Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 713/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 713/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 5653/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 713/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător N. C. M.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către recurenta U. P. A. din Iași împotriva sentinței civile nr. 2816 din 5.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimată fiind C. I., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 29 aprilie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 10 mai 2013.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin contestatia inregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Iasi, contestatoarea C. I. solicita, in contradictoriu cu intimata U. P. A. din Iasi, anularea deciziei nr.436/01.11.2011, anularea deciziei de concediere nr. 15/23.01.2012, reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere, plata drepturilor salariale majorate si indexate cu inflatia la zi de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva precum si cheltuieli de judecata.
In motivarea contestatiei se arata ca prin sentinta civila nr. 609/LM/AS/13.07.2011 pronuntata in dos. nr._, de Tribunalul G. s-a recunoscut calitatea de salariat a contestatoarei si s-a dispus reintegrarea in functia detinuta la data de 08.2009 cu plata drepturilor cuvenite pana la reintegrarea efectiva.
Contestatoarea mai sustine ca, in luna iulie 2011 a notificat angajatorul in vederea punerii in executare a sentintei prin intermediul Cabinetului de Avocat M. Volovat, ce a fost reiterata apoi prin Biroul executorului judecatoresc A. C. conform notificarii 96 din 19.07.2011.
De asemenea, contestatoarea mai relateaza ca urmare a faptului ca la data de 25.07.2011 nu a fost permis accesul nimanui in universitate, respectiv la sediul angajatorului pentru a prelua functia detinuta anterior si ca a convenit cu ceilalti salariati sa o desemneze pe d-na C. I. sa depuna la registratura universitatii cererea care sa ateste faptul prezentarii salariatilor, cerere inregistrata sub nr.955/25.07.2011.
Urmare a refuzului angajatorului de a proceda la punerea in executare a sentintei de reintegrare, dupa comunicarea si redactarea acesteia, s-a adresat Biroului executor judecatoresc A. C. pentru punerea in executare silita a sentintei de reintegrare, formandu-se dosarul de executare nr. 1003/2011, iar la data de 31.10.2011 a fost inaintata angajatorului somatia de executare impreuna cu copia titlului executoriu.
D. urmare a suspendarii executarii sentintei de reintegrare nr.609/2011 obtinuta de angajator la 29.11.2011, prin cererea adresata Curtii de Apel Bucuresti, investita si cu recursul angajatorului impotriva acestei sentinte, demersurile initiate in vederea executarii silite a reintegrarii au fost suspendate.
Se mai arata ca, executarea acestei sentinte a fost posibila doar la 02.02.2012 dupa ce recursul declarat de angajator si cererea de suspendare a executarii au fost respinse. Desi, prin procesul verbal al executorului judecatoresc contestatoarea a fost declarata reintegrata pe functia detinuta in luna august 2009, conform tabelului anexa la procesul verbal de executare, nu i-a fost permisa . preluarea efectiva a locului de munca, pretinzandu-se ca la 02.02.2012 aceasta era concediata conform deciziei a carei anulare o solicita.
Contestatoarea mai precizeaza ca, la 1.11.2011, ulterior demersurilor aratate mai sus, angajatorul emite decizia nr.436 prin care pretinde ca procedeaza la reintegrarea subsemnatei, ca efect al sentintei 609/2011 a Tribunalului G., decizie care nu i-a fost comunicata.
Ulterior, emiterii acestei decizii contestatoarea sustine ca a fost notificata in sensul deschiderii procedurii disciplinare pentru neprezentarea la locul de munca, fiind invitata sa se prezinte pentru explicatii la 11.01.2012. Contestatoarea nu a dat curs acestei solicitari la data convocarii deoarece colegii care s-au prezentat la universitate nu au gasit pretinsa comisie iar documentele care lamureau aspectele privind raportul de munca erau sentinta de reintegrare si contractul de munca detinute de angajator.
Aceasta apreciaza ca nu avea cum sa fie numita o comisie de cercetare disciplinara in conditiile in care aceasta comisie este propusa de rector conform dispozitiilor art.314 din Legea nr.1/2011, universitatea neavand nici atunci si nici in prezent un rector confimat potrivit noilor dispozitii legale.
Contestatoarea considera ca decizia nr. 436/1.11.2011 si decizia de concediere sunt nelegale intrucat au fost semnate de o persoana care nu are calitatea de reprezentant legal al Universitatii P. A. din Iasi.
Se arata ca, semnatarul acestor decizii este S. B., care s-a proclamat presedinte UPA in urma organizarii unor alegeri ilegale la 18.11. 2009, alegeri convocate de un rector suspendat a carui numire in functie a fost infirmata prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile ce au constat nelegalitatea alegerilor de desemnare in functiile de conducere ale institutiei de invatamant.
Dovada faptului ca persoana care a semnat decizia in litigiu nu este reprezentantul legal al angajatorului o constituie sentinta din 31.01.2012 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr._ .
