Reconstituire vechime. Sentința nr. 127/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 127/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 380/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 985
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta P. P. împotriva sentinței civile nr. 1276/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. TERITORIALĂ . obiect reconstituire vechime.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă P. P., personal și asistată avocat C. L. V., lipsind intimata pârâtă U. A. TERITORIALĂ .> Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelanta reclamantă P. P., prin avocat C. L. V., precizări cu privire la temeiul legal al cererii și practică judiciară, după care;
Avocat C. L. V., pentru apelanta reclamantă P. P., a arătat că martorii sunt prezenți în instanță în vederea audierii, însă pot fi audiați la sfârșitul ședinței de judecată pentru a nu întârzia judecarea în celelalte dosare din ședința de astăzi.
Instanța, având în vedere acordul apărătorului apelantei reclamante de a lăsa cauza la finalul ședinței de judecată pentru audierea martorilor prezenți în instanță, a lăsat cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă P. P., personal și asistată avocat C. L. V., lipsind intimata pârâtă U. A. TERITORIALĂ .> Instanța, a procedat la audierea martorilor V. G. și M. I., cu respectarea dispozițiilor art. 318-319, art. 321 și art. 323 Cod procedură civilă, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat C. L. V., pentru apelanta reclamantă P. P., a pus concluzii de admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris, admiterea acțiunii, în sensul reconstituirii vechimii în muncă pentru activitatea depusă de reclamantă în cadrul fostului CAP ca membru cooperator în perioada 1972-1979.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamanta P. P., a chemat în judecată pe pârâta U. A. TERITORIALĂ . IZBICENI, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reconstituirea vechimii în muncă pentru activitatea depusă în cadrul fostului CAP Izbiceni, județul O., ca membru cooperator în perioada 1972-1979.
În fapt, reclamanta arată că a lucrat în cadrul CAP din ., ca membru cooperator, în perioada 1972-1990, iar membrilor cooperatori nu le-au fost întocmite carnete de muncă, activitatea depusă de aceștia fiind evidențiată în fișe întocmite pentru fiecare membru în parte.
Reclamanta precizează că arhiva fostului CAP a fost transferată către P. comunei Izbiceni și, în urma solicitării sale, i-a fost eliberată adeverința nr.3 din data de 16.01.2014 din care reiese faptul că a prestat muncă în cadrul fostului CAP Izbiceni ca membru cooperator, însă nu i-a fost valorificată ca și vechime în muncă perioada cuprinsă între anii 1972-1979, menționându-de doar că în arhiva unității figurează ca și lucrată doar perioada 1980-1990.
Potrivit art. 279 al.2 codul muncii, vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se reconstituie la cererea persoanei interesate care nu posedă carnet de muncă, de instanța competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 279 codul muncii și legislația specifică.
Au fost depuse la dosar, în copie, adeverința nr. 3 din 16.01.2014, CI reclamantă, acte de stare civilă reclamantă, adeverința nr.4 din 16.01.2014, adeverința nr. 5 din 16.01.2014, cupon pensie .
În dovedirea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martorele Vatafu G. și M. E..
Prin sentința civilă nr. 1276/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta P. P., în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ .> Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În urma desființării cooperativelor agricole de producție, arhiva existentă și documentele financiar-contabile și de evidență a patrimoniului s-au transmis primăriilor în a căror rază teritorială și-au desfășurat activitatea.
Persoanelor care au prestat activitate în cadrul fostelor C.A.P. nu li s-a întocmit carnet de muncă, ci carnet de membru cooperator, vizat lunar și anual, iar pentru evidența zilelor de muncă și a contribuției la casa de pensii se întocmeau fișe individuale.
Potrivit art. 279 C.muncii, vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluționa potrivit dispozițiilor acestui act normativ.
Conform adeverinței nr. 3 din 16.01.2014 reclamanta P. P. a lucrat în cadrul CAP Izbiceni în perioada 1980-1990, fiindu-i stabilită prin adeverința eliberată în acest sens anii lucrați cât și totalul normelor realizate.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat reconstituirea vechimii în muncă pentru activitatea depusă în cadrul fostului CAP Izbiceni, județul O. și pentru perioada 1972-1979, fără a menționa faptul că arhiva preluată de pârâtă de la fostul CAP ar fi fost distrusă.
Din declarațiile martorelor Vatafu G. și M. E. audiate în cauză la solicitarea reclamantei nu rezultă că aceasta ar fi prestat activitate în cadrul CAP și în alte perioade decât cele care rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, martora M. I. a declarat că nu poate preciza perioada exactă în care ea personal a lucrat în cadrul CAP, însă precizează expres perioada lucrată de reclamantă.
