Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1949/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1949/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 4560/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1949
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător L. L. B.
Grefier M. V. A.
***********************************
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta ȚIGĂRAN Ș. A., cu domiciliul în Tg J., ..8, județul Gorj, împotriva sentinței nr. 4206 din 17 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR 8, sediul în Tg J., ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că apelanta reclamantă a fost citată cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentare a celui care a acționat în numele părții, după care;
Curtea, fata de prevederile art 248, al 1 rap la art 82 C., a invocat nulitatea cererii de apel pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant al avocatului semnatar al cererii de apel și a reținut cauza în pronunțare pe aceasta exceptie.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 4206 din 17 noiembrie 2014 a respins acțiunea formulată de reclamanta Țigăran Ș. A., în contradictoriu cu pârâta Grădinița cu P. Prelungit nr.8.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată la pârâta Grădinița cu P. Prelungit nr.8 în funcția de îngrijitor.
În esență, prin cererea de chemare în judecată, a susținut că salariul de încadrare nu a fost corect calculat, fiind stabilit sub nivelul salariului minim garantat pe țară prin actele normative adoptate. De asemenea, sporul de vechime nu a mai fost acordat deși legea nr. 330/2009 prevedea că nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia anterior.
Susține reclamanta că este îndreptățită să primească acest spor în temeiul art. 34 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar nr. 59.276 din 2 noiembrie 2012.
Instanța a observat însă că acest contract colectiv de muncă a fost încheiat pe o durată de un an de la momentul înregistrării, așa cum rezultă din articolul 9 din contract; cum părțile nu au convenit asupra prelungirii, valabilitatea acestuia a încetat la data de 2 noiembrie 2013. Prin urmare, reclamanta nu se mai poate pretinde ulterior datei de 2 noiembrie 2013 drepturi izvorând din acest contract colectiv de muncă.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din adresa nr.2279, salariul reclamantei nu a fost mai mic decât salariul minim brut garantat, el beneficiind de un salariu lunar brut de 670 lei în perioada 01.01._12, de 700 lei în perioada 01.06._12, de 756 lei în perioada 01.12._13, de 812 în perioada 01.01._14 și de 850 în prezent.
Tribunalul a reținut că salariul minim garantat pe țară este stabilit prin Hotărâre de guvern. Astfel, potrivit art. 1 alin 1 din HG nr. 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar alin. 2 prevede că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
De asemenea, prin art. 1 din HG nr. 1225/2011, începând cu data de 01.01.2012 salariul de bază minim garantat pe țară a fost stabilit la 700 lei, prin art. 1 din HG nr. 23/2013 la suma de 750 lei începând cu data de 1 februarie 2013, iar din 1 iulie 2013salariul minim brut a fost stabilit la 800 lei lunar prin același act normativ, pentru ca prin HG nr. 871/2013 să se stabilească începând cu data de 1 ianuarie 2014 un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată de 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Așa cum rezultă din adeverința nr.749/26.05.2014 emisă de unitatea de învățământ, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al reclamantei, fiind respectate dispozițiile legale menționate anterior, iar salariul reclamantei nu este sub nivelul salariului minim garantat pe țară. În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ȚIGĂRAN Ș. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că instanța de fond nu a avut în vedere motivele detailate în cererea de chemare în judecată, reclamanta nebeneficiind de drepturile salariale ce i se cuvin conform normelor legale în vigoare. În acest sens invocă art.88 alin.1 din Legea educației naționale nr.1/2011, art.1 din HG nr.1193/2010, art.1 din HG nr.225/2011, art.1 din HG nr.23/2013, Hotărârea nr.871/2013, HG nr.281/1993, UG nr.24/2000, OG nr.10/2008, Legea cadru nr.330/2009, OUG nr.1/2010, Legea cadru nr.284/2010, Legea nr.285/2010, OUG nr.19/2012, OUG nr.84/2012, OUG nr.103/2013.
Critică sentința și sub aspectul sporului de vechime și a dobânzii.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În drept, își întemeiază cererea de apel pe dispozițiile art.466 și urm. Cod pr.civilă.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de excepția nulității cererii de apel, invocată din oficiu ca efect al lipsei dovezii calității de reprezentant, Curtea constată următoarele:
Astfel, potrivit art.224 C.pr.civ., care reglementează „discutarea cererilor și excepțiilor” „Instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu”.
De asemenea, se vor avea în vedere dispozițiile art.248 (1) C.pr.civ., potrivit cărora „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
În acest sens, prin încheierea din 16.03.2015 (fila 18 dosar apel) s-a dispus citarea apelantei cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant a apărătorului semnatar al cererii de apel, fără ca aceasta să facă o asemenea dovadă până la data de 20.04.2015, când cauza dedusă judecății a fost soluționată în temeiul excepției invocate din oficiu, a nulității cererii de apel.
Lipsa dovezii calității de reprezentant, reprezentând o excepție de procedură – în principal dilatorie, o cerință de formă, sancționată cu nulitatea relativă- poate fi complinită/acoperită, în condițiile art. 82 alin. (1) din noul C.pr.civ.
Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant duce la anularea cererii numai dacă nu va fi acoperită până la termenul pe care îl acordă instanța în acest scop.
Așadar, în cauza de față, deși a fost acordat termen după cum s-a arătat în precedent, apelanta nu a făcut dovada calității de reprezentant al aparatorului Tenchea R., semnatar al cererii de apel, iar acest aparator nu a asistat sau reprezentat partea in fata instantei de fond pentru a face aplicabile prevederile art 87, al 2 C., astfel că va fi admisă excepția nulității cererii de apel pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, invocată din oficiu potrivit art.224 Cod procedură civilă și anulată cererea de apel pentru acest motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității cererii de apel invocată din oficiu.
Anulează cererea de apel declarat de reclamanta ȚIGĂRAN Ș. A., cu domiciliul în Tg J., ..8, județul Gorj, împotriva sentinței nr. 4206 din 17 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR 8, sediul în Tg J., ., pentru lipsa calității de reprezentant al avocatului semnatar al cererii de apel.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Președinte, M. L. | Judecător, L. L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.L.L.B.
Jud.fond D. C.
Teh.red. A.G./2 ex
Data:24.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