Se mai precizeaza ca, organele de conducere ale universitatii nu vor putea fi legal constituite decat dupa reintegrarea efectiva a contestatoarei si a celorlalti salariati care avand calitatea de cadre didactice, membri ai comunitatii universitare, sunt indreptatiti sa participe la alegerile la nivel de facultate in vederea desemnarii reprezentantilor fiecarei facultati in senatul universitatii conform art. 2009 alin.1 lit. b din Legea nr.1/2011.
Contestatoarea subliniaza ca in prezent, cum U. P. A. din Iasi nu este condusa de organe de conducere desemnate in mod legal, potrivit art.210 NCC, actele de administrare si dispozitie revin fondatorilor, respectiv prof. univ. A. C., prof. univ. dr. N. N. si prof. univ. dr. D. Tompea, acesta din urma aflandu-se in contrarietate de interese.
Contestatoarea mai motiveaza ca decizia nr.436/01.11.2011 prin care se dispune reintegrarea este o decizie formala emisa fara intentia de a produce efectele juridice specifice, avand o cauza falsa si ilicita fapt ce o lipseste de efecte si atrage nulitatea actului.
Caracterul formal al acestei decizii pretins de reintegrare rezulta din continutul acesteia in care se arata ca lucrul efectiv va incepe dupa depunerea actelor necesare intocmirii dosarului personal, conditionare nelegala, in contradictie cu dispozitivul sentintei ce dispune reintegrarea neconditionat de indeplinirea unor formalitati.
Totodata, caracterul formal mai rezulta si din neindicarea de catre angajator a posturilor, functiilor pentru care s-a dispus reintegrarea.
Mai mult, contestatoarea considera ca acest caracter formal este dat si de faptul ca desi UPA pretinde ca a reintegrat-o, solicita instantei suspendarea executarii sentintei, contesta prin motivele de recurs calitatea de salariat si se adreseaza Tribunalului G. solicitand ca pe calea contestatiei la executare sa se lamureasca intelesul dispozitivului sentintei de reintegrare.
Asadar, contestatoarea solicita desfiintarea deciziei 436 din 1.11.2011, solutie care atrage cu caracter de consecinta si desfiintarea deciziei de concediere.
Contestatoarea mai invedereaza instantei faptul ca decizia de concediere este nelegala deoarece reintegrarea s-a produs abia la 02.02.2012 urmare a executarii silite finalizate de executor judecatoresc A. C., desfiintarea acestor decizii impunandu-se cu atat mai mult, fiind de neconceput sa concediezi un salariat inainte de a fi reintegrat.
Deosebit de aceste aspecte contestatoarea motiveaza ca decizia de concediere este lovita de nulitate nefiind respectate dispozitiile de procedura prevazute de art.313 si 314 din Legea nr.1/2011 citata ca temei al desfacerii/concedierii disciplinare a contractului de munca.
Astfel, propunerea de desfacere a contractului individual de munca se face de seful departamentului sau de unitate de cercetare, decan ori rector sau de cel putin 2/3 din numarul total al membrilor departamentului consiliului facultatii sau senatului universitar, conditie de procedura care nu rezulta a fi fost indeplinita in conditiile citate, seful biroului resurse umane neregasindu-se ca persoana careia sa i se recunoasca competenta propunerii de sanctionare disciplinara.
De asemenea, se mai invoca faptul ca nu a fost indeplinita real si efectiv cercetarea disciplinara, in sensul dispozitiilor art. 314 alin.1,2 si 3 din Legea nr.1/2011.
Contestatoarea sustine ca decizia de concediere este netemeinica urmare a inexistentei unei abateri de natura sa atraga luarea masurii dispuse.
Cu privire la abaterea disciplinara se solicita a se retine ca potrivit art. 61 lit.a din Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate ori abaterea grava se pretinde a consta in neprezentarea unor documente de natura sa lamureasca raporturile de munca cu angajatorul precum si in refuzul de a se prezenta la locul de munca.
Pretinderea de catre angajator de clarificari asupra raporturilor de serviciu ce erau lamurite printr-o sentinta definitiva si executorie nu poate sa constituie o abatere de la obligatiile stabilite prin contractul individual de munca sau contractele colective.
Contestatoarea mai mentioneaza ca in ceea ce priveste refuzul de a se prezenta la locul de munca este evident ca nu se afla . aflandu-se in situatia in care insusi angajatorul a impiedicat accesul acestuia la locul de munca inca din august 2009, in prezent aflandu-se in litigiu cu acesta pentru obligarea de a i se permite accesul la locul de munca, cerere care formeaza obiectul dos. nr._ al Tribunalului G..
In incheiere contestatoarea solicita a se retine ca nefiind indeplinite conditiile concedierii astfel cum sunt impuse imperativ prin dispozitiile art 263-268 din Codul muncii coroborate cu cu art.312-315 din Legea nr.1/2011.
