Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 620/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 620/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 7128/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 620
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Grefier M. V. A.
**********************
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul S. INVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D. cu sediul în C., .. 6, județul D. pentru C. INELA S., S. E., împotriva sentinței nr. 5555/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. NAȚIONAL C. I C., cu sediul în C., .. 2, județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținut motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Cod procedură civilă, după care;
În baza art. 244 Cod de procedură civilă raportat la art. 394 Cod de procedură civilă și art. 482 Cod de procedură civilă, Curtea a constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5555/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Invățământului S. Haret D., pentru membrii de sindicat C. Inela S. și S. E., în contradictoriu cu intimatul pârât C. Național C. I C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariații unității de învățământ pârâte având funcții didactice respectiv didactice auxiliare.
Prin sentințele pronunțate, Tribunalul D. a obligat unitățile de învățământ sa calculeze si sa plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății, sentințe menținute de Curtea de Apel C. și confirmate de ICCJ prin decizia nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii
Ulterior Tribunalul D. a obligat unitățile de învățământ sa calculeze si sa plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile legii 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătită, începând cu 01.01.2010 până la 13.05.2011 sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective, soluție pronunțată în concordanță cu decizia nr. 11/2012 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii.
Reclamanții consideră că erau îndreptățiți să beneficieze și în anii 2011, 2012, 2013, 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008 invocând prevederi din legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, prevederile OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 și ale OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Din ansamblul probelor administrate în cauză tribunalul a constatat că acțiunea este neîntemeiată și a fost respinsă.
Conform art.157 din Codul muncii – Legea nr. 53/2003, republicată, "Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Referindu-se temeiul juridic consacrat de prevederile Legii 221/2008 și de actele normative ulterioare, respectiv Legea 330/2009, Legea 283/2011, Ordonanța de Urgență nr. 84/2012 și Ordonanța de Urgență nr. 103/2013, reclamantul nu identifică în mod corect legea aplicabilă, ca și voință a legiuitorului în realizarea unui deziderat politic.
Din această perspectivă se ajunge să se invoce, în funcție de propriile interese, legea generală versus legea specială, sau invers
In acest context tribunalul constată că susținerile părților grevate pe efectele actelor normative potrivit clasificării după criteriul sferei de aplicare se cer examinate in urma unui scurt demers teoretic în materie.
Norma juridică este elementul structural de bază al ordinii de drept, cele două noțiuni aflându-se într-o relație sistemică de la parte la întreg și de aceea definirea normei juridice este strâns legată de definiția dreptului obiectiv.
Norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, care exprimă voința electoratului reprezentat de organul legislativ, regulă având ca scop asigurarea ordinii sociale și care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, la nevoie prin constrângere.
Este, deci, vorba, de o regulă de conduită ce stabilește comportamentul de urmat în raporturile dintre oameni ori în raporturile dintre aceștia și societate.
După criteriul sferei de aplicare, normele juridice se împart în:
- norme generale, care au cea mai largă sferă de aplicabilitate și adesea se afirmă despre ele că formează „dreptul comun”. Numeroase norme din Codul civil reprezintă dreptul comun pentru unele relații juridice de drept comercial sau din alte ramuri;
- norme speciale, care se aplică unei sfere mai restrânse de raporturi juridice, norme care au caracter derogativ de la ceea ce se înțelege prin dreptul comun;
- norme de excepție, care aduc completări fie normelor generale, fie celor speciale și care se aplică totdeauna cu precădere, însă strict în cazurile în care legea le prevede.
Această clasificare prezintă interes practic prin prisma faptului că normele speciale se aplică înaintea normelor generale, iar cele de excepție, înaintea normelor speciale, deci cu atât mai mult înaintea celor generale.
Din această perspectivă tribunalul va identifica și va interpreta dispozițiile legale în cauza dedusă judecății, după cum urmează:
Instanța a constatat că potrivit prevederilor exprese din actele normative invocate chiar de reclamanți, aplicabile în perioada 13.05.2011 – la zi, legea de salarizare a personalului din învățământul preuniversitar a fost legea 63/2011, așa cum . de altfel, rezultă și din art. (4) al OUG 103/2013 invocat de reclamant în cererea introductivă.
Legea 63/2011 care a intrat în vigoare la 13.05.2011 a schimbat modalitatea de calcul a salariului personalului din învățământ, a reglementat alt sistem de salarizare. A prevăzut o nouă încadrare salarială, un cuantum fix al salariilor, stabilit în anexa acestei legi, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din Legea 63/2011 s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz.
Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4.
Sporurile, indemnizațiile, compensațiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5.
Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcție de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizației de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul".
Pe împrejurarea că norma reglementează raporturile juridice de natură salarială pentru o anume categorie socio-profesională și pentru o perioadă strict determinată, Tribunalul califică Ordonanța de Urgență nr. 103/2013 ca și normă de excepție, prin trimiterea la Legea 63/2011 care nu se mai raportează la vreo formulă de calcul ci consacră drepturile astfel cum acestea sunt individualizate în anexele la lege.
În alineatul 7 a precizat că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
În notele de la fiecare anexă în parte s-a prevăzut expres că salariile de încadrarea cuprind majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, majorare acordată prin legea 285/2010 invocată de reclamanți.
