Cereri. Hotărâre din 23-10-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1327/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 11/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător G. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale privind apelul de contestatoarea D. G. împotriva sentinței civile nr. 551 din 06.06.2013 pronunțată de Tribunalul V., intimată fiind C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, având ca obiect contestație privind respingerea cererii de acordare pensie pentru limită de vârstă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă D. I. în calitate de procurator al apelantei, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că este primul termen de judecată și că prin registratura instanței apelantul a depus un set de înscrisuri duplicatul comunicându-se intimatei și concluzii scrise.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra apelului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat, scutit de plata taxei de timbru.
Având cuvântul, procuratorul D. I. precizează că in condițiile amânării cauzei, solicită judecarea cauzei in lipsa sa.
Interpelat fiind, precizează că în ce privește probele solicitate prin cererea de apel consideră că au fost administrate prin înscrisurile depuse la dosar și solicită a se lua act si de cele administrate in fața instanței de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apelanta, prin procurator D. I., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și să se ia act de concluziile formulate în scris.
Declarând dezbaterile închise, Curtea reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 551 din data de 23.05.2013 pronunțată de Tribunalul V. a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea D. G. în contradictoriu cu intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii și a fost menținută Hotărârea nr. 4149/04.03.2013 emisă de intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin contestația formulată contestatoarea D. G., CNP –_, prin procurist D. I. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii,să se dispună anularea Hotărârii nr. 4149/04.03.2013, emisă de intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii, și obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 30.000 lei.
În motivarea contestației, s-a arătat că perioada cuprinsă între 28.02.1976 – 01.01.1983 trebuie avută în vedere ca vechime în grupa de muncă, în mod greșit nefiind acordată de Rulmenți Bârlad, deși la o altă secție a fost acordată. În această perioadă contestatoarea a lucrat ca heliografist, meserie ce se încadrează pentru acordarea a grupei de muncă. Consideră contestatoarea că la stabilirea pensiei trebuie să se aibă în vedere și faptul că a crescut patru copii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 62 din Legea nr. 263/2010.
Legal citată pârâta C. Județeană de Pensii V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că prin decizia 3431 din 28.09.2011 a fost respinsă cererea contestatoarei de stabilire a drepturilor de pensie, motivat de faptul că aceasta nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 52 din Legea nr. 263/2010, nici de vârstă și nici în ceea ce privește stagiul minim de cotizare.
A motivat intimata că deși inițial a reținut un stagiu total realizat de 29 ani, 3 luni și 16 zile, din care 15 ani, 9 luni și 25 zile lucrați în grupa a II a, în urma contestației formulate, Comisia Centrală de Contestații a emis Hotărârea nr. 4149/04.03.2013 prin care a revizuit decizia în sensul că activitatea desfășurată în perioada 01.01.1983 – 01.09.1985 în meseria de heliografist și cea desfășurată în perioada 22.07.1998- 24.0.1989 în meseria de mașinist mașini speciale de așchiere în mod eronat au fost valorificate. De asemenea, și activitatea desfășurată ca ospătar a fost greșit valorificată ca fiind în grupa a II a de muncă.
A mai arătat intimata că evidențierea perioadelor lucrate în grupa a II a de muncă se face cu precizarea locului de muncă, a perioadei lucrate și este certificată prin adeverințe emise de angajatorul la care și-a desfășurat activitatea și cuprinde actul normativ în baza căruia s-a făcut încadrarea în grupa de muncă.
A mai arătat intimata că legislația în vigoare nu cuprinde nicio facilitate pentru femeile care au născut și crescut patru copii.
Cu privire la daunele morale pretinse intimata a arătat că acestea trebuie a fi dovedite ceea ce nu s-a dovedit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de judecată a reținut că prin decizia nr. 3431/28.09.2011, emisă de C. Locală de Pensii Bârlad a fost respinsă cererea contestatoarei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, motivat de faptul că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 52 din Legea nr. 263/2010.
A mai reținut prima instanță că cererea adresată intimatei C. Locală de Pensii a avut ca obiect acordarea pensiei pentru limită de vârstă și nicidecum acordarea pensiei anticipate, prevăzute de dispozițiile art. 62 din aceeași lege.
Ca atare, în aceste limite și în față de obiectul cererii formulate de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, intimata a procedat la soluționarea cererii și a constatat neîndeplinirea condițiilor cumulative privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii emisă de C. Județeană de Pensii V. contestatoarea a formulat contestație prin care a criticat decizia arătând că nu a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă ci acordarea pensiei anticipate sau anticipate parțial. Contestatoarea a criticat decizia și cu privire la stagiul de cotizare reținut de intimată, considerând că acesta nu corespunde cu datele din carnetul de muncă și adeverințele depuse la dosar.