Tribunalul a apreciat că afirmația martorei V. G., în sensul că reclamanta a lucrat în cadrul CAP din 1972 până în anul 1990 nu este de natură a face dovada că reclamanta a desfășurat activitate în cadrul fostului CAP în toată perioada 1972-1990, cu atât mai mult cu cât din declarațiile martorelor nu rezultă că reclamanta ar fi desfășurat neântrerupt activitate în cadrul CAP.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta P. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, prin cererea de chemare in judecata, a menționat ca intre anii 1972-1990 a lucrat in cadrul fostului CAP Izbiceni ca membra cooperator, dar la eliberarea adeverinței de munca nu i-au fost inscrisi decât anii 1980-1990, prin precizarea depusa pana la primul termen de judecata învederând instanței că, din cunoștințele sale, arhiva a fost distrusă, in comună vehiculându-se ideea ca o parte din aceasta arhivă a fost arsă.
A mai arătat că, desi parata UAT Izbiceni, cunoștea motivele pentru care nu se mai regăsesc documente din arhiva fostului CAP referitoare la perioadele de munca ale oamenilor, aceasta nu a făcut in cadrul procesului vreo apărare sau mențiune referitor la acest aspect.
Totodată, a menționat că, deși a solicitat prin precizarea la cerere, dar si in cadrul procesului, pe lângă proba cu martori, si admiterea probei cu interogatoriul, considerând proba ca fiind una concludenta si utila cauzei, tocmai datorita pasivității paratei asupra aspectului distrugerii, instanța in mod total neîntemeiat a respins-o.
In ceea ce privește declarațiile martorilor audiați, apelanta reclamantă a arătat că acestea sunt pe deplin concludente atat in ceea ce privește perioada lucrata, cat si situația unei parti din arhiva.
Sub acest aspect, consideră apelanta reclamantă că declarația martorei M. I. la care prima instanță a făcut referire nu poate fi de natura a duce la respingerea acțiunii, atâta timp cat aceasta persoana lucrase la CAP de la o vârsta frageda -15 ani, din 1963, deci cu 9 ani inaintea reclamantei, si putea sa nu-si precizeze propria perioada lucrata, iar declarația martorei Vatafu G. a venit, de asemenea, sa confirme ceea ce a solicitat, arătând in mod fara echivoc atat perioada lucrata de reclamantă, cat si distrugerea unei parti din arhiva.
În aceste condiții, apelanta a susținut că este evident faptul ca, in mod cu totul neîntemeiat, i s-a respins cererea, instanța dând dovada chiar de lipsa rolului activ, in cadrul căruia ar fi putut solicita chiar ea UAT Izbiceni sa transmită un punct de vedere. Mai mult decât atat, consideră că, daca ar fi fost făcută preluarea declarațiilor integrale ale celor doua martore in cuprinsul sentinței, s-ar fi observat fara urma de tăgada ca cele susținute de ea au fost confirmate.
De asemenea, a susținut ca, în acea perioada, era imposibil sa nu lucrezi la CAP, pentru ca pe langa faptul ca nu ti-ai fi putut intretine familia, erai supus si unor sancțiuni din partea conducerii unității teritoriale si expunerii publice la panoul de " asa da”, asa nu".
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv prevăzute de art.477 NCPC, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că reclamanta si-a întemeiat actiunea pe disp. art.279 C.Muncii, articol care la alineatul 2 dispune că „ După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă.”
Prima instantă a respins actiunea, retinând pe de o parte că, în adeverința eliberată de P. comunei Izbiceni atestând normele realizate la CAP de către reclamantă, nu se menționa că arhiva preluată de instituția pârâtă de la fostul CAP ar fi fost distrusă, iar pe de altă parte faptul că din declarațiile martorelor audiate în cauză nu a rezultat că reclamanta ar fi prestat activitate în cadrul CAP și în alte perioade decât cele care rezultă din înscrisurile depuse la dosar
Este adevărat că din adeverinta nr.2/22.01.2015 eliberată de P. comunei Izbiceni, depusă în apel, si din depozitiile martorilor audiati la prima instantă si în apel reiese că în cauză este îndeplinită situatia premisă prevăzută de art.279 alin.2 C.Muncii pentru reconstituirea vechimii, si anume aceea ca reclamanta să nu posede carnet de muncă, dar respingerea actiunii de către prima instantă nu a fost motivată exclusiv pe lipsei acestei conditii, Tribunalul analizând forta probantă a depozitiilor martorilor si temeinicia actiunii în raport de particularitătile pe care reconstituirea vechimii în muncă o are în cazul agricultorilor, fosti membri cooperatori.
Astfel, potrivit art.17 alin.3 din Legea nr.263/2010, „ Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.”
În conformitate cu art.121 din HG nr.257/2011 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010:
„ (1) Prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole, potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare.
(2) Timpul util la pensie realizat de agricultori se calculează în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor. Fracțiunile de an se neglijează.
(3) Timpul util la pensie, determinat potrivit prevederilor alin. (2), nu poate depăși numărul anilor calendaristici în care asiguratul a prestat muncă în fosta unitate agricolă cooperatistă.
(4) Timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale și/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare.”
Un conținut similar avea și art.160 din Legea nr.19/2000, care la alineatul 4 prevedea și faptul că „Persoanele cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, stabilirea timpului util.”