Legal citata intimata U. „P. A.” din Iasi depune intampinare prin care solicita respingerea contestatiei ca neintemeiata.
In motivarea acestei pozitii procesuale se arata ca prin sent. civ. nr.609/LM/AS pronuntata de Tribunalul G. in dosarul nr._ s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul didactic (functia didactica) detinuta de acesta anterior datei de 24.08.2009 si ca a facut toate demersurile pentru punerea in executare a acestei hotarari. Asadar, Senatul Universitatii „P. A.” din Iasi prin Hotararea nr. 238/01.11.2011 in raport de dispozitiile art.55 din Carta l-a mandatat pe domnul conferentiar universitar doctor S. B. sa puna in executare hotararile judecatoresti, emitandu-se astfel decizia nr.436/ 01.11.2011 privind reintegrarea reclamantei pe postul detinut anterior datei de 24.08.2009.
In decizia de mai sus se prevede ca reclamanta este reintegrata urmand ca lucrul efectiv sa inceapa dupa ce aceasta aducea actele necesare intocmirii dosarului personal in vederea completarii registrului general de evidenta al salariatilor si transmiterea acestuia la ITM.
In data de 07.11.2011 prin intermediul executorului judectoresc reclamanta a fost invitata pentru ziua de luni 14.11.2011 sa se prezinte la sediul didactic al universitatii pentru punerea in executare a hotararii judecatoresti si pentru a i se comunica ce acte sunt necesare pentru intocmirea dosarului personal. Acest demers a ramas fara nici un rezultat, reclamanta neprezentandu-se la sediul universitatii.
In data de 24.11.2011 universitatea a trimis din nou reclamantei o scrisoare recomandata cu confirmare de primire prin care se comunica faptul ca a fost reintegrata si i se solicita ca in termen de 5 zile de la primirea acestei scrisori sa comunice universitatii actele necesare intocmirii dosarului personal pentru completarea registrului general de evidenta al salariatilor, acest demers insa, a ramas fara nici un rezultat deoarece reclamanta a refuzat sa ridice de la posta aceasta scrisoare.
Aceasta strategie a reclamantei de a refuza orice comunicare si de a depune actele solicitate este in opinia intimatei determinata de faptul ca aceasta cunostea faptul ca nu mai indeplinea conditiile cerute de Legea nr.1/2011.
F. de refuzul repetat al reclamantei de a se prezenta la locul de munca detinut anterior datei de 24.08.2009, senatul universitatii a aprobat constituirea unei comisii de analiza si cercetare disciplinara prealabila, aceasta fiind numita de presedintele Universitatii „P. A.” din Iasi, potrivit art.55 din Carta Universitatii.
Comisia de analiza si cercetare disciplinara prealabila a procedat la convocarea reclamantei in vederea parcurgerii procedurii de cercetare disciplinara prealabila privind refuzul repetat si nejustificat al reclamantei de a pune in executare hotararea judecatoreasca pronuntata de Tribunalul G.. Si de aceasta data reclamanta nu s-a prezentat in fata comisiei de analiza si cercetare disciplinara prealabila.
In raport de cele de mai sus, Senatul Universitatii „P. A.” din Iasi a decis la data de 23.01.2012 desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantei pentru comiterea abaterii disciplinare constand in neprezentarea la locul de munca.
In ceea ce priveste nelegalitatea argumentelor invocate in anularea deciziei de concediere intimata considera ca referitor la sustinerea lipsei calitatii de reprezentant legal al Universitatii „P. A.” din Iasi este fara suport legal pentru ca legalitatea constituirii si functionarii organului de conducere al UPA din Iasi, respectiv Senatul Universitatii „P. A.” din Iasi este interconditionata si determinata de existenta ordinului de confirmare a rectorului, este o premisa gresita.
Nicio dispozitie din Legea invatamantului nr.84/1995 sau din Statutul personaluli didactic Legea nr.128/1997 dar nici din noua Lege a educatiei nationale nr.1/2011 nu sustin acesta teorie afirmata de reclamanta.
Prin sentinta nr.699/1.02.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dos. nr._ s-a dispus anularea Ordinului 5837/2009 (ordin de confirmare a prof.univ.dr. Tompea D. in functia de rector).
La data de 31.01.2012 prin sentinta civila nr.175/2012 pronuntata in dosarul nr._ Tribunalul Iasi a admis exceptia de nelegalitate a pr-v. din 18.11.2009 ce priveste alegerea presedintelui Universitatii „P. A.” din Iasi, cauza care se afla la momentul depunerii intampinarii in recurs, inregistrata sub nr._, suspendata prin hotararea I.C.C.J. pana la solutionarea stramutarii.
In 3.02.2012 in Senatul Universitatii „P. A.” din Iasi l-a reales pe conf.univ.dr.B. S. in functia de presedinte al universitatii iar prin Ordinul Ministrului ECTS nr.3684/6.04.2012 d-l S. B. a fost desemnat sa exercite temporar atributiile de rector al Universitatii „P. A.” din Iasi.