Așadar prevederile legii 285/2010 au fost avute în vedere la pronunțarea sentințelor referitoare la drepturile salariale de până la 13.05.2011 și de legiuitor la adoptarea legii de salarizare a personalului din învățământ legea 63/2011, majorarea de 15% fiind inclusă în salariile de încadrare.
În anul 2012, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012 care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, așa cum am arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011".
In consecință, având în vedere că începând cu 13.05.2011 până la zi (data pronunțării prezentei sentințe) salarizarea personalului din învățământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcție de Legea 63/2011 și că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant S. Învățământ "S. Haret" D., în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, arată că judecătorul fondului face o greșită aplicare a dispozițiilor legale aplicabile și o greșită apreciere a situației de fapt.
În primul rând, învederează instanței de apel că în chiar cererea introductivă de instanță a făcut referire la Legea nr. 63/2011 care face trimitere inclusiv la celelalte acte normative în materia salarizării în vigoare în anul 2011. În consecință, așa cum a arătat deja în cererea de chemare în judecată (și cum chiar Tribunalul D. a consfințit prin sentințele pronunțate deja), conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, raportate la cele ale art. 3 și art. 30 din Legea nr. 330/2009 și la Legea nr. 221/2008, în tot cuprinsul anului 2011 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate prin aplicarea valorii de 400 lei a coeficientului de multiplicare.
A susținut că instanța de judecată a ignorant faptul că în cuprinsul Legii nr. 63/2011 - Anexa 5, Capitolul I, art. 11 alin. (2) - se prevede că la stabilirea salariilor personalului didactic potrivit noii legi, compensațiile tranzitorii se pot acorda doar persoanelor care la data de 31.12.2010 beneficiau de drepturi salariale la un nivel superior, pentru care se acordă aceste compensații.
Or, din moment ce la data de 31.12.2010 membrilor de sindicat reprezentați li s-a consfințit de către Tribunalul D., Curtea de Apel C. și Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, același nivel de salarizare trebuia asigurat și în anul 2011.
În consecință, apreciază că judecătorul fondului a făcut o interpretare eronată a prevederilor legale aplicabile.
Apelantul a susținut că ulterior anului 2011 actele normative în materia salarizării aplicabile în anii 2012, 2013 și 2014 (art. unic pct. 2 II. din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 și ale art. 1 alin. (4) din OUG nr. 103/2013), au făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 63/2011.
A arătat că Tribunalul a ignorat și practica depusă la dosar - sentințe definitive și irevocabile - prin care s-au admis cererile formulate de organizațiile sindicale și s-au acordat până la zi drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în baza Legii nr. 221/2008, ceea ce generează o situație discriminatorie, de punere în inferioritate a membrilor de sindicat în raport cu colegii lor din județul Argeș, apreciază că judecătorul fondului nu și-a exercitat nici rolul activ.
Pentru toate considerentele detaliate mai sus și în raport de dispozițiile legale și de principiile de drept, apreciază că sentința apelată este netemeinică și nelegală, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ.
În consecință, pentru argumentele prezentate, solicită instanței să admită apelul, astfel cum a fost formulat și să modifice sentința apelată și pe fond să admită acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr.330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal din unitatea școlară, în baza art.30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să le aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, iar noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
În ce privește salariile pentru anul 2011, instanța reține că au continuat să fie calculate greșit doar până la data de 13.05.2011, deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel, potrivit art.1 din Legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Cu privire la drepturile salariale solicitate după 13.05.2011, instanța de apel reține că începând cu această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
În atare situație este nefondată susținerea apelantului în sensul că drepturile salariale ar fi trebuit să fie calculate prin raportare la salariul din decembrie 2009, calculat cu aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 221/2008.
Cuantumul salariului din decembrie 2009 astfel calculat a avut influență asupra drepturilor salariale ale personalului din învățământ în perioada 01.01._11, perioadă în care salariile personalului din învățământ s-au calculat în conformitate cu Legea nr. 330/2009, respectiv Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 63/2011 a reglementat un alt sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilind expres că doar dispozițiile sale sunt aplicabile și doar în raport de acestea se calculează salariile din 2011.
În aceste condiții, susținerea în sensul că drepturile salariale calculate cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 i s-ar cuveni și după data de 13.05.2011 este nefondată, întrucât se susține aplicarea ultraactivă a legii vechii pentru o perioadă ulterioară datei ieșirii ei din vigoare.
Pretențiile reclamanților pentru perioada ulterioară datei de 13.05.2013 nu își găsesc temeiul în dispozițiile deciziei nr. 11/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această decizie nu are în vedere perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și nici nu interpretează dispozițiile acestei legi, ci ale celor anterioare.
În privința hotărârilor judecătorești depuse de către reclamanți ca practică judiciară și invocate și în apel, se reține că în legislația română precedentul judiciar nu constituie izvor de drept și nu poate constitui, prin el însuși, motiv de admitere a acțiunii, în absența unei legislații care să confirme dreptul dedus judecății.
Apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, potrivit art. 480 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. INVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D. cu sediul în C., .. 6, județul D. pentru C. INELA S., S. E., împotriva sentinței nr. 5555/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. NAȚIONAL C. I C., cu sediul în C., .. 2, județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.5.02.2014
j.f. M.N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 509/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 451/2015.... → |
|---|