De asemenea, Legea nr.80/1992, la care fac trimitere textele de lege invocate, prevede la art. 32:
„(1)Constituie timp util la pensie si perioada in care persoanele cuprinse in asigurarea sociala organizata prin prezenta lege au realizat un volum de munca in fostele cooperative agricole de productie in care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contributia minima prevazuta in Legea nr. 5 din 30 iunie 1977. Pentru fostii cooperatori contributia minima prevazuta de prezenta lege, determinata corespunzator salariului de baza minim brut pe tara, reglementat la data intrarii in vigoare a legii, se considera achitata pentru perioada in care au prestat volumul de munca.
(2)Timpul util se stabileste in ani prin raportarea volumului de munca exprimat in norme, insumat pe intreaga perioada in care persoana asigurata a lucrat in fosta cooperativa agricola de productie, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generala in perioada respectiva.
(3)Timpul util stabilit in conditiile alin. (2) nu poate depasi numarul de ani in care volumul de munca a fost prestat.”
În același timp, Legea nr.4/1977 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale membrilor cooperativelor agricole de productie prevedea la art.13 că „ Vechimea in munca, in intelesul prezentei legi, reprerinta totalul anilor in care coperatorul a lucrat cel putin 200 zile calendaristice in unitata agricola cooperatista.”, iar în conformitate cu art.14 din lege „ Numarul anilor la care cooperatorul a lucrat mai putin de 200 zile calendaristice anual intra in calculul vechimii in munca numai daca acesta si-a indeplinit obligatiile stabilite si a efectuat volumul de munca prevazut pentru realizarea sarcinilor din planul de productie, de venituri si cheltuieli pe anul respectiv.Se considera vechime in munca si perioadele in care cooperatorul isi indeplineste obligatiile militare, urmeaza cursuri de pregatire, specializare sau perfectionare la care a fost trimis de cooperativa sau este in concediu de sarcina si lehuzie, daca in restul anului a lucrat in numar de zile calendaristice proportional cu aceste perioade sau, dupa caz, a indeplinit celelalte obligatii prevazute la alin. 1.”
Prin urmare, din dispozitiile legale invocate rezultă că, în situatia agricultorilor, vechimea în muncă este reprezentată de timpul util la pensie, iar acesta se determină numai de către casele teritoriale de pensii, după o formulă de calcul clar stabilită de lege, prin raportare la normele planificate si normele realizate în perioada în care solicitantul a fost membru cooperator.
În aceste conditii, Curtea retine, în primul rând, că într-o actiune prin care se urmăreste reconstituirea vechimii în muncă, mai precis a timpului util la pensie pentru agricultori, este obligatoriu a figura ca parte casa teritorială de pensie, căreia i-ar reveni obligatia calculării timpului util, conform metodologiei prevăzute de art.121 alin.2 și 3 din HG nr.257/2011 raportat la art.32 din Legea nr.80/1992, iar pe de altă parte, că în cazul pierderii, distrugerii carnetului de membru cooperator sau arhivei CAP-ului, fostul membru cooperator este îndreptătit a solicita constatarea de către instantă a normelor realizate, în raport de cele planificate si obligarea primăriei la eliberarea unei adeverinte care să cuprindă eventualele constatări ale instantei.
Or, în prezenta cauză, reclamanta nu a înteles să formuleze o actiune de acest gen, solicitând în contradictoriu cu P. comunei Izbiceni reconstituirea vechimii, desi institutia primăriei nu are niciun fel de atributii în această privintă, nefiind abilitată potrivit legii să stabilească timpul util la pensie, ci numai să elibereze, pe baza evidentelor primite de la fostele CAP-uri, adeverinte privind normele planificate și cele realizate, în raport de care să se calculeze timpul util.
Cum din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată si din temeiul legal invocat, astfel cum a fost precizat si în apel, nu reiese că reclamanta a înteles să investească instanta cu o actiune pentru constatarea normelor realizate în intervalul 1972-1990, ca urmare a distrugerii partiale a arhivelor fostului CAP Izbiceni, si de obligare a primăriei la eliberarea adeverintei cuprinzând aceste constatări, în mod corect a apreciat prima instantă, în raport si de dispozitiile legale invocate, că se impune respingerea prezentei actiuni.
În acest context, trebuie privit si modul în care prima instantă a apreciat asupra declaratiilor martorilor, acestea având relevanță juridică numai în măsura în care actiunea ar fi avut obiectul descris anterior si ar fi fost de natură să conducă la determinarea normelor realizate în functie de care să se calculeze timpul util la pensie, în conditiile art.121 alin.2 și 3 din HG nr.257/2011 raportat la art.32 din Legea nr.80/1992.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefondat, urmând ca, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, să-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta P. P. împotriva sentinței civile nr. 1276/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. TERITORIALĂ . obiect reconstituire vechime.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2015.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/11.03.2015
Jud. fond C. T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3331/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 1187/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