Privitor la cel de-al doilea argument invocat de reclamanta care vizeaza faptul ca universitatea nu este conduse de persoane desemnate in mod legal arata intimata ca Ordinul Ministrului ECTS nr.3684/6.04.2012 confirma faptul ca universitatea are organe de conducere stabilite in mod legal.
Nu poate fi retinut nici caracterul formal al decizie de reintegrare invocat de reclamanta deoarece demersurile pentru punerea in executare a hotararii Tribunalului G. dovedesc contrariul. Actele solicitate de universitate de la reclamant sunt absolut necesare pentru intocmirea dosarului personal in vederea completarii registrului de evidenta al salariatilor si transmiterii acestuia la ITM.
Nici cel de-al patrulea argument invocat de reclamanta care vizeaza nerespectarea dispozitiilor 313 si 314 din Legea nr.1/2011 sustine intimata ca nu poate fi retinut deoarece din documentatia care a stat la baza hotararii senatului de desfacere disciplinara a contractului individual de munca rezulta ca a fost respectata intreaga procedura mentionata de Legea nr.1/2011.
Prin sentința civilă nr.2816 din 05.11.2012 Tribunalul Iași admite contestatia formulata de contestatoarea C. I. cu domiciliul ales in Iasi, ..46, .,. C./ I. C.) in contradictoriu cu intimata U. P. A. din Iasi cu sediul in Iasi, ., nr.13, jud.Iasi.
Anuleaza decizia nr.436 din 01.11.2011 emisa de intimata.
Anuleaza decizia de concediere nr. 15 din 23.01.2012 emisa de intimata.
Obliga intimata la reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere.
Obliga intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii pana la data reintegrarii efective.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Contestatoarea C. I. a fost salariata intimatei U. „P. A.” din Iasi in baza contractului individual de munca inregistrat la ITM Iasi sub nr._/31.10.2002 incheiat pentru functia de asistent universitar.
Prin decizia nr. 436 din 01.11.2011 intimata dispune, reintegrarea contestatoarei pe postul didactic (functia didactica) detinute anterior datei de 24.08.2009, potrivit sentintei civile nr. 609/LM/AS pronuntata de Tribunalul G. in dos. nr._, urmand ca lucrul efectiv sa inceapa dupa ce persoana va aduce actele necesare intocmirii dosarului de personal in vederea completarii registrului general de evidenta a salariatilor si transmiterii acestuia la ITM Iasi. Intimata mai decide plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data de 08.10.2009 pana la data reintegrarii in functie,care se va face dupa intocmirea unui raport de expertiza contabila in baza actelor ce vor fi depuse.
Nelegalitatea deciziei sub aspectul lipsei calitatii de reprezentant nu poate fi retinuta de instanta deoarece prin sentinta civila nr. 699/2011 a Curtii de Apel Bucuresti s-a dispus anularea Ordinului nr. 5837/2009 de confirmare a prof. univ. dr. D. Tompea in functia de rector al universitatii. Prin sentinta nr.175/2012 pronuntata in dosarul nr._ Tribunalul Iasi a admis exceptia de nelegalitate a procesului verbal din 18.11.2009 cu privire la alegerea presedintelui Universitatii P. A. din Iasi insa, prin hotararea Curtii de Apel Targu M. s-a decis respingerea ca inadmisibila a exceptiei de nelegalitate a acestui proces verbal. Asadar, d-l conf.univ.dr. S. B. avea calitatea de presedinte al universitatii iar in raport de dispozitiile art.55 din Carta, Senatul P. A. din Iasi prin Hotararea nr.238/1.11.2011 l-a mandatat pe acesta sa puna in executare hotararile judecatoresti.
Totodata, este de mentionat ca Senatul Universitatii P. A. din Iasi l-a reales pe d-l conf.univ.dr. S. B. in functia de presedinte al acestei institutii de invatamant superior.
Din analiza comparata a continutului deciziei nr. 436/2011 si a sentintei civile nr. 609/LM/AS din 13.07.2011 instanta constata ca intimata nu a respectat cele dispuse prin aceasta, in sensul ca prin decizie s-a dispus o reintegrare formala conditionata de o . obligatii care exced prevederilor titlului executoriu de mai sus.
În mod just s-a apreciat că decizia contestată e nelegală, în condițiile în care unul din efectele repunerii în situația anterioară concedierii contestatoarei, conform hotărârii judecătorești, îl constituie menținerea continuității în muncă și în aceeași profesie, considerându-se că niciodată contractul individual de muncă nu a fost incetat. Respectarea dispozitivului hotărârii judecătorești impunând menționarea în cuprinsul deciziei contestate ca dată a reintegrarii data când a fost concediata, după cum reiese din considerentele și dispozitivul sentinței civile, pronuntata de Tribunalul G..
