Asigurări sociale. Decizia nr. 342/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 2572/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 342/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător A. E. A.
Judecător N. C. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale privind recursul declarat de recurenta C. T. de Pensii Iași împotriva sentinței civile nr. 2906/12.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, intimată fiind N. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic N. M. și avocat G. A. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că este primul termen de judecată, intimata nu a formulat întâmpinare, după care:
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Apărătorul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Reprezentanta recurentei pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat; solicită a se avea în vedere motivele de recurs invocate și să se aplice legislația de asigurări sociale în vigoare.
Avocat G. pentru intimată, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Apreciază că instanța de fond a constatat în mod corect că este îndreptățită la stabilirea drepturilor de pensie. Susține că s-au depus adeverințe din care reiese clar veniturile realizate în acord global, care au avut caracter permanent și au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Mai arată apărătorul intimatei că decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial, respectiv 22.11.2011.
Concluzionând, apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamanta N. S. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Iași, solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei anticipate având în vedere și decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la stabilirea drepturilor de pensie nu au fost luate în considerare veniturile realizate în acord global, deși au avut caracter permanent și au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
A mai susținut reclamanta că decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial, respectiv 22.11.2011.
Prin urmare, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a emite o nouă decizie de pensionare, luând în considerare această decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerând că acum există temeiul legal pentru a i se acorda pensia corectă, la care este îndreptățită, însă pârâta nu a dat curs cererii.
A apreciat că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție vine în sprijinul solicitării și oferă suportul legal pentru a i se lua în calcul și veniturile realizate în acord global, care au avut caracter permanent și au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Pârâta C. T. de Pensii Iași a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta nu a arătat care este temeiul legal al solicitării adresate instanței de judecată și că nu există nici o prevedere normativă care să stabilească ca retribuirea în acord global se ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, ci dimpotrivă.
Pârâta a mai menționat că nu există temei legal pentru a se lua în calcul sumele reprezentând „acord global” din Adeverința nr. 1404/30.09.2010 emisă de S.C. Habitat Proiect S.A. Iași.
Principiul contributivității înseamnă că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Prin sentința civilă nr. 2906/12.11.2012, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta N. S. în contradictoriu cu pârâta C. T. de Pensii Iași și, în consecință, a obligat pârâta să emită o nouă decizie reclamantei care să ia în considerare, la stabilirea drepturilor de pensie, veniturile obținute în acord global conform adeverinței nr. 1404/30.09.2010 emisă de S.C. Habitat Proiect S.A. Iași .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/23.03.2011, C. T. de Pensii Iași a dispus înscrierea reclamantei la pensie anticipată parțială începând cu data de 03.01.2011. Prin Hotărârea nr. 386/19.10.2011 a Comisiei Centrale de Contestații a fost admisă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei nr._ din 23.03.2011 și s-a dispus revizuirea acesteia sub aspectul valorificării ca stagiu de cotizare a perioadei 15.12.1974 – 16.10.1975. Reclamanta nu a făcut dovezi din care să rezulte că ar fi contestat această hotărâre cu privire la neluarea în considerare la stabilirea drepturilor de pensie a retribuției în acord global.
Prin decizia nr._/06.07.2012, C. T. de Pensii a dispus înscrierea reclamantei N. S. la pensie pentru limită de vârstă. Nici cu privire la această decizie nu s-a făcut dovada contestării sub aspectul neluării în seamă a retribuției obținute în acord global.
S.C. „Habitat Proiect” S.A. Iași i-a eliberat reclamantei adeverința nr. 1404/30.09.2010 cu veniturile realizate de aceasta în perioada 05.06._92 și 15.09.1998 – 11.10.1999, cu mențiunea că angajatorul (fost ICPROM Iași) a reținut și plătit contribuția la asigurările sociale conform legislației în vigoare la acea dată.
Potrivit disp. art. 1 din Decretul 389/1972, angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15 % asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia nr. 19/17.10.2011 că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2000, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitate muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În speță, în adeverința 1404/30.09.2010 se menționează că s-au reținut și achitat contribuțiile la asigurările sociale conform legislației din acea dată, unitatea ce a emis-o asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise.
Pentru considerentele menționate, având în vedere disp. art. 330 ind. 7 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că cererea reclamantei privind luarea în considerare la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor realizate în acord global conform adeverinței 1404/30.09.2010 emisă de S.C. „Habitat Proiect” S.A. Iași este întemeiată, și a admis-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. T. de Pensii Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se susține că nu există temei legal pentru a se lua în calcul sumele în adeverința nr. 1404/30.09.2010 emisă de S.C. „Habitat Proiect” S.A. Iași.
Astfel, nici o coloană a adeverinței nu numește ,,veniturile obținute în acord global”, motiv pentru care sentința nu poate fi pusă în executare.
De asemenea, consideră recurenta, prima instanță nu a arătat temeiul legal al admiterii cererii, întrucât Decretul 389/1972 și Decizia ÎCCJ nu constituie temei legal.
Astfel, Legea 57/1974 reglementa salarizarea, și nu modul de stabilire a drepturilor de pensie. În plus, OUG 4/2005 și Legea 19/2000, pe care prima instanță și-a întemeiat soluția, au fost abrogate prin Legea 263/2010, sub imperiul căreia s-au stabilit drepturile de pensie ale reclamantei.
