Asigurări sociale. Decizia nr. 1285/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1285/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 7885/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1285/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte C. B.
Judecător G. P.
Judecător N. C. M.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect litigiu de muncă – asigurări sociale, privind recursul declarat de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul Ș. G., împotriva sentinței civile nr. 279 din 30.01.2013 a Tribunalului Iași, intimate fiind M. A. Naționale prin C. de P. Sectorială București, M. A. Naționale București și C. de P. Sectorială A M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. R. pentru recurentă, lipsă reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că este primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, iar prin cererea de recurs nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, la dosar, prin serviciul registratură al instanței, au fost înaintate concluzii scrise de C. de P. a M..
Avocat B. R. pentru recurent depune la dosar împuternicire avocațială și învederează instanței că nu are de formulat cereri prealabile, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. R. pentru recurentă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași, inițial sub nr._, S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrii săi C., V., M. A., D. C. N., A. N., T. I., P. D., A. I., A. C., S. F., S. L., Șoana G., Netcă S. și H. V., a chemat în judecată pe pârâții M. A. Naționale, M. Apărăii Naționale prin C. de P. Sectoriala a Ministerului și C. de P. Sectorială a M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- anularea Deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza Legii 119/2010 de către C. de P. a Ministerului A. Naționale;
- menținerea Deciziilor de pensionare privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii 164/2001;
- suspendarea efectelor Deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza Legii 119/2010 pe durata soluționării prezentei cauze;
- obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.164/2001 și pensie recalculata conform Legii 119/2010 și H.G. 710/2010 de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plata a pensiei inițiale;
- obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii – decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii 164/2001 și pensia recalculata conform Legii 119/2010 și HG 735/2010
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că membrii S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere au avut calitatea de militari, polițisti, funcționari speciali, în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, conform deciziilor de pensionare anexate. Prin Deciziile contestate în prezenta acțiune s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiilor de care beneficiază membrii sindicatului, producându-se o diminuare nejustificata a cuantumului acestora și implicit a patrimoniului. Pensia militarului este o contraprestație pentru sacrificiul pe care acesta era obligat să îl facă atât timp cât este cadru militar activ sau rezervist, pentru privațiunile la care a fost supus de-a lungul timpului, dar și contraprestație pentru soțul care a fost nevoit să-și abandoneze slujbele pentru a-l urma pe militar. Prin Legea 119/2010 se încalcă dreptul de proprietate. Din cauza faptului că nu există carnete de munca, iar adeverințele cu venituri sunt aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor, se încalcă în mod fundamental dreptul la proprietate și se creează un tratament discriminatoriu fața de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de munca. Totodată se încalcă principiul dreptului câștigat deoarece pe parcursul anilor, cât reclamanții au fost militari activi, aceștia au câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-au desfășurat activitatea. Deciziile contestate și implicit procesul de recalculare sunt nelegale raportat la dispozițiile Constituției României, ale dreptului comun și ale legislației Europene în materie. Legislația europeana are aplicabilitate directă, principiu consacrat de CJUE în cauza V. Gend en Loos. Este evident că, în cazul în care instanța de judecata constatând că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai favorabile decât acestea din urmă sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementările internaționale. Constatarea de către Curtea Constituționala a României în cuprinsul Deciziei 871/25.06.2010 că Legea 119/2000 nu încalcă dispozițiile Constituției României nu împiedica instanțele de judecata să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din legea fundamentala a statului și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale. De altfel, chiar Curtea Constituțională prin decizia 1344/09.12.2008 a reținut „de altfel, instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directa a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta”. Plecând de la dispozițiile art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a drepturilor Omului, trebuie constatat că membrii Sindicatului beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare fost dispusa de pârâte. Reluând jurisprudența relevanta în materie a Curții Europene a Drepturilor omului, s-a arătat că reclamanții dețin un „bun” în sensul art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a drepturilor Omului, însă privarea de proprietate s-a realizat în mod vădit disproporționat în condițiile în care nu s-a realizat nici o despăgubire a membrilor SCMD. Lipsa totală de despăgubiri nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult cu cât nici o circumstanță excepțională nu fost invocată de Guvern pentru a o justifica. De asemenea, prin recalcularea pensiilor se creează o discriminare între cadrele militare și personalul civil, încălcându-se disp. art. 14 CEDO și prevederile art.15 alin. 2 din Constituția României conform căruia „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale, mai favorabile”. Nu în ultimul rând, prin recalcularea pensiilor se încalcă principiul drepturilor câștigate și mai mult se realizează o degradare militară, în condițiile în care art. 6 alin. 4 din HG 735/2010 stabilește că „pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se fixează salariu mediu brut pe economie din perioadele respective.” Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect a cauzei. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În susținerea excepțiilor s-a arătat că reclamanții erau obligați să realizeze procedura prealabilă a contestării deciziilor la comisiile de contestații a pensiilor, procedura neurmată în cauza, motiv pentru care se impune admiterea excepției prematurității acțiunii. De asemenea, întrucât HG 725/2010 a fost abrogată prin OUG 1/28.01.2011, acțiunea este lipsită de interes. Practic prin . 31.01.2011 a OUG 1/28.01.2011 au fost anulate implicit toate deciziile de pensie emise în temeiul HG 735/2010, cadrele militare în rezervă și în retragere primindu-și drepturile de pensie conform deciziilor emise în temeiul Legii 164/2001, lege abrogată prin . Legii 263/2010. Totodată, intimatul a susținut că acțiunea este și lipsită de obiect, întrucât prin . OUG 1/2011 toate solicitările reclamanților din aceasta cauză au fost soluționate. În concluzie, s-a solicitat admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii introductive de instanța, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 13.04.2011 s-a dispus disjungerea și înregistrarea separată a cererilor reclamanților, formându-se dosare separate.