In ceea ce priveste conditionarea reintegrarii efective de depunerea de catre salariata a actelor necesare intocmirii dosarului de personal in vederea completarii registrului general de evidenta a salariatilor si transmiterii acestuia la ITM Iasi, instanta apreciaza ca aceste dispozitii ar fi fost aplicabile doar la incheierea initiala a contractului individual de munca conform art.34 din Legea nr.53/2003 coroborat cu dispozitiile art.8 din HG nr.500/2011 privind registrul general de evidenta a salariatilor.
Asadar, intimata era indrituita sa impuna aceste conditii doar in situatia angajarii si nu in situatia reintegrarii care reprezinta continuarea neintrerupta a raporturilor de munca.
Totodata, este de observat ca decizia de reintegrare este o decizie . referire la postul si functia detinute de fiecare contestator in parte.
In ceea ce priveste notificarile depuse la dosarul cauzei este de retinut ca acestea nu au fost comunicate sub semnatura contestatoarei, nefiindu-i opozabile.
Pentru aceste considerente instanta apreciaza ca se impune anularea deciziei nr.436/01.11.2011 in ceea ce o priveste pe contestatoare.
In data de 23.01.2012 prin decizia nr.15 intimata dispune desfacerea disciplinara a contractului individual de munca inregistrat la ITM Iasi sub nr._/31.10.2002 potrivit art. 61 lit.a din Codul muncii, art.264 lit.f din Codul muncii si art.312 alin.2 lit e din Legea educatiei nationale nr.1/2011 pentru comiterea abaterii disciplinare constand in neprezentarea la locul de munca.
Potrivit Codului muncii art.247 alin.2, abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta . inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile conducatorilor ierarhici superiori.
Abaterea disciplinara in esenta sa are o natura contractuala intrucat obligatia de a respecta regulile de disciplina dintr-o unitate si dreptul angajatorului de a sanctiona angajatul care se face vinovat de incalcarea lor, nu pot sa existe decat urmare a incheierii unui contract individual de munca. Intrucat, in cazul de fata, cum reintegrarea contestatoarei a fost dispusa doar formal iar reluarea efectiva urmand sa aiba loc dupa indeplinirea obligatiei impuse de angajator, instanta considera ca la momentul desfacerii disciplinare a contractului de munca contestatoare nu era efectiv reintegrata.
Abaterea disciplinara pentru a putea sa antreneze raspunderea juridica a salariatului trebuie sa intruneasca o . conditii denumite in literatura juridica elemente constitutive ale abaterii disciplinare:
obiectul abaterii;latura obiectiva;subiectul abaterii;latura subiectiva;
Obiectul abaterii disciplinare:Prin savarsirea unei abateri disciplinare sunt incalcate relatiile normale ce trebuie sa existe in cadrul unui colectiv de munca prin urmare valorile sociale afectate printr-o astfel de comportare sunt relatiile sociale de ordine si disciplina existente la locul de munca. In esenta acestea presupun indeplinirea obligatiilor de serviciu precum si respectarea normelor de comportare.
Prin obligatie de serviciu se intelege complexul de indatoriri ce revine fiecarui salariat, in baza contractului de munca, a tuturor prevederilor legii si deciziilor luate la nivelul unitatii, in scopul desfasurarii in bune conditii a procesului de munca. .
Latura obiectiva reprezinta fapta neconforma obligatiilor de serviciu asumate prin contractul individual de munca, savarsita de salariat, prin care cesta aduce atingere relatiei de munca. Asadar, antrenarea raspunderii disciplinare poate avea loc numai daca abaterea a fost savarsita de un salariat, deci de o persoana care se afla in raport de munca cu unitatea, in baza unui contract de munca. Asadar, putem spune ca latura obiectiva a abaterii disciplinare este fapta ilicita comisiva sau omisiva. Fapta ilicita comisiva sau omisiva trebuie sa fie in raport de cauzalitate cu rezultatul daunator, situatie ce revine unitatii sa demonstreze. In concluzie, putem spune ca suntem in prezenta unei abateri disciplinare in masura in care exista raport de cauzalitate intre fapta si rezultatul daunator.
Asa cum am aratat pentru a exista abatere disciplinara este necesar ca fapta ilicita sa produca un rezultat daunator pentru unitate iar intre fapta si acest rezultat sa existe un raport de cauzalitate.
Rezultatul daunator consta in starea de pericol care s-a creat prin incalcarea obligatiilor de serviciu, care s-ar putea concretiza in dereglari ale procesului de munca, pierderi productive urmare lipsei sau intarzierilor la serviciu, pericolul ca si alti salariati sa inceapa sa comita astfel de abateri. Raportul de cauzalitate exista in momentul in care fapta ilicita (incalcarea obligatiilor de serviciu) a produs un astfel de rezultat, crearea unei stari de pericol.
