Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1580/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1580/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 5214/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1580
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. N. A.
Judecător A. M.
Grefier M. V. A.
_
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul C. L. Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3607 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamanta M. C. M., domiciliată în Târgu-J., ..8, ., ., intimata pârâtă Școala G. Nr.1 Bumbești- J., cu sediul în Bumbești-J., ., nr.2, județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești plata dobanzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin.2 Cod procedură civilă, după care nemaifiind alte cereri și incidente;
În baza art. 411 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art. 394 cod de procedură civilă și art. 482 cod de procedură civilă, Curtea, constată încheiată cercetarea procesului în apel și a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra pârâtului de față.
Prin sentința nr.3607 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. C. M., C.N.P._ domiciliată în Târgu-J., ..8, ., ., în contradictoriu cu pârâții Școala G. Nr.1 Bumbești- J., cu sediul în Bumbești-J., ., nr.2, județul Gorj, și C. L. Bumbești-J., cu sediul în Bumbești J., . județul Gorj.
S-a dispus obligarea pârâților la calculul și plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.3965/30.09.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 30.06.2011 și până la data plătii sumelor datorate reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel,instanța a reținut:
Prin sentința nr.3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ au fost obligați pârâții Școala Generală Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J. la plata către reclamanta M. C. M. a sumelor rezultate din diferențele de drepturi salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.10._09, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Sentința menționată mai sus a fost apreciată ca irevocabilă.
Potrivit art.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
Conform art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii a rezultat că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere.
Pârâții au fost obligați prin hotărâre judecătorească la plata unor drepturi bănești către reclamantă. O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâții sunt în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor bănești datorate în temeiul sentinței judecătorești.
Hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit obligația de plată a pârâților a fost pronunțată în soluționarea unui conflict de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept. Așadar, pârâții aveau obligația de a-si executa obligația chiar de la momentul pronunțării sentinței, dată de la care sentința era executorie.
În speță, având în vedere cererea reclamantei de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și până la data plății efective a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, dobânda legală se va acorda începând cu data de 30.06.2011 și până la data plătii sumelor datorate reclamantei în temeiul sentinței judecătorești.
Prin urmare, s-a admis acțiunea, s-a dispus obligarea pârâților la calculul și plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.3965/30.09.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 30.06.2011 și până la data plătii sumelor datorate reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. Bumbești-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței de judecată să dispună obligarea la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești (și nu la alocarea fondurilor necesare), sume cuvenite potrivit unor hotărâri judecătorești, pronunțate de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
S-a invederat că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, iar consiliul local nu a avut calitatea de angajator față de reclamant, astfel încât să fie obligat la calculul și plata respectivelor dobânzi generate de diferențele de drepturi salariale menționate în titlurile executorii.
Conform art.10 din Codul muncii "Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze o muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu".
Potrivit art.39, alin.(l), lit.(a) salariatul are dreptul la un salariu pentru munca depusă, iar conform art.40, alin.(2), lit.(c) din Codul muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
C. L. al orașului Bumbești J. nu are calitatea de angajator față de reclamant, între el și acesta neexistând niciun fel de raporturi de muncă.
Art.166, alin.(4) din Codul muncii, dispoziție legală invocată de reclamant în motivarea cererii de chemare în judecată, stabilește: "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului". Așa cum se poate observa din adeverința ce i-a fost eliberată reclamantului, acesta din urmă este salariat ai unei instituții de învățământ cu personalitate juridică, între aceasta și reclamant stabilindu-se un raport de muncă din care decurg drepturile și obligațiile corelative ale angajatului și respectiv ale angajatorului.
Faptul că potrivit art.104, alin.5 din Legea 1/2011 - Legea educației naționale finanțarea de bază (care cuprinde cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora) se asigură din bugetul de stat și se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, nu transformă consiliile locale în angajatori.
Consiliile locale neavând calitatea de angajatori nu pot fi obligate la calculul sau plata unor drepturi salariale, aceste obligații fiind în sarcina unității de învățământ ai cărei angajat este reclamantul.
Față de cele arătate mai sus, a solicitat să se admită apelul și să se modifice sentința în sensul respingeriiactiunii fata de apelantul C. L. al orașului Bumbești J..
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 466-481 Cod procedură civilă, art.10, 39, 40 și 166 din Codul muncii.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelantul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului,, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii excepției invocate .
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și era conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum erau ele reglementate de OG nr. 32/2001 care stabilea la art. XIII faptul că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995.
În raport de normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 538/2001 și modificate prin HG nr. 174/2003, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar erau: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În baza acestor norme metodologice, fiecare instituție de învățământ avea obligația să-și întocmească bugetul propriu (art.8) .
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezentau autorității administrației publice locale în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale ( art. 16 ). După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartiza sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunica bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate ( art.18 ).
Și în Legea nr.1/2011 se regăsesc dispoziții similare. Astfel potrivit art. 104 - (1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale; (2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Art. 110 - (1) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de către fiecare unitate de învățământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se aprobă și se execută conform legii.
De asemenea, HG. Nr. 1395/2010, prevede că finanțarea cheltuielilor cu salariile stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar.(2) Standardele de cost pe elev/preșcolar se determină, pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcție de numărul de elevi, de limba de predare, de alți indicatori specifici de învățământ și de mediul urban/rural. (3) Finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Din toate aceste prevederi legale, reiese că apelantul are atribuții în ce privește finanțarea cheltuielilor de personal din unitățile de învățământ preuniversitar, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Așa cum se observă, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde in conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Obligând atât unitatea de învățământ cât și C. L. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor salariale instanța de fond trebuia să aibă în vedere obligațiile legale distincte ce revin fiecăreia dintre pârâte astfel cum au fost mai sus descrise și nu obligarea sa la plata efectivă, materială a acestei creanțe accesorii.
Consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le plăti efectiv. Mai mult, reclamantul nici nu a solicitat obligarea apelantului la calculul și plata sumelor, fiind evident că a avut în vedere obligatiile ce revin apelantului pentru alocarea fondurilor necesare.
În raport de aceste prevederi legale, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză apelantul, doar în ce privește obligația de alocare a sumelor de bani necesare plății dobânzii legale.
Față de aceste considerente, în baza art.480 Cod pr. civ., se va admite apelul, se va schimba în parte sentința, în sensul în sensul obligării apelantului pârât să aloce ( în loc de obligația la plata) fondurilor necesare plății dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile 3965/30.09.2010 a Tribunalului Gorj. Se vor păstra restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul C. L. Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3607 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamanta M. C. M., domiciliată în Târgu-J., ..8, ., ., intimata pârâtă Școala G. Nr.1 Bumbești- J., cu sediul în Bumbești-J., ., nr.2, județul Gorj.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 3607 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în sensul că obligă apelantul pârât să aloce ( în loc de obligația la plata) fondurilor necesare plății dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile 3965/30.09.2010 a Tribunalului Gorj. Păstrează restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, A. M. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud.M.L.N.A.
Tehn.I.C./Ex.2/21.04.2015
Jud.Fond/C.N. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 634/2015.... → |
|---|