În consecință, a fost formată prezenta cauză, înregistrată sub nr._ privind S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, pentru și în numele reclamantului Ș. G., în contradictoriu cu pârâții M. A. Naționale, M. Apărăii Naționale prin C. de P. Sectorială a Ministerului și C. de P. Sectorială a M.
La termenul din 25.05.2011, instanța a constat că părțile au termen în cunoștință, conform dispozițiilor art.153 C.pr.civ. și a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței, excepție pusă în discuție contradictorie, conform art. 137 al. 1 C.pr.civ.
Prin sentința civilă 1187/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă 5442/08.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a s-a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Prin decizia nr.6333/17.10.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul_/9/2011, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ / 22.11.2012, dispunându-se citarea legală a părților.
Prin sentința civilă nr. 279/30.01.2013, Tribunalul Iași a dispus:
A respins excepția prematurității formulării acțiunii și a lipsei de obiect a cauzei.
A admis excepția lipsei de interes invocată de intimatul M. A. Naționale și, în consecință:
A respins, ca fiind lipsită de interes, contestația formulată de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul Ș. G., în contradictoriu cu intimații M. A. Naționale și C. de P. Sectorială din cadrul Ministerului A. Naționale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul M. A. Naționale a invocat în susținerea celor trei excepții faptul că reclamantul nu a respectat obligația prev. de art. 53 și 54 din Legea 164/2001 privind pensiile militare de stat – lege ce a fost abrogată prin art. 196 din Legea 263/2010 începând cu data de 01.01.2011, de a contesta decizia de pensionare emisă, în termenul legal, la comisia de contestații pensii din cadrul Ministerului A. Naționale și doar hotărârea comisiei putea fi atacată în instanță: Totodată, pârâtul a invocat că, prin abrogarea HG 735/2010 (hotărâre abrogată prin art. 10 din OUG 1/28.01.2011) reclamantul nu mai justifică nici un interes în formularea prezentei cereri de chemare în judecată.
A susținut pârâtul că, practic, prin . 31.01.2011 a OUG 1/28.01.2011, au fost anulate implicit toate deciziile de pensie emise în temeiul HG 735/2010, cadrele militare în rezervă și retragere primindu-și drepturile de pensie conform deciziilor emise în temeiul Legii 164/2001, lege abrogată prin . Legii 263/2010, astfel încât acțiunea a rămas fără obiect.
Instanța a apreciat în speță că nu poate fi admisă excepția prematurității acțiunii, având în vedere că decizia contestată a fost emisă în baza Legii 119/2010 la data de 31.12.2010, ea putând fi contestată, conf. art. 14 alin. 1 din HG 735/2010, în termen de 30 zile de la comunicare.
În condițiile în care comunicarea s-a făcut reclamantului Ș. G. la data de 13.01.2011 (conf. ștampilei de pe plic), iar OUG 1/2011 a intrat în vigoare la 30.01.2011, în cuprinsul căreia se prevede la art. 10 că la data intrării în vigoare a acesteia se abrogă HG 735/2010, termenul de contestare de 30 zile nefiind epuizat, decizia nefiind emisă în baza Legii 164/2001, este clar că nu îi sunt aplicabile disp. art. 54 alin. 4 și 53 din Legea 164/2001, pentru a putea discuta despre faptul că nu a fost urmată o procedură prealabilă prevăzută de această lege.