Putem sa consideram ca fiind abateri disciplinare doar faptele prin care se nesocotesc ori se refuza sa fie puse in executare ordine date de persoane ce au competenta sa le emita si care au un continut si imbraca o forma in concordanta cu dispozitiile legale, contractele colective sau individuale de munca ori cu regulamentele interioare.
Subiectul abaterii disciplinare este intotdeauna unul calificat si anume persoana care a incheiat contractul individual de munca cu angajatorul,
Latura subiectiva sau vinovatia consta in atitudinea psihica a subiectului abaterii disciplinare fata de fapta sa.
Asadar, putem spune ca raspunderea disciplinara intervine in situatiile in care salariatul a savarsit abaterea cu vinovatie, fiind constient de faptul ca incalca relatiile de organizare a muncii si de disciplina a muncii in unitate.
Masura in care salariatul a fost constient de urmarile faptei sale poate sa fie structurata in patru etape:
A savarsit fapta cu intentia de a produce efecte daunatoare in cadrul relatiilor de munca (intentie directa) sau a savarsit fapta cu intentie si a prevazut ca ea ar putea sa aiba si astfel de efecte, dar fara ca sa si le doreasca a acceptat producerea lor(intentie indirecta);
A savarsit fapta din culpa, situatie in care a prevazut producerea unor astfel de efecte, dar a sperat fara temei ca le va putea evita (culpa cu usurinta), sau cand nu a prevazut efecte daunatoare pentru unitate, desi putea si trebuia sa le prevada (culpa cu nesocotinta). Este necesar a fi intrunite toate elementele constitutive ale abaterii, pentru a putea atrage raspunderea disciplinara.
In cauza de fata niciuna din aceste conditii nu pot fi retinute pe considerentul ca salariata nu a fost reintegrata efectiv pana la momentul emiterii deciziei nr. 15 din 23.01.2012 si pe cale de consecinta nu avea in fapt calitatea de salariat deci nu putea sa absenteze de la serviciu.
In raport de procesul verbal de reintegrare din data de 02.02.2012 incheiat de executorul judecatoresc A. C. in dosarul de executare silita 1003/2011, rezulta ca salariata din cauza de fata pana la data de 02.02.2012 nu reluase efectiv activitatea conform hotararii judecatoresti nr.609/LM/AS/13.07.2011 pronuntata de Tribunalul G..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. ,,P. A.” din Iași.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041 Cod proc. civilă, se susține că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Arată recurenta, cu privire la nelegalitatea caracterului ,,formal” al reintegrării constatat de instanța de fond, că acesta dă dovadă de superficialitate în analiza înscrisurilor depuse și de necunoaștere a dispozițiilor Codului muncii și Legii educației naționale.
Față de dispozițiile art. 28 și art. 34 Codul muncii și considerentele sentinței civile nr. 609/LM/AS a Tribunalului G., recurenta a procedat în mod temeinic și legal, în sensul că:
- Senatul Universității „P. A.” din Iași, prin Hotărârea nr. 238/01.11.2011, în raport de dispozițiile art. 55 din Carta, l-a mandatat pe conferențiar universitar doctor S. B. să pună în executare hotărârile judecătorești, fiind emisă decizia nr. 436/ 01.11.2011 privind reintegrarea pe postul deținut anterior datei de 24.08.2009.
- în această decizie se prevede că trebuie să aducă actele necesare întocmirii dosarului personal în vederea completării registrului general de evidenta al salariaților si transmiterea acestuia la ITM Iași.
- la data de 07.11.2011, prin intermediul executorului judecătoresc, reclamanta a fost invitată să se prezinte la sediul didactic al Universității pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești si pentru a i se comunica ce acte sunt necesare pentru întocmirea dosarului personal. Acest demers a rămas fără nici un rezultat, deoarece reclamanta nu s-a prezentat.
- prin această atitudine, reclamanta își preconstituia probe, pentru demonstra că U. refuză reintegrarea.
- la data de 24.11.2011, s-a încercat un nou demers de punere în executare a sentinței, prin acord, dar și acesta a rămas fără nici un rezultat, reclamanta refuzând să ridice de la poștă scrisoarea recomandată cu confirmare de primire.
- această atitudine se include tot în strategia reclamantei de a pretinde că U. refuză integrarea și că este victima unei conduceri nelegale. Această strategie este determinată de faptul că reclamanta și-a găsit un alt loc de muncă.
Față de această situație de fapt, recurenta se întreabă care au fost probele în baza cărora instanța de fond a constatat caracterul formal al deciziei de reintegrare. Actele solicitate nu impuneau condiții suplimentare pentru ocuparea postului didactic, iar faptul că intimata a refuzat să semneze notificările trimise prin intermediul executorului judecătoresc, care au fost afișate la domiciliul acesteia, nu echivalează cu lipsa de opozabilitate, așa cum reține instanța de fond. De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 28 și art. 34 Codul muncii, este lipsită de temei legal și aprecierea instanței de fond potrivit căreia actele solicitate de angajator sunt necesare doar în situația angajării, nu în situația reintegrării.