În baza probatoriului administrat instanța de fond a reținut că din cererea aflată la dosarul cauzei nu rezultă că s-a solicitat acordarea pensiei anticipate sau anticipate parțial,astfel încât în lipsă de precizare expresă, în mod corect intimata a soluționat cererea contestatoarei ca fiind o cerere pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată sau anticipată parțial fiind o facultate prevăzută de lege, de care persoanele îndreptățite pot beneficia, iar nu o obligație a acestora de a formula cerere și a beneficia de această categorie de pensie.
În acest sens instanța a reținut faptul că pe data de 01.11.2012, contestatoarea a formulat o cerere prin care a solicitat acordarea pensiei anticipate parțial, în acest sens fiind emisă decizia de admitere nr._/19.12.2012.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că în mod corect prin Hotărârea nr. 4149/04.03.2013 s-a respins contestația formulată, contestatoarea, la data formulării cererii având o vârstă de 55 ani și 4 luni, față de 60 ani și 4 luni ce reprezintă vârsta standard de pensionare în sistemul public.
În ceea ce privește stagiul de cotizare, instanța a reținut că prin revizuirea deciziei de către Comisia Centrală de Contestații au fost înlăturate mențiunile din două adeverințe emise de fostul angajator al contestatoarei, respectiv adeverința nr. 136/10.01.2011, pentru perioadele 01.01.1983 – 01.09.1985 și 22.07.1988 – 24.02.1989 și adeverința cu nr. 2/18.02.2011 pentru perioada 01.10.1998 – 01.04.2001.
Raportat acestor perioade, s-a reținut că în perioada indicată de contestatoare,, aceasta a lucrat ca heliografist conform carnetului de muncă depus la dosarul cauzei, însă în adeverința nr. 136/10.01.2011 emisă de fostul angajator nu se consemnează că meseria contestatoarei era încadrată în cele care determinau grupa a II a de muncă.
Instanța a reținut că în mod corect intimata, având în vedere adeverința emisă, nu a valorificat această perioadă ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă răspunderea pentru încadrarea activității contestatoarei în grupa a II a de muncă revenind emitentului(fostul angajator al contestatoarei).
Or, cum din adeverința cu nr. 136/10.01.2011, eliberată de fostul angajator nu rezultă încadrarea în grupa a II a de muncă pentru perioada indicată, în mod corect nu a fost valorificată ca fiind perioadă lucrată în grupa a II a de muncă.
Și cum la dosarul cauzei nu s-au depus alte înscrisuri prin care să se facă dovada că pentru perioada 28.02.1976 – 01.01.1983 activitatea contestatoarei a fost încadrată în grupa a II a de muncă instanța a reținut că nu este întemeiată contestația .
Cu privire la capătul de cerere de acordare a daunelor morale,instanța a reținut că pentru a admite o atare cerere aceasta presupune întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, prevăzute de dispozițiile art. 1349 și următoarele din Noul Cod Civil, contestatoarea trebuind să dovedească, în condițiile art. 249 Noul Cod de procedură civilă, îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute pentru a se atrage obligarea la plata de daune morale, respectiv: existenta unei fapte ilicite - existenta unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa sau vinovăția autorului.
Cum însă în cauză nu s-a produs nici un mijloc de probă pentru dovedirea prejudiciului, a culpei sau vinovăției autorului iar instanța a apreciat ca fiind legală hotărârea emisă de Comisia Centrală de Contestații, instanța a respins pe cale de consecință și acest capăt de cerere.
Prin notele de concluzii scrise depuse la dosarul cauzei după pronunțarea hotărârii, contestatoarea, prin apărător, a indicat și alte motive de fapt pentru care a solicitat anularea hotărârii emise de Comisia Centrală de Contestații, concluzii ce nu au mai fost analizate de instanță care a reținut că acestea exced cadrului procesual cu care a fost investită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat apelanta că în mod greșit instanța de fond a reținut că ar fi corectă interpretarea dată de Comisia Centrală de Contestații în ceea ce privește stagiul de cotizare, și a dispus înlăturarea perioadei menționate prin cele două adeverințe emise de fostul angajator al contestatoarei, respectiv adeverința nr. 136/10.01.2011, pentru perioadele 01.01.1983 – 01.09.1985 și 22.07.1988 – 24.02.1989 și adeverința cu nr. 2/18.02.2011 pentru perioada 01.10.1998 – 01.04.2001.
Mai arată apelanta că perioada analizată de către instanță nu a făcut obiectul revizuirii de către Comisia Centrală de Contestații, nefiind revizuită perioada cuprinsă între 28.02._83,nu s-a solicitat a fi valorificată și nu s-au făcut probe în acest sens.
