raport de expertiză – în cuantum total de 76. 210 lei, actualizate la data plății.

De menționat că, la întocmirea lucrării, așa cum rezultă din conținutul acesteia, expertul a avut în vedere: statele de plată, foile colective de prezență, contractele individuale de muncă, Contractul colectiv de muncă.

Prin decizia nr. 6851/2012 pronunțată de Curtea de Apel C., a fost casată sentința menționată anterior, trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu dispoziția expresă de a fi refăcut raportul de expertiză, cu luarea în considerare și a altor documente: foile de parcurs și bonurile de lucru confirmate de dispeceri precum și fișa postului pentru fiecare reclamant în parte.

În rejudecare, instanța de fond a numit un alt expert – N. A., care a concluzionat că suma datorată reclamanților cu titlu de despăgubiri are un cuantum de 475. 749 lei, actualizată.

Expertul N., fără a justifica diferențele considerabile față de concluziile primului raport de expertiză, a invocat dispozițiile instanței - menționate în încheierea de ședință din data de 28 iunie 2013, potrivit cărora i s-a solicitat ca, la efectuarea lucrării, să se limiteze la înscrisurile ce i-au fost puse la dispoziție și care se regăsesc la dosar iar, în măsura în care anumite perioade solicitate de reclamanți nu sunt acoperite de documente justificative, să se aibă în vedere poziția reclamanților din cuprinsul cererii de judecată, dar și eventualele înscrisuri prin asimilare.

A menționat, de asemenea, că cel de-al doilea raport de expertiză a luat în considerare înscrisurile menționate expres în decizia de casare, însă, de această dată, nu s-au avut în vedere statele de plată, motivând că i-au fost puse la dispoziție abia după întocmirea raportului și că acestea au o origine incertă (fiind colectate de ceilalți experți din dosar).

În același timp, expertul N., răspunzând obiecțiunilor formulate de pârâtă, a menționat că refacerea calculelor cu luarea în considerare a statelor de plată „ar însemna efectuarea unui nou raport de expertiză.”, acceptând astfel, ideea că ar fi posibil ca pârâta angajatoare să fi achitat o parte din drepturile pretinse și deci, concluziile sale să nu corespundă realității.

Pășind la soluționarea cauzei în aceste condiții, fără a fi verificată susținerea pârâtei potrivit căreia salariul de bază aferent orelor suplimentare a fost deja încasat de către reclamanți, Curtea constată că prima instanță, deși era datoare, nu a cercetat complet fondul cauzei, nu a lămurit aspectele esentiale, nefăcând o analiză pertinentă a tuturor susținerilor părților și a tuturor probelor administrate ci a preluat întocmai concluziile expertizei întocmită în rejudecare, fără a verifica și cenzura legalitatea acesteia.

Față de prioritatea în examinare a acestor aspecte, Curtea concluzionează că, în temeiul art. 312 Cod. pr. civ., se impune casarea sentinței și reluarea judecății în vederea suplimentării probatoriului și cercetării complete a fondului cauzei, fiind astfel de prisos analizarea celorlalte susțineri menționate în celelalte recursuri ce vizează încheierile de ședință, acestea urmând a fi avute în vedere în rejudecare, pentru pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamanții C. C., N. V., B. I., B. D., G. C., P. E. C., J. I., S. Ș., B. I., G. M., V. C., B. V., A. A. M., F. M., F. M., S. M., P. C., T. I., B. I., V. I. C., P. F. M., S. D., C. G., B. C., I. M. C., M. I., B. I., R. G., Ț. M., împotriva sentinței civile nr. 6234 din 06 noiembrie 2014, a încheierii de îndreptare, completare, lămurire a dispozitivului din 25 februarie 2015 și a încheierii de îndreptare eroare materială din 07 aprilie 2015, precum și a recursului declarat de pârâta S.C. P. G. S.A., împotriva sentinței civile nr. 6234 din 06 noiembrie 2014 și a încheierii din 04 septembrie 2014, pronunțate de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .

Casează sentința și încheierile recurate și reține cauza spre rejudecare.

Fixează termen de judecată la data de 09 septembrie 2015, pentru când se vor cita părțile.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Iulie 2015.

Președinte, L. E.	Judecător, P. B.	Judecător, C. T.
	Grefier, N. A.

Red. Jud. L. E./17 iulie 2015

Tehn. N.A. 2 ex.

J. trib. M G.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1580/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4263/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3583/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2879/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3337/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3160/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 3308/2015. Curtea de Apel CRAIOVA