Susține recurenta că relevante în soluționarea cauzei, raportat și la data cererii formulate de intimata-reclamantă, sunt art. 165 din Legea 263/2010 și art. 137 din HG nr. 257/2011, care au preluat dispozițiile legislației anterioare. Recurenta redă conținutul acestor texte și conținutul art. 164 din Legea nr. 19/2000 și al Anexei la OUG nr. 4/2005, conform cărora nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, premiile anuale și cele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Mai susține recurenta că este eronată interpretarea dată de prima instanță și că ICCJ, prin decizia nr. 19/2011, invocată de prima instanță, a modificat legea pensiilor.
Mai mult, datorită modului deficient de întocmire a adeverinței, prima instanță nici nu avea posibilitatea de a ajunge în mod logic la concluzia că sumele din adeverință au făcut parte din salariile brute pentru care s-a plătit CAS.
În concluzie, menționând decizia ICCJ nr. 30/2009, decizia nr. 223/13.03.2007 a Curții Constituționale și decizia nr. 736/24.10.2006 a Curții Constituționale, recurenta arată că veniturile realizate în acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, iar decizia nr. 19/17.10.2011 a ICCJ este neconstituțională și creează norme juridice prin adăugarea la lege.
În plus, susține că nu pot fi acordate drepturi anterioare datei de 22.11.2011, data publicării deciziei ÎCCJ nr. 19 în Monitorul Oficial, iar, mai mult, adeverința nr. 1404/30.09.2010, care conține niște sume trecute pe coloana ,,acord”, nu poate face dovada valabilă că aceste sume reprezintă forme de retribuire în acord global și nici că au fost incluse în salariul brut, condiții cerute de decizia 19/2011 a ÎCCJ.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041 Cod proc. civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de C. T. de Pensii Iași este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Drepturile de pensie anticipată parțială ale intimatei-reclamante N. S. s-au deschis la data de 03.01.2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010.
Prin cererea adresată instanței la 08.03.2012, intimata-reclamantă a solicitat obligarea recurentei-pârâte la recalcularea pensiei anticipate parțiale, în raport de veniturile realizate în acord global evidențiate în adeverința nr. 1404/30.09.2010, întemeindu-și cererea pe decizia nr. 19/2011 a ÎCCJ.
Potrivit art. 165 alin. 2 din Legea 263/2010, care reia prevederile art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
De asemenea, HG 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 263/2010, prevede la Anexa 15,la fel ca în Ordinul 340/2001 și pct. VI al Anexei OUG 4/2005, că ,,Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale…”. În acest sens este și decizia nr. 30/2009 a ICCJ - Secțiile Unite invocată de recurentă, instanța supremă respingând recursul în interesul legii deoarece „textele de lege enunțate, fiind clare și lipsite de echivoc, nu suntem în prezența unei ambiguități de reglementare”.
Retribuirea în acord global, care nu este un spor cu caracter permanent, presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mari sau mai mici decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Adeverința nr. 1404/30.09.2010 emisă de S.C. „Habitat Proiect” S.A. Iași evidențiază sumele de care a beneficiat intimata-reclamantă în anumite luni din anii 1980-1989, reprezentând „acord”.
În aceeași adeverință se precizează că veniturile menționate au făcut parte din fondul de salarii pentru care S.C. „Habitat Proiect” S.A. (fost ICPROM Iași) a reținut și plătit contribuția la asigurările sociale „conform legislației în vigoare la acea dată”.
Decizia nr. 19/2011 pronunțată de ÎCCJ, invocată ca temei al acțiunii și sentinței pronunțate de prima instanță, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, „formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
Prin Decizia nr. 736/2006, invocată de recurentă, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din Anexa Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, statuând că verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Or, apreciind că interpretarea dată prin decizia nr. 19/2011 a ICCJ, obligatorie pentru instanțe, se aplică și în situația de față, întrucât - așa cum s-a arătat anterior - actele normative incidente după abrogarea celor enunțate în cuprinsul deciziei conțin prevederi identice cu actele normative interpretate prin decizia 19/2011, Curtea de Apel constată că, din adeverința nr. 1404/30.09.2010 emisă de S.C. „Habitat Proiect” S.A. Iași, nu rezultă că sumele reprezentând „acord”, ce au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-a reținut și plătit contribuția la asigurările sociale „conform legislației în vigoare la acea dată”, au fost incluse în salariul brut, astfel cum impune decizia în interesul legii.
Întrucât nu există probe din care să rezulte că aceste sume au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, iar cerințele impuse de decizia în interesul legii nr. 19/2011 nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, acțiunea reclamantei se impunea a fi respinsă.
În consecință, față de considerentele expuse, reținându-se că prima instanță a aplicat greșit prevederile legii și ale deciziei 19/_ a ÎCCJ, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civ., Curtea de Apel va admite recursul și va modifica în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta N. S. în contradictoriu cu pârâta C. T. de Pensii Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. T. de Pensii Iași împotriva sentinței civile nr. 2906 din 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta N. S. în contradictoriu cu pârâta C. T. de Pensii Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2013.
Președinte, C. B. | Judecător, A. E. A. | Judecător, N. C. M. |
Grefier, M. H. |
Red./Tehnored. M.N.C
14.03.2013 - 02 ex
Tribunalul Iași - T. P.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 1002/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 1285/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