Cu privire la nelegalitatea constatării instanței de fond privind lipsa abaterii disciplinare, recurenta consideră că reintegrarea intimatei a fost efectivă, iar față de refuzul repetat și nejustificat al acesteia de a se prezenta la locul de muncă deținut anterior datei de 24.08.2009, Senatul Universității a aprobat constituirea unei comisii de analiză și cercetare disciplinara prealabilă.
Contestatoarea nu a probat în nici un mod că s-a prezentat pentru începerea efectivă a lucrului și că i-a fost condiționată desfășurarea activității de depunerea înscrisurilor solicitate. Intimata nu a probat contrariul a ceea ce a constituit motivul deciziei de concediere: neprezentarea la locul de muncă pentru a desfășura activitățile specifice postului timp de aproape 3 luni de la data reintegrării.
D. urmare, comisia de analiză și cercetare disciplinară prealabilă a procedat la convocarea reclamantei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea parcurgerii procedurii de cercetare disciplinară prealabilă privind refuzul repetat și nejustificat de a pune în executare hotărârea judecătorească pronunțata de Tribunalul G. și de a se prezenta la locul de muncă pentru reluarea activității. Și de această dată, reclamanta nu s-a prezentat în fața Comisiei de analiză și cercetare disciplinară prealabilă, așa încât, în mod temeinic și legal, Senatul Universității „P. A.” din Iași a decis, la data de 23.01.2012, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pentru comiterea abaterii disciplinare constând în neprezentarea la locul de muncă.
Intimata C. I. a depus note de concluzii și, până la data pronunțării, înscrisuri în copie, care nu sunt înscrisuri noi, fiind invocate prin cererea de chemare în judecată și aflându-se în dosarul inițial nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor și aspectelor invocate de recurentă, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G., s-a admis, în parte, acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și intimata contestatoare din prezenta cauză, C. I., și s-a constatat calitatea reclamanților de salariați ai recurentei intimate U. ,,P. A.” din Iași, cu consecința reintegrării în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009.
În vederea executării acestei sentințe, definitive și executorii de drept, intimata, alături de alți salariați, a notificat-o pe recurentă prin Biroul executorului judecătoresc A. C., conform notificării nr. 96 din 19.07.2011.
Ulterior, s-a trecut la executarea silită a sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G., sens în care salariații s-au adresat Biroului executor judecătoresc A. C., formându-se dosarul de executare nr. 1003/2011. Recurenta a fost somată, la data de 31.10.2011, să execute obligația de ,,reintegrare” și să plătească drepturile salariale, fiind dispusă și măsura popririi conturilor bancare, așa cum recurenta însăși arată în cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G.. Cererea de suspendare a fost adresată Curții de Apel București la data de 24.11.2011, această mențiune regăsindu-se în decizia civilă nr. 494 din 20.01.2012 a acestei instanțe.
În ceea ce o privește pe recurentă, aceasta a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G., admisă de Curtea de Apel București la data de 29.11.2011, împrejurare necontestată de recurentă, căreia, în calitatea sa de angajator, îi și revine sarcina probei. Așadar, de la această dată, până la data pronunțării deciziei civile nr. 494 din 20.01.2012, prin care Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect, executarea sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G. a fost suspendată.
Anterior formulării cererii de suspendare, dar ulterior începerii executării silite de către salariați, recurenta a emis decizia nr. 436 din 01.11.2011, prin care, reluându-se dispozitivul titlului executoriu, dispune reintegrarea pe posturile didactice (funcțiile didactice) deținute anterior datei de 24.08.2009, a mai multor persoane, printre care și intimata, potrivit sentinței civile nr. 609/LM/AS pronunțate de Tribunalul G. la data de 13.07.2011 în dosarul nr._, urmând ca lucrul efectiv să înceapă după ce fiecare dintre aceste persoane va aduce actele necesare întocmirii dosarului personal în vederea completării registrului general de evidență a salariaților și transmiterii acestuia la ITM Iași. Recurenta a mai dispus, prin aceeași decizie, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat persoanele menționate de la data de 08.10.2009, până la data reintegrării efective în funcție, care se va face după întocmirea unui raport de expertiză contabilă în funcție de actele ce vor fi depuse de către aceste persoane.
La art. 2 din decizie se dispune trimiterea de notificări către toate persoanele pentru a fi invitate pentru aplicarea, prin acord, a sentinței civile menționate, emiterea de adrese către aceste persoane prin care să fie solicitate toate actele necesare întocmirii dosarului personal și punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Prin adresa nr. 1639 din 7.11.2011, recurenta o notifică pe intimată să se prezinte la sediul său la data de 14.11.2011 ora 14,30, pentru ca ,,pe baza acordului de voință să punem în executare sentința civilă nr. 609/LM/AS pronunțată de Tribunalul G. la data de 13.07.2011 în dosarul nr._ ”. Conform înscrisului întocmit de șeful Biroului Resurse Umane, intimata nu s-a prezentat, iar recurenta a mai emis două adrese, nr. 1755/14.11.2011 și nr. 1893/24.11.2011, tot în vederea punerii în executare, prin acord, a sentinței civile nr. 609/LM/AS pronunțate de Tribunalul G. la data de 13.07.2011 în dosarul nr._ . Prin aceste adrese, după aducerea la cunoștință a celor dispuse prin decizia nr. 436 din 01.11.2011, îi solicită intimatei să comunice, în termen de 5 zile de la primire, anumite acte.
