Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 18-03-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 6822/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1449
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - Florența C. C.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea cauzei apelului declarat de pârâtul C. L. TG-J., cu sediul în Tg.J., județ Gorj împotriva sentinței civile nr.4829 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ PENTRU P. C. și intimata pârâtă ȘCOALA G. C. S. Tg.J., având ca obiect drepturi bănești plata dobânzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor de recurs, apelantul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 C.P.C., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4829 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.1547/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ *, și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C. L. Târgu-J., cu privire la aceste pretenții, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.774/06.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta U. Sindicatelor Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat P. C., în contradictoriu cu pârâții Școala G. ,,C. S.,, Târgu-J., și C. L. Târgu-J..
Au fost obligați pârâții Școala G. ,,C. S.,, Târgu-J. și C. L. Târgu-J. la plata către membrul de sindicat P. C. a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.774/06.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 02.09.2011 și până la data plății sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
A fost obligată pârâta Școala G. ,,C. S.,, Târgu-J. la plata către membrul de sindicat P. C. a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.1547/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ *, de la data pronunțării sentinței și până la data plății sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Târgu-J., Tribunalul s-a pronunțat cu precădere asupra acestei excepții, conform art.248 alin.1 Cod de procedură civilă.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.36 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul C. L. Târgu-J. este chemat în judecata în prezenta cauză în calitate de debitor al obligației de plata a unor drepturi bănești stabilite prin hotărâre judecătorească, pentru repararea, în temeiul răspunderii delictuale, a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării, respectiv executării cu întârziere a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
Prin sentința nr.774/06.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ au fost obligați pârâții Școala Generală ,,C. S.,, Târgu-J. și C. L. Târgu-J. sa calculeze si sa plătească reclamantei P. C. diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008, începând cu data de 01.10.2008, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.
De asemenea, prin sentința nr.1547/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ * a fost obligată pârâta Școala Generală ,,C. S.,, Târgu-J. să emită o nouă decizie privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei P. C. începând cu data de 01.01.2010, decizie care să aibă în vedere drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.774/06.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost obligată pârâta Școala Generală ,,C. S.,, Târgu-J. să calculeze și să plătească reclamantei P. C. diferența dintre drepturile bănești astfel stabilite și cele primite începând cu 01.01.2010, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, iar C. L. Târgu-J. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi bănești.
Sentințele menționate mai sus sunt irevocabile.
În aplicarea prevederilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, putând fi acordate creditorului daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Văzând sentințele menționate mai sus, se observă că prin prima sentință pârâtul C. L. Târgu-J. a fost obligat la plata unor drepturi bănești către reclamanta P. C., dobândind calitatea de debitor al acesteia pentru obligația de plată stabilită în sarcina sa de instanță, însă, prin cea de a doua sentință, C. L. Târgu-J. a fost obligat la alocarea către unitatea de învățământ a fondurilor necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantei, astfel că între C. L. Târgu-J. si reclamanta P. C. nu s-a stabilit un raport obligațional direct.
Prin urmare, C. L. Târgu-J. are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii legale aferente drepturilor bănești stabilite prin sentința nr.774/06.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, nu însă și în ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii legale aferente drepturilor bănești stabilite prin sentința nr.1547/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ * .
În consecință, s-aadmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.1547/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ *, și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C. L. Târgu-J., cu privire la aceste pretenții, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.774/06.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
În baza art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii rezultă că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere.
Astfel cum s-a reținut mai sus, pârâții au fost obligați prin hotărâre judecătorească la plata unor drepturi bănești către membrul de sindicat P. C.. O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâții sunt în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor bănești datorate în temeiul hotărârilor judecătorești.
Hotărârile judecătorești prin care s-a stabilit obligația de plată a pârâților au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept. Așadar, pârâții aveau obligația de a-si executa obligațiile de la momentul pronunțării sentințelor, dată la care sentințele erau executorii.
Față de cererea de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și până la data plății efective a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.774/06.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, se va acorda începând cu data de 02.09.2011 și până la data plătii sumelor datorate în temeiul hotărârii judecătorești.
Cu privire la dobânda aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.1547/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ *, aceasta se va acorda începând cu data pronunțării titlului executoriu (de la aceasta data si până la data introducerii acțiunii trecând o perioada mai mică de 3 ani) și până la achitarea sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
În consecință, s-a admis în parte acțiunea, au fost obligati pârâții Școala G. ,,C. S.,, Târgu-J. și C. L. Târgu-J. la plata către membrul de sindicat P. C. a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.774/06.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 02.09.2011 și până la data plății sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale. Se va obliga pârâta Școala G. ,,C. S.,, Târgu-J. la plata către membrul de sindicat P. C. a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.1547/14.02 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ *, de la data pronunțării sentinței și până la data plății sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale. Se vor respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul C. L. TG-J.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, pârâtul a criticat modul de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă
Apelantul pârât a menționat că, mai mult, nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză, iar calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță, unitatea de învățământ.
De asemenea, a precizat că, potrivit art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:,,a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum contribuțiile aferente acestora."
A mai arătat că, în același sens, erau și prevederile legislației anterioare și anume: Conform art. 16 din H.G. nr.2192/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Apelantul pârât a arătat că, în raport de aceste prevederi legale, C. local are rol de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ, în condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat includ și sporurile cerute de reclamant.