Arată apelanta că a depus la dosarul cauzei probatorii pentru perioadele cuprinse între
- 01.01._85, perioadă în care a fost încadrată la ., în funcția de heliografist, așa cum rezultă din adeverința nr.135/10.01.2011;
-22.07._89,perioadă în care a fost încadrată la ., în funcția de mașinist,mașini speciale de așchiere, așa cum rezultă din adeverința nr.136/10.01.2011,emisă de același angajator și,
- 01.10._01, perioadă în care a fost încadrată ca ospătar la ., așa cum rezultă din adeverința nr2/18.02.20-11 emisă de Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. –Lichidator Judiciar .
Susține apelanta că în calitatea sa de reclamantă a înțeles să critice hotărârea atacată sub aspectul nevalorificării acestor adeverințe de către Comisia Centrală de Contestații care le-a considerat ilegale,soluția Comisiei Centrale de Contestații bazându-se pe interpretarea restrictivă a nomenclatorului de meserii, fără analizarea întregii documentații emise de către angajator.
Arată în acest sens apelanta că încadrarea în grupa a II a de muncă se făcea nu numai pe baza nomenclatorului de meserii și ci și a documentațiilor întocmite de către angajator, respectiv pe baza determinării nivelului noxelor de la locul de muncă, a avizului dat de la medicina muncii și verificărilor efectuate de Inspectoratul Teritorial de Muncă, condiții pe care reclamanta le-a îndeplinit și dovedit,angajatorul atestând că activitatea sa s-a desfășurat în condiții nocive.
În susținerea apelului au fost depuse la dosar înscrisurile invocate și care se regăsesc și la dosarul instanței de fond.
În apel intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu a mai suplimentat probatoriul administrat.
Examinând actele și lucrările dosarului instanței de fond prin prisma criticilor formulate în apel, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este parțiale fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 477 N.C.pr.civ care reglementează „Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat” ,Curtea constată că în calitate de instanță de apel, „ (1) ….va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
(2) Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.”
Potrivit dispozițiilor art. 478 N.C.pr.civ. limitele efectului devolutiv sunt determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță.
Astfel „ (1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe”, iar potrivit alin (2) „Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
(3) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
(4) Părțile pot însă să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe.
Totodată,potrivit dispozițiilor art. 479 n.c.pr.civ. care prevăd dispoziții speciale privind judecata ,în apel „ (1) Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
(2) Instanța de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 478 alin. (2).”
Determinând astfel cadrul procesual în care a fost investită, potrivit dispozițiilor suscitate, Curtea constată că la prima instanță s-a solicitat prin chiar contestația introductivă, ca în contradictoriu cu intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii,să se dispună:
- anularea Hotărârii nr. 4149/04.03.2013, emisă de intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii, și obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 30.000 lei, se reține că în fapt prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat: anularea hotărârii nr. 4149/04.03.2013 emisă de intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii;
- Anularea Deciziei de respingere R3431/28.09.2011 emisă de Casei Județeană de Pensii V.;
- Recunoașterea stagiului complet de cotizare de 40 de ani desfășurată de reclamantă la . și .,
- Recunoașterea și acordarea facilităților pentru creșterea a 4 copii,precum și acordarea de daune morale.
Curtea constată astfel că limitele determinării cadrului procesual nu au fost corect reținute, aspectele enunțate prin notele de concluzii depuse într-adevăr după rămânerea în pronunțare, regăsindu-se și în numeroasele completări făcute de procurist, pe parcursul judecății.
Curtea notează că reclamanta nu a invocat doar neluarea în considerație a perioadei cuprinse între 28.02.1976 – 01.01.1983, ci și a celorlalte perioade, menționate în adeverința nr. 136/10.01.2011 pentru 01.01.1983 – 01.09.1985 și 22.07.1988 – 24.02.1989 și adeverința cu nr. 2/18.02.2011 pentru perioada 01.10.1998 – 01.04.2001.
Curtea constată că într-adevăr, interpretarea dată de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii, celor două adeverințe nr. 136/10.01.2011 și nr. 2/18.02.2011, prin care angajatorul a atestat faptul că activitatea desfășurată de reclamanta recurentă între anii 01.01.1983 – 01.09.1985 și 22.07.1988 – 24.02.1989 și respectiv pentru perioada 01.10.1998 – 01.04.2001 potrivit căreia C. județeană de Pensii V. nu trebuia să ia în considerație perioadele atestate prin adeverințele de mai sus, ca fiind lucrate în grupa a II, este nelegală fiind contrară spiritului legii.
Se constată astfel că în fapt problema dedusă judecății se poartă asupra obligativității de a lua în calcul o adeverință din care reiese grupa de muncă II pentru o anumită perioadă, pentru stabilirea stagiului de cotizare și implicit cu consecința deschiderii dreptului la pensiei pentru reclamanta recurentă.