Or, situația de fapt care rezultă din aceste înscrisuri succesive, invocate de partea care le-a întocmit unilateral, în condițiile în care relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe, este următoarea: până la data la care Curtea de Apel București a dispus suspendarea executării, titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G. nu a fost pus în executarenici voluntar, (prin ,,acordul părților” cum a pretins recurenta prin decizia nr. 436 din 01.11.2011 și notificările adresate intimatei), și nici în cadrul executării silite inițiate de salariați, printre care și intimata.
Prin urmare, față de această situație de fapt și în condițiile în care nu a avut loc reintegrarea efectivă a salariaților în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009 (lucrul efectiv menționat în decizia nr. 436 din 01.11.2011 fiind condiționat să înceapă după ce fiecare dintre ”aceste persoane” va aduce actele necesare întocmirii dosarului personal în vederea completării registrului general de evidență a salariaților și transmiterii acestuia la ITM Iași), reintegrare efectivă de care depindea și determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite fiecărui salariat, decizia nr. 436 din 01.11.2011 nu a fost emisă de recurentă cu intenția de a produce efecte juridice.
Acestea sunt considerentele, care, substituindu-se considerentelor primei instanțe, conduc la caracterul ,,formal” al deciziei nr. 436 din 01.11.2011 emise de recurentă, anulate de prima instanță. Sub aspectul nulității deciziei nr. 436 din 01.11.2011, nu sunt relevante, prin raportare la dispozițiile art. 28 Codul muncii privind obligativitatea certificatului medical în situații speciale și art. 34 Codul muncii privind registrul general de evidență a salariaților, împrejurările invocate de recurentă, reținute și de prima instanță, privind situațiile în care sunt necesare înscrisurile solicitate de recurentă ori lipsa de ,,opozabilitate” a notificărilor emise de recurentă, care nu au fost comunicate intimatei ,,sub semnătură”.
În ceea ce privește decizia de concediere nr. 15 din 23.01.2012, se constată că, prin acest act unilateral, recurenta a dispus desfacerea disciplinară, începând cu data de 23.01.2012, a contractului individual de muncă al intimatei înregistrat la ITM Iași cu nr._ din 27.10.2006, pentru comiterea abaterii disciplinare constând în ,,neprezentarea la locul de muncă”.
În conflictele individuale de drepturi, sarcina probei revine angajatorului, acesta având obligația de a depune dovezile în apărarea sa. Așadar, recurentei îi revine sarcina de a dovedi, în primul rând, care era locul de muncă la care intimata nu s-a prezentat. Așa cum s-a arătat mai sus, de la data emiterii deciziei nr. 436 din 01.11.2011, până la data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al intimatei (cu mențiunea că, în perioada 29.11._12, a fost suspendată, la cererea recurentei, executarea sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G.) nu a avut loc o reintegrare efectivă a intimatei pe postul deținut anterior datei de 24.08.2009.
În aceste condiții, este evident că nu se poate reține o neprezentare a intimatei la locul de muncă avut anterior datei de 24.09.2009, și, cu atât mai puțin s-ar putea reține, așa cum se solicită prin cererea de recurs, că intimata nu a probat contrariul a ceea ce ar fi constituit motivul deciziei de concediere, respectiv neprezentarea la locul de muncă pentru a desfășura activitățile specifice postului, timp de aproape 3 luni de la data reintegrării.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimata nu s-a prezentat, conform notificărilor întocmite de recurentă, la sediul acesteia pentru lămurirea raporturilor dintre părți și prezentarea înscrisurilor solicitate de recurentă în vederea reintegrării pe postul deținut anterior datei de 24.08.2009, inacțiune care nu constituie abatere disciplinară.
De asemenea, nu constituie abatere disciplinară neprezentarea intimatei, la data de 11.01.2012 (când executarea sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G. era, oricum, suspendată), în fața Comisiei de analiză și cercetare disciplinară prealabilă.
Față de considerentele expuse, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de U. „P. A.” din Iași împotriva sentinței civile nr. 2816 din 05.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta U. „P. A.” din Iași să plătească intimatei C. I. suma de 200 cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 10.05.2013.
Președinte, A. C. S. | Judecător, D. P. | Judecător, N. C. M. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored.P.D.
2 ex. –10.06.2013
Tribunalul Iași – Țapliuc G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 924/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