Referitor la motivele invocate în susținerea excepției rămânerii fără obiect, atât timp cât decizia emisă în temeiul Legii 119/2010 există în materialitatea sa, iar abrogarea Legii 119/2010 a avut ca efect doar neaplicarea în fapt a dispozițiilor deciziei contestate, prima instanță a reținut că se impune respingerea acestei excepții.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea prezentei acțiuni, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului pe excepția lipsei de interes, pentru următoarele considerente:
Pentru a putea investi instanța de judecată cu soluționarea unei cauze, reclamantul trebuie să justifice un interes legitim personal și actual în raport cu obiectul litigiului dedus judecății.
Interesul este calificat unanim în doctrină și jurisprudență ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile și de promovare a oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acesteia, nefiind suficientă afirmarea existenței unui drept actual, ci și justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
În cauza de față, tribunalul a reținut că decizia contestată a fost emisă raportat la H.G. 735/2010 pentru recalcularea pensiei stabilite potrivit Legii 119/2010, care prevedea la art. 1 faptul că pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cuvenite sau aflate în plată se recalculează conform algoritmului de calcul utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Ulterior, la 31.01.2011, a intrat în vigoare OUG 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională ce prevedea la art. 10 faptul că pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010.
Scopul acestei ordonanțe a fost instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Prin urmare atât timp cât decizia de recalculare a pensiei reclamantului emisă în anul 2010, în temeiul legii 119/2010, nu mai produce vreun efect juridic, deoarece în anul 2011 în temeiul OUG 1/2011 a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei reclamantului, tribunalul a reținut că nu mai subzistă interesul legitim al acestuia în promovarea prezentei acțiuni.
Având în vedere modalitatea de soluționare a cererii principale, și cererile accesorii au urmat aceeași soluție a respingerii, fiind strâns legate de aplicarea HG 735/2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul Ș. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că, în fapt, potrivit art. 10 din OUG 1/2011, a fost abrogată HG 735/2010, iar potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 au fost stabilite noi termene și criterii de recalculare.
Astfel, OUG 1/2011 prevede că pensiile militare se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31.12.2011.
În aceste condiții, susține recurentul, deciziile emise în baza Legii 119/2010 și contestate își produc și în prezent efectele, până la emiterea unor noi decizii. În plus, consideră recurentul, nici faptul că, începând luna februarie 2011, contestatorul a încasat pensia primită anterior și a primit diferența pentru luna ianuarie 2011, nu conduce la concluzia că decizia contestată a fost anulată și nu produce efecte, în condițiile în care nu a fost emisă o altă decizie, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Mai mult, se susține în motivarea recursului, chiar în cazul în care s-a emis decizie de revizuire în temeiul OUG 1/2011, această situație nu conduce la lipsa de interes a acțiunii, deoarece decizia contestată și-a produs efectele și a determinat, în mod nelegal, modificarea drepturilor de pensie, iar în lipsa anulării actului nelegal nu există posibilitatea reparării prejudiciilor suferite.
Consideră recurentul că se impune respingerea excepției lipsei de interes, întrucât aceste decizii emise în mod nelegal au determinat un prejudiciu, atât material (prin reducerea pensiei la care era îndreptățiți), cât și unul de ordin moral (reducerea drepturilor echivalând cu o degradare).
Mai arată recurentul că prima instanță a omis faptul că prin acțiunea formulată s-a criticat, în principal, faptul că dispozițiile art. 1 din Legea 119/2010 s-au aplicat pensionarilor militari deja aflați în rezervă în baza dispozițiilor Legii 164/2001, ceea ce echivalează cu aplicarea retroactivă a legii.
Astfel, criticile lor au vizat nu doar cuantumul pensiei, ci și schimbarea statutului militar, ce a fost desființat prin aplicarea retroactivă a art. 1 din Legea 119/2010.
Susține că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la acest capăt de cerere, limitându-se doar la discuțiile referitoare la cuantumul pensiei, nu și la cele cu privire la statutul de militar în rezervă, statut câștigat deja în temeiul Legii 164/2001.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului, respingerea excepției lipsei de interes și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, motivele se încadrează în prevederile art. 304 pct. 6, 9 și 304 ind. 1 Cod proc. civ.
Intimatul M. A. Naționale nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul Ș. G. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin acțiunea formulată, contestatorul-recurent a solicitat anularea deciziilor de recalculare a pensiei, emise în baza Legii 119/2010, menținerea deciziilor privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, suspendarea efectelor deciziei de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 pe durata soluționării cauzei, obligarea M. la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea M. la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii.