Curtea constată că reclamanta a depus la dosarul de pensie adeverința nr.136/10.01.2011 prin care se atestă de fostul angajator că aceasta a lucrat în grupa II a de muncă în perioadele 07.01._75,în funcția de cursant rectificator, 07.01._76 în funcția de rectificator și respectiv 01.01._85, în funcția de heliografist,iar în perioada 22.07._89 în funcția de mașinist mașini speciale, toate aceste activități fiind desfășurate în procent de 100% din timp.
Mai mult decât atât, prin aceiași adeverință este menționat și procesul verbal nr._ prin care activitatea a fost recunoscută ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă,fiind indicată și poziția corespunzătoare din Anexa 2 a Ordinului nr.50/90/R ,pentru perioada 22.07._89 fiind menționat procesul verbal nr.1546/2000 și poziția nr 160 din Anexa nr.2 la Ordinul nr.50/90/R.
Faptul că prin Hotărârea Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii nr. 4149/04.03.2013, pârâta a dispus revizuirea deciziei de respingere nr. R3431/28.09.2011 emisă de Casei Județeană de Pensii V., dispunând înlăturarea de la calculul stagiului de cotizare a perioadelor atestate prin acea adeverință, refuzând luarea în considerare a acestor adeverințe și apreciind că în mod greșit unitatea i-a acordat grupa superioară de muncă, întrucât meseriile și funcțiile avute și activitatea specifică acestor funcții nu se încadrează în activitățile prevăzute la pct.3 din Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 50/1990, Curtea constată că această manieră de soluționare a unei contestații la o decizie de respingere a cererii de înscriere la pensie, decizie emisă de către C. Județeană de Pensii V., este nelegal.
Aceasta întrucât, pe de o parte a fost înrăutățită situația contestatoarei în propria cale de atac, iar pe de altă parte refuzul pârâtei de luare în considerația a unor adeverințe emise de angajator nu este legitim.
Curtea constată că potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.” Prin urmare, selecția făcută de pârâta pe motiv că funcția deținută de reclamantă nu s-ar încadra în activitățile enumerate la pct.3 din Anexa nr. 1 din ordin este neîntemeiată și în contra stipulațiilor actului normativ în discuție.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 și 6 din Ordin, „Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. (…)
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
Se constată că actul normativ incident prescrie o metodologie clară de nominalizare a persoanelor care au desfășurat activitate în grupele de muncă, astfel încât actul emis de angajator în urma aplicării acestui procedeu legal nu poate fi ignorat de către pârâtă decât în măsura în care ar obține anularea acestuia. Or, dat fiind că apelanta nu a făcut dovada că ar fi dobândit constatarea prin instanță a nulității înscrierilor din adeverința reclamantei nr.136/ 10.01.2011 cu privire la grupa de muncă în care aceasta și-a desfășurat activitatea și nici în prezentul cadru procesual nu a investit instanța cu o astfel de cerere, atitudinea acesteia de a refuza recunoașterea acestei adeverințe și de a o lua în considerație cu privire la încadrarea în grupa II de muncă a activității acesteia, apare ca abuzivă și contrarie dispozițiilor legale, situație în care sentința pronunțată se impune a fi modificată pentru a se sancționa comportamentul abuziv al pârâtei.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art .480 N.C.pr.civ., Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va admite, în parte, contestația formulată de contestatoarea D. G., prin procurist D. I., în contradictoriu cu intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii.
Se va dispune anularea în parte Hotărârii nr. 4149/04.03.2013, în sensul că se va înlătura dispoziția Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii privind obligarea Casei Județene de Pensii V. la revizuirea Deciziei nr.R3431/28.09.2011, sub aspectul valorificării activității desfășurate în perioadele 01.01._85, 22.07.1988 – 24.02.1989 și 01.10.1998 – 01.04.2001.
Va fi menținută dispoziția Comisiei Centrale de Contestații de respingere a contestației împotriva Deciziei nr.R3431/28.09.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatoarea D. G. împotriva sentinței civile nr. 551 din 06.06.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o schimbă în tot.
Admite, în parte, contestația formulată de contestatoarea D. G., CNP –_, prin procurist D. I., domiciliat în județul V., localitatea Bârlad, .. 21, în contradictoriu cu intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii, cu sediul în București, ..
Anulează în parte Hotărârea nr. 4149/04.03.2013, în sensul că înlătură dispoziția Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii privind obligarea Casei Județene de Pensii V. la revizuirea Deciziei nr.R3431/28.09.2011, sub aspectul valorificării activității desfășurate în perioadele 01.01._85, 22.07.1988 – 24.02.1989 și 01.10.1998 – 01.04.2001.
Menține dispoziția Comisiei Centrale de Contestații de respingere a contestației împotriva Deciziei nr.R3431/28.09.2011.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.10.2013.
Președinte, D. P. | Judecător, G. P. | |
Grefier, M. H. |
Red/tehnored.P.G
2 ex -05.12.2013
Tribunalul V. - C. A.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 770/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 291/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