Totodată, a invocat disp. art. 167, alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevedeau că:„ (13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Consideră apelantul că din prevederile de mai sus rezultă că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități de învățământ, C. local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat,m astfel încât C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu îi incumbă o atare situație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult, apelantul a susținut că este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, dacă este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură, etc.
De asemenea, consideră că, nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate, cererea reclamantului nu poate fi primită, deoarece nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și această instituție, iar potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Având în vedere motivele invocate, apelantul a apreciat că este în imposibilitatea C. de a formula o eventuală apărare pe fondul cauzei și a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv prevăzute de art.477 NCPC, apreciază că apelul este fondat, în ceea ce privește critica referitoare la obligarea Consiliului L. Tg.-J. la calculul și plata dobânzilor la drepturile salariale, pentru următoarele considerente:
Ca un aspect prealabil, se constată că prezenta cerere are ca obiect plata dobânzilor legale la sumele stabilite prin hotărâri judecătorești anterioare, adică la plata accesoriilor la creanțele principale stabilite prin titluri executorii ca reprezentând diferente de drepturi salariale cuvenite atât pentru perioada anterioară, cât și ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.1/2011 a educației naționale. D. urmare, sub aspectul determinării calității procesuale pasive în cadrul prezentei acțiuni, aplicabile sunt atât prevederile Legii nr.1/2011, cât și ale legislației anterioare, prin raportare și la cadrul procesual stabilit în cauzele având ca obiect creanțele principale și în care s-au pronunțat titlurile executorii invocate.
Astfel, se reține că, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 Legea învățământului, în vigoare pe o parte a perioadei pe care se solicită plata dobânzii legale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Având în vedere Normele Metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 538/2001 și modificate prin HG nr. 174/2003, HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În baza acestor norme metodologice, fiecare instituție de învățământ are obligația să-și întocmească bugetul propriu ( art.8).
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale în baza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale ( art. 16 ). După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartizează sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunică bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate ( 18 ).
În raport de aceste prevederi legale, primarul are atribuția să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare, iar consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să îl comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Reglementări similare se regăsesc, de altfel, și Legea nr.1/2011 a educației naționale, în vigoare de la 09.02.2011. Potrivit art.105, alin.1 și 2 lit.a din această lege:
„(1) Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat.
(2) Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli: (…) f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;”
În conformitate cu art.106, „ Finanțarea de bază și finanțarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, în cazul școlilor speciale.”
Prin urmare, finanțarea unităților de învățământ se realizează, și potrivit legii noi, de la si prin intermediul bugetelor locale, respectiv a ordonatorilor principali de credite ai acestora.
Unitatea școlară cu personalitate juridică are obligația să calculeze salariile personalului angajat și să întocmească bugetul unității de învățământ și al unităților arondate, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale, consiliului local revenindu-i obligația de a aproba bugetul în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează, așadar, procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale sau accesorii ale acestora și este conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum au fost ele reglementate de OG nr. 32/2001 care stabilește la art. XIII faptul că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995, precum și de noua lege a educației naționale.
D. urmare, se reține că, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Obligând atât unitatea de învățământ cât și C. L. să plătească reclamantei dobânzi legale la sumele stabilite prin titlurile executorii, instanța de fond nu a avut în vedere obligațiile legale distincte ce revin fiecăruia dintre pârâți.
Totodată, reținând calitatea procesuală pasivă a Consiliului L. Tg.-J. pe obligația de plată a dobânzii legale la sumele datorate prin sentința 774/06.04.2010 a Tribunalului Gorj pe considerentul că tot o obligație de plată, iar nu de alocare, a fost stabilită în sarcina acestuia și cu privire la creanța principală, prima instanță nu a avut în vedere că, inclusiv în acest titlu executoriu (sentința nr. 774/06.04.2010 a Tribunalului Gorj), calitatea procesuală pasivă a Consiliului L. a fost reținută doar în considerarea atribuțiilor de finanțare ce îi revin legii, astfel cum reiese din considerentele acestei sentințe.
Întrucât consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le plăti efectiv, în raport de prevederile legale expuse anterior, se constată că, în cauză, C. L. Tg. J. are calitate procesuală pasivă, doar în ce privește obligația de alocare a sumelor de bani.
Față de aceste considerente, Curtea urmează ca, în baza art. 480 alin.1 NCPC, să admită apelul declarat de pârât, să schimbe în parte sentința, în sensul că va înlătura obligația Consiliului L. Tg. J. de plată a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.774/2010 a Tribunalului Gorj și va obliga pârâtul C. L. doar să aloce sumele necesare pentru plata acesteia.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul C. L. TG-J., cu sediul în Tg.J., județ Gorj împotriva sentinței civile nr.4829 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ PENTRU P. C. și intimata pârâtă ȘCOALA G. C. S. Tg.J., având ca obiect drepturi bănești plata dobânzii legale.
Schimbă sentința atacată în parte,în sensul că înlătură obligația apelantului pârât la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.774/2010 a Tribunalului Gorj.
Obligă pârâtul C. L. Tg. J. la alocarea sumelor necesare plății acestor dobânzi.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2015
Președinte, M. M. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud. C.F.C.
Thn.V.R.
Data red.26.03.2015
J.fond D.G.P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