În motivarea cererii, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului prin prisma art. 20 din Constituție, a principiului neretroactivității legii și a principiului drepturilor câștigate.
Curtea reține că, prin decizia din 31.12.2010 emisă în baza Legii nr. 119/2010, contestată de recurent, pensia de serviciu a acestuia, stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2001, a fost recalculată în baza Legii nr. 119/2010, începând cu data de 01.01.2011.
Ca urmare a dificultăților apărute în identificarea documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor realizate, cu consecința utilizării salariului mediu brut pe economie la recalcularea pensiilor de serviciu, a fost adoptată OUG nr. 1/2011.
Potrivit art. 1 alin. 1 din acest act normativ, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Prin urmare, drepturile de pensie ale recurentului-contestator au fost supuse revizuirii din oficiu, prevăzute de art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, act normativ în vigoare la data înregistrării contestației la Tribunalul Iași, respectiv 18.05.2011.
Potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Pensiile recurentului, recalculată conform deciziilor contestate emise în baza Legii 119/2010, are un cuantum mai mic decât cel al pensiei de serviciu de care beneficia acesta în luna decembrie 2010, așa încât, începând cu luna ianuarie 2011, care este data de la care și-ar fi produs efectele decizia de recalculare, până la data emiterii deciziei de revizuire, pensia se menține în plată în cuantumul avut în luna decembrie 2010, deci se păstrează în plată pensia de serviciu a recurentului.
Așadar, prin efectul legii, fără a fi necesară o dispoziție a unei instanțe de judecată, pensia de serviciu a recurentului a fost menținută în plată până la emiterea deciziei de revizuire. Deciziile de recalculare emisă de intimată în baza Legii nr. 119/2010, care au făcut obiectul judecății, au fost lipsită de efecte juridice în baza legii, așa cum corect a reținut și prima instanță. În aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, pensia de serviciu a recurentului a fost menținută în plată de la data la care ar fi trebuit să-și producă efectele deciziile de recalculare, respectiv 01.01.2011, deci recurentul nu are interes să conteste un act lipsit de efecte juridice. Mai mult, art. 6 alin. 2 din OUG nr. 1/2011 prevede și achitarea diferențelor aferente lunii ianuarie 2011, până la sfârșitul lunii februarie 2011, aceasta fiind consecința lipsirii de efecte a deciziilor de recalculare contestate în cauză.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. În condițiile în care au fost lipsite de efecte juridice deciziile emise în baza Legii 119/2010, iar în anul 2011 s-a menținut în plată cuantumul pensiei de serviciu a recurentului, acesta nu justifică un interes actual în formularea contestației împotriva acestei decizii, cu toate capetele de cerere subsecvente, ci, eventual, împotriva deciziei emise de intimat potrivit OUG nr. 1/2011, în baza căreia au fost plătite drepturile de pensie ale recurentului începând cu ianuarie 2012, dar care nu face obiectul prezentei cauze.
Anularea decizieide recalculare are același efect cu cel prevăzut de lege, respectiv lipsirea actului de efecte juridice, așa cum a reținut și tribunalul în motivarea sentinței, pensia de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001 a fost menținută conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, suspendarea efectelor deciziei de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 pe durata soluționării cauzei a avut loc tot prin efectul legii, obligarea M. la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale nu se mai impunea, art. 6 alin. 2 din OUG 1/2011 dispunând și repunerea părților în situația anterioară.
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, peremptorie și absolută, așa încât, în situația admiterii acestei excepții nu se mai impunea cercetarea contestației prin prisma celorlalte motive - inclusiv cel privind aplicarea retroactivă a legii – invocate prin cererea introductivă.
De asemenea, din cele expuse anterior rezultă că nu există nici un prejudiciu material, așa cum susține recurentul, deoarece acesta au beneficiat în anul 2011 de aceleași drepturi de pensie ca în luna decembrie 2010. Nici prejudiciul de ordin moral invocat, respectiv că reducerea drepturilor de pensie echivalează cu o degradare, cu desființarea statutului de militar în rezervă, nu poate fi reținut, în contextul în care nu a avut loc o reducere efectivă a drepturilor de pensie ale recurentului în baza deciziei emise în temeiul Legii 119/2010.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele invocate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea de Apel va respinge recursul și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul Ș. G., împotriva sentinței civile nr. 279 din 30.01.2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. B. G. P. N. C. M.
Grefier,
C.-M. Ș.
Red./Tehnored. M.N.C.
07.10.2013 - 02 ex.
Tribunalul Iași – S. M.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 342/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Hotărâre din 26-06-2013, Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
